Fericitul Avva Paisie, cu numele de mirean Arsenie Eznepidis, s-a născut în Farasa Capadociei din Asia Mică, la 25 iulie 1924, de ziua prăznuirii Sfintei Ana, din părinți cinstitori de Dumnezeu. Tatăl său se numea Podromos, iar mama Sa Evlodia. La 7 august 1924, cu puțin înainte să plece cu schimbul de populație în Grecia, a fost botezat de către Sfântul Arsenie Capadocianul, care o-a dat numele său, proorocind prin harisma sa profetică chemarea duhovnicească a pruncului, grăind în modul caracteristic: „Și pe mine cine mă va înlocui? Oare nu am eu dorința să lau un călugăr în urma mea?” La14 septembrie 1924, de sărbătoarea Sfintei Cruci, după destule necazuri, refugiații au ajuns cu vaporul în Pireu, și de acolo s-au stabilit în Kerkira. Acolo, după 40 de zile – conform propriei proorocii, – a dormit în chip sfânt și a fost înmormântat Sfântul Arsenie, lăsând urmaș vrednic al moștenirii sale duhovnicești pe micul Arsenie, devenit Avva Paisie și după aceea.

După puțin timp, au plecat din Kerkira și s-au stabilit la Konitsa.

Este minunat de amintit faptul că micul Arsenie, încă de la vârsta copilăriei și-a arătat marea sa iubire față de Hristos și față de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, vădindu-și chemarea specială pentru viața monahală. Întreaga viață a copilului Arsenie este plină de fapte minunate, pe care le-a confirmat viața sa sfântă de după aceea ca monah aghiorit, și mare ascet, dăruit de Dumnezeu cu mari harisme mai presus de fire. După sfârșitul stagiului militar a plecat degrabă la sfântul Munte, ca să viețuiască la Sfânta Mănăstire Esfigmenu, și acolo a primit numele de Averchie, odată cu rânduiala purtării rasei. După 3 ani, din pricina faptului că era iubitor de liniște, dar și pentru mai multă nevoință, cu binecuvântarea starețului, a venit lângă asprul nevoitor, Chiril Ieromonahul, ca să se oprească în cele din urmă, din pricina neputinței, al Sfânta Mănăstire Filotheu.

La 3 martie 1957, duhovnicul Bătrânului Paisie l-a făcut „stavrofor”, dându-i schima cea mică numindu-l Paisie. În continuare, la recomandarea madicilor (suferea de hemoptizii pulmonare) și „cu înștiințare dumnezeiască, a plecat la Mănăstirea Nașterii Maicii Domnului, Gura Konitsei, unde a rămas, ridicând-o pe culmi până la anul 1962. Acolo, Fericitul Bătrân, cu harul lui Dumnezeu, a ajutat mii de suflete.

În 1962, din rațiuni duhovnicești înalte, a pelcat la muntele Sinai și a rămas în chilia Sfinților Galaction și Epistimi. În anul 1964 s-a întors la sfântul munte suferind de dispnee și a rămas mai întâi în Chilia Sfinților Arhangheli, la Schitul mănăstirii Ivir. Acolo s0a legat strâns de Părintele Tihon, rusul, duhovnic sfânt, care i-a dat Schima cea mare.

În anul 1966, Bătrânul s-a îmbolnăvit grav și a fost internat pentru câteva luni la Spitalul Papanicolau din Tesalonic, unde i s-a extirpat și o mare parte din plămâni, din pricina existenței bronhopatiilor. Acolo, pronia lui Dumnezeu a rânduit să cunoască și să lege prietenie cu surorile Mănăstirii Sfântul Ioan Teologul de la Suroti. Surorile l-au îngrijit în perioada bolii cu o râvnă neasemănată și Bătrânul a simțit o recunoștință deosebită față de acestea, pentru sprijinul lor. A început să le ajute personal la ridicarea Sfintei Mănăstiri și odată cu temelia clădirii, le-a zidit și pe cele duhovnicești. La sfârșitul anului 1967 s-a întors la înfricoșătoarele Katunchia ale Sfântului Munte, și a rămas la Chilia Sfântului Ipatie. Acolo, în pustie, Bătrânul a primit o mulțime de viziuni și descoperiri dumnezeiești. În anul 1968 a plecat la mănăstirea Stabronichita și după aceea, ca urmare a dorinței părintelui său duhovnicesc, Avva Tihon, la 10 septembrie 1968 s-a stabilit la Chilia Sfintei Cruci, după adormirea în sfințenie a duhovnicului său.

