Sfantul Ioan Maximovici, episcop de Shanghai si de San Francisco, s-a nascut in data de 4 iunie 1896, in satul Adamovka, din regiunea Harkov, Rusia, si a trecut la cele vesnice in ziua de 2 iulie 1966, in orasul Seattle, dupa savarsirea Sfintei Liturghii.

Sfantul Ioan Maximovici a fost canonizat in anul 1994, de Biserica Ortodoxa Rusa din diaspora, si recunoscut ca sfant de toate Bisericile Ortodoxe autocefale. In viata sa, el a reusit sa imbine rugaciunea cu cercetarea celor aflati in nevoi, fiind un ascet aspru si un pastor iubitor, un hranitor al orfanilor si un doctor fara de arginti. Este cinstit ca unul dintre cei mai mari sfinti ai secolului al XX-lea, alaturi de Sfantul Nectarie din Eghina, mitropolitul de Pentapole (1920) si Sfantul Luca, arhiepiscopul de Crimeea (1961).

Sfantul Ioan Maximovici

Mihail Maximovici, dupa numele sau de mirean, s-a nascut in data de 4 iunie 1896, in satul Adamovka, regiunea Harkov, in sudul Rusiei. Parintii sai, Boris si Glafira, au mostenit o credinta dreapta si un patriotism curat.

Cel mai stralucit reprezentant al familiei Maximovici a fost Sfantul Ioan, mitropolitul Tobolskului, scriitor si poet duhovnicesc, luminator al Siberiei, care a trimis prima misiune ortodoxa in China si a savarsit numeroase minuni. El a fost canonizat in anul 1916, iar Sfintele sale Moaște se pastreaza pana in zilele noastre la Tobolsk.

Mihail a imbratisat viata crestina inca de mic. A fost un copil bolnavicios, firav si bland. Nu i-au placut jocurile zgomotoase si deseori era adancit in gandurile sale. Isi imbraca in vesminte monahale soldateii si colectiona icoane, carti duhovnicesti si istorice. Adesea, pe cand se juca, el repeta pasaje din slujbele bisericesti. Vazand credinta si evlavia lui Mihail, femeia care se ocupa de educatia lui, o frantuzoaica de credinta catolica, a cerut sa fie botezata in Ortodoxie.

Intr-una dintre predicile sale, cugetand la inceputul credintei sale, Sfantul Ioan Maximovici avea sa spuna: „Din prima zi in care am inceput sa fiu constient de mine, am dorit sa slujesc adevarului si dreptatii. Parintii au pus in mine dorinta de a apara neclintit adevarul si sufletul meu a fost fermecat de pilda celor care isi dadusera viata pentru el.”

In anul 1907, la varsta de unsprezece ani, Mihail a intrat la Scoala de catedi din Poltava. In cadrul acesteia, cu ocazia aniversarii a doua sute de ani de la victoria rusilor in Batalia de la Poltava, a fost organizat un mars festiv. Mihail Maximovici, cand a ajuns in dreptul Catedralei orasului, s-a oprit si, cu fata spre biserica, s-a inchinat. Toti cei din jurul sau au inceput sa rada, iar conducerea Scolii a hotarat sa-l sanctioneze pentru aceasta fapta. In schimb, marele print Konstantinovici, a dat ordin sa nu fie pedepsit.

In anul 1914, terminand studiile militare, Mihail a dorit sa urmeze cursurile Academiei Teologice din Kiev. La indemnul parintilor sai, insa, el s-a inscris la Facultatea de Drept, din Harkov. In paralel cu studiile juridice, tanarul evlavios nu a incetat sa aprofundeze scrierile crestine, in special Vietile Sfintilor.

In anul 1915, pe cand Mihail avea nouasprezece ani, in Rusia a izbucnit Revolutia. Cand autoritatile politice au hotarat sa strice si sa topeasca unul dintre marile clopote ale Catedralei din Harkov, Mihail Maximovici s-a opus in mod public, impreuna cu alti tineri crestini. Nu a fugit, nu s-a ascuns. A fost arestat, dar intr-o luna a fost eliberat. Apoi, a fost inchis a doua oara si iarasi eliberat.

Intre anii 1920-1921, din pricina razboiului civil, familia Maximovici s-a refugiat in Belgrad, Serbia. Abia aici s-a putut inscrie Mihail la Facultatea de Teologie. A terminat studiile in anul 1925, iar in anul 1926 a imbratisat viata monahala, cu numele Ioan, dupa numele unuia dintre stramosii sai sfinti – Sfantul Ioan, mitropolitul din Tobolsk. A fost hirotonit ierodiacon, in Manastirea Milkovo, si, in acelasi an, ieromonah.

