[:en]

On 26 September, the Romanian Christian Orthodox calendar is commemorated Holy Prince Neagoe. In the working session of the Holy Synod of the Romanian Orthodox Church, meeting at the Patriarchal Residence in Bucharest on 8-9 July 2008 decided canonization of St. Hyacinth Hierarch of Vicina, the first metropolitan of the Romanian Country, the Saint Pious Dionisios Exiguous father Christian era, and the Holy prince Neagoe Romanian ruler, hesychastic scholar and prince of peace. Curtea de Arges, in the presence of the Patriarch of Romania, today is the proclamation of the canonization of St. Prince Local Neagoe.

Prince Neagoe origin is not entirely clear. The only certainty is close to the great family of boyars Craioveşti by his mother, Neaga, which most documents presented as a Craiovescu Parvu’s wife. How after ascending the throne of Romanian Neagoe have to appear royal chancery documents as the son of Prince Basarab the Younger „Ţepeluş” (1477-1481 and 1481-1482), there are some doubts about its paternity. Vlad the Younger, ruler of Romanian between 1510 and 1512 was found in the beginning Craioveşti good relationships with family, young patrons Neagoe. With the support of a family so powerful boyars, any descendant of a ruler of the country can lay claim to the throne. Hearing that Neagoe got meanwhile head hunting in his court might be „royalty” Vlad the Younger would have sought either to lose or to „mean”, as was the custom of the time to maim any possible rival for the prince or his successors. This explains the fact that the question about the origin of Vlad Voda Neagoe boyars Craioveşti will be replied it was just a nobleman, son of Parvu Craiovescu and his wife, Neaga, therefore, no right to the throne. The threats were to continue, so that noblemen from Oltenia are forced to cross the Danube, in December 1511, asking for help Turks. On 23 January 1512 an army corps headed by Mehmet-Beg defeated Vlad Voda in a battle on the outskirts of Bucharest, the Văcăreşti. Only after the danger was eliminated, could assume the identity Neagoe reign, the descendant of Basarab the Founder by his father, Prince Ţepeluş. About his selection as ruler, immediately after the battle of Văcăreşti writes Chronicle Cantacuzino: „And he in no way wants to go and be lord and loudly said to all the people Put another you’ll want together and with our advice, and pardon me, I will not be, and he was shouting and saying Naroda to him: lo, God will not be another, nor us, but only you to be new and gentleman … So Neagoe to năroadelor voice went and took a seat Coruna and Romanian entire country. And immediately he made judgment and justice among men. „

Priceless legacy of Craioveşti boyars

Perhaps not knighted him boyars Craioveşti Neagoe blood and royalty, but his training since infancy, is due to the environment in which they grew up. Appointed to some chronicles of the time „Banoveţi” were presented as „a nation that was especially and temătoriu of God.” His mother, Neaga was the one who opened my eyes to the beauty of ancient Orthodox faith. How Craioveştii Bistrita Monastery party founders were Valcea, one of the largest in the Romanian Country, we can identify the first „home” Neagoe child will be taught to read, pray and grow in strength. Among dwellers monastery at the foothills skull will be one of Craioveşti brothers, uncle of Neagoe, Barbu-vel Ban, a monk named monk Pachomius, with Neagoslava, his wife, and she named Salomia nun. The monastery library, always renewed manuscripts of monks scholars, assured access to both the biblical and patristic writings, as well as knowledge of foreign languages, because teachers-călugări.În 1504 in Bistrita refuge Brancovici Metropolitan Maxim, known scholar of the time former Serbian despot named George, along with his niece, Milita, daughter despot of Serbia, Jovan Brancovici. In the same year, the young Neagoe will wed on Milita Despina.

