Sfantul Meletie a fost un episcop care a trait in secolul al IV-lea, in vremea imparatilor romani Constantiu (337-361), Iulian Apostatul (361-363), Iovian (363-364), Valens (364-378), Gratian (375-383) si Teodosie cel Mare (379-395). Pentru marturisirea fara teama a dreptei credinte, el a fost exilat de trei ori din scaunul episcopal, iar mai pe urma a trecut la cele vesnice in pace, in ziua de 12 februarie 381, in timpul celui de-al doilea Sinod Ecumenic.
Sfantul Ierarh Meletie a fost contemporan cu Sfintii Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur. El l-a botezat pe Sfantul Ioan Gura de Aur, l-a hirotonit diacon pe Sfantul Vasile cel Mare, iar in cadrul celui de-al doilea Sinod Ecumenic, l-a randuit pe Sfantul Grigorie Teologul in scaunul patriarhal din Constantinopol.
Pentru ca a fost nevoit sa vorbeasca prin semne despre Sfanta Treime, atunci cand un arhidiacon arian i-a astupat gura, Sfantul Ierarh Meletie este socotit ocrotitorul persoanelor cu deficiente de auz. Mai mult, astazi, in limbajul mimico-gestual, Sfanta Treime este inchipuita prin aceleasi gesturi savarsite de sfant, in urma cu peste un mileniu si jumatate.
Sfantul Meletie, arhiepiscopul Antiohiei
Sfantul Meletie s-a nascut intr-o cetate din Armenia, din parinti crestini. Invatand si iubind inca de mic dreapta credinta, mai apoi, datorita vietii sale curate, el a fost randuit episcop in cetatea Sevasta, din Armenia. Nu dupa multa vremea, sfantul a fost mutat in cetatea Veria, din Siria. Sfantul Ierarh Meletie a trait si a slujit Biserica lui Hristos in timpul marilor lupte pentru apararea dreptei credinte, impotriva arienilor.
Dupa anul 331, cand a fost exilat Sfantul Ierarh Eustatie, cetatea Antiohiei nu a mai avut parte decat de episcopi arieni. Cand episcopul arian Eudoxie a fost mutat in Constantinopol, cetatea Antiohia a ramas fara episcop. Pentru ca era foarte iubit de popor, Sfantul Meletie a fost randuit arhiepiscop de Antiohia.
Poporul, care era derutat de schimbarile doctrinare, dorind sa stie care este credinta noului arhiepiscop, a cerut acestuia sa o marturiseasca. Atunci, Sfantul Meletie a marturisit dreapta credinta, formulata la Sinodul din Niceea: Fiul este deofiinta cu Tatal si Dumnezeu adevarat, iar nu faptura. Astfel, pe cand Sfantul Meletie invata poporul dreapta credinta in Sfanta Treime, in biserica mare din Antiohia, un arhidiacon arian i-a astupat acestuia gura cu mana. Atunci, slujindu-se de mana sa, sfantul a continuat sa predice, aratand mai intai unimea, printr-un singur deget, iar mai apoi treimea, prin trei degete.
Atat de mult era iubit de popor noul episcop, incat parintii au inceput sa dea numele sau copiilor lor, precum spune Sfantul Ioan Gura de Aur, intr-un cuvant catre antiohieni: “De la inceput, de cum l-ati primit la venirea lui in oras, ati dat copiilor vostri numele lui, socotind ca prin acest nume aduceti in casa voastra pe sfant. Mamele au lasat la o parte numele parintilor, ale bunicilor si ale rudelor si au pus noilor nascuti numele fericitului Meletie. Dragostea credintei a biruit dragostea firii. Numele lui rasuna pretutindeni! Si pe ulite si in piata si prin sate si pe drumuri! Parintii socoteau chiar numele de Meletie podoaba neamului, apararea casei, mantuirea celor ce-l purtau, mangaierea dorului.”
