Machaerus este o renumita fortareata iudeo-romana din estul Marii Moarte. Localitatea iordaniana Mkawer, aflata la o distanta de aproximativ 20 de kilometri sud-vest de renumita asezare Madaba si la 24 de kilometri sud-est de gura Iordanului, gazduieste ruinele inchisorii Machaerus, numita si „Fortareata Neagra”.
In noptile senine, de pe zidurile ramase in Machaerus pot fi zarite luminile din Ierihon si Ierusalim. Numele locului, anume „machaerus”, vine de la vechiul cuvant grecesc „makhaira”, care semnifica un fel de sabie de lupta, cu o forma speciala, avand lama putin inconvoiata.
Potrivit istoricului iudeo-roman Iosif Flavius (Amtichitati iudaice, Cartea 18, cap. 5, 2), acesta este locul unde Sfantul Ioan Botezatorul a fost intemnitat, de Irod Antipa, ca mai apoi, la dorinta Irodiadei, sa si fie decapitat.
Fortareata Machaerus, inchisoarea iudeo-romana
Machaerus isi inalta zidurile fortificate pe o colina foarte inalta (1.100 m), in partea de rasarit a Iordanului, pe teritoriul iordanian (astazi). Plinius cel Batran, in cartea „Istoria Naturala”, spune: „Alaturi de Ierusalim, fortareata Machaerus este cea mai puternica din Palestina.” Potrivit ruinelor, pastrate pana astazi, fortareata era uriasa, avand o lungime de 100 de metri si o latime de 60 de metri, cat si mai multe turnuri de aparare.
Fortareata de la Machaerus a fost zidita in vremea dinastiei Hasmoneilor, in anul 90 i.Hr. Potrivit marturiei lui Iosif Flavius (Razboaiele 7, 6, 2), aceasta fortareata a fost zidita de fiul lui Ioan Hircanus, anume de Alexandru Ianeus (Ionatan), rege in Iudea intre anii 103-76, spre a servi drept scut impotriva invaziilor arabilor.
Mai apoi, in anul 57 i.Hr, cand Pompei cel Mare a pornit razboi impotriva lui Aristobul, fortareata Machaerus a fost distrusa de catre generalul Gabinius, care pe atunci era proconsul in Siria. Mai tarziu, in anul 30 i.Hr, aceasta a fost rezidita, mult mai puternic, de catre Irod cel Mare, care a construit in interiorul acesteia si un palat regal.
Despre rezidirea fortaretei de la Machaerus, istoricul Iosif Flavius spune: „Irod cel Mare a construit un zid in jurul varfului colinei, ridicand turnuri in fiecare colt, fiecare inaltandu-se 27,4 metri; in centrul locului, el a zidit un palat, dimensiunile si frumusetea acestuia fiind greu de inchipuit.”
In vremea lui Irod, fortareata Machaerus era cea mai puternica cetate din provincia romana Perea. El a ales sa rezideasca aceasta fortareata atat pentru a intimida poporul, spre a nu se revolta impotriva stapanitorilor, cat si spre a face fata atacurilor venite dinspre est, in special din partea nabaetanilor din Petra.
Dupa moartea lui Irod cel Mare (4.d.Hr), fortareata a trecut in posesia fiului sau, Irod Antipa. Dupa moartea acestuia din urma, in exil (39), fortareata a fost preluata de Irod Agripa I, sub care a si ramas pana la moartea lui (44).
Machaerus a fost una dintre cele mai puternice trei fortarete zidite pe teritoriul evreiesc (alaturi de Masada si Herodion), care au rezistat inca o vreme, dupa cucerirea Ierusalimului, de catre romani, in anul 70. Aceste trei cetati au servit drept loc de refugiu pentru multi dintre evreii care au fugit din Ierusalim.
Odata cu prima Revolta Iudaica, incepand cu anul 66, rebelii evrei au preluat controlul asupra cetatii. La scurt timp dupa infrangerea rezistentei evreiesti, concentrate in cetatea Herodion, armata romana, condusa de Lucilius Bassus, s-a indreptat spre Machaerus, pe care a supus-o asediului. Aici, ca si in lupta de la Masada, romanii au inceput sa zideasca o uriasa rampa de pamant, spre a putea intra usor in cetate. Mai inainte sa termine rampa insa, evreii s-au predat. Fortareata va fi distrusa de romani, in anul 72, din aceasta mai ramanand decat ruinele.
Ruinele de la Machaerus au ramas nebagate in seama pana in anul 1968, cand aici au avut loc primele sapaturi arheologice. Astazi, locul se afla in purtarea de grija a Ministerului de Turism si Antichitati, din Iordania, care si continua sapaturile si conservarea.
