După cercetarea Maicii Domnului prin icoana izvorâtoare de mir din Hawaii, în februarie 2018, și prin icoana Portărița de la Mănăstirea Iviron din Muntele Athos, în septembrie 2019, Fecioara Maria s-a sălășluit permanent la biserica Sfântul Ioan Evanghelistul din Toronto duminică, 15 decembrie 2019, prin icoana sa făcătoare de minuni Portărița, de la Ivironul athonit.

Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Iviron, cunoscuta in toata lumea sub denumirea de „Portarita”, este cea mai iubita si cinstita icoana din Sfantul Munte Athos. Icoana Maicii Domnului Portarita se afla in paraclisul cel mic, din partea stanga, imediat ce se intra in curte.

Manastirea Iviron se afla in partea de nord-est a Sfantului Munte Athos, la tarmul Marii Egee, ea fiind zidita de regii georgieni pana in anul 972, cand documentele deja o pomenesc. Manastire zidita de georgieni (iviriti), Ivironul se afla astazi sub conducerea grecilor. Biserica cea mare a manastirii se afla inchinata Adormirii Maicii Domnului.
Manastirea va fi distrusa de piratii francezi, in anul 1259, iar mai apoi din nou, la porunca imparatului bizantin Mihail al VIII-lea Paleologul, pentru ca vietuitorii de aici se impotrivisera unirii cu apusenii. Ultima distrugere a manastirii a avut loc in secolul al XIV-lea, cand catalanii au pangarit locul. Manastirea Iviron este a treia in ierarhia athonita, dupa manastirile Marea Lavra si Vatoped.

Domnii evlaviosi ai Tarii Romanesti au sustinut esential viata Manastirii Iviron, dintre ei, documentele facand pomenire de Neagoe Basarb, Radu Mihnea si Matei Basarab. Domnitorul Serban Cantacuzino este cel ce a ctitorit, la anul 1680, paraclisul unde se pastreaza cel mai de pret odor al manastirii, anume icoana Maicii Domnului Portarita.

Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Iviron – Portarita – „Portaitissa”

Icoana Maicii Domnulu facatoare de minuni, numita „Portarita”, se afla in paraclisul de la poarta Manastirii Iviron, cum se intra in curte, pe partea stanga. Potrivit traditiei athonite, aceasta icoana a venit singura, pe mare, din Bizant – Niceea.

Se spune ca in vremea prigoanei icoanelor – iconoclasmul – traia in Niceea Asiei Mici o vaduva credincioasa, ce avea un singur fiu. Ea pastra cu mare evlavie aceasta icoana a Maicii Domnului in casa sa. La un control facut de trimisii imparatului, acestia au gasit icoana si au spus amenintator vaduvei: „Da-ne bani ca sa scapi impreuna cu icoana ta, altfel vom implini poruncile!”. Atunci femeia le-a dat bani multi, sa-i dea un ragaz pana a doua zi.

Noaptea l-a luat pe fiul ei si icoana si au mers pe tarm. Femeia a scos icoana din casa si s-a dus cu ea la malul marii si i-a spus: „Maica Domnului, eu nu mai pot sa te apar. Stapana lumii, tu, ca Maica a lui Dumnezeu, ai stapanire peste toata zidirea. Tu poti sa ne izbavesti si pe noi de mania stapanitorilor si icoana ta de cufundarea in mare.”, si a pus-o pe apa. Iar icoana a venit, in chip minunat – dreapta, pe apa, fara a se scufunda – pana la Sfantul Munte Athos.

Vaduva a fost mangaiata de aceasta priveliste si i-a multumit Preacuratei, iar fiului ei i-a spus: „Copilul meu, dorinta noastra cea catre Maica Domnului este deja implinita. Eu sunt gata sa mor pentru credinta mea, prin mainile tiranilor, daca va trebui, dar nu doresc si moartea ta. Te rog si te implor sa pleci in partile Greciei.”