La 13 martie 1979 a venit la Mănăstirea Cutlumuș, de care aparținea, și a primit Chilia Nașterii Maicii Domnului, Panaguda. La Panaguda, Brătrânul a ajutat mii de suflete. Toată ziua, de la răsăritul soarelui până la apus, sfătuia, mângâia, dezlega probleme și ajuta pe fiecare om să se înalțe duhovnicește și să se apropie de Dumnezeu. Afierosise ziua durerii omenești și noaptea slujirii lui Dumnezeu.

Truda sufletească și asaltul oamenilor care primeau iubirea deplină și mărinimia sufletului său, dar și osteneala trupească, împreună cu problemele de sănătate cu care se lupta, l-au făcut să obosească și să sufere. În anul 1988, în afară de boala legată de respirație, a început să aibă pe deasupra și probleme cu intestinul gros. Hemoragiile se înmulțeau și prezența lor repetată au făcut ca starea sănătății lui să se înrăutățească din zi în zi. La 4 noiembrie 1993 a ieșit din Sfântul munte ca să fie prezent, așa cum obișnuia, la privegherea sărbătorii Sfântului Arsenie, la mănăstirea Suroti. Acolo, cu puțin înainte să plece la Sfântul Munte, starea sănătății lui s-a înrăutățit îngrijorător. La spitalul care a fost transportat i s-a descoperit un cancer malign la intestinul gros, care a evoluat rapid în metastază la ficat și plămâni.

Astfel, marți 12 iulie 1994, Bătrânul și-a dat sufletul lui sfânt Domnului în chinuri înfricoșătoare.

Avva Paisie a adormit și a fost înmormântat după dorința lui la Mănăstirea Sfântului Ioan Teologul din Suroti, Tesalonic (pe care a iubit-o atât de mult și n-a lăsat-o până la adormirea lui), lângă Biserica Sfântului Arsenie Capadocianul. Mormântul lui a devenit repede un loc de pelerinaj.

Cât a trăit pe pământ, Sfântul Paisie Aghioritul (1924-1994), prin dragostea lui pentru orice om, a mișcat până și sufletele cele mai împietrite. Dar nici după fericita lui adormire Cuviosul nu i-a părăsit pe cei aflați în mari nevoi. Aceștia din urmă nu contenesc acum să viziteze chilia Panaguda din Sfântul Munte Athos și să cinstească obiectele sale personale, care tămăduiesc și răspândesc bună mireasmă. Mormântul său a devenit astăzi loc de pelerinaj. Chemându-l pe el în rugăciunile lor, canceroșii se tămăduiesc, cei implicați în accidente rutiere sunt salvați, iar posedații de duhuri necurate se izbăvesc de chinurile lor.

Răsfoind presa bisericească elenă, nu poți să nu constați extraordinara evlavie și profunda recunoștință pe care acest popor le are față de Cuviosul care pare să-i fi marcat însăși istoria. Om de dialog și rugăciune, fire înzestrată cu mari daruri, printre care și cel al înainte-vederii, Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul rămâne unul dintre sfinții contemporani cei mai apropiați sufletului și nevoilor ortodocșilor de astăzi. În preajma prăznuirii sale, se cuvine să-i evocăm câteva dintre cele mai recente fapte minunate.

Trezit miraculos din comă prin rugăciunea multora

Dintr-un articol apărut la 1 iunie 2018, pe site-ul www.vimaorthodoxias.gr, aflăm că Sfinții Paisie și Porfirie au salvat un tânăr aflat în comă. Medicii spitalului din Kavala au rămas muți când au fost martori ai minunii care l-a readus la viață pe tânărul de 16 ani Dimitrie Nikolopoulos, pentru care orice speranță fusese pierdută.

Sfântul Paisie și Sfântul Porfirie l-au salvat pe adolescentul care căzuse în 22 aprilie 2017 de pe acoperișul unei piscine din Xanthi și care s-a aflat pentru opt zile în stare de comă.

Publicația „Espresso” l-a contactat pe tatăl tânărului Dimitrie Vasile Nikolopoulos, precum și pe preotul Ioannis Marelis, care s-a rugat pentru copil și l-a binecuvântat pe când acesta se afla în Secția de terapie intensivă.

