Viața și Acatistul Sfinților Epictet și Astion,
ale căror Sfinte Moaște se cinstesc în biserica noastră
Aceşti fericiţi şi cu totul minunaţi ostaşi ai lui Hristos au trăit în vremea domniei răucredinciosului împărat Diocleţian. Faptele şi pătimirile lor cele minunate şi mai ales mulţimea de minuni şi de tămăduiri pe care le-au făcut în timpul vieţii, dar şi după săvârşire, prin sfintele lor moaşte, i-au făcut pe unii de au scris cu amănuntul viaţa lor. Mai târziu, un oarecare învăţat din Apus a tipărit viaţa mucenicilor într-o adunare de vieţi de sfinţi, foarte vestită, care în latină se zice Acta Sanctorum, adică Faptele Sfinţilor.
Amândoi sfinţii se trăgeau dintr-o oarecare cetate din răsărit, al cărei nume înşişi mucenicii au voit să-l ţină ascuns. Epictet era preot şi monah, propovăduind cuvântul Evangheliei şi lucrând numeroase minuni şi tămăduiri, căci încă din tinereţe s-a arătat în el alegerea pe care i-a făcut-o Dumnezeu. În una din zile a venit la preacuviosul Epictet un tânăr foarte frumos la chip şi bine îmbrăcat, voind să audă cuvintele lui, precum mai târziu Pantelimon a mers să asculte cuvintele preotului Ermolae.
Acest tânăr nu era altul decât Astion, fiul mai marelui cetăţii, care era bogat în bogăţia cea pământească, dar sărac pentru Împărăţia cerului, căci nu cunoscuse încă pe Hristos. După ce i-a vorbit cu multă dulceaţă despre tainele cele înalte ale credinţei în Hristos, preacuviosul Epictet l-a botezat pe tânărul Astion, care atât se aprinse de dragostea cea dumnezeiască, încât nu a mai voit a se întoarce acasă, ci a cerut părintelui său să fugă împreună într-o ţară îndepărtată, ca nu cumva tatăl său, care era păgân, aflând despre botezul unicului şi iubitului său fiu, să facă tulburare împotriva celor doi. Aşa au ajuns sfinţii Epictet şi Astion în Sciţia Mică, în cetatea Halmyris, care este în România de astăzi, în Dobrogea.
Se spune despre sfinţii Epictet şi Astion în Acta Sanctorum că faptele şi minunile pe care le-au lucrat în pământul strămoşilor noştri, în Sciţia Mică, au fost încă şi mai minunate decât cele din patria lor. Că au ridicat din patul neputinţei pe slăbănogi şi paralizaţi, au întors ochii orbilor şi pe diavoli ca pe nişte neputincioşi îi goneau de la cei ce le cereau ajutorul. Şi nu numai preotul Epictet lucra minuni, ci şi tânărul Astion pentru viaţa sa curată şi ascultarea desăvârşită pe care o făcea părintelui său s-a învrednicit de darul facerii de minuni. Văzând minunile sfinţilor şi minunându-se de cuvintele învăţăturii lor, mii de halmirideni se botezau în Hristos.
Dar diavolul, care dintru început este urâtor de oameni şi zavistnic a toată fapta bună, s-a arătat într-o zi cuviosului Astion şi i-a zis că de acum se va răzbuna pe el, căci intrând în mai marele cetăţii, îl va ucide. Aşa s-a şi întâmplat, căci intrând diavolul în guvernatorul ţinutului, pe nume Latronianus, a chemat pe cei doi în faţa tribunalui. Dar fiind întrebaţi din ce ţară se trag şi din ce neam, sfinţii nimic nu au răspuns, decât numai că sunt creştini şi se trag din patria creştinilor. Mâniindu-se pe aceasta Latronianus, a poruncit ca mărturisitorii să fie supuşi la chinuri, dar şi în timpul chinurilor, ostaşii lui Hristos, ca şi oarecând tinerii în cuptorul haldeilor, strigau: „Suntem creştini, o tirane! Fie, dar, voia Domnului Dumnezeului nostru cu noi!”