Fiul a ascultat-o si a plecat la Tesalonic, apoi in continuare a mers in Sfantul Munte Athos, in acel loc unde, dupa putini ani, a fost ridicata Manastirea Iviron. Acolo a devenit calugar si, dupa ce a trait in chip bineplacut lui Dumnezeu, s-a mutat la cele vesnice.” Se vede ca ajungerea lui acolo s-a facut dupa iconomia si purtarea de grija a lui Dumnezeu, deoarece de la el au aflat si pustncii Sfantului Munte istoria icoanei pe care, impreuna cu mama sa, o aruncase in mare.

Dupa ani si ani, cand aproape de tarm fusese construita Sfanta Manastire Iviron, calugarii au vazut intr-o seara deasupra valurilor un stalp de foc ce ajungea pana la cer. In fata privelistii iesite din comun, au ramas nemiscati si cantau. Vedenia a mai continuat cateva nopti, pana ce s-au adunat si calugari de la alte manastiri acolo, pe tarm. Atunci au vazut ca acel stalp de foc izvora dintr-o icoana a Maicii Domnului, iar cand parintii vroiau sa se apropie cu barca, icoana se indeparta. S-au intors in biserica manastirii si s-au rugat cu credinta si lacrimi Maicii Domnului sa daruiasca acea icoana manastirii lor.

Era atunci in Manastirea Iviron un ieromonah cu numele Gavriil, care in lunile de vara traia ceva mai sus de manastire, in nevointa si post aspru, asemeni unui inger pamantesc. Lui i s-a aratat Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si i-a zis: „Spune egumenului si fratilor ca voiesc sa le dau icoana mea pentru a-i acoperi si ajuta, apoi intra in mare si paseste pe valuri, si atunci vor cunoaste toti buna voire a mea catre manastire.”

Apoi toti monahii au iesit la tarm unde Gavriil a pasit pe apele marii ca pe uscat si s-a invrednicit sa ia in mainile sale aceasta icoana grea si de mari dimensiuni, pictata pe lemn. Pe tarm, monahii s-au inchinat icoanei cu evlavie si mare bucurie. Apoi cu cantari au dus-o in sfantul altar al bisericii manastirii.

In ziua urmatoare, insa, icoana nu a mai fost gasita in biserica! Cautand-o, au gasit-o pe zidul manastirii, deasupra portii centrale. Au adus-o in biserica, dar iarasi au gasit-o la poarta. Acest lucru neobisnuit s-a intamplat de mai multe ori, pana cand nedumerirea monahilor a fost dezlegata de Preasfanta, care i-a aparut in vis egumenului, zicandu-i: „Spune fratilor sa nu ma mai deranjeze de acum inainte, pentru ca eu nu doresc sa fiu pazita de voi, ci eu sa va pazesc pe voi, nu numai in viata de acum, ci si in cea viitoare. Si sa nadajduiasca in milostivirea Fiului meu si Stapanului tuturor toti monahii traitori cu evlavie si frica de Dumnezeu in muntele acesta virtuos. Acest dar eu l-am cerut de la El si iata, va dau voua semn: cat timp veti vedea icoana mea in aceasta manastire, harul si mila lui Dumnezeu nu vor lipsi de la voi.”

Monahii s-au bucurat de toate acestea si apoi au zidit un paraclis aproape de poarta manastirii, unde au pus aceasta icoana facatoare de minuni, care se afla in acest loc pana astazi. Datorita acestei intamplari, icoana a primit numele de „Portarita”.

Icoana este una de mari dimensiuni, ea avand 1,30 x 1,90 metri. Icoana este ferecata, cu exceptia fetelor, cu o imbracaminte de aur si argint, cu pietre pretioase, monezi de aur si o multime de alte podoabe daruite de imparati, regi, egumeni, duci, ofiteri si simpli credinciosi. Aceste odoare sunt dovezi ale minunilor Preacuratei. Le-au oferit Maicii Domnului aceia care au primit ceea ce au cerut de la ea.

