[:en]

This year marks 127 years since the death of its greatest poet whom has appeared Romanian land, „Star Romanian poetry” – Mihai Eminescu.

„He’s the one who said that lime is holy. He’s the one whose name ought not to be taken in vain. (…) He’s the one that we would try as many despair gives us grounds as yet not in despair „(Geo Bogza). He is Eminescu Romanian national poet.

Mihai Eminescu was born on 15 January 1850 in Botosani, is the seventh of 11 children caminar George Eminovici.

After signing in 1860 the German high school in Chernivtsi in 1863 to withdraw as „privatistic” (student particular), nesuportând school discipline. In 1864 clerk at the Court of Botosani, and 1865 is the custodian of the library of his teacher, Aron fist.

After his death, goes to Transylvania Blaj and Sibiu, where he will continue his high school studies, then get to Bucharest, and theater troupes Tardini-Vladicescu. Becomes copyist and prompter in his troops Iorgu Caragiale (1866-1868), Michael Pascaly (1868), participating in tournaments across the country, then get to the National Theatre in Bucharest, where he is employed as a prompter.

In the fall of 1869 he went to Vienna, where until 1872 is „extraordinary student” at the Faculty of Philosophy, no right to take examinations because of incomplete studies. Hear lectures on philosophy, law, political economy, Romance philology, sciences (mathematics, anatomy, physics, astronomy, etc.). Here is part of the literary-social society „Romania” and the literary-scientific „Romania flapper” and knows Ioan Slavici, then a law student with a deep friendship linking.

The first attempts of Mihai Eminescu’s poetry dates from January 1866, when he debuted with the poem „The tomb of Aron Fist”, which has signed M. Eminovici. Dedicated to the memory of his teacher, the poem appeared in the brochure removed after his death (January 12/24, 1866, in Chernivtsi), entitled „lily of the valley learners gimnăziaşti den Chernivtsi at the grave of their beloved professor Arun fist”.

In the same year begins collaboration with the magazine „Family” in Pest, Joseph Vulcan, which has the merit of it being discovered on future great poet. The real debut in poetry takes place on 25 February 1866 at the age of 16, the no. 6/1866 (25 February-9 March) the magazine when its Director will publish first poem, „If I had ..” signed for the first time Mihai Eminescu (the name being changed from Eminovici I. Vulcan in Eminescu) . Since 1866 until the spring of 1883, this first poem was followed by another 18, among which are: „A Riding dawn”, „From abroad,” „La Bucovina”, „Mysteries night”, „What I wish I thee, sweet Romania „,” La Heliade „,” On an artist „,” The love of marbles, „” Young corrupted „” Besides poplars odd .. „” What if … „” Since the night … „. After the close of the literary society „Junimea” where his creations are welcomed in 1870 begins to collaborate with the magazine Iasi „Literary Conversations” where the public first poem „Venere and Madonna” (15 approx. 1870), the poem ” epigones „story” Prince Charming of tear „. Continued in 1871, with poems „Dead East”, „Angel Guard” and „Night”.

Established in Iasi will attend meetings Junimists, where he read the work. Diversity, depth and artistic expression are observed Eminescu poetry critic Titu Maiorescu, the spiritual mentor of „Junimii” that will serve creation of the new poet to argue the definition of „new direction” in Romanian literature, after the forty-eighter. Also in 1871 they have appeared in society magazine poem „Egypt” novel „Poor Dionis” poems „Angel and Demon” and „Blue Flower”. Entry into cultural journalism takes place in 1870, also in „Family” article „Our repertoire theater”, a critical examination of Romanian theater production. Maiorescu urged the Minister of Religious Affairs and Public Education at the time, to complete their studies, following the years 1872-1874, the University of Berlin, courses of philosophy, history, Sanskrit and comparative mythology, geography, ethnography, history of science etc., but without them end. Back in Iasi, he works as director of the Central Library (1874), professor at the Institute for Academic and as a school inspector Iasi and Vaslui counties (1875-1876), during which you will know the Ion Creangă, which will also bind a great friendship. Also in Iasi will know and Veronica Micle that will stay with them until his death.