Holy Hierarch Nifon eternal friendship: the apprentices together, living among saints

Also at the Bistrita Monastery was to meet Patriarch Niphon II of Constantinople, called in Romanian, in the year 1502 by Prince Radu cel Mare (1495-1508) to reorganize and strengthen religious life. This meeting is described in the paper written in 1517-1519 by primate congregation from Mount Athos, Serbian Protea Gabriel: „Life and living his holiness, Our Father Niphon, Patriarch of Constantinople, who shone among many passions and temptations in Constantinople and Land Wallachian „. As metropolitan of Wallachia, managed to restore order in the Church of the Romanian Country, founding bishops November 2, Râmnic and Buzau. A wicked accompanying the Royal Court of Radu the Great, between his sister and married a Moldavian nobleman, made the Metropolitan Niphon to withdraw from the chair and into exile. About the life of a wanderer have to write the same Gavriil PROT: „I come to help a cocoon of landowners, on whose name was Neagoe, who was over hunters. So God made the sweet and the bitter with envy friendship, they were bringing food to feed the saint, and real and in secret, with the urging of God. And blessed Niphon had established with his teachings to grow and ascend in all good work and good luck to get up and be pleasing to God and people „. These words describe a special relationship linking the young nobleman Neagoe wise hierarch, an environment of skill and education. Apprenticeship blessed Niphon Neagoe addition, although short lifetime bishop, would continue in eternity. In 1505, seeing that Radu cel Mare not end the situation at the yard, Niphon had to leave the country, irreconcilable with the ruler. In 1508, Niphon priest dies in Dionysiou monastery. Only a few months in the same year, Radu the Great was killed by gout, without forsaking the bishop curse. Radu Voda was buried in the church Dealu Monastery, founded his near Targoviste.

Reconciliation wonderful prince Radu the Great, Hierarch St. Niphon

The first recorded act of Protea Gabriel Neagoe after strengthening his reign was drawing home to the relics of Patriarch Niphon to commit a posthumous reconciliation with former Prince Radu cel Mare. A chosen few trusted boyars and strengthened the royal books signed by him and sent him to the Monastery of Dionysiou to ask bringing relics of Niphon, for cleansing and erasing fault Radu Voda. Danciu has received the scribe pry Greek abbot bishop blessed the grave, placing it in a wooden casket. Starring procession headed by a parent Neophyte brought relics in the Romanian Country. Welcoming us a chronicle of Gabriel Protea presents: „As soon as they entered the Romanian Land with relics made news Mr Neagoe Voda, who gathered all the clergy of the Church and all boyars, waiting on the soul of his father. Faith soul and heart, covered the coffin with relics of Prince St. in his arms and kissed them with tears and with great joy, with all Christian people. They led then the coffin and put him over his grave Radu Voda, praying all night, with Neagoe Voda, His Holiness for the forgiveness of sin Radu Voda, who unjustly rejected pre Holy itself and chased the country. And – miracle! – Towards the end of Matins, wanting God to show real forgiveness of sin Radu Voda and others who had need and disgust saint, he saw one Neagoe Voda discovery like this from God were broken braces the iron and the covering tomb Radu Voda and rather have loose marbles and emerged from inside his body Radu terrible and dark, full of pus and stench. Opened coffin of St. Niphon and sprang from the holy spring water, which washed the whole body Radu Voda, showing him enlightened. Then all locks and single stones were closed and showed Neagoe and made great satisfaction „. Showing him the Neagoe this wonderful reconciliation and many other miracles Saint Niphon the Romanian Country, ordered a reliquary of silver gilt, pearl, precious stones and enamel, and on the cover was painted himself in knee at the feet of the saint, praying. Reliquary with the relics that sent her back to Dionysiou monastery in the same procession. In a sign of appreciation, Athonite monks had sent „bribe” holy head and a hand, „to be a blessing and help Mr. Iara he receive those gifts with joy, as the prophet Moses and the Tablets of the Law Old wear them all with him everywhere he went, and in the church yard, and about wearing them in chariot, as Israel Ark „. A link between the holy and living disciple and his spiritual father, sealed in eternity. Gabriel Protea finished the work about the life of St. Niphon witness the canonization of its first in our Church ancestral „Glorification of the Holy Hierarch Nifon, Patriarch of Constantinople, was committed on August 11, 1517 at Curtea de Arges, day in which the ordained and remembrance saddle. This was the first glorification of a saint in the Romanian Country „.