S-a prorocit, de catre parinti, ca la sfarsitul lumii, aceasta icoana va pleca pe mare, asa cum a venit. De asemenea, se mai spune ca in momentul in care femeia va intra in Sfantul Munte, icoana va parasi manastirea, nimeni nestiind incotro o va apuca.

Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Iviron – Portarita – minunile

Una dintre bucuriile pe care le-a facut aceasta icoana celor rugatori este urmatoarea: un tanar pelerinj, neprimind paine de la bucatar, a primit de la Maica Domnului un galben, spre a-l da bucatarului. Bucatarul, dandu-si seama de unde era galbenul respectiv, s-a cait.

Legat de painea din manastire, aici s-a mai petrecut inca si o alta minune: cand manastirea nu a dat masa la hram, de frica foametei, fiindca nu aveau destule provizii, atunci milioane de furnici au inceput sa care graul din hambare. In amintirea acestei minuni, pocaindu-se inaintea lui Dumnezeu, monahii si-au luat canonul dragostei de a pune zilnic, la poarta manastirii, o lada de lemn, cu paine, la indemana tuturor pelerinilor ce ii calca pragul.

Uleiul de la candela acestei sfinte icoane este leac pentru otrava

Icoana prezinta o rana vindecata la barbie, provenita dintr-o lovitura vrajmasa data de un pirat, in vremea venirii arabilor in Sfantul Munte. Un soldat arab a lovit cu cutitul in chipul acestei icoane, si indata a inceput a curge sange. Arabul vazand minunea, s-a infricosat si cazand la pamant s-a pocait, s-a botezat in legea crestineasca si s-a imbracat in haina monahiceasca, ramanand acolo pana la moarte. Nevrand sa primeasca nume calugaresc, a cerut ca pentru fapta sa sa fie numit Varvar – Barbarul. Dupa aceea a dus o viata sfanta, lucru pentru care a fost recunoscut ca sfant. In biserica este pictat pe zid Sfantul Varvar, cu imbracaminte de pirat.

In anul 1651, Maica Domnului Portarita o va vindeca pe fiica tarului Alexei Mihailovici al Rusiei. Fata paralizase si nu mai avea nici o sansa din partea doctorilor. In vis, fetei i-a aparut Maica Domnului Portarita, care i-a zis sa i se inchine icoanei sale. Tarul a cerut Patriarhiei Ecumenice icoana de la Iviron. Calugarii au zugravit o copie fidela a icoanei si au dat-o tarului. Icoana aceasta, copia, a fost adusa inaintea fetei paralizate care, inchinandu-i-se, s-a vindecat.

 

 

 

 

Acatistul Maicii Domnului Portărița

Rugăciunile începătoare, apoi:

Condacul 1:
Apărătoare Doamnă, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare, cântări de laudă aducem ţie noi robii tăi, cei ce cu venirea cinstitei icoanei tale ne-am agonisit armă tare, zid nebiruit şi strajă nebiruită. Acoperă-ne şi ne apără pe noi toţi de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi şi de toată vătămarea sufletească şi trupească, să strigăm ţie: Bucură-te, Portăriţă bună care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Icosul 1:
Îngerul cel mai întâi stătător a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu, când i-au căzut ei sorţii slujirii apostoleşti în pământul Iviriei: „De Ierusalim nu te îndepărta şi nu te despărţi, iar sorţul ce ţi-a căzut ţie, se va arăta luminat în zilele cele mai de apoi, că te vei osteni în pământul întru care Dumnezeu va voi pentru tine”, pentru aceea zicem:
Bucură-te, prin care lumii se va aduce mântuirea;
Bucură-te, prin care înşelăciunea idolească se va surpa;
Bucură-te, prin care puterea stăpânitorului întunericului se va ruşina;
Bucură-te, prin care împărăţia lui Hristos se va întări;
Bucură-te, chemarea la lumina Evangheliei a celor căzuţi în întunericul slujirii idoleşti;
Bucură-te, liberarea fiilor lui Dumnezeu din robia diavolului;
Bucură-te, slujitoare a Fiului tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, Ceea ce cu ascultarea ta, neascultarea Evei ai vindecat;
Bucură-te, înălţimea faptelor bune;
Bucură-te, adâncimea smeritei cugetări;
Bucură-te, prin care credincioşii cunosc pe Făcătorul;
Bucură-te, prin care credincioşii se fac fii ai Tatălui;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul al 2-lea:
Văzând Sfânta Fecioară minunata voie a lui Dumnezeu pentru sine, ca o roabă a Domnului pururi s-a supus lucrării Lui, strigând: Aliluia!