It remains important journalistic work of Mihai Eminescu, after in 1876 administrative editor-in „Iasi Courier” will change its status to that of a professional journalist. Continued collaboration in major magazines, reaching Bucharest, where he became, in late October 1877, the editor of the newspaper „Time”, press organ of the Conservative Party. Where he worked for nearly seven years, along with Grace and I. I.L. Caragiale, which would form a trio feared critic in the press since with the Articles of attitude, analysis of political life. In 1880 he became editor of the newspaper. In its pages published over 300 articles on the problems of life in the period. From this period dates his great creations and published here: „Letters,” „Star”, „Doina” etc. In recognition of his journalistic activity in 1883 he was elected member of the Romanian Press Society (established on 13 February), headed by B.P. Haşdeu. In parallel, he continued collaboration on „Literary Conversations” among the poems that have appeared here being also „Far are you”, „The Story of the forest”, „Solitude”, „Emperor and proletarian” (1874) „A stay”, „goodbye” first four „Letters” (1881), „letter V” was published posthumously (1890), „Sara dea’l ‘,’ the star ‘, etc. In 1883 appear in the „Almanac Literary Society social-economic ‘Romania flapper’ Vienna ‘, the poem” Star „, then reproduced in the pages of” Literary Conversations „.

A first collection of poetical work Eminescu and only book of poems printed in his lifetime Eminescu appeared on 21 December 1883. The volume „Poems” was printed by the Publishing Bookshop, Socecu & Comp – Bucharest, in a beautiful dress graphics with a portrait of the poet and a brief preface by Titu Maiorescu, who cared for this edition of the poems of Eminescu. The book contains 307 pages, tabs engravings head. It is the only book of poems published during the life of the great poet, the other two editions were published in 1885 and in 1888. The book was published without the author in the country, he was admitted to a nursing home in Germany. The volume contains 61 poems, plus three variations on „I have one desire.” The 17 unpublished appeared alongside some of his poems published in magazines „Literary Talks” and „Family” are „Gloss”, „Ode”, „Loving in secret …” „Past were the years …” „Venice” „It strikes midnight …” „The remains days you add,” „Over peaks,” „Sleepy birds,” „De-or passing years …” „Let your world …” „you go …” „from the time the waves …” „What do you swing …” „In the middle of the forest …” „I have one desire,” „my Critics”. Regarding the accuracy of the text, the publisher of this first collection of his poems and operated „retouching” in texts, barely seen monumental edition of the publication „Eminescu” of Perpessicius (1939-1963).

Mihai Eminescu published prose: „Poor Dionis” fantastic short story, „Cezara” erotic and romantic story, „anniversary” erotic sketch.

On October 28, 1948, he became an honorary member of the Romanian Academy post-mortem, a sign of appreciation for the valuable cultural heritage that we left it. In his book „Eminescu – cultural and creative,” said Zoe Dumitrescu-Buşulenga: „As a fixed star Eminescu’s work illuminates the entire sky now the nation giving its glorious rays, showing her participation in the universal genius algorithms”.

In January 2005, the anniversary of 155 years since the birth of the poet Mihai Eminescu coincided with the emergence after decades of attempts and efforts, the first volume of manuscripts Eminescu edition facsimile issued under the Romanian Academy, volume coordinated by Eugen Simion, President of the National Foundation for Science and Art. 15 January 2006 were launched volumes II-VI of this release, and in 2008, the anniversary of 158 years since the birth of Mihai Eminescu, saw the launch of another 12 volumes of the series manuscripts facsimiled of Mihai Eminescu, who were added to the seven published from 2005 to date.

Mihai Eminescu died on 15 June 1889. He was buried in the cemetery, then resting place in the shade of a linden, becoming a place of pilgrimage for Romanian.

source: ziarulunirea.ro

[:ro]

Anul acesta, se împlinesc 127 de ani de la moartea celui mai mare poet pe care l-a ivit pământul românesc, ”Luceafărul poeziei românești” – Mihai Eminescu.

”El e cel care a spus că teiul e sfânt. El e cel al cărui nume nu se cade să fie luat în deșert. (…) El e cel care oricâte desnădejdi ne-ar încerca ne dă temeiuri ca totuși să nu desnădăjduim” (Geo Bogza). El este Eminescu, poetul național al românilor.

Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoșani, fiind al șaptelea dintre cei 11 copii ai căminarului Gheorghe Eminovici.

După ce se înscrie în 1860 la Liceul german din Cernăuți, în 1863 se retrage ca ”privatist” (elev particular), nesuportând disciplina școlară. În 1864 este copist la Tribunalul din Botoșani, iar din 1865 este custode al bibliotecii profesorului său, Aron Pumnul.

După moartea acestuia, pleacă în Transilvania, la Blaj și Sibiu, unde își va continua studiile liceale, apoi ajunge la București, urmând trupele de teatru Tardini-Vlădicescu. Devine copist și sufleur în trupele lui Iorgu Caragiale (1866-1868), Mihail Pascaly (1868), participând la turnee în întreaga țară, apoi ajunge la Teatrul Național din București, unde este angajat ca sufleur.