Mai mult, poporul avea atata evlavie la Sfantul Meletie, incat numele si chipul sau au inceput sa impodobeasca casele si lucrurile, precum tot Sfantul Ioan spune: “Dar nu numai fata de numele lui a simtit o atat de mare dragoste, ci si fata de chipul trupului lui. Ceea ce ati facut cu numele, e ceea ce ati facut cu icoana chipului lui. Ca multi au sapat icoana aceea sfanta in montura inelelor, pe peceti, pe sticle, pe peretii caselor, pretutindeni, pentru ca nu numai sa auda numele acela, ci ca sa si vada pretutindeni chipul trupului lui si sa aiba o indoita mangaiere a plecarii lui.”
Datorita straduintelor sale de a intari dreapta credinta si a-i intoarce pe arieni la dreapta cinstire de Dumnezeu, la mai putin de o luna de la inscaunarea sa ca arhiepiscop, Sfantul Meletie a fost exilat in Armenia, la ordinul imparatului Constantiu (337-361), care era inconjurat de arieni. In locul sau, in Antiohia, a fost numit episcopul arian Evzoie.
Dupa ce imparatia a fost preluata de imparatul Iulian Apostatul (361-363), iar episcopii dreptcredinciosi exilati s-au intors in scaunele lor, Sfantul Meletie s-a intors si el in Antiohia. Biserica era impartita in doua tabere, dreptcredinciosi si arieni. Pe cand sfantul se straduia sa indeparteze erezia ariana din Biserica, imparatul Iulian emitea edicte anticrestine, in incercarea lui de a renaste cultele pagane. Astfel, arhiepiscopul din Antiohia a fost exilat pentru a doua oara.
Cand imparatia a fost luata de imparatul Iovian (363-364), Sfantul Meletie s-a intors in Antiohia cu multa putere, intrunind imediat un sinod si hotarand intr-un glas dreapta credinta, marturisita in Sinodul de la Niceea. Dupa numai opt luni, insa, murind imparatul Iovian, in locul sau a venit imparatul arian Valens (364-378). Acesta din urma, neputand sa-l atraga de partea sa pe Sfantul Meletie, l-a exilat pentru a treia oara.
Despre scoaterea Sfantului Meletie din oras, Sfantul Ioan Gura de Aur spune urmatoarele: “Cand guvernatorul orasului trecea prin piata, in trasura lui, cu sfantul alaturi, s-a pornit din toate partile roi de pietre, in capul guvernatorului. Orasul nu suferea despartirea, voia mai bine sa-si piarda viata, decat sa vada smuls de langa el pe sfantul acela. Ce a facut atunci fericitul acela? Cand a vazut ca se arunca cu pietre in guvernator, a acoperit cu haina lui capul guvernatorului. A rusinat, totodata, si pe dusmanii lui, prin covarsirea bunatatii sale, si a invatat si pe ucenicii sai cat de ingaduitori trebuie sa fie cu cei ce le fac rau. I-a mai invatat nu numai ca nu se cuvine sa le faca vreun rau, ci chiar daca vine peste ei vreo primejdie, din partea altora, nu trebuie sa o indeparteze cu toata graba. (…) Ce ciudate au fost cele petrecute atunci! Pastorul era alungat, dar oile nu s-au imprastiat! Capitanul corabiei era scos de la carma, dar corabia nu s-a scufundat! Lucratorul viei era fugarit, dar via a dat si mai mult rod!”
Sfantul Meletie s-a intors in Antiohia abia in anul 378, in vremea imparatului Gratian (375-383). Despre vrednicia Sfantului Meletie, Sfantul Ioan Gura de Aur spune urmatoarele: “Nu numai cand invata, nici numai cand graia, ci chiar numai cand se arata era in stare sa insufle celor ce-l vedeau toata invatatura virtutii. Cand s-a intors din surghiun, tot orasul s-a pornit pe cale; cei ce mergeau alaturi de el ii atingeau picioarele, ii sarutau mainile, ii ascultau glasul; cei ce erau impiedicati de multime si il vedeau numai de departe primeau indestulatoare binecuvantare in privirile lui si plecau plini de incredere; nu se socoteau intru nimic mai prejos de cei ce erau aproape de el. Si ceea ce s-a petrecut cu apostolii, aceea s-a petrecut si cu el. Dupa cum, pe vremea apostolilor, cei care nu puteau sa se apropie si sa fie langa ei atrageau asupra lor acelasi har, atingandu-se de departe de umbra lor, si plecau de asemeni sanatosi, tot astfel si acum, cei care nu puteau sa se apropie de Sfantul Meletie, simteau ca iese din acel sfant cap un fel de slava duhovniceasca care trecea pana la cei mai de departe si plecau toti plini de toata binecuvantarea, numai uitandu-se la chipul lui.”