Totul a început când părinții disperați au auzit de la un cuplu de prieteni despre părintele Ioannis, parohul Bisericii „Sfântul Gheorghe”-Koutsos din Xanthi, care ar fi putut să-i ajute aducându-le fesul Sfântului Paisie. Iată ce a declarat părintele Ioannis publicației grecești: „M-am gândit că era imposibil să aduc veșmintele Sfântului Paisie, din cauza distanței mari, căci se aflau în Alexandroupolis, și nu aș fi reușit. Cea mai bună soluție era să o rog pe stareța Anna de la Mănăstirea Sfântului Porfirie, din Gerakas, Xanthi, să-mi împrumute cinstitul epitrahil al Sfântului Porfirie. M-am dus așadar în Kavala, unde se afla copilul, și m-am rugat pentru sănătatea lui Dimitrie. Băiatul era desfigurat”. Când i-a citit rugăciunile, părintele i-a întrebat pe asistenți și pe întreg personalul spitalului dacă i-ar permite să pună epitrahilul pe capul tânărului Dimitrie. În acel moment, toți se rugau.

„Am spus «Hristos a înviat», căci era perioada Sfintelor Paști, și, în timp ce era liniște deplină, aparatele au început să scoată cunoscutul lor sunet, ca de alarmă, arătând că este ceva, că se întâmplă ceva. Am simțit o fierbințeală în spate, pe care niciodată nu am mai trăit-o în toți anii de când sunt preot”, a adăugat cu cucernicie clericul.

La plecare, le-a promis părin­ților că o să-i aducă tânărului Dimitrie și moaștele Sfântului Paisie, crucea de lemn sculptată pe care o făcuse însuși sfântul, un metanier făcut tot de el, precum și odăjdiile și un prosop de față al său, cureaua pe care o purta la mijloc, căciulița împletită, precum și vesta sa, pe care le moștenise fiul duhovnicesc al sfântului, Anestis Mavrokefalos. Și, într-adevăr, la 30 aprilie a revenit cu odăjdiile și i-a citit rugăciuni.

„L-am sunat pe tatăl lui ca să aștepte minunea. Părinții lui însă nu erau acolo, căci medicii le spuseseră să meargă acasă să se odihnească”, spune părintele Ioannis. A doua zi, l-a sunat entuziasmat tatăl tânărului Vasile Nikolopoulos. El însuși poves­tește ce i-a spus părintelui: „Minunea s-a întâmplat deja! Copilul și-a mișcat atât mâinile, cât și picioarele! Medicii au mărturisit că este de necrezut ceea ce s-a întâmplat. Speranțele pe care i le dăduseră erau minime, deoarece suferise grave leziuni cerebrale. Dimitrie s-a trezit de-a binelea și au spus că din punct de vedere cerebral nu are nici o problemă. Am trăit minunea și ne-am rugat toți împreună. Copilul nostru a fost salvat!”

Minunea care a cutremurat nordul Greciei a fost relatată și pe site-ul Sihăstriei Sfântului Porfirie, iar tânărul Dimitrie urma să fie transferat în perioada următoare în Centrul de recuperare „Animus” din Larissa, din cauza gravelor și numeroaselor sale fracturi.

Prins în cădere liberă de două mâini bătrâne

Pe site-ul www.pronews.gr găsim o altă întâmplare minunată, relatată într-un scurt articol apărut în 14 iulie 2015. Părintele Christos Tsantalis, din Nea Michaniona (Salonic), paroh în Kerasia, tată a nouă copii, mărtu­risește: „Câțiva dintre copiii mei se jucau pe terasa casei, iar la un moment dat au început să sară prin fereastra podului. Unul dintre băieții mei, cel de șase ani, care încă nu vorbește bine, a vrut și el să sară. S-a trezit în gol și s-a dus în jos ca un glonț. A căzut de la etajul trei. Copiii, îngroziți, au venit la mine și mi-au spus. Am alergat cu inima în gât până jos în dreptul ferestrei, ca să-l ridic pe micuț. Am rămas însă uluit când l-am văzut că vine spre mine, galben tot de frică. L-am dus la spital. Medicii l-au examinat și au spus că nu are nimic, nici cea mai mică zgârietură. Ne-am dat seama că este vorba de o minune, și m-am gândit că pe copil l-a salvat icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Nea Michaniona. L-am dus la icoana ei și l-am întrebat: Aceasta te-a îmbrățișat? El mi-a răspuns: Nu. M-a dus însă la fotografia Cuviosului Paisie și mi l-a arătat cu degetul, lăsându-mă să înțeleg că acesta l-a prins în brațe.”