În toamna anului 1869 pleacă la Viena, unde până în 1872 este ”student extraordinar” la Facultatea de Filosofie, neavând dreptul să se prezinte la examene din cauza studiilor incomplete. Audiază cursuri de filosofie, drept, economie politică, filologie romanică, științe (matematică, anatomie, fizică, astronomie etc.). Aici face parte din societatea literar-socială ”România” și cea literar-științifică ”România jună” și îl cunoaște pe Ioan Slavici, pe atunci student la Drept, cu care leagă o profundă prietenie.

Primele încercări de poezie ale lui Mihai Eminescu datează din ianuarie 1866, când a debutat cu poezia ”La mormântul lui Aron Pumnul”, pe care a semnat-o M. Eminovici. Închinată memoriei profesorului său, poezia a apărut în broșura scoasă la moartea acestuia (12/24 ianuarie 1866, la Cernăuți), intitulată ”Lăcrămioarele învățăceilor gimnăziaști den Cernăuți la mormântul prea iubitului lor profesor Arune Pumnul”.

În același an începe colaborarea la revista ”Familia”, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, care are meritul de a-l fi descoperit pe viitorul mare poet. Adevăratul debut în poezie are loc la 25 februarie 1866, la vârsta de 16 ani, în nr. 6/1866 (25 februarie — 9 martie) al revistei, când directorul acesteia îi va publica prima poezie, ”De-aș avea..”, semnată pentru întâia oară Mihai Eminescu (numele fiind schimbat de I. Vulcan din Eminovici în Eminescu). Începând cu 1866 și până în primăvara anului 1883, această primă poezie a fost urmată de încă 18, printre care se află: ”O călărire în zori”, ”Din străinătate” ,”La Bucovina”, ”Misterele nopții”, ”Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”, ”La Heliade”, ”La o artistă”, ”Amorul unei marmure”, ”Junii corupți”, ”Pe lângă plopii fără soț..”, ”Și dacă…”, ”Din noaptea…”. După apropierea de societatea literară ”Junimea”, în care creațiile sale sunt primite cu entuziasm, în 1870 începe să colaboreze la revista ieșeană ”Convorbiri literare”, unde publică mai întâi poezia ”Venere și Madonă” (15 apr. 1870), poemul ”Epigonii”, povestea ”Făt Frumos din lacrimă”. Continuă în 1871, cu poeziile ”Mortua est”, ”Înger de pază” și ”Noaptea”.

Stabilit la Iași, va frecventa ședințele junimiștilor, unde își citește lucrările. Diversitatea, profunzimea și expresia artistică a liricii eminesciene sunt remarcate de criticul Titu Maiorescu, mentorul spiritual al ”Junimii”, care se va servi de creația noului poet pentru a argumenta definirea ”direcției noi” în literatura românească, după perioada pașoptistă. Tot în 1871 au mai apărut în revista societății poemul ”Egipetul”, nuvela ”Sărmanul Dionis”, poeziile ”Înger și demon” și ”Floare albastră”. Intrarea sa în publicistica culturală are loc în 1870, tot în ”Familia”, cu articolul ”Repertoriul nostru teatral”, o examinare critică a producției românești teatrale. Îndemnat de Titu Maiorescu, ministrul cultelor și instrucțiunii publice pe atunci, să-și completeze studiile, urmează, între anii 1872-1874, la Universitatea din Berlin, cursuri de filosofie, istorie, limba sanscrită și mitologie comparată, geografie, etnografie, istoria științei ș.a., fără a le încheia însă. Reîntors la Iași, lucrează ca director al Bibliotecii Centrale (1874), profesor la Institutul Academic și ca revizor școlar pentru districtele Iași și Vaslui (1875-1876), perioadă în care îl va cunoaște pe Ion Creangă, cu care va lega de asemenea o mare prietenie. Tot la Iași o va cunoaște și pe Veronica Micle, care îi va rămâne alături până la sfârșitul vieții.