Un oarecare dregător, Vigilantius, văzând câtă putere iese din această mărturisire a sfinţilor, încât vreme de mai bine de treizeci de zile răbdau sfărâmarea oaselor, fierberea în ulei şi alte cumplite chinuri, a început şi el să zică în inima sa: „Suntem creştini, o tirane! Fie, dar, voia Domnului Dumnezeului nostru cu noi!”
Această mărturisire ca o văpaie cerească a aprins în inima lui Vigilantius focul credinţei în Hristos. Acest vrednic de pomenire, ca un al doilea Iosif din Arimatheia, a îngropat cu grijă cinstitele moaşte ale mucenicilor, care atunci când au fost puse în mormânt au strălucit ca soarele şi au umplut văzduhul de bună mireasmă, încât mulţi din cei ce erau de faţă au crezut în Hristos.
La câteva zile după aceea, sfântul Astion s-a arătat în vis lui Vigilantius şi i-a vestit că părinţii săi vor veni în cetate ca să-l caute şi că el va trebui să-i întâmpine şi să aibă grijă de ei. Căci un oarecare târgoveţ trecând prin Halmyris în timpul pătimirii mucenicilor, a recunoscut pe Astion al cui fiu este şi s-a dus în grabă de a vestit părinţilor săi. Ajungând părinţii sfântului în cetate, Vigilantius i-a luat la el acasă şi vorbindu-le timp de o săptămână despre fiul lor şi despre credinţa creştină, în cele din urmă i-a dus la mormântul sfinţilor. Aici sfântul Astion s-a arătat ca şi aevea, îmbrăţişându-şi mama bătrână şi vorbindu-i despre slava cea cerească. Fericiţii părinţi ai sfântului Epictet, Alexandru şi Marcelina au primit botezul lui Hristos şi împreună cu Vigilantius şi cu preotul Bonosus, care i-a botezat, s-au întors în cetatea lor.
Îndată după pătimirea sfinţilor, tiranul Latronianus a fost cuprins de un duh necurat şi ieşind între supuşii săi a început să strige ca un turbat şi să lovească cu sabia. Văzând că nu este în toate minţile, soldaţii l-au legat şi l-au pus într-o temniţă, unde chinuit de diavol vreme de trei zile, în cele din urmă şi-a dat duhul.
Sfinţii Epictet şi Astion, după ce au răbdat numeroase chinuri, s-au săvârşit prin sabie. La vremea pătimirii, preacuviosul Epictet avea cam la 60 de ani, iar ucenicul său Astion, monahul, în jur de 35. Bătrânul preot a cerut călăilor ca mai întâi să fie tăiat capul lui Astion, ştiind că multe sunt vicleniile diavolului şi ca nu cumva, văzând moartea dascălului său, ucenicul să fie cuprins de ispită, ca şi oarecând apostolii în faţa pătimirii învăţătorului Hristos. După aceea, punându-şi capul pe pieptul ucenicului său iubit, bătrânul Epictet a cerut să fie tăiat şi el. Şi aşa au luat amândoi cununa din mâna lui Hristos, la anul 290, mutându-se la Cel pe Care L-au mărturisit, a Căruia este slava în veci. Amin.
Multe minuni s-au săvârşit la moaştele mucenicilor, însă cu vremea locul aflării lor s-a pierdut. Mare minune a fost când, după 17 veacuri de la pătimirea lor, la 15 august 2001, în ajunul praznicului Adormirii Maicii Domnului, această comoară cerească a fost descoperită în timpul săpăturilor în ruinele unei vechi bazilici din fosta cetate Halmyris, astăzi Murighiol, Jud. Tulcea, de o echipă româno-americană de arheologi, condusă de arheologul dr. Mihail Zahariade, fiind atestate antropologic de către cercetătorul Nicolae Miriţoiu. I.P.S. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a coordonat o comisie bisericească ce a hotărât, patru luni mai târziu, aşezarea Sfintelor Moaşte în Catedrala Arhiepiscopiei Tomisului. Toate cercetările nu au lăsat nici o urmă de îndoială că moaştele găsite, care au rămas întregi, sunt ale sfinţilor mucenici Epictet şi Astion, pomeniţi în Sinaxarul ortodox pe 8 iulie.
În mai 2019 Biserica Sfântul Ioan Evanghelistul din Toronto a primit părticele din Moaştele Sfinţilor Epictet şi Astion, spre păstrare şi închinare.