Neagoe Basarab – founder and benefactor of the whole Orthodoxy

Just listing the places where treasure reign of Neagoe Voda contributed to helping shrines God, we can sketch a portrait of one of the great founders of Christianity. About donations of his Holy Mountain, who can testify better than himself Gabriel, the chief monks of the Holy Mountain: „What can multiply words, spuind all monasteries pre place that all the monasteries of the Holy Mount Athos has enriched money, villages, and cattle still gave them, and many walls were high throughout and was founder Sfetagora „. He continued, recalling the „great church catholic of Constantinople”, „Holy Mount Sinai,” „the holy city of Jerusalem, Zion” Meteorele the cliff Thessaly, Tescaviţa, CuSn, Cuteasca, Ashkelon (Syria), then „everything are Evrota in Trachiia in Hellas in Ahijah the Eliri in Cambaniia in Elispod in Misia in Machidon in Tetuliia in SERM, in Lugdonie in Petlagonia in Dalmatia and all sides from sunrise west, and from south to north, all holy churches they ate, and mercifully everywhere give even more strongly on those who stray away into the desert and caves, and the convents without any expensiveness them fed, the mother was not only Christians but also pagans, and was all merciful father, resembling the heavenly Lord, who shines his sun and rain on the righteous and the wicked, as shown Gospel „that was awarded .Iar strengthen the altars of God around the world, the more his help move towards ancestral church of the country. Royal treasury contributed to raising or restoring monastic complexes of Tismana, Bistrita, Cotmeana Vişina, tails, Dobruşa, Nucet, Ostrov or Snagov. Dealu Monastery, founded by Radu Voda, perfected in the days of his reign. For all this will have the same love and zeal to serve God. Masterpieces, however, are two places higher in the foundation in Romanian Country: Monastery Church Curtea de Arges and Metropolitan Cathedral in Targoviste.

„The teachings of Neagoe Basarab to his son Theodosius”

Worthy to remember Metropolitan Anthony Plămădeală of Transylvania has dedicated a series of studies designed to numbers between those who were honored as „masters of Romanian Thought and Feeling”: „By Arges and ‘teachings to his son, Theodosius, „Neagoe Basarab-prince gained a place forever live in history, culture, civilization and consciousness of the Romanians. Lord of Romanian culture in particular, performed in the „Teachings”, as in the Cathedral, a synthesis original Romanian between humanism and religious thinking of the time, synthesis surprised and resulted in written form and built key features and fundamental soul Romanian”. Professor Dan Zamfirescu called, aptly, „the son of soul” of Neagoe Voda Basarab „one of the foremost scholars of today, managed to dismantle all hypotheses questioned the originality of the work of Romanian Prince, proving the arguments that the „teachings” are „one of the most authentic and valuable literary works of Romanian culture”.

 Nine years „age”: 1512-1521

On the border of an ever-expanding Ottoman Empire defended and strengthened Romanian Country, becoming a real support for the whole of Christianity in the area. What Stefan cel Mare kept the sword, the Holy Prince Neagoe kept the royal seal affixed to documents diplomacy. With an army always ready to resist an offensive Ottoman preferred to redeem peace without bloodshed by paying a tribute meant. His Beatitude Patriarch Daniel remarked this new sort of „fighting spirit”, the study „Politics enlightened by faith. Neagoe a prince Teacher Christian „:” Without being fighter weapons, as Saint Stephen the Great, Neagoe – throughout this extensive and continuous activity and concern to the Christian world of the East and the Balkans – appears as a fighter spirit, supporting European culture, the brilliant legacy of Byzantium „.After only nine years of fruitful reign has passed away,” leaving behind plenty of light, whose light rays penetrate up to us today. ” He was buried in princely final resting place of Curtea de Arges, built to, and tombstone recalls: „A deceased servant of God Io Neagoe Prince and Lord of all Country Romanian and parts of the Danube, in the month of September 15 days, year 7029 (1521), 26 of sun time, month of 15, the foundation 18. He ruled 9½ years. And ask God who allows him to come after us, to keep this little shelter and abode of my bones, to be dishonesty „.

