Un oarecare monah se afla la schit și era supus unui părinte de câțiva ani. Acesta, din zavistia vrăjmașului diavol, ieșind de sub ascultarea bătrânului, a plecat fără nici o pricină de la călăuzitorul său, călcându-și legământul; pentru că era sub legătura ascultării, fără încuviințare de lepădare a acesteia. Deci pogorându-se la Alexandria, a fost prins drept creștin de stăpânitorul de acolo, și fiind dezbrăcat de chipul monahicesc, a fost silit să aducă jertfă la idoli. Nevoind nicidecum să se supună, întâi a fost bătut fără milă cu vine de bou, iar apoi s-a poruncit să i se taie capul, aruncându-i-se trupul câinilor din afara cetății. Niște creștini oarecare, iubitori de Hristos, l-au luat noaptea și înfășurându-l cu miruri și giulgiu, l-au pus într-un sicriu și l-au așezat ca pe un mucenic în altarul bisericii. Făcându-se Sfânta Liturghie, la cuvintele sfințitului cleric: „Câți sunteți chemați ieșiți; cei chemați ieșiți”, au văzut toți că sicriul ieșea singur, neapucat de mână de om, și se oprea în tinda bisericii, stând acolo până la apolisul Sfintei Liturghii. Apoi iarăși intra în Sfântul Altar și se așeza singur în locul unde fusese pus.
Lucrul acesta s-a întâmplat de multe ori, spre minunarea celor ce vedeau. A aflat despre aceasta și un oarecare din părinții cei mari, purtători de Dumnezeu, ce viețuiau atunci, și s-a rugat lui Dumnezeu să-i descopere această taină. A primit degrabă dezlegare, căci venind îngerul Domnului, îi zise: „Ce te miri de aceasta? Au n-au luat Apostolii lui Hristos, precum știi, puterea de a lega și a dezlega, și de la dânșii asemenea și ucenicii lor? Acest frate ce și-a vărsat sângele pentru Hristos nu are îngăduință să stea lângă Sfânta Masă când se aduce Sfânta Jertfă, ci se mută până în tinda bisericii, pentru că a căzut din ascultarea unui sihastru cu care a viețuit ca ucenic, fiind legat de dânsul cu dreptate. Când s-a înstrăinat de acolo, a rămas legat de părintele său. Ca mucenic, a luat cununa, dar legătura nu se iartă și nu capătă îngăduință a sta înăuntru când se face Sfânta Liturghie, până nu-l va dezlega cel ce l-a legat”. Acestea auzind acel dumnezeiesc bătrân, luându-și toiagul, s-a dus la sihastrul cu pricina și, povestindu-i toată istoria, s-a pogorât împreună cu el la Alexandria. Mergând la biserica unde se aflau moaștele mucenicului, deschizând sicriul puțintel, i-au dat amândoi iertare și, sărutându-l, au stat la Sfânta Liturghie și a rămas și mucenicul neclintit în Sfântul Altar, de atunci până astăzi.

Nevoința oarecărui monah și mucenic – Mineiul lunii octombrie, ziua 15