Istoria icoanei făcătoare de minuni și izvorâtoare de mir a Sfântului Nicolae relatată de posesorul acesteia,  Preotul Ilie Warnke.

În dimineața de 6 decembrie 1996, eu, Fr. Elias Warnke, am sosit cu Dascălul Timotei Tadros la biserica noastră, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, din orasul Michigan, statul Indiana.

Era sărbătoarea Sfântului Nicolae. El este un sfânt foarte important pentru biserica noastră. Tarul-martir Nicolae, cu același nume  al sfântului ierarh, a sprijinit biserica noastră la începuturile sale, cu ajutor financiar. El a dat bisericii noastre primele icoane pentru iconostas (inclusiv una a Sfântului Nicolae), și o cruce de aur pentru primul fondator preot misionar, Prea Cucernicul Anthony Abu-Alam Farrah, unchiul meu.

În această dimineață cu ninsoare, aproximativ pe la 06:30 când am deschis ușa bisericii noastre și am intrat în pridvor, și eu si dascălul am fost cuprinși de mireasma dulce  ca de trandafiri a soarelui fierbinte de vară. Am pus sub semnul întrebării parfumul, care părea să vină de nicăieri și de pretutindeni în același timp. Am deschis ușa de la naos si parfumul deveni chiar mai puternic, dar nu fără să-l poți suporta, era ca și cum ar fi înlăuntrul tău ca să-l simți. Acest lucru a fost evidențiat și de faptul că atât Timotei cât și eu am fost răciti, care ne-a lăsat congestionați și cu imposibilitatea de a mirosi îndeajuns. Am aprins luminile și Timotei a început să se uite în jur să găsească sursa de parfum. M-am uitat spre ușile împărătești și am văzut că icoana Sfântului Nicolae, care era pe analog de la Liturghia de duminica trecută avea a trei râuri strălucitoare care curgeau din  ea. M-am înroșit și am înțepenit, simțind ca și cum inima mi-a căzut pe podea. Printre lacrimi am spus: „Este Sfântul Nicolae.” N-aș putea să vă spun dacă eu eram cel care a spus asta, dar mi se părea că am prins rădăcini la fața locului, fiind incapabil de a mă apropia de icoană.

După câteva minute (ca si cum ar fi trecut o oră) am fost în stare să mă apropii de icoană cu Timotei, care făcea deja metanii în fața icoanei. M-am uitat la icoană ca să ințeleg  ceea ce se întâmplă și am observat că din partea de sus a icoanei Sfântului Nicolae, de pe  fruntea sfântului un lichid izvora în trei brate: unul pe centru, pe nas și două pe de o parte si pe de alta, mergând în jurul ochilor până în partea de jos a icoanei, care era ușor înclinată, pentru venerare. Deși parfumul era foarte răspândit, încă nu părea să vină direct din icoană, dar pătrundea totul.

Am încercat să discern ceea ce se întâmplă în fața mea, fiind cuprins de emotii, începând cu o frică care s-a transformat în tristețe și bucurie dulce-amară. Aceasta nu a fost prima dată când Domnul nostru a ales să fiu o mărturie pentru slava Sa. Cu trei ani în urmă, în timp ce slujeam Sfânta Liturghie într-o altă biserică închinată Sfântei Treimi, El m-a binecuvântat pentru a vedea mir curgând din rănile făcute de coroana de spini dintr-o icoană a Răstignirii. Acest lucru m-a schimbat dintr-un creștin care raționaliza credința într-un credincios adevărat al Domnul nostru Iisus Hristos și, în cele din urmă îndreptându-mă către  Biserica Rusă din străinătate căutând mântuirea pentru sufletul meu păcătos.

Din cauza experienței mele trecute, am fost precaut, având grijă să nu permit demonilor care ne vânează pe noi oamenii, să mă atragă în capcana de raționalizare si am lăsat pe Domnul nostru care este infinit să stabilească toate lucrurile.

Mi-am pus epitrahilul și am ridicat icoana pentru a o examina pe dedesubt, care părea să fie uscată. Este important de remarcat faptul că acestă icoană este o reproducere imprimată pe hârtie, care este laminată pe partea de deasupra cu o folie de plastic și lipită pe lemn.

