Crestinii ortodocsi il praznuiesc la 4 aprilie pe Sfantul Zosima. Acest Cuvios s-a nascut la sfarsitul secolului al V-lea si a vietuit intr-o manastire, trecand prin toate nevointele pustnicesti, petrecand in rugaciune necontenita. Din scrierea Sfantului Sofronie ­ despre viata Sfintei Maria Egipteanca – aflam ca, tulburandu-se in ganduri, s-a intrebat: “«Oare afla-se-va in pustie vreun om ca sa ma intreaca in savarsirile cele bune?». Atunci i s-a aratat un inger care l-a povatuit sa mearga la o manastire de pe malul Iordanului. Cuviosul parinte Zosima a gasit acest sfant asezamant si a primit binecuvantarea egumenului de a ramane acolo, unde i-a vazut “pre batrani stralucind cu lucrurile cele bune si cu gandirea de Dumnezeu; (…) cantarea lor era neincetata, starea de toata noaptea, avand pururea in maini lucrul si Psalmi in gurile lor; iara cuvinte desarte nu erau intru dansii’. Se hraneau putin, cu paine si apa iar portile manastirii erau totdeauna incuiate, fiind deschise numai cand “cineva dintre dansii ar fi iesit, trimis fiind pentru vreo nevoie de obste’. In prima duminica a Postului Mare, dupa ce preotul facea Sfanta Liturghie si toti se impartaseau, primeau binecuvantarea parintelui staret sa mearga in pustiul Iordanului, in perioada Patruzecimii, intorcandu-se in sfantul asezamant doar spre sfarsitul postului, in Duminica Stalparilor (Floriilor), lasand doar unul sau doi monahi in lacas, pentru a tine slujbele. Dupa obiceiul manastirii a plecat si Cuviosul parinte Zosima. A luat cu el doar putina hrana. Tinea randuiala rugaciunii si se odihnea oriunde il apuca noaptea, dormind pe pamant, iar dimineata pornea la drum, nadajduind ca va intalni vreun pustnic de la care sa ia invataminte de folos. In cea de-a douasprezecea zi, dupa ce incheiase rugaciunea si “sta cantand, a vazut de partea dreapta o umbra, ca de trup omenesc. Mai intai s-a spaimantat, parandu-i-se ca vede o nalucire draceasca si, tremurand s-a insemnat cu semnul crucii apoi, lepadand frica, cand isi sfarsea rugaciunea, s-a intors cu ochii spre miazazi si a vazut pre oarecine mergand gol cu trupul si negru de arsita Soarelui, perii avandu-si pre cap albi ca lana si scurti cat numai pana la grumazi ajungeau. Aceasta vazand Zosima, a inceput a alerga spre partea aceea (…). Iar acea vedenie, dupa ce a vazut pre Zosima de departe, a inceput a fugi in pustia cea mai adanca. (…)’ Reusind sa se apropie cat sa-i poata auzi glasul, Cuviosul Zosima i-a zis: “«Pentru ce fugi de mine, batranul pacatos, robule al adevaratului Dumnezeu, pentru carele in pustia aceasta petreci? Asteapta-ma, pre nevrednicul si neputinciosul! Asteapta-ma, pentru nadejdea rasplatirii ostenelelor tale; stai si da mie, batranului, rugaciunea si blagoslovenia ta.»“. Acea “vedenie’ era, de fapt, Sfanta Maria Egipteanca si, la randu-i, dupa ce s-a ascuns, i-a raspuns Cuviosului Zosima: “«Avva Zosima, iarta-ma pre mine, pentru Domnul, ca nu pot intorcandu-ma sa ma arat tie; ca sant femeie goala, precum ma vezi, si avand neacoperita rusinea trupeasca. Ci daca voiesti sa dai mie, femeii celei pacatoase, rugaciunea ta si blagoslovenia, arunca ceva din hainele tale ca sa-mi acopar goliciunea, si intorcandu-ma voi primi rugaciune de la tine». Atunci cutremur si frica mare si spaima mintii l-a cuprins pre Zosima, caci a auzit numindu-l pre nume aceea care niciodata nu il vazuse (…)’ si, dezbracand o haina veche si rupta pre carea o purta, i-a dat-o Sfintei sa-si acopere trupul.

Sfanta Maria Egipteanca a trait in tinerete in mare desfranare, salasluind saptesprezece ani in necuratie. Mergand la Ierusalim impreuna cu alti tineri desfranati, a vrut sa se inchine cinstitei Cruci pe care a fost rastignit Mantuitorul insa, de cate ori incerca sa intre in biserica, era oprita in chip nevazut. Din Sinaxar aflam ca “a pus chezas pe preacurata Fecioara, Maica lui Dumnezeu, ca de va fi lasata sa intre inauntru, va trai cu intelepciune, si nu va mai sluji vietii celei rele’. Fagaduind acest lucru, a putut sa intre in biserica, apoi a mers in pustiu unde s-a nevoit 47 de ani, fara sa vada chip omenesc pana la intalnirea cu Avva Zosima. Tot Sinaxarul spune ca atat de mult “s-a inaltat prin nepatimire, cat trecea si apa Iordanului pe deasupra si, cand statea pe pamant la rugaciune, era ridicata si inaltata’.

La staruinta Cuviosului Zosima, Sfanta Maria Egipteanca s-a spovedit lacrimand necontenit, rugandu-l pe Avva ca, in anul urmator, in Postul Pastilor, cand va iesi din nou in pustiu, s-o impartaseasca cu Sfintele Taine. Parintele Zosima s-a intors si a impartasit-o, apoi, dupa inca un an, cand a revenit in acel loc, Sfanta Maria Egipteanca, al carei nume Cuviosul Zosima nu il cunostea, trecuse la Domnul, scrijelind pe pamant o rugaminte: “Ingroapa, Avva Zosima, la acest loc, trupul smeritei Mariei. Da tarana taranei, si te roaga Domnului pentru mine, ceea ce am raposat in luna lui Farmutie eghipteneste, iara greceste Aprilie intaiu, in chiar noaptea mantuitoarelor Patimi ale lui Hristos, dupa impartasirea Dumnezeestii Cinei Celei de Taina’.