„Nu-ți fie frică, o să te faci bine!”

Pe site-ul menționat mai sus găsim și istorisirea salvării minunate de la moarte a unui om grav rănit în urma unui accident rutier. Domnul St. din Kalamata, cu domiciliul în Atena, călătorea cu mașina sa spre Ioannina. Pe drum, a fost victima unei puternice coliziuni frontale, în urma căreia mașina sa a fost literalmente spulberată, iar el grav rănit la cap. A fost adus inconștient la spital și internat la Terapie intensivă. Aflat în această si­tuație, a văzut un nor luminos și în mijlocul lui pe un monah în vârstă. Deși nu avea vreo legătură deosebită cu Biserica, dar auzise în acele zile cuvintele „starețul Paisie” de la o cunoș­tință care-i vorbise despre un anume stareț harismatic cu numele Paisie, în uimirea lui, l-a întrebat spontan pe necunoscutul călugăr: „Ești starețul Paisie?” Bătrânul nu i-a răspuns. A zâmbit, l-a mângâiat ușor pe cap și i-a spus: „Nu-ți fie frică, o să te faci bine!”

Domnul St. și-a revenit. Deși uluit de paradoxul lucrurilor și nerecunoscându-l pe minunatul său musafir, a crezut în asigurarea pe care acesta i-o dăduse. A povestit acest lucru, cu convingere, chiar și medicilor. Iar aceștia, constatând cu surprindere îmbu­nă­­tățirea stării sale, omenește de neexplicat, au mărturisit: „Într-adevăr este vorba de o minune!” Pe drum, după ce a ieșit din spital, trecând prin fața unei librării, l-a zărit în vitrină pe salvatorul său. I-a recunoscut chipul pe coperta unei cărți. Așa l-a descoperit pe binefăcătorul său. Plin de recu­noș­tință a cumpărat cartea și a citit-o.

Profund marcat, în ianuarie 1998, a venit în pelerinaj la chilia Panaguda, unde a și povestit cele de mai sus. Lăsând la o parte faptul că l-a salvat de la o moarte sigură, intervenția starețului i-a schimbat radical și viața. Și-a căutat duhovnic și s-a spovedit, părăsind viața sa lumească în ciuda puternicelor presiuni venite din partea rudelor. „Îmi este imposibil să continui în același fel; îmi vine mereu în minte zâmbetul de pe luminatul chip al starețului”, a declarat, cu lacrimi în ochi, supraviețuitorul.

Ajutorul iconițelor ascunse într-o geacă

Pe site-ul www.dogma.gr aflăm cum Sfântul Paisie a salvat un motociclist de la moarte după ce motocicleta lui s-a izbit frontal de o mașină. Iată relatarea unui preot de mir evlavios care studia la acea vreme în Salonic: „Cu ceva timp în urmă, a venit la mine un tânăr și mi-a spus: «Părinte, eu ieri ar fi trebuit să mor, dar Dumnezeu m-a salvat. În timp ce rulam cu mare viteză m-am lovit cu motocicleta de o mașină și am fost aruncat la distanță. În acel moment am văzut un bătrânel care m-a prins cu putere de mâna dreaptă și astfel nu am pățit nimic.» Eu (preotul) i-am arătat mai multe icoane cu sfinți și fotografii ale marilor stareți contemporani. Îndată ce l-a văzut pe starețul Paisie, a strigat emoționat: «Acesta este!» După câteva zile s-a întors și mi-a precizat faptul că a descoperit ulterior în buzunarul drept al gecii sale (exact în locul de unde îl prinsese starețul) două iconițe, una cu Hristos și alta cu chipul Cuviosului Paisie, pe care i le pusese în ascuns mama sa.”