„Lord royal manners”

Nicolae Iorga Neagoe calls the „prince royal manners”, „the first gentleman entered the Romanian Byzantine culture. Of his beloved son, whom he had named Theodosius, hoping they will rule as Theodosius the Great, he wanted to perform a miracle of perfection „. Portrait votive painting by master Dobromir of Targoviste, the author of the original painting in Curtea de Arges represents the true image of prince Neagoe with his family. It is shown standing, dressed in ceremonial attire, wearing gold crown on his head with mounts fleurons rich and precious stones. The hair is adorned with a veil of golden curls flowing in rivers to the chest, dressing her shoulders. On the mantle is observed crowned double-headed eagle, the heraldic symbol of the Byzantine emperor. This image was taken by the Holy Synod of the Romanian Orthodox Church as icon of St. Prince Neagoe Basarab.În mentioned study, PF Daniel – then Metropolitan of Moldavia – provided a model on Neagoe Basarab, who „will always live through what left posterity and creates incentives for the generations of today and tomorrow to serve the people. „

source: ziarullumina.ro

[:ro]

La 26 septembrie, în calendarul creştin ortodox român este pomenit Sfântul Voievod Neagoe Basarab. În şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, întrunit la Reşedinţa patriarhală din Bucureşti, în zilele de 8-9 iulie 2008, s-a hotărât canonizarea Sfântului Ierarh Iachint de Vicina, primul mitropolit al Ţării Româneşti, a Sfântului Cuvios Dionisie Exiguul, părintele erei creştine, şi a Sfântului Voievod Neagoe Basarab, domnitorul Ţării Româneşti, om de cultură isihastă şi prinţ al păcii. La Curtea de Argeş, în prezenţa Patriarhului României, astăzi are loc proclamarea locală a canonizării Sfântului Voievod Neagoe Basarab.

Originea domnitorului Neagoe Basarab nu este întru totul clară. Singura certitudine este apropierea de marea familie a boierilor Craioveşti, prin mama sa, Neaga, pe care cele mai multe documente o prezintă drept soţia lui Pârvu Craiovescu. Cum după urcarea pe tronul Ţării Româneşti, Neagoe avea să se prezinte în documentele cancelariei domneşti drept fiu al domnitorului Basarab cel Tânăr „Ţepeluş“ (1477-1481 şi 1481-1482), există unele semne de întrebare cu privire la paternitatea sa. Vlad cel Tânăr, domn al Ţării Româneşti între 1510 şi 1512, s-a aflat, la început, în bune relaţii cu familia Craioveştilor, protectorii tânărului Neagoe. Cu sprijinul unei familii boiereşti atât de puternice, orice urmaş al unui domnitor al ţării putea emite pretenţii la tron. Auzind că Neagoe, ajuns între timp şef de vânătoare la curtea sa, ar putea fi „os domnesc“, Vlad cel Tânăr ar fi căutat fie să-l piardă, fie să-l „însemneze“, cum era obiceiul vremii de a mutila orice posibil rival al domnitorului sau al succesorilor săi. Aşa se explică faptul că, la întrebarea lui Vlad-Vodă despre originea lui Neagoe, boierii Craioveşti vor fi răspuns că e doar boier, fiu al lui Pârvu Craiovescu şi al soţiei sale, Neaga, aşadar, fără drept la domnie. Ameninţările aveau să continue, astfel că boierii olteni se văd nevoiţi să treacă Dunărea, în decembrie 1511, cerând ajutor turcilor. La 23 ianuarie 1512, un corp de oaste în frunte cu Mehmet-Beg învingea pe Vlăduţ-Vodă într-o luptă la marginea Bucureştilor, la Văcăreşti. Abia după ce pericolul era eliminat, a putut Neagoe să-şi asume identitatea domnească, de urmaş al lui Basarab Întemeietorul, prin tatăl său, Ţepeluş Voievod. Despre alegerea sa ca voievod, îndată după lupta de la Văcăreşti, scrie Letopiseţul Cantacuzinesc: „Iar el nici într-un chip nu vrea să se plece şi să fie domn şi cu glas mare zise către tot norodul: Puneţi alt pe carele veţi vrea dimpreună şi cu sfatul nostru, iar pe mine mă iertaţi, că nu voi fi, iar nărodul tot striga şi zicea către dânsul: iată nu va Dumnezeu să fie altul, nici noi, ci numai tu să fii nouă domn… Deci şi Neagoe să plecă glasului năroadelor şi luă coruna şi scaunul a toată ţara românească. Şi îndată făcu judecată şi dreptate între oameni“.