Icosul al 2-lea:
Înţelegerea cea neînţeleasă a graiului îngerului, Domnul făcând-o înţeleasă ţie, Preacurată, a îndreptat mergerea ta către muntele Athosului, unde s-a grăit despre tine celor ce se nevoiesc întru neamul duhovnicesc. Deci noi cu bucurie strigăm către tine:
Bucură-te, ceea ce ai sfinţit Athosul cu venirea ta;
Bucură-te, ceea ce ai surpat idolii;
Bucură-te, ceea ce ai sădit acolo credinţa cea adevărată;
Bucură-te, ceea ce ai izgonit de acolo pe cei necredincioşi;
Bucură-te, ceea ce ţi-ai ales Muntele acesta gradină ţie;
Bucură-te, ceea ce ai făgăduit darul tău locului acesta;
Bucură-te, dătătoarea bunătăţilor pământeşti tuturor credincioşilor ce locuiesc pe el;
Bucură-te, chezăşuitoare a mântuirii celei veşnice;
Bucură-te, mijlocitoare caldă celor ce locuiesc în gradina ta;
Bucură-te, înfricoşarea tuturor vrăjmaşilor;
Bucură-te, ceea ce ai făgăduit mila Fiului tău locului acesta, până la sfârşitul veacurilor;
Bucură-te, ceea ce ai prevestit că darul Lui nu se va depărta de la Sfântul Munte;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul al 3-lea:
Puterea Celui Preaînalt, cu apărarea Maicii lui Dumnezeu a umbrit Sfântul Munte, surpăturile şi văile lui, și ca un sălaş prea larg l-a arătat tuturor celor ce în viaţa călugărească doresc să culeagă mântuire şi să cânte: Aliluia!

Icosul al 3-lea:
Având purtare de grijă pentru grădina ta şi pentru poporul din pământul Iriviei, bine ai voit a se zidi în locul unde însăţi ai stat când ai venit la Athos, un locaş al neamului lor, ca un liman al celor ce caută mântuirea, voind a le da și icoana ta, ca toţi să zică ţie:
Bucură-te, ceea ce ai fost aleasă ocrotitoare a pământului Iviriei;
Bucură-te, că ţara aceasta s-a întors de la înşelăciunea idolească la lumina lui Hristos;
Bucură-te, odrasla mlădiţei celei neveștejite care ai odrăslit acum viaţă luminată;
Bucură-te, ceea ce ai crescut strugurii minunilor şi ai bunei credinţe;
Bucură-te, livadă duhovnicească pe Athos sădită;
Bucură-te, ceea ce ai izvorât curgere cu duhovnicească luminare pentru pământul Iviriei;
Bucură-te, gura lui Eftimie, cea cu cuvinte de aur;
Bucură-te, a lui Ioanichie cetate nebiruită;
Bucură-te, a călugărilor îngrădire;
Bucură-te, liman lin celor ce caută mântuire;
Bucură-te, ceea ce făgăduieşti acelora odihnă veşnică;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul al 4-lea:
Izvor de gânduri nedumerite având întru sine cinstita văduvă cea din Niceea, s-a tulburat văzând sfânta şi prea lăudata icoană a Maicii lui Dumnezu împusă cu suliţa ostaşului celui stricător de icoane, dintru care îndată a curs sânge, iar ea de frică fiind cuprinsă, ca să nu fie batjocorită sfânta icoană, rugăciuni şi lacrimi vărsând și mergând spre apus, cu veselie a strigat: Aliluia!