Acatistul Sfinților Epictet și Astion
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.
Slavă Ţie, Dumnezeule!
Slavă Ţie, Dumnezeule!
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfânta Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.
CONDACELE ŞI ICOASELE:
Condacul 1
Pe Epictet, preotul cel preaintelept si pe Astion, ucenicul cel mult ravnitor, veniti toti sa-i laudam, ca acestia de o cinste cu Ermolae si cu Pantelimon fiind, impreuna au binevestit Evanghelia lui Hristos si intru adevar, dupa Andrei cel intai chemat, apostoli ai Dobrogei s-au aratat: pe bolnavi tamaduind, demonii gonind, au stralucit cu minunile si cu puterea cuvantului, pentru care si chinuri au rabdat de la chinuitori si bine incununandu-se, pururea se roaga pentru sufletele noastre. Pentru aceasta si noi ii fericim: Bucurati-va Sfintilor Epictet si Astion, doctorilor fara de arginti si mucenici ai lui Hristos!
Icosul 1
Din tinerete in infranare ai petrecut preafericite Epictet, hranindu-te cu invataturile lui Hristos si cand ai ajuns in puterea varstei, ca Samuel odinioara, luand harul preotiei, din dragoste pentru oameni ai savarsit multe minuni; pentru aceasta cu laude te cinstim asa:
Bucura-te, cel ce ai dus viata neprihanita;
Bucura-te, ca ai avut dragoste desavarsita;
Bucura-te, ca Domnului te rogi neincetat;
Bucura-te, ca la cele inalte totdeauna ai cugetat;
Bucura-te, ca ochii orbilor ai deschis;
Bucura-te, ca pe slabanogi ai intarit;
Bucura-te, ca duhurile necurate le alungi de la noi;
Bucura-te, mare miluitor al celor din nevoi;
Bucura-te, ca pe leprosi ai curatat;
Bucura-te, ca la credinta i-ai chemat;
Bucura-te, ca pamantul Dobrogei il ocrotesti;
Bucura-te, ca in primejdii a noastra nadejde esti;
Bucura-te, sfinte Epictet, doctore fara de arginti si mucenice al lui Hristos!
Condacul 2
Ascultand cuvintele parintelui Epictet, inima ti-ai deschis, sufletul ti-ai curatit, si ai primit tainele credintei, apoi botezandu-te, ai urmat lui Hristos, dovedindu-te a fi rob prea iubit al lui Dumnezeu. Drept aceea, cunoscand si noi marea ta credinta, venim catre tine si cu umilinta te rugam: Izbaveste-ne, Sfinte mucenice Astion, de vesnica moarte, ca impreuna sa-I cantam lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 2
Dorind, sfinte Astion, sa petreci viata ingereasca, ai parasit casa parinteasca si te-ai salasluit in cetatea Halmyrisului, unde te-ai aratat mare facator de minuni. Caci mergand spre Dunare, ai intalnit un om cu duh necurat, pe care indata l-ai izbavit cu rugaciunile tale si cu semnul sfintei cruci. Iar noi, minunandu-ne de unele ca acestea, cantam asa:
Bucura-te, ca ai fost inger pamantesc;
Bucura-te, cel ce esti om ceresc;
Bucura-te, ca prin smerenie cele inalte ai dobandit;
Bucura-te, ca pe vrajmas cu semnul crucii l-ai biruit;
Bucura-te, cel ce cu credinta ai savarsit minuni;
Bucura-te, cel ce ai inspaimantat pe pagani;
Bucura-te, de demoni izgonitor;
Bucura-te, mare biruitor;
Bucura-te, de boli vindecator;
Bucura-te, de chinuri izbavitor;
Bucura-te, grabnic ajutatorule;
Bucura-te, al Dobrogei aparatorule;
Bucura-te, sfinte Astioane, doctore fara de arginti si mucenice al lui Hristos!
Condacul 3
Un mare dregator alergand la tine, Parinte Epictet, a ingenuncheat in fata ta, rugandu-te sa-i tamaduiesti fiica paralizata. Iar tu, sfinte, rugandu-te lui Dumnezeu si trupul ei ungandu-l cu undelemn sfintit, indata s-a vindecat. Pentru aceea, parintii impreuna cu tine slaveau pe Dumnezeu cantand: Aliluia!