Intru anii 1929-1934, tanarul Ioan a fost profesor si diriginte la Seminarul Teologic „Sfantul Ioan Botezatorul”, din Bitolia, aflat in Eparhia de Ohrida, pastorita pe atunci de Sfantul Nicolae Velimirovici. Despre cel dintai, Sfantul Nicolae Velimirovici spunea multora dintre cei care-l cercetau: „Daca vreti sa vedeti un sfant in viata, mergeti la Bitolia, la parintele Ioan.”

In data de 28 mai 1934, Sfantul Ioan Maximovici a fost hirotonit episcop de Shanghai, in China. A fost ultimul dintre episcopii hirotoniți de mitropolitul Antonie Hrapovitki. In calitate de pastor al eparhiei sale, Sfantul Ioan a construit o Catedrala mareata si un Orfelinat pentru orfani si pentru copiii din familii nevoiase. Orfelinatul, asezat sub ocrotirea Sfantului Tihon de Zadonsk, adapostea peste o suta de copii. Petrecea foarte mult timp in mijlocul copiilor, le tinea cuvantari si adesea le aducea daruri.

Cand au sosit comunistii in China, toti emigrantii rusi au fost exilati pe insula Tubabao, in arhipelagul Filipine, unde au stat vreme de doi ani. Pe insula locuiau aproximativ cinci mii de refugiați. Insula era renumita prin clima ei violenta. Cat timp Sfantul Ioan Maximovici a locuit pe insula, aceasta a fost pazita in chip minunat, spre uimirea tuturor celor din jur. Unii dintre filipinezi chiar spuneau: „Barbatul sfant care este cu voi binecuvinteaza din patru directii tabara voastra, in fiecare noapte.” Dupa ce lagarul a fost evacuat, un uragan devastator s-a napustit asupra insulei.

In anul 1948, in spitalul Fratiei Ortodoxe Ruse, din Shanghai, la trei ceasuri dupa miezul noptii, un om grav bolnav a cerut asistentei sa-l cheme pe Arhiepiscopul Ioan, pentru a-l impartasi. In acel timp, orasul era cuprins de o furtuna puternica, iar cablurile electrice fusesera rupte de vant. Bolnavul insista cu cererea sa, iar asistenta ii tot explica imposibilitatea implinirii ei. Dupa o jumatate de ceas, Sfantul Ioan s-a aflat batand la usa spitalului si zicand: „Sunt episcopul Ioan. Deschideti. Sunt asteptat.” Intrand in curte, a zis portarului: „Este aici un om foarte bolnav care ma asteapta. Duceti-ma la el.” O marturie in plus pentru faptul ca sfintii asculta rugaciunile celor care ii chema in ajutor, atat in viata, cat si dupa moartea lor.

In anul 1951, cand misiunea din China a luat sfarsit, Sinodul episcopilor rusi l-a randuit pe Sfantul Ioan Maximovici ca pastor al credinciosilor din Europa Occidentala, fiind trimis mai intai in Paris, apoi in Bruxelles. Despre misiunea in China, el avea sa spuna: „Reusita pastoririi se intemeiaza pe rugaciune.” Rugaciune insotita de un program zilnic echilibrat. Sase ore pe zi, slujire in biserica; sase ore, studiu si rugaciune particulara; sase ore, cercetarea celor bolnavi si nevoiasi; sase ore, odihna.

In anul 1961, Sfantul Ioan Maximovici a obtinut, din partea ministrului de Externe, mutarea emigrantilor rusi in America. In anul 1962, sfantul a fost invitat in San-Francisco, sediul Episcopiei ortodoxe ruse si cea mai mare eparhie ortodoxa din America. Aici, el a gasit obstea crestinilor lipsita de unitate, iar Catedrala Maicii Domnului cu lucrarile oprite. In scurt timp, pacea a fost restabilita si construcția catedralei dusa la bun sfarsit.

In anul 1963, cu binecuvantarea Sfantului Ioan Maximovici a fost intemeiata Fratia Sfantul Gherman din Alaska, devenita apoi cel mai important centru misionar ortodox din California.

Unul dintre cei mai apropiati ucenici ai Sfantului Ioan a fost Parintele Serafim Rose. Acesta din urma spunea despre duhovnicul sau: „Am vazut in acest sfant arhipastor un model de Ortodoxie, un teolog adevarat, a carui teologie venea dintr-o viata sfanta si dintr-o inradacinare desavarsita in traditia ortodoxa. Cand vorbea, cuvintele lui erau demne de incredere.”

