Cultul Sfintei Ana, în Canada, datează de la începuturile Noii Franțe și a fost adus acolo de primii coloniști și de primii misionari. Pionierii curajoși au început curând să cultive solul fertil al versantului Beaupré; în regiunea care formează astăzi parohia Sainte-Anne-de-Beaupré, primele case datează din anul 1650. Nu a trecut mult timp până când coloniștii și-au construit o capelă unde să se poată aduna pentru închinare. Unul dintre ei, domnul Etienne Lessard, s-a oferit să doneze terenul necesar în locul pe care autoritățile bisericești îl vor considera potrivit. Astfel, la 13 martie 1658, misionarul, părintele Vignal, a venit să aleagă amplasamentul și să binecuvânteze fundația capelei propuse, care, prin consens general, urma să fie dedicată Sfintei Ana. Chiar în acea zi, Sfânta a arătat cât de favorabil privea această inițiativă, vindecându-l pe Louis Guimont, un locuitor din Beaupré, care suferea teribil de reumatism la șale. Plin de încredere în Sfânta Ana, el s-a prezentat și a așezat trei pietre în fundația noii clădiri, după care s-a trezit brusc și complet vindecat de boala sa.

Această primă minune autentică a fost precursorul a nenumărate alte daruri și binefaceri de tot felul. Timp de două secole și jumătate, marea făcătoare de minuni și-a arătat neîncetat și cu generozitate bunătatea față de toți cei care suferă și care, din toate colțurile Americii de Nord, se adună în fiecare an la Beaupré pentru a-i implora ajutorul. Vechea biserică a fost începută în 1676 și folosită pentru cult până în 1876, când a fost înlocuită de cea actuală, inaugurată în luna octombrie a acelui an. Aceasta din urmă a fost construită din piatră cioplită, cu ajutorul contribuțiilor tuturor catolicilor din Canada. Ofertele făcute de pelerini au acoperit costurile amenajărilor și decorării. Are o lungime de două sute de picioare și o lățime de o sută, incluzând capelele laterale. Leo al XIII-lea a ridicat-o la rangul de bazilică minoră la 5 mai 1887; la 19 mai 1889, a fost sfințită solemn de cardinalul Taschereau, arhiepiscop de Quebec. Este deservită de redemptoriști încă din 1878. De o parte și de alta a intrării principale se află piramide uriașe de cârje, bastoane, bandaje și alte dispozitive lăsate în urmă de infirmi, șchiopi și bolnavi, care, după ce s-au rugat Sfintei Ana la sanctuarul ei, s-au întors acasă vindecați.

Sfintele moaște

Canonicii din Carcassonne, la cererea monseniorului de Laval, primul episcop de Quebec, au trimis la Beaupré o relicvă de mari dimensiuni reprezentând osul degetului Sfintei Ana, care a fost expusă pentru prima dată spre venerare la 12 martie 1670 și care, de atunci, a constituit un obiect de mare devoțiune. Alte trei relicve ale sfintei au fost adăugate ulterior la comorile acestui sanctuar. În 1892, cardinalul Taschedreau a dăruit bazilicii Marea Relicvă, osul încheieturii Sfintei Ana. Aceasta măsoară patru inci în lungime și a fost adusă de la Roma de către Monseniorul Marquis, P.A.

Pelerinajul

Pelerinajul la Beaupré nu a avut întotdeauna importanța pe care a dobândit-o în zilele noastre. Abia în ultimul sfert al secolului al XIX-lea a atins nivelul de dezvoltare, organizare și renume care îl fac acum comparabil cu marile pelerinaje la Lourdes. Până în 1875, numărul anual de pelerini nu depășea 12.000, dar, judecând după grămada de cârje lăsate la picioarele sfintei, trebuie să fi avut loc întotdeauna numeroase vindecări minunate la Beaupré. Condiții mai favorabile — printre care impulsul puternic dat de cardinalul Taschereau și de sufraganii săi, zelul clerului canadian în organizarea pelerinajelor, mijloacele de transport îmbunătățite și publicația lunară „Annales de la Bonne Sainte Anne” — au făcut posibilă creșterea cu adevărat uimitoare a acestor pelerinaje la începutul secolului al XX-lea. Devoțiunea față de Sfânta Ana este astăzi, mai mult ca oricând, devoțiunea canadienilor.

sursa:sanctuairesainteanne.org/newadvent.com