Icosul 3
Alta data, o femeie oarba a cerut de la tine vindecare, parinte Epictet, plangand si zicand: „Stiu cine esti si cred ca poti multe in fata lui Dumnezeu; de aceea ma rog sa nu dispretuiesti plansul meu si sa nu iei in desert rugaciunea mea.” Iar tu, sfinte, minunandu-te de credinta ei, ai vindecat-o si ea vazand lumina, a slavit pe Dumnezeu, pentru care iti cantam si noi unele ca acestea:
Bucura-te, ajutorul celor ce zac in neputinte;
Bucura-te, mangaierea celor mahniti si intristati;
Bucura-te, cel ce daruiesti lumina orbilor;
Bucura-te, cel ce aduci alinare credinciosilor;
Bucura-te, ca pe multi i-ai vindecat;
Bucura-te, dregatorul catre tine a strigat;
Bucura-te, scapare din ispite;
Bucura-te, dumnezeiescule parinte;
Bucura-te, chip duhovnicesc;
Bucura-te, doctor sufletesc;
Bucura-te, mult laudat ocrotitor;
Bucura-te, al credintei propovaduitor;
Bucura-te, sfinte Epictet, doctore fara de arginti si mucenice al lui Hristos!
Condacul 4
Viforul gandurilor desarte l-ai biruit cu smerita cugetare, caci tanar fiind, intelepciunea varstnicilor ai dobandit, mucenice Astion si ai biruit ispitele vietii acesteia. Pentru aceea te rugam, ajuta-ne sa scapam nevatamati de tulburarea gandurilor si greutatea necazurilor ce vin asupra noastra, ca impreuna sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4
Avand iubire de oameni, sfinte Astioane, te-ai retras si in taina te-ai rugat Domnului pentru omul cazut de la inaltime, ce zacea aproape mort. Iar Dumnezeu, ascultand rugaciunea ta, indata l-a facut sanatos, pentru care, minunandu-ne, iti cantam unele ca acestea:
Bucura-te, ca pentru omul cazut, in taina te-ai rugat;
Bucura-te, ca pe el de la moarte l-ai scapat;
Bucura-te, temelia vietii ceresti;
Bucura-te, acoperisul casei duhovnicesti;
Bucura-te, cel ce ai trecut prin vamile cele ceresti;
Bucura-te, cel de sanatate datator;
Bucura-te, cel ce pe bolnavi ai ridicat;
Bucura-te, cel ce pe multi ai vindecat;
Bucura-te, preafericite rugator;
Bucura-te, cel mult folositor;
Bucura-te, chip preacurat;
Bucura-te, om prea luminat;
Bucura-te, sfinte Astioane, doctore fara de arginti si mucenice ai lui Hristos!
Condacul 5
Frumusetea chipului si agerimea cugetului tau nu ai voit a le pune in slujba celor pamantesti, preafericite Astioane, ca neamul cel ales si bogatia tatalui tau drept uscaciune socotindu-le, ca un cerb prea sprinten ai alergat spre izvoarele cele pururea curgatoare ale invataturii lui Hristos, pe care si sorbindu-le din buzele preotului Epictet, indata te-ai aprins de dragostea cea dumnezeiasca si fara tagada in numele lui Hristos te-ai botezat, Caruia ii canti acum: Aliluia!
Icosul 5
Intelept fiind, parinte Epictet, te-ai aratat prin credinta copilului celui de cincisprezece ani, care era surd, mut si uscat la trup si vindecandu-l, el ti-a spus asa: „In Iisus Hristos se cuvine noua sa credem, o, prea fericite, caci El aduce oamenilor intotdeauna binefaceri, pana in ziua de azi”. Pentru aceasta, te rugam, parinte, sa primesti de la noi, nevrednicii, unele ca acestea:
Bucura-te, ca izvor nesecat de minuni te-ai aratat;
Bucura-te, ca mutul vindecat, veselindu-se, slava lui Hristos a dat;
Bucura-te, ca vazand minunea, multi din cetate s-au botezat;
Bucura-te, ca prin tine Hristos S-a preamarit;
Bucura-te, ca de dobrogeni esti mult iubit;
Bucura-te, ca romanii au evlavie catre tine;
Bucura-te, ca din intreaga tara vin sa se inchine;
Bucura-te, cel ce grabnic spre ajutor ne esti;
Bucura-te, ca te veselesti cu puterile ceresti;
Bucura-te, cel ce pe copii ii ocrotesti;
Bucura-te, izbavitorul celor umiliti;
Bucura-te, scaparea celor prigoniti;
Bucura-te, sfinte Epictet, doctore fara de arginti si mucenice al lui Hristos!