Icosul al 4-lea:
Văzând călugării Sfântului Munte flacăra ce se arăta pe mare ca un stâlp de foc, a cărui înălţime ajungea până la cer şi strălucea ca un soare, au venit noaptea la malul mării și au văzut sfânta icoană a Maicii lui Dumnezeu purtându-se pe mare cu putere dumnezeiască şi au strigat celei pline de dar:
Bucură-te, rug nears văzut de legiuitorul;
Bucură-te, stâlp de foc care povăţuieşti pe cei din întuneric;
Bucură-te, scară care ajungi până la cer, pe care s-a pogorât Dumnezeu;
Bucură-te, pod care treci la cer pe cei de pe pământ;
Bucură-te, raza zilei celei de taină;
Bucură-te, ceea ce ai născut lumina cea neapusă;
Bucură-te, ceea ce n-ai învăţat pe nimeni în ce chip a fost;
Bucură-te, ceea ce eşti îmbrăcată în soare, care străluceşti cu darul şi cu slava în toată lumea;
Bucură-te, stea care arăţi soarele;
Bucură-te, fulger care luminezi sufletele şi străluceşti gândurile celor credincioşi;
Bucură-te, strălucire care luminezi pe cei din întuneric;
Bucură-te, că din tine a răsărit strălucirea cea cu multă lumină;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul al 5-lea:
Voind să dai icoana ta cu dumnezeiască mergere lăcaşului Mănăstirii Ivironului, zis-ai dumnezeiască Maică arhimandritului Gavriil: „Mergi cu ceata călugărilor la malul mării, te pogoară în valurile ei şi primeşte icoana mea”. Așadar el, întraripat cu credinţă şi cu dragoste, a mers pe apă ca pe uscat, a luat icoana în braţele sale şi dobândind acea vistierie s-a bucurat zicând: Aliluia!

Icosul al 5-lea:
Văzut-au călugării din Mănăstirea Ivirului icoana Maicii lui Dumnezeu scoasă din Biserică de multe ori cu putere nevăzută, stând deasupra porţii zidului mănăstirii, şi spăimântându-se au zis unele ca acestea:
Bucură-te, ceea ce bine ai voit a ne da sfântă icoana ta;
Bucură-te, ceea ce ne-ai făgăduit-o drept acoperământ;
Bucură-te, ceea ce ai arătat dragostea ta către lăcaşul nostru;
Bucură-te, ceea ce ai arătat purtarea ta de grijă pentru el;
Bucură-te, ajutorul nostru în ţară străină;
Bucură-te, bunăvoinţa lui Dumnezeu către noi;
Bucură-te, îndrăznirea noastră către Dumnezeu;
Bucură-te, izbăvitoarea lacrimilor noastre;
Bucură-te, apărarea noastră, a celor sărmani;
Bucură-te, îngrădirea noastră;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul al 6-lea:
Propovăduitor al voii tale făcând pe Gavriil, ai zis către el, stăpână: „N-am venit să fiu păzită de voi, ci ca să fiu eu păzitoarea voastră, nu numai în veacul acesta de acum ci şi în cel viitor. Iată, vă dau semn, cât veţi vedea icoana mea în mănăstire nu va lipsi de la voi darul şi mila Fiului meu, ca toţi să strige Lui: Aliluia!”

