CÂNT DIVIN

Autor: Milena Munteanu
Publicat în Confluențe literare
Ediţia nr. 1949 din 2 mai 2016

Corul bizantin din Toronto s-a ţinut de cuvânt, revenind în ziua de Sfântul Gheorghe în faţa unei audienţe largi, aşa cum a promis s-o facă, să susţină încă unul din concertele tematice în funcţie de perioada liturgică a anului. După primele concerte ţinute în preajma Crăciunului, de data aceasta au fost prezentate cântări din Marele Post Pascal. Vorbim de un timp al pocăinţei, al mărturisirii, al împărtăşirii şi al rugăciunii. Al transformării interioare care ne aduce mai aproape de Dumnezeu.

Spectacolul a început cu un mini concert în care sunetul de toacă, produs la patru ciocănele ne-a amintit sfinţenia şi magia locurilor mănăstireşti de acasă. A urmat un răsfăţ al simţurilor, un concert vocal sincronizat la perfecţie. Pentru mine corurile bărbăteşti sunt fascinante, iar când vocile interpretează muzică bizantină, îmbinările vocale crează o ţesătură complexă, uneori neaşteptată, dar care bucură întotdeauna sufletul. Armonizarea impecabilă a vocilor crează efecte sonore de o textură extrem de refinată şi bogată. Am fost surprinsă să observ că şi atunci când vocile se individualizează, ele sunt foarte diverse, fiecare au timbre şi texturi distinctive. Îmbinările lor după tiparul bizantin, în care este împletit şi textul rugăciunii îl face pe credincios să urce trepte duhovniceşti care îl aduc tot mai aproape de Creator.

În finalul concertului clopotele îşi adaugă farmecul peste psaltichie, peste melodiile interpretate vocal. Concertul se încheie aşa cum a şi început, în sunet de toacă, parcă într-un ritm mai intens şi mai susţinut ca la început, ceea ce ridică sala în picioare. Remarc însă cum corul îşi umflă iar piepturile, trăgând aer în plămâni şi numai îi aud intonând ”Cu noi este Dumnezeu!”, cu ajutorul celor din sală, ce murmură şi ei, la unison.

Un cuvânt la sfârşitul concertului ne aduce aminte că în această seară ni s-au prezentat piese rare de muzichie compuse de compozitori monahali români, la care s-a adăugat forţa rugăciunii. Seara devine astfel completă şi din punct de vedere duhovnicesc, dar şi cultural, mai ales că simţurile ne-au fost desfătate. În sală erau prezente şi piese de artă plastică. Doamna Emilia Beraru a prezentat o colecţie de icoane bizantine pe panouri de lemn, în tempera cu ou şi foiţa de aur, icoane pe sticlă si pe pânză, în acrilic, dar şi pictură în acrilic ce imortalizează peisagistica satului românesc şi canadian. Doamna Andreea Cojocaru a expus iconografie în tehnica metaloplastiei pe folie de cupru care are un aspect de basorelief, dar şi alte obiecte artizanale produse manual, inspirate de folclorul nostru.

În mod secret, eu am sperat să fi avut şi un moment recitativ aşa cum am avut parte în concertele trecute, pe care l-am apreciat în mod deosebit. Părintele Ştefan Morariu a făcut o promisiune şi anume că ne va mai răsfăţa cu inspiratele sale recitări în concertele ce vor veni, căci Corul bizantin doreşte să continue această serie de concerte. Următorul concert va avea loc probabil în toamnă, între Sfânta Paraschiva şi Sfântul Dimitrie. Îl aşteptăm cu drag. Ne bucurăm de serile duhovniceşti şi culturale de ţinută care ne sunt oferite de către Corul bizantin din Toronto, ce ne aduc aminte semnificaţia sărbătorilor religioase. Ba mai mult, care ne învaţă nu numai cum să ne apropiem de Divinitate, dar şi că ea ne este aproape: „Cu noi este Dumnezeu”. Credinciosul pleacă astfel reconfortat dar şi sprijinit în credinţă, chiar dacă venise sau se simţise singur înainte. În timpul concertului, prin intermediul muzicii bizantine, el făcuse un pas în direcţia Dumnezeirii.

Milena MUNTEANU
Toronto, Canada
27 aprilie 2016