Condacul 6
Priveghind mereu asupra ucenicului tau Astion, parinte Epictet, si vazand tristetea de moarte ce il stapanea, ai alungat-o de la el, aratandu-i astfel puterea binecuvantarii preotului lui Hristos, pe care o daruieste si noua, pentru a birui indoiala si deznadejdea, ca impreuna cu toti sfintii sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 6
Ca pe niste apostoli si ucenici ai lui Hristos v-au primit locuitorii cetatii Halmyris, caci semne si puteri apostolesti ati aratat cu adevarat: pe fata cea paralizata ati facut-o teafara doar cu cuvantul orbului vederea i-ati intors si pe indraciti i-ati slobozit, Pentru aceasta, multime multa se intorcea la Hristos binecuvantand pe Cel ce da oamenilor astfel de puteri, iar pe voi intru acest chip fericindu-va:
Bucurati-va, ca neamul ni l-ati adus la dreapta credinta;
Bucurati-va, ca ati invins prin rugaciune si nevointa;
Bucurati-va, zid al credintei neinvins;
Bucurati-va, al dragostei de Dumnezeu foc nestins;
Bucurati-va, folos deplin crestinilor;
Bucurati-va, ca pilda de vietuire voi ne-ati dat;
Bucurati-va, ca darul vindecarii de la Hristos ati luat;
Bucurati-va, ca de dusmani ne izbaviti;
Bucurati-va, ca de ispite ne feriti;
Bucurati-va, ca dulceata vietii trecatoare nu o ati indragit;
Bucurati-va, ca bratul celui rau voi l-ati zdrobit;
Bucurati-va, ca ura dusmanului cu rabdarea ati biruit;
Bucurati-va Sfintilor Epictet si Astion, doctorilor fara de arginti si mucenici ai lui Hristos!
Condacul 7
Cu cine va vom numara pe voi, preafericitilor, caci chipul cel ingeresc al calugariei purtand, ca niste apostoli Evanghelia ati propovaduit si doctori fara de arginti si facatori de minuni aratandu-va, inca si cununa muceniciei la urma ati luat, incat multe daruri si vrednicii au stralucit intru voi. Pentru aceasta, minunandu-ne, va fericim, cantand: Aliluia!
Icosul 7
Paganul Latronianus, comandantul provinciei, intrand in cetatea Halmyrisului a inceput prigoana impotriva crestinilor. Iar voi, sfintilor, ati fost parati ca unii care indepartati pe multi de la jertfele idolesti. Drept aceea, ati fost adusi in lanturi in temnita, dar temnita chilie de rugaciune ati prefacut-o si cu bucurie slaveati pe Dumnezeu in psalmi si rugaciuni pentru care si noi va laudam asa:
Bucurati-va, ca pe comandantul pagan cel cu suflet de fiara, l-ati biruit;
Bucurati-va, ca prin mari chinuri pe Hristos L-ati marturisit;
Bucurati-va, ca numele lui Hristos pe pamant L-ati propovaduit;
Bucurati-va, cei ce credinta idoleasca ati surpat;
Bucurati-va, caci cu nadejdea v-ati infrumusetat;
Bucurati-va, caci cu rabdare si dragoste ati biruit;
Bucurati-va, ca temnita biserica ati socotit;
Bucurati-va, ca lanturile nu v-au speriat;
Bucurati-va, ca biciuiri fara de numar ati rabdat;
Bucurati-va, ca prin credinta v-ati incununat;
Bucurati-va, ca in fata lui Latronianus ca soarele ati stralucit;
Bucurati-va, ca din dragoste pentru Hristos mult ati patimit;
Bucurati-va Sfintilor Epictet si Astion, doctorilor fara de arginti si mucenici ai lui Hristos!
