Demonii sunt ființe angelice căzute, care au corp invizibil pentru om, alcătuit din aer rece și urât mirositor, care poate imita însă tot felul de culori și forme iluzorii și provoacă o mulțime de sunete înspăimântătoare.

Psihologic vorbind, sunt ființe în care domină irascibilitatea în exces, agresivitatea, gelozia și invidia, deși răutatea lor nu este una ființială, ci dobândită prin căderea din Binele Divin.

Această cădere le-a adus însă nu doar răutatea, ci și ignoranța. Demonii nu îi văd pe îngeri, nici nu înțeleg natura existenței celor naturale și a celor spirituale, iar pe oameni îi cunosc doar din exterior, descifrându-le însă foarte abil starea interioară din semnalmentele ei corporale.

Cu creștinii din lume demonii se războiesc prin lucruri materiale, cu monahii din chinovii prin confrații lor nepăsători sau invidioși, iar cu monahii anahoreți se luptă în mod nematerial prin gânduri.

Pentru a stârni patimile, demonii, care nu se pot atinge direct de minte-inteligență, acționează fie direct asupra corpului sau creierului pentru a provoca aici diverse forme și imagini și a altera lumina minții, fie activează rezervorul de imagini din memorie, ziua prin amintiri, iar noaptea prin vise, pentru a stârni facultățile pătimașe ale sufletului prin halucinații și imagini pătimașe.

Cu tot impresionantul arsenal imaginar și complexul scenariu fantasmatic pe care-l pun în joc demonii, puterea lor este una limitată și indirectă.

Demonii pot fi combătuți și alungați luptând împotriva gândurilor sugerate de ei prin asceză și deprinderea artei discernământului gândurilor și a pazei minții.

Evagrie Ponticul