Importantă rămâne activitatea jurnalistică a lui Mihai Eminescu, după ce în 1876 este redactor-administrativ la ”Curierul de Iași” își va schimba statutul în acela de ziarist profesionist. Continuă colaborarea la importante reviste, ajungând la București, unde devine, la sfârșitul lui octombrie 1877, redactor la ziarul ”Timpul”, organul de presă al Partidului Conservator. Aici a lucrat, timp de aproape șapte ani, alături de I. Slavici și de I.L. Caragiale, cu care avea să alcătuiască un trio critic de temut în presa de atunci, prin articolele de atitudine, de analiză a vieții politice. În 1880 devine redactor-șef al ziarului. În paginile acestuia a publicat peste 300 de articole referitoare la problemele vieții din perioada respectivă. Din această perioadă datează și marile sale creații, publicate tot aici: ”Scrisori”, ”Luceafărul”, ”Doina” ș.a. Ca o recunoaștere a activității sale publicistice, în 1883 a fost ales membru al Societății Presei Române (constituită la 13 februarie), condusă de B.P. Hașdeu. În paralel, a continuat colaborarea la ”Convorbiri literare”, printre poeziile care i-au mai apărut aici numărându-se și ”Departe sunt de tine”, ”Povestea codrului”, ”Singurătate”, ”Împărat și proletar” (1874), ”O rămâi”, ”Revedere”, primele patru ”Scrisori” (1881), ”Scrisoarea V” fiind publicată postum (1890), ”Sara pe dea’l’, ”La steaua” ș.a. În 1883 apărea, în ”Almanahul Societății economice social-literare ‘România jună’ din Viena”, poemul ”Luceafărul”, reprodus apoi și în paginile ”Convorbirilor literare”.

O primă culegere din opera poetică eminesciană și singurul volum de poezii tipărit în timpul vieții lui M. Eminescu a apărut la 21 decembrie 1883. Volumul ”Poesii” a fost tipărit de Editura Librăriei, Socecu&Comp — București, într-o frumoasă ținută grafică, cu un portret al poetului și cu o scurtă prefață a lui Titu Maiorescu, cel care a îngrijit această primă ediție a poeziilor eminesciene. Cartea cuprinde 307 pagini, cu gravuri în capul filelor. Este singurul volum de poezii publicat în timpul vieții marelui poet, alte două ediții fiind publicate în 1885 și în 1888. Cartea a fost tipărită în lipsa autorului din țară, acesta fiind internat într-un sanatoriu în Germania. Volumul cuprinde 61 de poezii, plus trei variante la ”Mai am un singur dor”. Cele 17 inedite apărute alături de unele din poeziile publicate în revistele ”Convorbiri literare” și în ”Familia” sunt: ”Glossă”, ”Odă”, ”Iubind în taină…”, ”Trecut-au anii…”, ”Veneția”, ”Se bate miezul nopții…”, ”Cu mâne zilele-ți adaugi”, ”Peste vârfuri”, ”Somnoroase păsărele”, ”De-or trece anii…”, ”Lasă-ți lumea…”, ”Te duci…”, ”Din valurile vremii…”, ”Ce te legeni…”, ”La mijloc de codru…”, ”Mai am un singur dor”, ”Criticilor mei”. În privința acurateței textului, editorul acestei prime culegeri de poezii ale poetului a operat și ”retușări” în texte, observate de-abia la publicarea ediției monumentale ”Eminescu” a lui Perpessicius (1939-1963).

Mihai Eminescu a publicat și proză: ”Sărmanul Dionis”, nuvelă fantastică, ”Cezara”, povestire erotică și romantică, ”La aniversară”, schiță erotică.

La 28 octombrie 1948, devenea membru de onoare post-mortem al Academiei Române, în semn de prețuire pentru valoroasa moștenire culturală pe care ne-a lăsat-o. În volumul său ”Eminescu — cultură și creație”, Zoe Dumitrescu-Bușulenga spunea: ”Ca o stea fixă, opera eminesciană luminează acum întregul cer al nației dându-i glorioasele ei raze, arătând participarea ei la algoritmurile geniilor universale”.

În ianuarie 2005, aniversarea a 155 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu a coincis cu apariția, după zeci de ani de încercări și eforturi, a primului volum al manuscriselor eminesciene, ediție facsimilată apărută sub egida Academiei Română, volum coordonat de Eugen Simion, președintele Fundației Naționale pentru Știință și Artă. La 15 ianuarie 2006 au fost lansate volumele II-VI din această ediție, iar în 2008, la aniversarea a 158 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, a avut loc lansarea a încă 12 volume din seria manuscriselor facsimilate ale lui Mihai Eminescu, care se adăugau celor șapte apărute din 2005 până la acea dată.

Mihai Eminescu a murit la 15 iunie 1889. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu, de atunci locul unde se odihnește, la umbra unui tei, devenind loc de pelerinaj pentru români.

sursa:ziarulunirea.ro

[:]