Intr-una dintre predicile sale, Sfantul Ioan Maximovici spunea: „Pocainta este schimbarea modului de a gandi, revizuirea parerilor omului, schimbarea vietii lui. Cum poate sa aiba ea loc? La fel cum se intampla atunci cand un om ajunge intr-o camera intunecata, care deodata este luminata de razele soarelui: cat timp a privit camera in intuneric, i se parea intr-un anume fel: multe din cele aflate acolo nu le vedea, si nici nu presupunea ca se afla acolo. Multe lucruri si le inchipuia cu totul altfel de cum erau de fapt. Trebuia sa se miste cu grija, intrucat nu stia unde se afla obstacolele. Dar, iata, camera se lumineaza, el vede totul limpede si se misca liber. Acelasi lucru se petrece si in viata duhovniceasca. Cand suntem cufundati in pacate, iar mintea este ocupata numai de cele lumesti, nu luam aminte la starea sufletului nostru. Dar, cand raza luminii dumnezeiesti va patrunde in sufletul nostru, atunci vom vedea neadevarul si uraciunea din noi. Daca vom constientiza nimicnicia noastra duhovniceasca si vom dori din tot sufletul sa ne indreptam, suntem aproape de mantuire.”

Ultimii trei ani ai vietii Arhiepiscopului Ioan Maximovici au fost amarati de atacurile si persecutiile adversarilor sai, carora le raspundea totdeauna fara a se plange sau a invinui pe cineva, cu un calm netulburat.

El si-a cunoscut data mortii. Cand directorul Orfelinatului ctitorit de sfant l-a instiintat pe acesta ca peste trei ani va avea loc Congresul Eparhial, sfantul i-a raspuns ca atunci nu va mai fi aici (in aceasta lume). Tot in anul 1966, el a spus unei ucenice cu viata sfanta: „Voi muri in curand, la sfarsitul lui iunie. Nu la San Francisco, ci la Seattle.”

Sfantul Ioan Maximovici a trecut la cele vesnice in ziua de 2 iulie 1966, in Seattle. Dupa ce a savarsit Sfanta Liturghie, in Biserica Nikolsk, el a ramas in Sfantul Altar in jur de inca trei ore. Intors in apartamentul sau, sfantul s-a pregatit sa mearga la cimitir, caci era sambata. Deodata, cei de jos l-au auzit cazand. Urcand in goana la etaj, insotitorii lui l-au gasit zacand in pragul chiliei. L-au asezat in fotoliu si, la orele 15:50 el si-a dat sufletul in mana lui Dumnezeu.

In dimineata zilei de duminica, 3 iulie, trupul ierarhului a fost adus in biserica din Seattle. In fata noii catedrale arhiepiscopale astepta deja o multime de oameni. Luni, 4 iulie, in catedrala episcopala a sosit episcopul Sava de Edmonton, care l-a numit pe vladica „Fericitul” si, cu mai multa indrazneala, „facator de minuni al epocii sale” si a poruncit turmei sa i se roage de acum ca unui sfant.

Miercuri, 6 iulie, din Manastirea Sfintei Treimi din Jordanville (New York) au sosit arhiepiscopii Leontie de Chile si Averchie de Siracuza si Troitk. Joi, 7 iulie, mitropolitul Filaret a slujit slujba de priveghere. Au participat cinci episcopi si aproape treizeci de preoti, nenumarati paracliseri si o mie si cinci sute de credinciosi.

Sambata, 9 iulie, trupul era inca in biserica, spre bucuria credinciosilor. In ciuda caldurii de iulie din San Francisco, trupul neimbalsamat nu arata semne de putrezire. Din clipa mortii si pana la inhumare, reprezentantii biroului orasenesc de pompe funebre au masurat temperatura trupului la fiecare trei ore si nu au descoperit nici un fel de modificari. Minunile au continuat, ca si in viata sa. Trupul Sfantului Ioan Maximovici a fost inmormantat intr-o cripta, sub podeaua Catedralei arhiepiscopale din San Francisco, in ziua de 11 iulie.

In data de 2 iulie 1994, in America a avut loc proslavirea ca sfant a Sfantului Ioan Maximovici, episcopul de Shanghai si San-Francisco. A fost un ierarh misionar, mare teolog si nebun intru Hristos, un ascet desavarsit, aparator al saracilor si parinte iubitor al orfanilor.