Buna Vestire  sau popular  Blagoveștenia  (din  slavonă),  ne  amintește  ziua  în  care  Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare că va naște pe Fiul lui Dumnezeu. Aceasta este prima sărbătoare a Maicii Domnului confirmată în documente. Data sărbătorii a variat la început, unii prăznuind-o în ajunul Bobotezei, pe 5 ianuarie, iar alții, din anumite Biserici Apusene, precum cele din Spania, Galia și Milano, pe 18 decembrie.

Sărbătoarea a fost introdusă la Roma de papa Leon al II-lea (681-683) cu ținere locală și cu denumirea de sărbătoare a Așteptării Nașterii Domnului. Variația datei de prăznuire a existat în Apus până în sec. al XI-lea, când data de 25 martie s-a generalizat în toată lumea catolică. Numai la armeni Buna Vestire se prăznuiește pe 7 aprilie, în raport cu data veche a sărbătorii Nașterii Domnului (6 ianuarie).

În Răsărit data de 25 martie s-a generalizat probabil îndată ce Nașterea Domnului a început să fie sărbătorită peste tot pe 25 decembrie, adică încă din prima jumătate a sec. al V-lea.

Sărbătoarea Bunei Vestiri cade în fiecare an în perioada Postului Mare, drept pentru care Biserica acordă dezlegare la pește, indiferent în ce zi s-ar prăznui.

Dacă la crearea lui Adam, Dumnezeu Tatăl se sfătuiește cu Fiul și cu Sfântul Duh, pentru zămislirea Fiului lui Dumnezeu ca om (Adam cel Nou), se obține consimțământul cu totul liber al Sfintei Fecioare Maria. Sfântul Nicolae Cabasila ne mărturisește că Dumnezeu nici nu a înștiințat de mai înainte pe Adam, nici nu l-a înduplecat să-și dea coasta din care avea să se zidească Eva, ci lipsindu-l de simțire, i-a răpit osul. Dar procedând la zidirea Noului Adam, a înștiințat-o mai înainte pe Fecioară și a așteptat credința și învoirea ei.

A fost mai ușor pentru apostoli să creadă că Hristos a înviat, de vreme ce L-au văzut înviat. A fost ușor pentru creștini să creadă în învierea lui Hristos, pentru că au avut mărturia apostolilor. Dar Maica Domnului a crezut pe baza unei simple făgăduințe că se va petrece cu ea un fapt ce depășește legea firii. A crezut posibil, imposibilul, și prin aceasta l-a făcut posibil. E o lege a firii să nu poată zămisli cele ce și-au ales viața fecioriei. De aceea Maica Domnului întreabă: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat?”. Însă îngerul îi dezvăluie modul zămislirii minunate: „Duhul Sfânt se va coborî peste tine și puterea Celui Prea Înalt te va umbri”, iar Fecioara nu s-a mai îndoit de planul divin.

În clipa în care declară că se încrede cu desăvârșire în minunea ce se va săvârși, Fiul lui Dumnezeu se și sălășluiește în ea, zamislindu-se Om. Nașterea lui Dumnezeu-Cuvântul ca om este o naștere unică, neavând nimic din nașterea celorlalți oameni. Nici nașterea Sa din Tatăl, nici cea din Fecioara Maria, nu au avut ceva comun cu nașterea altcuiva. Nașterea Sa ca Om nu e o naștere din necesitatea firii, ci din bunăvoirea lui Dumnezeu.