Nepreţuita moştenire a boierilor Craioveşti

Poate că nu l-au înnobilat boierii Craioveşti pe Neagoe cu sânge şi os domnesc, însă formarea sa, încă din fragedă pruncie, se datorează ambientului în care l-au crescut. Numiţi în unele cronici ale vremii „Banoveţi“, erau prezentaţi drept „un neam carele era mai ales şi mai temătoriu de Dumnezeu“. Mama sa, Neaga, a fost cea care i-a deschis ochii către frumuseţea credinţei ortodoxe strămoşeşti. Cum Craioveştii erau ctitorii Mănăstirii Bistriţa din părţile Vâlcei, una dintre cele mai mari din Ţara Românească, putem identifica primul „cămin“ în care copilul Neagoe va fi învăţat să citească, să se roage şi să crească în cinste. Printre vieţuitorii mănăstirii de la poalele Munţilor Căpăţânii se număra şi unul dintre fraţii Craioveşti, unchi al lui Neagoe, Barbu-vel Ban, călugărit cu numele de monah Pahomie, împreună cu Neagoslava, soţia sa, călugărită şi ea cu numele Salomia. Biblioteca mănăstirii, mereu înnoită cu manuscrise de monahii cărturari, i-a asigurat acces atât la scrieri biblice şi patristice, cât şi la cunoaşterea unor limbi străine, datorită dascălilor-călugări.În anul 1504, la Bistriţa se refugia mitropolitul Maxim Brancovici, cărturar cunoscut al vremii, fost despot sârb cu numele Gheorghe, împreună cu nepoata sa, Miliţa, fiica despotului Serbiei, Iovan Brancovici. În acelaşi an, tânărul Neagoe o va lua în căsătorie pe Miliţa Despina.

Veşnică prietenie cu Sfântul Ierarh Nifon: de la ucenicie la împreună-vieţuire în rândurile sfinţilor

Tot la Mănăstirea Bistriţa avea să întâlnească pe patriarhul Nifon al II-lea al Constantinopolului, chemat în Ţara Românească, pe la anul 1502, de voievodul Radu cel Mare (1495-1508), pentru a reorganiza şi întări viaţa bisericească. Această întâlnire este descrisă în lucrarea scrisă pe la 1517-1519 de întâistătătorul obştii de la Sfântul Munte Athos, sârbul Gavriil Protul: „Viaţa şi traiul sfinţeniei sale, Părintelui Nostru Nifon, Patriarhul Ţarigradului, carele a strălucit între multe patimi şi ispite în Ţarigrad şi în Ţara Muntenească“. Ca mitropolit al Ungrovlahiei, a reuşit să pună ordine în Biserica din Ţara Românească, întemeind două noi episcopii, la Râmnic şi Buzău. O însoţire nelegiuită la Curtea Domnească a lui Radu cel Mare, între sora acestuia şi un boier moldovean căsătorit, a făcut ca mitropolitul Nifon să se retragă din scaun şi să ia calea exilului. Despre viaţa de pribeag avea să scrie acelaşi Gavriil Protul: „Îi veni în ajutor un cocon de boieri, pe care-l chema Neagoe, şi care era mai mare peste vânători. Aşa făcu Dumnezeu din cele amare dulci şi din cele pizmaşe cu prieteşug, că aducea bucate pentru hrana sfântului, şi aievea şi într-ascuns, cu îndemnarea lui Dumnezeu. Iar fericitul Nifon îl întărea cu învăţăturile sale, ca să crească şi să se înalţe în toate faptele cele bune şi să se ridice în noroc bun şi să fie plăcut înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor“. Aceste cuvinte descriu o relaţie aparte ce lega pe tânărul boier Neagoe de înţeleptul ierarh, un mediu prielnic de deprindere şi învăţătură. Ucenicia lui Neagoe pe lângă fericitul Nifon, deşi scurtă în timpul vieţii ierarhului, avea să continue, în veşnicie. În anul 1505, văzând că Radu cel Mare nu pune capăt situaţiei de la curte, Nifon avea să părăsească ţara, neîmpăcat cu domnitorul. În anul 1508, arhiereul Nifon trecea la cele veşnice, în Mănăstirea Dionisiu. La doar câteva luni, în acelaşi an, Radu cel Mare era răpus de gută, fără a primi iertare de blestemul arhieresc. Radu Vodă a fost înmormântat în biserica Mănăstirii Dealu, ctitoria sa de lângă Târgovişte.