Icosul al 6-lea:
Bucurie mare s-a făcut tuturor celor ce au auzit făgăduinţele tale, Maica lui Dumnezeu, încât călugării ţi-au ridicat ţie, Portăriţei cereşti, biserică în poarta mănăstirii, strigând aşa:
Bucură-te, ocrotitoarea noastră în viața aceasta și în cea viitoare;
Bucură-te, ceea ce frica Domnului ne înveţi pe noi;
Bucură-te, ceea ce ne îndreptezi pe calea cea bună;
Bucură-te, îndrăznirea şi nădejdea noastră;
Bucură-te, nădejdea noastră şi acoperământul;
Bucură-te, ceea ce ce ai plecat către noi milostivirea Fiului tău;
Bucură-te, ceea ce ne vesteşti că darul Lui va fi cu noi;
Bucură-te, ceea ce ne-ai dat icoana ta cea sfântă ca arvună a milei Fiului tău;
Bucură-te, ceea ce i-ai dat ei darul facerii de minuni;
Bucură-te, ceea ce depărtezi de la noi tot răul;
Bucură-te, ceea ce deschizi intrarea a tot binele;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul al 7-lea:
Voind răucredinciosul Amira să strice lăcaşul Mănăstirii Ivirului şi obştea de călugări ce era adunată acolo să o risipească, degrabă a cunoscut apărarea lăcaşului de către Maica lui Dumnezeu, văzând corăbiile sale înecate în adâncimea mării şi pe ostaşi pierduţi în valurile ei. Deci înfricoşându-se ei şi venind cu smerenie, au dat la mănăstire aur şi argint, cerând iertare. Iar călugării văzând acestea au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:
Multe şi nenumărate minuni ai arătat, Maica lui Dumnezeu, plinind în mănăstire lipsa de vin, de făină şi de untdelemn, pe cei îndrăciţi vindecând, schiopilor dăruind umblare, orbilor vedere şi toată neputinţa vindecând, iar noi văzând aceste minuni îţi cântăm ţie:
Bucură-te, Apărătoare Doamnă, care biruieşti pe vrăjmaşi;
Bucură-te, cea grabnică spre ajutor celor ce te cheamă pe tine;
Bucură-te, ceea ce nu treci cu vederea rugăciunea noastră;
Bucură-te, ceea ce de la făgăduinţă nu te întorci;
Bucură-te, ceea ce întristarea întru bucurie o prefaci;
Bucură-te, ceea ce lipsa din mănăstire tu o acoperi cu îndestulare;
Bucură-te, a orbilor vedere;
Bucură-te, a șchiopilor umblare;
Bucură-te, a tuturor necăjiţilor mângâietoare;
Bucură-te, că nu încetezi a ne purta de grijă şi a ne mântui pe noi;
Bucură-te, că dintru atâtea rele ne izbăveşti pe noi;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul al 8-lea:
Auzind Patriarhul Nicon de lăcaşul Mănăstirii Ivirului cel minunat, acoperit de icoana Maicii Domnului, a dorit ca şi ţara lui să aibă împărtăşire de darul ei. Pentru aceasta, zidind lăcaş în cinstea acestei preaslăvite icoane, cu osârdie a cerut închipuirea sfintei icoane cea făcătoare de minuni a Maicii lui Dumnezu, ca prin acoperământul ei să fie ocrotiți și să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:
Cu totul întru cei de sus fiind şi de cei de jos nedespărţindu-te, bine ai voit, Maica lui Dumnezeu, să dăruieşti aceeaşi binecuvântare de la Athos şi peste lăcaşul Mănăstirii Pecersca și peste robul tău Antonie, cu asemănarea cinstitului tău chip prin care ai binecuvântat și Sfântul Munte. Pentru aceasta strigăm ție:
Bucură-te, acoperământul cel mai lat decât norul;
Bucură-te, îngrădirea şi întărirea drept credincioşilor;
Bucură-te, stâlp nemişcat al Bisericii dreptmăritoare;
Bucură-te, înfruntarea eresurilor şi a dezbinărilor;
Bucură-te, ceea ce mulţimea credincioşilor o luminezi cu strălucitoarele raze ale icoanei tale cea făcătoare de minuni;
Bucură-te, ceea ce izvorăşti din ea darurile vindecărilor şi ale minunilor tale;
Bucură-te, îngrozirea vrăjmaşilor;
Bucură-te, veselia arhiereilor şi a preoţilor;
Bucură-te, povăţuitoarea călugărilor şi mântuirea a tot neamul creştinesc;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul al 9-lea:
Toată osârdia avându-o adunarea pustnicilor Mănăstirii Ivironului pentru zugrăvirea preacinstitului chip al milostivei Portăriţe, săvârşind cântări și rugăciuni, spălând cu apă de la minunata icoană lemnul folosit la zugrăvirea cinstitul ei chip, au sfinţit pe cuviosul Iamvlih, care nevoindu-se cu toată obştea părinţilor în post şi rugăciuni, a zugrăvit închipuirea icoanei Maicii lui Dumnezeu, pentru care noi pururea strigăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea:
Pe ritorii cei mult vorbitori îi vedem, Născătoare de Dumnezeu, a fi ca nişte peşti fără de glas, care nu se pricep să laude după vrednicie toate minunile pe care le-ai arătat neamului omenesc, prin sfântă icoana ta. S-au făcut minuni pe drumul spre ţara rusească, prin cuvântul către binecredinciosul Emanoil pentru a plăti preţul răscumpărării celor necredincioşi care împiedicau mergerea sfintei icoane, după aceea îndoit întorcându-i-se lui. Iar noi pentru aceasta cu credinţă strigăm aşa:
Bucură-te, izvorul minunilor cel nedeşertat;
Bucură-te, că totdeauna eşti mijlocitoare către Dumnezeu;
Bucură-te, scăparea celor din nevoi;
Bucură-te, mângâierea celor întristați;
Bucură-te, vindecarea bolnavilor;
Bucură-te, Maică milostivă a celor sărmani;
Bucură-te, întoarcerea la calea adevărului a celor robiţi;
Bucură-te, chemarea păcătoşilor la pocăinţă;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul al 10-lea:
Voind să mântuieşti cât mai mulţi oameni din nevoi şi din tot felul de suferințe, dumnezeiască Maică, izvorăşti de la icoana ta milă neîmpuţinată neamului nostru. Că iată eşti grabnic ajutătoare în lăcaşul Ivirului cel nou, înmulţind darurile tale şi în alte oraşe şi mănăstiri şi sate celor ce te cinstesc pe tine şi toate cererile le împlineşti. Pentru aceea slăvim pe Dumnezeu care ne-a dat nouă un aşa dar, şi strigăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea:
Zid eşti, Născătoare de Dumnezeu, cinului călugăresc şi tuturor celor ce aleargă la tine, că Făcătorul cerului şi al pământului sălăşluindu-Se în feciorescul tău pântece, a învăţat pe toţi râvnitorii de curăţie şi de întreagă înţelepciune să strige către tine:
Bucură-te, vas ales al curăţiei;
Bucură-te, cununa fecioriei;
Bucură-te, cămara nunţii celei fără de sămânţă;
Bucură-te, Mireasă nenuntită;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Semănătorul curăţiei;
Bucură-te, ceea ce ai împreunat Domnului pe cei credincioşi;
Bucură-te, grabnică ajutătoare în viforul ispitelor;
Bucură-te, ceea ce izgoneşti asupririle vrăjmaşilor;
Bucură-te, ceea ce risipeşti întunecarea patimilor cele de suflet pierzătoare;
Bucură-te, ceea ce curăţeşti gândurile;
Bucură-te, ceea ce ne înveţi a urî dulceţile cele pământeşti;
Bucură-te, ceea ce îndreptezi minţile şi inimile către cele de sus;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul al 11-lea:
Se biruieşte toată cântarea care vrea să tindă către mulţimea milelor tale cele multe, că de-ţi vom aduce cântări la număr întocmai ca nisipul mării, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare, nimic nu plinim cum se cade, pentru aceasta cântăm ţie: Aliluia!

