La sfarsitul anului bisericesc, pe 29 august, Biserica Ortodoxa praznuieste ‘Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul‘, zi de post.

Sfantul Ioan Botezatorul este cunoscut in mod special pentru sfintenia vietii lui, pentru severitatea ascezei si ravna inflacarata dupa dreptate si dupa cele ceresti. A fost denumit de imnologii Bisericii ‘inger in trup’ sau ‘inger omenesc’.

Sfantul Ioan a fost Proroc si Inaintemergator al Mantuitorului Iisus. A fost pecetluit cu aceasta chemare inca de la venirea lui pe lume, printr-o nastere minunata, vestita de inger (Luca 1, 17; 76); apoi, inca de tanar este un Proroc al pocaintei: iubeste infranarea si viata aspra din pustia Iordanului. Aici, in pustie, traieste, predica, marturiseste si boteaza in Iordan pe cei care cred in cuvantul lui (Luca 3, 1-6; Matei 3, 2-6); predica lui era: schimbarea vietii, intoarcerea la Dumnezeu si impacarea cu El, pentru a primi viata noua pe care o aduce Imparatia lui Mesia: „Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia cerurilor” (Matei 3, 2). El implineste in fapta ceea ce predica, prin infranarea si viata grea pe care o duce; imbracat in haina aspra, de par de camila, nemancand paine, nici band vin (Matei 3, 4; Luca 7, 33), hranindu-se doar cu lacuste si miere salbatica, ca un adevarat inger in trup, cum il arata unele icoane. Botezul lui Ioan nu era botezul nostru, al crestinilor. El insusi facea deosebire intre cele doua botezuri: „Eu unul va botez cu apa spre pocainta, dar Cel ce vine dupa mine… va va boteza cu Duh Sfant si cu foc” (Matei 3, 11). Dar Sfantul Ioan, si pentru acest botez, cerea „roada vrednica de pocainta” (Matei 3, 8), dragoste de oameni, milostenie, dreptate, omenie, osandind pe fatarnicii care-l ispiteau, carora el le spunea „pui de vipere” (Matei 3, 7). Atat de mare faima de Proroc al Domnului isi atrasese Ioan, incat multi se intrebau: „Nu cumva Ioan este Hristos-Mesia?”. Iar Ioan le raspundea: „Nu sunt eu Hristosul… Eu sunt glasul celui ce striga in pustie: Indreptati calea Domnului… Eu botez cu apa; dar in mijlocul vostru Se afla Acela pe Care voi nu-L stiti, Cel ce vine dupa mine, Care inainte de mine a fost si Caruia eu nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua incaltamintei… dar ca sa fie aratat lui Israel, de aceea am venit eu botezand cu apa” (Ioan 1, 20; 23; 26-27; 31). Mantuitorul Insusi il cinsteste pe Sfantul Ioan, ca pe un adevarat Proroc, zicand: „Ce ati iesit sa vedeti in pustie?… Un proroc? Da, zic voua, si mai mult decat un proroc… Adevarat zic voua: Nu s-a ridicat intre cei nascuti din femei unul mai mare decat Ioan Botezatorul” (Matei 11, 7; 9; 11).

Dovada cinstei de care se bucura Sfantul Ioan este ca Mantuitorul Iisus S-a lasat botezat de catre el in Iordan. In Sfintele Evanghelii, Sfantul Ioan este prezentat ca un martor al dumnezeirii Mantuitorului; momentul culminant din viata Sfantului Ioan a fost insa, atunci cand, botezand, a marturisit, printre oamenii din vremea lui, pe Hristos-Mesia, in persoana Domnului Iisus, dupa semnul ce i s-a incredintat: „Am vazut Duhul coborandu-Se din cer, ca un porumbel, si a ramas peste El! Si eu nu-L cunosteam pe El, dar Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborandu-Se si ramanand peste El, Acela este Cel ce boteaza cu Duh Sfant. Si eu am vazut si am marturisit ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 32-34). Este momentul cand Sfantul Ioan intelege ca la Botezul lui in Iordan, Domnul Hristos era de fapt „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii” (Ioan 1, 29), Care S-a botezat pentru noi, fiind fara de pacat; iar slujirea din clipa aceasta a Sfantului Ioan pentru Mantuitorul, se schimba si se face daruire pana la jertfa. Asadar, pe doi dintre cei mai buni ucenici ai sai, Sfantul Ioan ii indeamna sa se duca si sa urmeze pe Domnul Iisus (Ioan 1, 35-40). Iar atunci cand cativa dintre ucenicii sai incearca sa-i strecoare in suflet o urma de invidie fata de Mantuitorul, Sfantul Ioan, printr-o zguduitoare inaltime de suflet, le raspunde: „Nu poate un om sa ia nimic daca nu i s-a dat lui din cer… Cel ce vine din cer este deasupra tuturor. Acela trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez” (Ioan 3, 27; 31; 30).

