Sfantul Botez este întâia dintre Tainele Sfintei Biserici, în urma căreia devenim membri ai Bisericii lui Hristos şi ne putem invrednici de primirea celorlalte Sfinte Taine.

Taina Sfantulul Botez a fost asezata de Mantuitorul Iisus Hristos prin cuvintele: “Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh” (Matei XXVIII, 19). Mântuitorul ne spune şi despre importanţa acestei Sfinte Taine: “De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu.” (Ioan III, 5)

Botezul în apa Iordanului al Sfântului Ioan inchipuia doar curatirea de pacate prin credinta si pocainta: “Eu unul va botez cu apa spre pocainta, dar Cel ce vine dupa mine este mai puternic decat mine; Lui nu sunt vrednic sa-I duc incaltamintea. Acesta va va boteza cu Duh Sfant si cu foc” (Matei III, 11).

Partea vazuta a Tainei Sfantului Botez consta din afundarea de trei ori in apa sfintita a celui ce se boteaza si in rostirea cuvintelor : “Se botează robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatalui, amin, si al Fiului, amin, si al Sfantului Duh, amin; acum si pururea si in vecii vecilor, amin”.

Biserica ortodoxă face Botezul prin afundare, nu prin turnare sau prin stropire, deoarece chiar cuvantul botez are insemnarea de “a afunda”, “a cufunda”. Sub forma de turnare sau prin stropire se savarseste doar in imprejurari cu totul deosebite, cand cineva este greu bolnav sau cand nu se afla la indemana apa din destul. Apa care se foloseste la Taina Sfantului Botez trebuie sa fie naturala, curata, cu nimic amestecata.

Efectele primirii Tainei Sfantului Botez sunt iertarea pacatului stramosesc si a tuturor pacatelor savarsite inainte de Botez in situatia celor ce se boteaza mai tarziu, renasterea sau nasterea la o viata noua duhovniceasca, de curatie si sfintenie. De asemenea, cel botezat se numără de acum între fiii Bisericii, putându-se împărtăşi de toate celelalte Sfinte Taine si de bunurile sufletesti pe care Sfanta Biserica le daruieste membrilor ei.

Botezul sterge vina si pedeapsa pentru pacate, dar el nu nimiceste si urmarile pacatului stramosesc, cum sunt slabirea vointei si inclinarea spre rau, pofta inimii, suferintele, bolile si moartea.

Săvârşitorii Tainei Sfantului Botez sunt episcopii si preotii, caci lor le-a incredintat Mantuitorul Iisus Hristos puterea de a savarsi Sfintele Taine. Numai in caz de nevoie poate boteza si diaconul, iar in cazuri cu totul deosebite poate face acest lucru si un simplu credincios creştin, avand insa grija sa rosteasca cuvintele care arata ca lucrarea se face in numele Sfintei Treimi. In acest caz, daca cel botezat traieste, trebuie chemat preotul pentru citirea rugaciunilor din randuiala Botezului si administrarea Tainei Mirungerii si Împartasaniei.

Primitorii Tainei Sfantului Botez sunt toti cei nebotezati, de orice varsta ar fi ei.

In ceea ce priveste faptul ca pruncii nu pot sa-si marturiseasca credinta crestina, Biserica are ca garant pe nasii care-i primesc la botez, care marturisesc pentru acestia credinta crestina rostind Crezul si care isi iau indatorirea ca finii lor sa fie crescuti de ei in credinta Bisericii.

Botezul poate fi savarsit pruncilor pe temeiul credintei nasilor lor. Mantuitorul a vindecat pe sluga sutasului din Capernaum pentru credinta stapanului sau, a vindecat pe fiica femeii canaanence pentru credinta mamei sale si a inviat pe fiica lui Iair pentru credinta tatalui sau si pe fiul vaduvei din Nain pentru credinta mamei sale.

Ca sa faca marturisirea de credinta, nasului i se cere sa fie un bun credincios crestin ortodox şi sa fie mai in varsta. Parintii pruncului nu pot fi nasi.

Nasul are indatorirea sa ingrijeasca de viata sufleteasca a finului sau, invatandu-l, la vremea cuvenita, adevarurile dreptei noastre credinte spre a face din el un bun credincios, madular sanatos al Sfintei Biserici. Dar si finul este dator cu ascultare si cu respect fata de nas, in aceeasi masura cum ii asculta pe parintii sai trupesti.

Exista un Botez al muceniciei sau al sangelui (Matei X, 32 ; XVI, 25), cunoscut in cele dintai veacuri crestine, intelegand prin el moartea martirica, in persecutii, pentru Mantuitorul Iisus Hristos. Sfintii parinti il socotesc asemenea Botezului din apa si din Duh, umeori chiar mai de pret decat acesta (sfantul Grigorie Teologul).
Mai cunoastem si Botezul dorintei care consta in dorinta arzatoare a cuiva de a ajunge membru al Sfintei Biserici, ducand o viata de pocainta si in virtute. Daca dintr-o pricina oarecare fara voia lui nu ajunge sa primeasca botezul prin apa si prin Duh, el e socotit botezat cu Botezul dorintei.