In anul 379, la numai un an dupa revenirea sa din cel de-al treilea exil, Sfantul Meletie a intrunit un sinod in care a fost intarita dreapta credinta, fiind condamnate toate invataturile ariene. El a condus in pace Biserica din Antiohia, pana in zilele imparatului Teodosie cel Mare (379-395).
In anul 381, Sfantul Meletie, arhiepiscopul Antiohiei, a participat la cel de-al doilea Sinod Ecumenic, intrunit in Constantinopol. El a luat cuvantul in apararea dreptei credinte, combatand categorit erezia ariana. Se marturiseste ca, pe cand Sfantul Meletie talcuia dogma Sfintei Treimi, ridicand mai intai trei degete, unul cate unul, iar mai pe urma aratandu-le impreuna, in ceasul acela, inaintea tuturor celor de fata, spre incredintare, din mana sfantului a stralucit o lumina puternica.
In timpul sinodului, Sfantul Meletie s-a imbolnavit si a trecut la cele vesnice, pricinuind multa plangere imparatului, arhiereilor si la tot poporul binecredincios. Dupa aceea, cinstitele sale Moaste au fost duse in cetatea Antiohia, fiind asezate langa cele ale Sfantului Mucenic Vavila. Praznuirea sa se face in ziua de 12 februarie.
Intr-un cuvant rostit dupa adormirea Sfantului Meletie, in Antiohia, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: “Amintirea lui nu s-a stins cu moartea, nu s-a innegrit cu vremea, dimpotriva, creste si mai mult, se raspandeste. Nu numai printre voi, care l-ati vazut, ci si printre cei ce nu l-au stiut. Si, intr-adevar, ceea ce este minunat este ca si cei care erau mult mai tineri decat el ard de acelasi dor. Voi cei mai in varsta sunteti mai in castig decat cei ce nu l-au vazut, din pricina ca ati trait impreuna cu el si v-ati desfatat de sfanta impreuna-vietuire; dar si cei ce nu l-au vazut sunt mai in castig decat voi, din pricina ca arata pentru sfant aceeasi dragoste mare ca si voi, desi nu l-au vazut.”
Smerita rugaciunea catre Sfantul Meletie
“Indreptator credintei si chip blandetilor, invatator infranarii te-a aratat pe tine, turmei tale, adevarul lucrurilor. Pentru aceasta ai castigat cu smerenia cele inalte, cu saracia cele bogate. Parinte Ierarhe Meletie, roaga pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.”
“Pe toti cei stapaniti afara din cale de ratacirea duhului celui rau, i-ai ridicat, Parinte, la marinimie de suflet, la stralucire, la gand curat si la credinta statornica in Dumnezeu, aratatorule de cele dumnezeiesti, prea fericite Meletie.”
“Cel ce sade in sanurile Tatalui, Cuvantul cel impreuna vesnic si deofiinta cu cel ce L-a nascut, Insusi Te-a asezat pe tine propovaduitor al Nasterii Sale, ca pe unul ce esti asemenea la fapte cu Apostolii, purtatorule de Dumnezeu Meletie. Pentru aceasta, cu dumnezeiasca stralucire fiind luminat, ai teologhisit, cuvioase, pe Cuvantul cel unul nascut din Tatal, cel fara de inceput, nezidit si vesnic, infruntand pe cei de o credinta si de un gand cu Arie, cu dumnezeiasca intrarmare.”
“Intelepciunea Cuvantului invatand-o si litera legii lepadand-o, tuturor ai propovaduit cuvantul harului; si, netezind lespezile sufletului, cu limba ta, ai sapat intr-ansele dumnezeiesti invataturi. Pentru aceasta si norul negurii trecandu-l, acoperindu-ti trupul, stralucesti cu duhul, ierarhe Meletie. Roaga-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de gresale sa daruiasca, celor ce praznuiesc cu dragoste sfanta pomenirea ta.”
Teodor Danalache