Împăcarea minunată a domnitorului Radu cel Mare cu Sfântul Ierarh Nifon

Prima faptă consemnată de Gavriil Protul după consolidarea domniei lui Neagoe Basarab a fost aducerea în ţară a moaştelor Sfântului Patriarh Nifon, pentru a săvârşi o împăcare postumă cu fostul domnitor Radu cel Mare. A ales câţiva boieri de încredere, i-a întărit cu cărţi domneşti semnate de el însuşi şi i-a trimis la Mănăstirea Dionisiu pentru a cere aducerea moaştelor Sfântului Nifon, spre curăţirea şi ştergerea greşelii lui Radu Vodă. Danciu logofătul a primit acordul egumenului grec de a desface mormântul fericitului ierarh, aşezându-l într-o raclă de lemn. Procesiunea avându-l în frunte pe un părinte Neofit a adus sfintele moaşte în Ţara Românească. Întâmpinarea ne-o prezintă cronica lui Gavriil Protul: „De cum au intrat în Ţara Românească cu sfintele moaşte, au făcut ştire domnului Neagoe Vodă, care a adunat tot clerul Bisericii şi toţi boierii, aşteptând pe părintele său cel sufletesc. Cu credinţa sufletului şi a inimii, domnitorul a cuprins sicriul cu moaştele sfântului în braţe şi le-a sărutat cu lacrimi şi cu multă veselie, împreună cu tot norodul creştinesc. Au dus, apoi, sicriul şi l-au pus deasupra mormântului lui Radu Vodă, rugându-se toată noaptea, împreună cu Neagoe Vodă, sfinţiei sale pentru iertarea păcatului lui Radu Vodă, care fără dreptate a lepădat pre Sfântul de la sine şi l-a gonit din ţară. Şi – mare minune! – spre sfârşitul utreniei, vrând Dumnezeu să arate aievea iertarea păcatului lui Radu Vodă şi al altora, care făcuseră nevoie şi scârbă sfântului, a văzut singur Neagoe Vodă descoperire ca aceasta de la Dumnezeu: s-au rupt scoabele cele de fier şi acoperământul mormântului lui Radu Vodă şi degrabă s-au desfăcut marmurile, iar dinlăuntrul s-a ivit trupul lui Radu groaznic şi întunecat, plin de puroi şi de putoare. S-a deschis şi sicriul sfântului Nifon şi a izvorât de la sfântul izvor de apă, care a spălat tot trupul lui Radu Vodă, arătându-l luminat. Apoi toate încuietorile şi pietrele singure s-au închis şi s-au arătat lui Neagoe şi a făcut mare mulţumire“. Arătându-i-se lui Neagoe această minunată împăcare şi multe alte minuni săvârşind Sfântul Nifon în Ţara Românească, a comandat o raclă de argint poleită cu aur, mărgăritar, pietre scumpe şi smalţ, iar pe capac a fost pictat el însuşi, în genunchi, la picioarele sfântului, rugându-se. Acea raclă cu sfintele moaşte a trimis-o înapoi la Mănăstirea Dionisiu, în aceeaşi procesiune. În semn de preţuire, călugării athoniţi i-au trimis „plocon“ capul sfântului şi o mână, „ca să fie de sfinţire şi ajutor domnului. Iară el primi acele daruri cu mare bucurie, ca şi Moise proorocul Tablele Legii Vechi şi le purta tot cu sine pe unde mergea, şi în curte şi în biserică, iar pe cale le purta în caretă, ca şi Israel chivotul Legii“. O legătură sfântă şi vie între ucenic şi părintele său spiritual, pecetluită în veşnicie. Gavriil Protul îşi încheie lucrarea despre viaţa Sfântului Nifon ca martor al canonizării sale, prima în Biserica noastră strămoşească: „Proslăvirea Sfântului Ierarh Nifon, patriarhul Ţarigradului, s-a săvârşit la 11 august, 1517, la Curtea de Argeş, zi în care s-a rânduit şi pomenirea sa. Aceasta a fost prima proslăvire a unui sfânt în Ţara Românească“.