Condacul 8
In zori, locul de judecata a fost pregatit, iar comandantul vroia sa va piarda. Atunci din inaltime putere primind si lumina harului stralucind ca soarele pe fetele voastre, sfintilor mucenici, judecatorul nu putea privi spre voi, iar multimea poporului ce era de fata, minunandu-se, a cantat impreuna cu voi lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 8
Cu totul s-a spaimantat tiranul de prea minunata voastra barbatie, sfintilor, si de raspunsurile voastre s-a tulburat, caci cu indrazneala l-ati infruntat, zicand: „Suntem crestini, faca-se voia Domnului nostru cu noi!”. Pentru aceasta va laudam, zicand:
Bucurati-va, ca pentru Dumnezeu, toate durerile desfatari le-ati socotit;
Bucurati-va, ca rabdand chinuri, din dreapta credinta nu v-ati clintit;
Bucurati-va, foc nestins al dragostei dumnezeiesti;
Bucurati-va, ca prin rabdare ati uimit cetele ingeresti;
Bucurati-va, ca de curajul vostru paganii au ramas fara de glas;
Bucurati-va, ca nu v-ati spaimantat cand trupul vi l-au ars;
Bucurati-va, ca prin aceasta, cununa muceniceasca ati agonisit;
Bucurati-va, ca ura dusmanului sufletelor cu barbatie ati biruit;
Bucurati-va, invingatori ai stapanirii iadului;
Bucurati-va, mostenitori ai frumusetii raiului;
Bucurati-va, ca focul inimii voastre luminator al Dobrogei a fost;
Bucurati-va, margaritare de pret ale Bisericii lui Hristos;
Bucurati-va Sfintilor Epictet si Astion, doctorilor fara de arginti si mucenici ai lui Hristos!
Condacul 9
Pe scandura fiind schingiuiti, sfintilor mucenici, tiranii v-au sfasiat cu carlige de fier, cu faclii aprinse v-au ars trupurile si in cazane cu smoala clocotita v-au aruncat. Insa credinta voastra cea catre Domnul din toate chinurile v-a scos nevatamati si, neincetat marturisind pe Hristos, ati fost inchisi din nou in temnita. Vazand aceste lucruri mai presus de intelegere, ne minunam si cantam lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9
Ritorii cei mult vorbitori raman ca niste pesti fara de glas si nu pricep a spune cum voi, sfintilor mucenici, in trup omenesc vietuind, ati biruit chinurile mai presus de fire, facandu-va urmatori ai lui Hristos. Iar noi, preaslavind pe Domnul, Cel ce v-a intarit pe voi, laudam vitejia voastra si cu multumire graim asa:
Bucurati-va, frumusetea cea mare a neamului romanesc;
Bucurati-va, flori binemirositoare din manunchiul mucenicilor dobrogeni;
Bucurati-va, ca pentru slava si cinstea Imparatului ceresc ati luptat;
Bucurati-va, cei ce chinuri infricosatoare ati rabdat;
Bucurati-va, robi credinciosi ai Domnului, care toata voia Lui ati implinit;
Bucurati-va, cei ce inaintea stapanitorilor Adevarul ati marturisit;
Bucurati-va, cei ce vergile de frasin, in cununi de mucenicie le-ati prefacut;
Bucurati-va, ca Domnului prea iubiti fii v-ati facut;
Bucurati-va, propovaduitori fierbinti ai dumnezeiestii credinte;
Bucurati-va, ca ati infruntat maniile aprinse;
Bucurati-va, mostenitori ai bunatatilor celor vesnice;
Bucurati-va, grabnici rugatori pentru mantuirea noastra;
Bucurati-va Sfintilor Epictet si Astion, doctorilor fara de arginti si mucenici ai lui Hristos!