In lupta sa pentru trezirea sufletelor, Sfantul Ioan Botezatorul nu putea sa nu se intalneasca si cu pacatul cel mai scandalos din tara sa. Regele Irod Antipa († 39) isi izgonise legiuita sotie si traia acum cu Irodiada, sotia fratelui sau Filip. Ioan il mustra pe Irod, zicandu-i: „Nu-ti este ingaduit sa tii pe femeia fratelui tau” (Marcu 6, 18). Dar mania Irodiadei nu dormea. Mai intai, ea a obtinut de la Irod arestarea Sfantului Ioan si intemnitarea lui in cetatuia Maherus, dincolo de Iordan. Cand Irod si-a serbat ziua dand un ospat mai-marilor poporului, conducatorilor oastei si fruntasilor din Galileea, fata Irodiadei a intrat la ospat si a dansat, si a placut mult lui Irod si oaspetilor lui. Imparatul a zis: ‘Cere-mi orice vrei, si-ti voi da’, adaugand cu juramant: ‘Orice-mi vei cere iti voi da, pana la jumatate din imparatia mea’. Fata a iesit afara si a intrebat-o pe mama ei ce sa ceara, iar Irodiada i-a spus sa ceara capul Sfantului Ioan Botezatorul pe tipsie. Imparatul s-a intristat, dar din pricina juramantului si de ochii celor ce sedeau impreuna cu el la masa a poruncit sa fie taiat capul Sfantului Ioan si adus Irodiadei. Traditia spune ca soldatii au navalit in temnita si i-au taiat capul Botezatorului pe cand acesta se ruga. Multa vreme Cinstitul cap al Sfantului Ioan a fost ingropat de Irodiada intr-un loc ascuns, in castelul din Maherus, unde se savarsise uciderea. Stia de aceasta si Ioana, femeia dregatorului lui Irod, care era ucenica in ascuns a Domnului Hristos.

Dupa traditie, Ioana a luat de acolo capul Sfantului Ioan si l-a ingropat la Ierusalim in Muntele Eleonului intr-un vas de lut. S-a pastrat stirea intre crestini, iar aceasta e socotita prima aflare a sfantului cap. A stat acolo pana in vremea binecredinciosilor imparati Constantin si Elena, cand Cinstitul cap a ajuns la Emesa, la un olar, purtat de doi calugari. O vreme capul a stat acolo, din loc in loc, in mainile credinciosilor, pana in anul 453, cand episcopul Uranie al Emesei l-a asezat in biserica cetatii, unde facea numeroase minuni. Aceasta este socotita a doua aflare.

Dupa multi ani, Cinstitul cap a fost dus in locul numit Evdomon, in Constantinopol, iar pe vremea luptei impotriva sfintelor icoane a fost la Comane, in hotarul Imperiului Bizantin cu Armenia si ingropat acolo. A fost adus, din nou, in 860, in Constantinopol, pe vremea imparatului Mihail, de catre Sfantul Ignatie, patriarhul Constantinopolului.
Aceasta este cea de-a treia si cea din urma aflare a cinstitului cap. Biserica Ortodoxa a inchinat Sfantului Ioan Botezatorul sase sarbatori: Zamislirea lui – 23 septembrie; Nasterea – 24 iunie; Soborul lui – 7 ianuarie; Taierea capului – 29 august; Prima si a doua aflare a capului – 24 februarie; a treia aflare a capului sau – 25 mai.

basilica.ro