Domnitorul Neagoe Basarab – ctitor şi binefăcător al întregii Ortodoxii

Doar enumerând locurile unde vistieria domnească a lui Neagoe-Vodă a contribuit la ajutorarea altarelor închinate lui Dumnezeu, putem creiona portretul unuia dintre cei mai mari ctitori ai creştinătăţii. Despre daniile sale de la Sfântul Munte, cine poate da mărturie mai bună decât însuşi Gavriil, mai-marele călugărilor athoniţi: „Ce să mai înmulţim cuvintele, spuind toate mănăstirile pre rând, că toate mănăstirile din sfântul Munte al Athonului le-a îmbogăţit cu bani, cu sate, şi dobitoace încă le-au dat, şi multe ziduri au făcut şi fu ctitor mare a toată Sfetagora“. Şi continuă, amintind de „biserica cea mare sobornicească din Ţarigrad“, „sfântul munte Sinai“, „sfânta cetate a Ierusalimului, Sionul“, Meteorele de pe stânca Tesaliei, Tescaviţa, Cuşniţa, Cuteasca, Ascalon (Siria), apoi „toate câte sunt în Evrota, în Trachiia, în Elada, în Ahiia, în Eliric, în Cambaniia, în Elispod, în Misiia, în Machidonie, în Tetuliia, în Sermie, în Lugdonie, în Petlagonia, în Dalmaţiia şi în toate laturile de la răsărit până la apus, şi de la miază-zi până la miază-noapte, toate sfintele biserici le hrănea, şi multă milă pretutindenea da şi mai vârtos pe cei ce se înstrăinau prin pustii şi prin peşteri şi prin schituri fără de nici o scumpete îi hrănea, şi nu numai creştinilor fu mumă, ci şi păgânilor, şi fu tuturor tată milostiv, asemănându-se Domnului Celui Ceresc, care străluceşte soarele Său, şi plouă şi pe cei buni şi pe cei răi, cum arată Sfânta Evanghelie“.Iar dacă s-a învrednicit a întări altarele lui Dumnezeu din întreaga lume, cu atât mai mult ajutorul său se îndrepta către Biserica strămoşească a Ţării. Vistieria domnească a contribuit la ridicarea sau restaurarea complexurilor monahale de la Tismana, Bistriţa, Cotmeana, Vişina, Cozia, Dobruşa, Nucet, Ostrov sau Snagov. Mănăstirea Dealu, ctitoria lui Radu-Vodă, este desăvârşită în zilele domniei sale. Pentru toate acestea va fi avut aceeaşi dragoste şi râvnă de a sluji lui Dumnezeu. Capodopere, însă, sunt două lăcaşuri ridicate din temelie în Ţara Românească: biserica Mănăstirii Curtea de Argeş şi Catedrala mitropolitană din Târgovişte.

„Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie“

Vrednicul de pomenire mitropolit Antonie Plămădeală al Ardealului i-a dedicat o serie de studii menite să-l numere între cei ce s-au învrednicit a fi „Dascăli de cuget şi simţire românească“: „Prin Curtea de Argeş şi prin «Învăţăturile către fiul său, Teodosie», Neagoe-voievod Basarab şi-a câştigat un loc veşnic viu în istoria, cultura, civilizaţia şi conştiinţa românilor. Domn al culturii româneşti îndeosebi, a realizat în «Învăţături», ca şi în Catedrală, o sinteză românească originală, între umanism şi gândirea religioasă a vremii, sinteză care a surprins şi a concretizat în forme scrise şi zidite, trăsăturile esenţiale şi fundamentale ale sufletului românesc“. Profesorul Dan Zamfirescu, numit, pe bună dreptate, „fiul de suflet“ al lui Neagoe Vodă Basarab“, unul dintre cei mai de seamă cercetători din zilele noastre, a reuşit să demonteze toate ipotezele ce puneau la îndoială originalitatea operei domnitorului român, dovedind cu argumente că «Învăţăturile» sunt „una din cele mai autentice şi mai valoroase creaţii literare din cultura română“.

„Epoca“ de nouă ani: 1512-1521

La graniţa unui Imperiu Otoman în continuă expansiune a apărat şi consolidat Ţara Românească, devenind un real sprijin pentru întreaga creştinătate din zonă. Ceea ce Ştefan cel Mare şi Sfânt a păzit cu ascuţişul sabiei, Sfântul Voievod Neagoe Basarab a păstrat cu sigiliul domnesc aplicat pe documentele de diplomaţie. Cu o armată pregătită oricând să reziste unei ofensive otomane, a preferat să răscumpere pacea fără vărsare de sânge, prin plata unui însemnat tribut. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel remarca acest nou soi de „luptă a spiritului“, în studiul „Politică luminată de credinţă. Neagoe Basarab, un principe pedagog creştin“: „Fără să fie luptător cu armele, ca Sfântul Ştefan cel Mare, Neagoe Basarab – prin toată această bogată şi continuă activitate şi preocupare a sa pentru lumea creştină din Orient şi Balcani – apare ca un luptător al spiritului, sprijinind cultura europeană, moştenire a strălucitului Bizanţ“.După numai nouă ani de rodnică domnie, a trecut la cele veşnice, „lăsând în urma sa multă lumină, lumină ale cărei raze pătrund până la noi cei de astăzi“. A fost înmormântat în gropniţa domnească de la Curtea de Argeş, ctitoria sa, iar piatra de mormânt aminteşte: „A răposat robul lui Dumnezeu Io Neagoe Voievod şi Domn a toată Ţara Românească şi a părţilor dunărene, în luna lui Septembrie 15 zile, anul 7029 (1521), crugul soarelui 26, crugul lunii 15, temelia 18. A domnit 9 ani şi jumătate. Şi rog pe cei ce Dumnezeu îi va îngădui să vie după noi, să păzească adăpostul acesta mic şi lăcaşul oaselor mele, ca să fie nestricat“.

„Domn cu apucături împărăteşti“

Nicolae Iorga îl numeşte pe Neagoe Basarab „domn cu apucături împărăteşti“, „cel dintâi domn român pătruns de cultura bizantină. Din fiul său iubit, pe care-l numise Teodosie, sperând că va cârmui ca Teodosiu cel Mare, el voia să facă o minune de desăvârşire“.Portretul votiv zugrăvit de meşterul Dobromir din Târgovişte, autorul picturii originale a ctitoriei voievodale din Curtea de Argeş, reprezintă imaginea fidelă a domnitorului Neagoe Basarab, alături de familia sa. Este prezentat în picioare, înveşmântat în ţinută de ceremonie, purtând pe cap coroană de aur cu fleuroni bogaţi şi cu monturi de pietre scumpe. Părul e împodobit cu un acoperământ de bucle aurii ce curg în râuri până la piept, îmbrăcându-i umerii. Pe mantie se observă un vultur bicefal încoronat, simbolul heraldic împăratesc al Bizanţului. Această imagine a fost adoptată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept icoană a Sfântului Voievod Neagoe Basarab.În studiul amintit, PF Daniel – pe atunci Mitropolit al Moldovei – oferea drept model pe domnitorul Neagoe Basarab, care „rămâne mereu viu prin ceea ce a lăsat posterităţii şi constituie un îndemn pentru generaţiile de azi şi de mâine în a sluji acest popor“.

sursa:ziarullumina.ro

[:]