Condacul 10
Auzind unul dintre anchetatori, pe nume Vigilantius, cum pusi fiind la Chinuri, voi, sfintilor, nu ati incetat timp de 30 de zile a marturisi pe Hristos si auzind inca si cuvantul vostru cum ca oricine crede in Hristos va avea viata vesnica, nu s-a putut opri si a marturisit pe Hristos cu glas mare si venind la voi in inchisoare, a cerut botezul si impreuna cu voi a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 10
Ca un adevarat parinte duhovnicesc ai indrumat pasii ucenicului tau Astion, spre Tatal cel ceresc, parinte Epictet, ca in clipa despartirii de lumea aceasta te-ai ingrijit mai intai de ucenicul tau iubit, pentru care invredniceste-ne si pe noi acestei iubiri parintesti, ca sa va cantam unele ca acestea:
Bucurati-va, cei ce cununi nevestejite ati primit;
Bucurati-va, cei ce in trupurile si in sufletele voastre, pe Dumnezeu L-ati preamarit;
Bucurati-va, cei ce cu toate faptele voastre pe Hristos L-ati slavit;
Bucurati-va, ca mainile voastre la lucrarea faptelor bune le-ati ridicat;
Bucurati-va, ca pasii judecatorului pe calea cea adevarata ati indreptat;
Bucurati-va, cei ce nu v-ati lipit inima catre bogatie sau desfatare lumeasca;
Bucurati-va, ca la cele ceresti si la bucuria cea vesnica ati cugetat;
Bucurati-va, marturisitori ai dreptei credinte;
Bucurati-va, vrednici urmasi ai Apostolilor;
Bucurati-va, ca si in temnita ati facut ucenici;
Bucurati-va, ca in ceata mucenicilor cu bucurie ati fost primiti;
Bucurati-va, ca in rai cu sfintii va odihniti;
Bucurati-va Sfintilor Epictet si Astion, doctorilor fara de arginti si mucenici ai lui Hristos!
Condacul 11
Pe cand sfintii martiri rabdau cumplite chinuri in numele Iui Hristos, un calator din tara lui Astion, vazandu-l in fata scaunului de judecata si cunoscandu-l, degraba a dat de veste parintilor acestuia. Si venind ei in Halmyris, dupa martirajul sfintilor, au auzit despre faptele minunate ale fiului lor si primind botezul, au slavit pe Dumnezeu, cantandu-I: Aliluia!
Icosul 11
De tatal tau, Alexandru si mama ta, Marcelina, sfinte Astion, cu multa dragoste te-ai ingrijit. Precum odinioara Iisus a incredintat-o pe Maica Sa apostolului Ioan, asa si tu, sfinte, aratandu-te in vis lui Vigilantius, i-ai incredintat pe parintii tai. Acestia, impreuna cu sfintitul preot Bonosus, au mers apoi la maritul episcop Evanghelicus, rugandu-l sa-i boteze, si acesta, bucurandu-se intru Domnul, a savarsit Sfanta Taina; iar de la noi auzi unele ca acestea:
Bucura-te, ca pe parintii tai din paganatate i-ai scapat;
Bucura-te, ca si ei haina botezului au imbracat;
Bucura-te, ca din intristare tu i-ai izbavit;
Bucura-te, ca prin credinta ei te-au regasit;
Bucura-te, stalpul cel drept al monahilor;
Bucura-te, cinstea si podoaba credinciosilor;
Bucura-te, linistitorul sufletelor tulburate;
Bucura-te, ridicarea celor cazuti in pacate;
Bucura-te, fierbintele nostru ajutator;
Bucura-te, doctor tamaduitor;
Bucura-te, ca ai fost desavarsit in viata calugareasca;
Bucura-te, ca te-ai invrednicit de cununa muceniceasca;
Bucura-te, sfinte Astioane, doctorule fara de arginti si mucenic al lui Hristos!