Machaerus, inchisoarea Sfantului Ioan Botezatorul
Dupa moartea lui Irod cel Mare, fortareata Machaerus a ajuns in posesia fiului sau, Irod Antipa (4 i.Hr – 39 d.Hr), care a mostenit, spre stapanire, regiunile Galileea si Perea. Cand regele Irod Antipa a divortat de prima lui sotie, de origine nabateanca (fiica lui Aretas al IV-lea, regele din Petra), spre a lua de sotie pe cumnata lui, anume pe Irodiada, sotia fratelui sau vitreg, Filip, mustrarea nu a intarziat sa apara.
Plin de ravna si de curaj, Sfantul Ioan Botezatorul a inceput a condamna in mod public fapta regelui Irod Antipa, condamnata de legea mozaica, atragand astfel ura Irodiadei. Potrivit traditiei crestine, in aceasta fortareata a fost inchis Sfantul Ioan Botezatorul, tot aici avand loc si petrecerea data de Irod, cu ocazia zilei onomastice, cand, in urma dansului Salomeei si a promisiunii facute in graba de Irod, a avut loc decapitarea Sfantului Ioan.
Raspandindu-se vestea ca Sfantul Ioan Botezatorul a fost aruncat in temnita de la Machaerus, unde a si fost decapitat, multi crestini au inceput sa vina in acest loc, fie spre a se inchina, fie spre a lua binecuvantare. In secolele urmatoare, mai multi sihastri si pustnici au inceput sa isi sape chilii in piatra, pe colina muntelui de sub fortareata.
Aruncarea in temnita a Sfantului Ioan Botezatorul, in Sfanta Scriptura
„Si boteza si Ioan in Enom, aproape de Salim, ca erau acolo ape multe si veneau si se botezau. Caci Ioan nu fusese inca aruncat in inchisoare.” (Ioan 3, 23-24). “Iar Irod tetrarhul, mustrat fiind de el pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele sau, si pentru toate relele pe care le-a facut Irod, a adaugat la toate si aceasta, incat a inchis pe Ioan in temnita.” (Luca 3, 19-20).
„Irod, prinzand pe Ioan, l-a legat si l-a pus in temnita, pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele sau. Caci Ioan ii zicea lui: Nu ti se cuvine s-o ai de sotie. Si voind sa-l ucida, s-a temut de multime, ca-l socotea pe el ca prooroc. Iar praznuind Irod ziua lui de nastere, fiica Irodiadei a jucat in mijloc si i-a placut lui Irod. De aceea, cu juramant i-a fagaduit sa-i dea orice va cere. Iar ea, indemnata fiind de mama sa, a zis: Da-mi, aici pe tipsie, capul lui Ioan Botezatorul.
Si regele s-a intristat, dar, pentru juramant si pentru cei care sedeau cu el la masa, a poruncit sa i se dea. Si a trimis si a taiat capul lui Ioan, in temnita. Si capul lui a fost adus pe tipsie si a fost dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale. Si, venind ucenicii lui, au luat trupul lui si l-au inmormantat si s-au dus sa dea de stire lui Iisus.” (Matei 14, 3-12).
„Irod, trimitand, l-a prins pe Ioan si l-a legat, in temnita, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele sau, pe care o luase de sotie. Caci Ioan ii zicea lui Irod: Nu-ti este ingaduit sa tii pe femeia fratelui tau. Iar Irodiada il ura si voia sa-l omoare, dar nu putea, caci Irod se temea de Ioan, stiindu-l barbat drept si sfant, si-l ocrotea. Si ascultandu-l, multe facea si cu drag il asculta.
Si fiind o zi cu bun prilej, cand Irod, de ziua sa de nastere, a facut ospat dregatorilor lui si capeteniilor ostirii si fruntasilor din Galileea, si fiica Irodiadei, intrand si jucand, a placut lui Irod si celor ce sedeau cu el la masa. Iar regele a zis fetei: Cere de la mine orice vei voi si iti voi da. Si s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine iti voi da, pana la jumatate din regatul meu. Si ea, iesind, a zis mamei sale: Ce sa cer? Iar Irodiada i-a zis: Capul lui Ioan Botezatorul. Si intrand indata, cu graba, la rege, i-a cerut, zicand: Vreau sa-mi dai indata, pe tipsie, capul lui Ioan Botezatorul.
Si regele s-a mahnit adanc, dar pentru juramant si pentru cei ce sedeau cu el la masa, n-a voit s-o intristeze. Si indata trimitand regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. Si acela, mergand, i-a taiat capul in temnita, l-a adus pe tipsie si l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. Si auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan si l-au pus in mormant.” (Marcu 6, 17-29)
sursa: crestinortodox.ro