Icosul al 11-lea:
Ca o făclie dătătoare de lumină arătată celor ce sunt în mulţimea necazurilor se vede sfânta icoană a Maicii lui Dumnezeu, că având focul cel nematerialnic al darului, luminează pe toţi cu razele minunilor, învăţându-i a cânta aşa celei preabinecuvântate:
Bucură-te, că eşti grabnică ajutătoare;
Bucură-te, ceea ce ne aperi pe noi de foc, de sabie şi de năvălirea altor neamuri;
Bucură-te, ceea ce ne izbăveşti pe noi de foamete şi de moarte năprasnică;
Bucură-te, ceea ce ne pazeşti pe noi de toate relele cele aducătoare de moarte;
Bucură-te, ajutătoarea celor ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer;
Bucură-te, vindecarea durerilor sufleteşti şi trupeşti;
Bucură-te, milostivă mângâietoare a celor mâhniți şi împovăraţi;
Bucură-te, ceea ce pe cei deznădăjduiţi îi întorci din groapa pierzării;
Bucură-te, ceea ce nici pe mine nu mă laşi fără ajutorul şi apărarea ta;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul al 12-lea:
Voind să dea har și să dezlege toate datoriile omeneşti, dătătorul de bine venit-a singur la cei ce se depărtaseră de harul Lui, şi rupând zapisul, a dăruit nouă ca puternică mijlocire pe Maica lui Dumnezeu, cu daruri dăruită, ca prin rugăciunile ei să strigăm pururi: Aliluia!