Taina Sfantului Botez nu se repeta. Caci “este un Domn, o credinta, un botez” (Efes. IV, 5)… “Marturisesc un botez spre iertarea pacatelor”, rosteste cel ce primeste Sfanta Taina a Botezului (Art. 10 din Simbolul Credintei). Intr-adevar, dupa cum cineva nu se naste trupeste decat o singura data, tot asemenea nasterea sufleteasca nu poate fi decat una singura. Numai daca a fost gasit un prunc si nu se stie sigur de a fost sau nu botezat, atunci acesta este botezat conditionat, daca n-a fost botezat. Deci nici aici nu se savarseste un al doilea botez.

Botezul se săvârşeşte în pridvorul sau în pronaosul bisericii. Este oprită săvârşirea botezului nu numai în case, ci chiar în paraclisele din casele particulare. Numai în cazuri cu totul rare şi de mare nevoie, frig grozav, pericol de moarte pentru prunc, se îngăduie săvârşirea botezului în case.

Pentru botezul pruncilor nu există zile sau ceasuri hotărâte, pentru a nu se întâmpla să moară nebotezaţi. Dacă pruncul este firav şi există temere că nu va trăi, el poate fi botezat îndată după naştere. Dacă nu, botezul se face de obicei la opt zile după naşterea pruncului sau în orice zi de sărbătoare, după Sfânta Liturghie.

Momente importante inainte de Botez

  • După naşterea pruncului, moaşa (sau cineva al casei) aduce la biserică într-un vas apă curată pentru sfinţire, iar preotul o sfinţeşte. Cu apa sfinţită se stropeşte casa şi pruncul. Se face rugăciune în această zi pentru a-I aduce laudă lui Dumnezeu şi a-I mulţumi pentru că s-a născut om în lume. De asemenea, preotul şi cei ai casei se roagă pentru ca pruncul să trăiască şi să primească botezul.
  • La opt zile preotul merge la casa unde s-a născut pruncul, stropeşte casa în chipul crucii, apoi însemnează pruncul, binecuvântându-l la frunte pentru minte, la gură pentru cuvânt şi suflare, iar la inimă, unde avem noi vieţuirea, pentru putere, zicând: „Mâinile Domnului te-au făcut şi te-au zidit”.
  • Tot în a opta zi se pune, printr-o rugăciune specială, numele pruncului.

La slujbă în biserică

  • Înainte de slujba botezului (atunci când pruncul este adus la biserică pentru botez) se citesc exorcismele (trei rugăciuni în care preotul roagă pe Dumnezeu să îndepărteze de la cel care se botează toată puterea cea rea a diavolului), lepădările(în timpul cărora naşul, purtând pruncul în braţe, este întors cu faţa spre Apus – locaşul celui rău – şi scuipă într-acolo de trei ori, în semn că s-a lepădat de diavol şi de lucrările lui) şi unirea cu Hristos (în timpul căreia naşul, purtând pruncul în braţe, este întors cu faţa spre Răsărit şi mărturiseşte unirea cu Hristos);
  • Sfinţirea apei pentru botez (apa este elementul natural cel mai des folosit pentru curăţenia trupească şi, prin urmare, simbolul cel mai potrivit al curăţirii spirituale sau sufleteşti);
  • Ungerea celui ce se botează cu untdelemn sfinţit (semnul milei şi bunătăţii dumnezeieşti, prin care cel ce se va boteza a fost izbăvit de noianul păcatelor) pe frunte, piept, la mâini şi la picioare;
  • Întreita afundare a pruncului (cea mai de seamă parte a botezului); prin afundarea în apă se închipuie moartea pentru viaţa în păcat şi îngroparea cu Hristos; prin ieşirea din apă se închipuie învierea împreună cu Hristos; cristelniţa (sau colimvitra) şi apa botezului sunt mormânt şi maică duhovnicească; ele închipuiesc pe de o parte apa Iordanului, dar şi mormântul în care a fost îngropat Mântuitorul;
  • Ungerea cu Sfântul şi Marele Mir (a doua taină care se administrează pruncului după botez) care este semnul împărtăşirii reale de darurile Duhului Sfânt: la frunte, ochi, nări, gură şi urechi – pentru sfinţirea simţurilor, pe piept şi pe spate – pentru sfinţirea inimii şi a voinţei, la mâini şi la picioare – pentru sfinţirea faptelor şi a căilor creştinului.
  • Înconjurarea mesei şi a cristelniţei este expresia jubilării şi a bucuriei Bisericii pentru intrarea în sânul ei a unui nou credincios;
  • Tunderea noului botezat;
  • Împărtăşirea cu Sfintele Taine (a treia taină care se administrează).

Ce este necesar pentru slujbă

  • Pânza albă 1×1m, în care va fi înfăşurat pruncul după botez şi care închipuie veşmântul luminat şi nestricăcios al celor spălaţi şi curăţiţi de păcate (ea se numeşte în unele părţi ale ţării şi crijmă, o formă veche slavă a cuvântului grecesc hrisma, adică ungere sau sfinţire);
  • Fâşie de pânză 1mx5cm;
  • Lumânarea;
  • O sticlă cu untdelemn sau ulei;
  • O sticlă cu vin roşu dulce;
  • Un săpun;
  • Prosoape albe;
  • Documentul de naştere al copilului.

De reţinut! Toţi cei prezenţi la slujbă trebuie să aibă o ţinută vestimentară decentă şi să participe la toate momentele cu rugăciune.

Lasă un răspuns