Miraculoasa calmare a unei alergii

Într-una din filmările youtube prezente pe site-ul www.triklopodia.gr se găsește și relatarea unei doamne din Kalamaria (Salonic), legată de o minune întâmplată fiicei sale Anastasia. Aceasta din urmă făcuse la un moment dat o infecție în timpul căreia era contraindicat consumul de ciocolată. Abia se vindecase și mama ei i-a îngăduit să mănânce ciocolată. Limba copilei a început să se umfle și fetița începea să simtă că nu mai are aer. Intrată în panică, mama sa a sunat o prietenă care era medic, iar aceasta a sfătuit-o să o ducă de urgență la spital căci după simptome putea fi vorba despre o alergie severă. În timp ce se aflau în mașină în drum spre spital, copila i-a spus mamei sale că nu mai poate respira. Blocată la volan și neștiind ce să mai facă, mama ia metanierul și începe să se roage cu putere Sfântului Paisie pentru fiica ei, spunându-i acestuia: „Sfinte Paisie, te rog…, poate că nu reușesc să o duc la timp…” Spre marea ei uimire însă, doar după două minute de rugăciune, limba fetiței sale a revenit la normal, dispneea a dispărut și copila a putut din nou să respire.

Chiar și fularul lui vindecă de cancer

Philitsa din Volos relatează pentru www.vimaorthodoxias.gr: „Mă aflam în dificila situație de a nu putea nici să o ajut, nici să o liniștesc pe sora mea care era disperată după depistarea unui cancer în urma efectuării unei mamografii. I-am cerut respectuos dragii mele prietene valoroasa ei moștenire, fularul cinstitului stareț Paisie. Strângându-l la piept cu putere, cu brațele tremurânde și cu inima bătând, am alergat și l-am pus în brațele suferindei. Aceasta, cu lacrimi în ochi s-a dus la icoană și s-a rugat. I-am urat sănătate și l-am înapoiat imediat prietenei mele.

După 45 de zile, bolnava a repetat mamografia. Minunea se întâmplase. Mamografia era cu totul curată. Cancerul dispăruse. Mare este harul Cuviosului Paisie.”

Poftiți în mănăstirea cu poarta încuiată

Pe www.newsbomb.gr citim despre o altă întâmplare minunată, relatată într-un articol apărut în 10 iulie 2012. Minunea, care s-a întâmplat se pare doar cu câteva zile înaintea publicării textului (semnat de preotul de mir Dionisios Tabakis, de la Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Nafplio), este legată de îmbolnăvirea unui copil din Grecia de Nord, pe care medicii specialiști l-au trimis imediat împreună cu familia lui la Centrul Medical European Interbalcanic (EIMC) din Salonic pentru a i se face analizele necesare. Ajungând disperații părinți în Salonic pentru a merge a doua zi la centrul cu pricina, s-au gândit să petreacă după-a­mia­za din ajun la Mănăstirea Suroti pentru a cinsti moaștele Sfântului Arsenie și mormântul Cuviosului Paisie. În acea zi însă, – probabil era miercuri –, mănăstirea era închisă pentru mai multă rugăciune, astfel că încercata familie a găsit poarta încuiată. Doar după câteva clipe însă, un călugăr în vârstă a coborât cu tot cu baston dintr-un copac aflat în parcarea mănăstirii și îi salută: „Fiți binecuvântați! De ce nu intrați în mănăstire?” „Păi, poarta este încuiată.” „Ba nu, măi copii, este deschisă! Hai, deschideți.” De această dată însă mânerul se răsuci și intrară uimiți și bucuroși în curtea mănăstirii. Doar după câteva secunde însă pe când urcau treptele de dinaintea clopotniței i-a întâmpinat cu nedumerire o monahie, care surprinsă i-a și întrebat: – „Bravo, cum ați intrat? Nu este închis?” – „Nu! Un călugăr ne-a deschis și ne-a spus să venim aici.” – „Care călugăr?”, întrebă monahia. – „Unul bătrân”. Cucernica monahie le-a arătat atunci fotografia Cuviosului Paisie, și au rămas cu gura căscată, dându-și seama că exact acel monah fusese cel care cu puțin înainte i-a introdus fără ezitare în sihăstrie, precum cineva își poftește musafirii în propria casă. A doua zi, în urma efectuării respectivelor analize la Centrul Interbalcanic, medicii au confirmat că pruncul era cu totul curat și sănătos de orice boală. Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi!

Cele mai multe minuni însă Sfântul Paisie le-a făcut cu sufletele oamenilor pe care i-a cunoscut. Cei care au ajuns la Panaguda pot lesne mărturisi că plecau de acolo cu totul alți oameni, căci acest sfânt a trezit la credință mii de suflete.