Condacul 12
Dupa taierea capetelor, trupurile voastre, sfintilor mucenici, s-au facut albe la vedere precum zapada, iar cei ce erau stapaniti de vreo slabiciune trupeasca sau sufleteasca, atingandu-se de ele cu credinta si cu dragoste, degraba se indeparta de la ei toata suferinta si durerea. Pentru aceasta, crestinii, cu evlavie, au luat sfintele voastre moaste, le-au asezat intr-o cripta, peste care au inaltat in Halmyris o mareata biserica in cinstea voastra, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12
Venind popoarele barbare peste cetatea Halmyrisului, biserica in care se aflau sfintele voastre moaste a fost distrusa, dar prin purtarea de grija a lui Dumnezeu ele au scapat nevatamate, iar acum, dupa saptesprezece veacuri, ca un soare duhovnicesc au rasarit din pamant spre luminarea si mangaierea noastra. Iar noi, stiind multimea de tamaduiri ce s-a facut prin sfintele voastre moaste in vremurile de demult, cu dragoste cuprinzandu-le si sarutandu-le, cu bucurie mare nu ne pricepem a grai decat acestea:
Bucurati-va, ca cinstitele voastre moaste nevatamate au scapat;
Bucurati-va, ca la Praznicul Adormirii Maicii Domnului ele s-au aflat;
Bucurati-va, ca in Dobrogea, sfantului apostol Andrei i-ati fost urmatori;
Bucurati-va, ca dupa voi si mucenicii Zotic, Atal, Camasie si Filip au fost marturisitori;
Bucurati-va, cu sfintii Gherman si Ioan Casian in ceruri locuitori;
Bucurati-va, sfatuitori ai preotilor si monahilor povatuitori;
Bucurati-va, buni carmaci, care de potopul pacatelor ne feriti;
Bucurati-va, povatuitori credinciosi, cei ce ne indreptati pe noi la patria cereasca;
Bucurati-va, ca prin voi, Treimea a fost propovaduita;
Bucurati-va, ca prin voi, Unimea a fost preamarita;
Bucurati-va, lauda neamului crestinesc;
Bucurati-va, ca toti credinciosii Dobrogei va cinstesc;
Bucurati-va, Sfintilor Epictet si Astion, doctorilor fara de arginti si mucenici ai lui Hristos!
Condacul 13
Mult-patimitorilor pentru Hristos, sfintilor mucenici Epictet si Astion, primiti acum aceasta rugaciune de la noi, cei ce plecam genunchii inaintea sfintei voastre icoane si precum ati luminat ochii orbilor si ati daruit vindecare slabanogilor, tot asa tamaduiti-ne si pe noi de toata neputinta trupeasca si sufleteasca. Paziti-ne de tot raul cel aducator de moarte trupeasca si sufleteasca si din tot necazul grabnic ne izbaviti, pe noi cei care cinstim pomenirea voastra si marturisim minunile pe care cu puterea Sfintei Treimi le savarsiti celor ce cu credinta canta lui Dumnezeu: Aliluia!
(Acest Condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice iarasi Icosul 1 si Condacul 1.
Rugaciune catre Sfintii Mucenici Epictet si Astion
Sfintilor Mucenici Epictet si Astion, cautati acum spre noi, cei ce cu umilinta cadem inaintea sfintei voastre icoane si cinstim sfintele voastre moaste si ca unii ce v-ati invrednicit de mare cinste inaintea Atotputernicului Dumnezeu, rugati-va Acestuia sa ne izbaveasca de toate necazurile si primejdiile si sa dea iertare de pacate sufletelor noastre. Si ca cei ce sunteti podoaba si ocrotitorii tinutului Dobrogei, impreuna cu sfintii martiri Zotic Atal, Camasie si Filip, purtati de grija multimii credinciosilor ce va aduc voua cinstire.
Primiti acum prinosul nostru de dragoste, lauda si multumire catre milostivul Dumnezeu si prin darul celui Atotputernic, vindecati bolile noastre sufletesti si trupesti, dupa cum ati vindecat si copila acelui mare dregator. Si precum in timpul vietii voastre multime de oameni ati vindecat, asemenea vindecati si sufletele noastre cele asuprite de patimi si dureri. Si dupa cum prin viata curata, credinta si sfanta nevointa, ati biruit puterea vrajmasilor diavoli si ati castigat mila Dumnezeului nostru Celui in Treime slavit, asa si pe noi intariti-ne in credinta si ajutati-ne sa fim biruitori in lupta cu pacatul, spre castigarea virtutilor in locasurile ceresti. Ca impreuna cu voi sa cantam lui Hristos Dumnezeu in Imparatia cea fara de sfarsit, ca Lui I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Cel fara de inceput al Lui Parinte si cu Preasfantul si Bunul si de viata Facatorul Lui Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.