Icosul al 12-lea:
Cântând minunile tale cele arătate în viaţa aceasta, te lăudăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu, ca pe un izvor nesfârşit al milei. Deci, căzând către tine înaintea icoanei tale celei făcătoare de minuni, cu smerenie te rugăm, fii nouă acoperământ în ziua sfârşitului nostru, când vom sta la înfricoşătorul scaun de judecată al Fiului tău, ca să cântăm ţie:
Bucură-te, ceea ce întru slavă stai lângă scaunul Fiului tău şi acolo îţi aduci aminte de noi;
Bucură-te, ceea ce dimpreună cu Fiul tău şi Dumnezeu împărăţeşti în veci şi pentru noi mijloceşti;
Bucură-te, că celor ce nădăjduiesc la tine le dăruieşti sfârşit vieţii fără durere şi paşnic;
Bucură-te, ceea ce ne izbăveşti de rănile cele amare;
Bucură-te, ceea ce ne izbăveşti de duhurile cele din văzduh;
Bucură-te, ștergerea păcatelor prin pocăinţă;
Bucură-te, nădejdea noastră, după Domnul, a vieţii celei fericite;
Bucură-te, că celor ce nădăjduiesc spre tine le rânduieşti starea de-a dreapta lângă Fiul tău;
Bucură-te, că ne învredniceşti a auzi fericitul glas ce ne făgăduieşte moştenirea împărăţiei cerurilor;
Bucură-te, nădejdea cea tare a veşnicei mântuiri a tuturor creştinilor;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul al 13-lea:
O, Maică Prealăudată, Preasfântă Doamnă, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, caută spre noi cei ce cu smerenie şi cu lacrimi aducem aceste puţine rugăciuni înaintea preacuratei tale icoane, şi toată aşteptarea şi nădejdea spre tine o punem. Izbăveşte-ne pe noi din toate nevoile şi ispitele din viaţa aceasta şi ne scoate din munca ce va să fie, ca prin tine să fim mântuiţi şi să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1 și Condacul 1