In icoană este montată o relicvă a Sfântului Nicolae, care a fost dată la biserica noastră de către ieromonahul Simeon de la  schitul Sf. Isaac Sirul unde a fost făcută icoana. Călugării aveau standarde foarte stricte de lucrare a icoanelor, iar aceasta a fost una care nu a trecut de inspecție și a fost pusă în coș cu cele refuzate ca să se dea cadou pentru vizitatori. Astfel când am vizitat schitul, icoana mi-a fost dată mie și am adus-o acasă. Lichidul părea să vină chiar din plasticul laminat.

Am întrebat pe Timotei cand a trecut ultimă dată pe la la biserică, că eu de duminică am fost ultima dată acolo, și mi-a spus că nu a fost la biserică de două zile. Fără a suspecta vreo intervenție umană, mă gândeam că de fapt numai Timotei, dascălul George Mixis și eu aveam cheile, am lăudat pe Dumnezeu pentru mirul care curgea în fața ochilor noștri. Mergând în altar am luat niste bucati de bumbac și le-am pus în partea de jos a icoanei pentru a aduna mirul care se colecta acolo. Mirul apărea transparent pe icoana dar era de culoare aurie pe bumbac, și foarte parfumat. Am pus un pic pe limba mea, era foarte amar și mi-a amorțit limba imediat.

Deoarece era atât de devreme, am decis să nu contactam IPS Arhiepiscop Alypy până când il vom putea suna după Liturghie la episcopie. Mai târziu în acea după-amiază, după ce am spus  rugăciunile de exorcizare în fața icoanei și am atins-o cu crucea de mână ca să mă asigur de ceea ce se intampla, am contactat pe Parintele Andrei Sommer, secretar al Episcopiei, și i-am spun de incident. El a informat pe Vlădica Alypy și s-a decis că ar trebui să ducem icoana în catedrala de la episcopie pentru ca episcopul sa o inspecteze a doua zi. Episcopia este la o distanță  de aproximativ o oră și jumătate  de condus de la noi de la biserică.

Mai târziu, după amiază, stareța și călugărițele din Stavropighia mănăstirii sârbe locale, a venit să ni se alăture la citirea Acatistului Sfantului Nicolae.

În timpul Acatistului, smirnă a izvorat în mod liber pentru toți cei prezenți. Toti cei dintre noi, cu lacrimi în ochi, și bucurie în inimile noastre, ca o unitate, a simțit prezența Sfântului Ierarh Nicolae intre noi și ne-am bucurat de mijlocirea făcătorului de minuni și dragostea sa față de noi. Smirnă a curs din icoană, deși izvora foarte încet, și uneori intermitent.

 Un cufăr a fost construit pentru icoană și un tânăr sârb a făcut o broderie de cupru cu pietre semi-pretioase pentru icoană, care apare si astăzi pe icoană. Icoana a vizitat mai multe biserici, pentru că este portabilă. Dumnezeu, în mila Sa infinită a acordat multe lucruri pentru cei care s-au atins de această icoana Sfânta. Eu vă povestesc unele dintre ele:

Dascălul meu m-a sunat într-o seară și a spus că este o femeie din oraș, care a venit pentru a lua pe  nepotul ei cu masina și trebuia să îngroape pe sora ei mai mare de 31 de ani, care a murit. Ea a întrebat dacă ar putea vedea icoana și să fie unsă cu mir, pentru că trecea printr-un moment foarte greu. Femeia și dascălul meu s-au întâlnit cu mine la biserică și am intrat împreună. Cum am intrat în biserică, femeia a început să plângă și mi-a spus că ea nu a intrat intr-o biserică de foarte mult timp. Am luat-o în fața icoanei și a stat și s-a uitat la icoană pentru un timp foarte lung plângând cu hohote  in continuu. După un timp, am luat bucățele de bumbac de la icoană și am uns fruntea ei, rugându-mă ca Domnul să o ajute prin mijlocirea Ierarhului nostru Sfânt.

Ea mi-a explicat că i s-a dat custodia nepotului ei, dar acum avea o problemă. Ea avea cancer și nu se aștepta să mai supraviețuiască în următorii doi ani, iar copilul avea doar șapte ani. Ea avusese deja  ambii sâni extirpati și a fost supusă unui tratament chimic pentru cancer, care era o tumoare în  acel loc. I-am spus că totul vine de la Dumnezeu, chiar si vindecarea. I-am dat o mică bucată de bumbac cu mir și i-am spus să se ungă în numele Sfintei Treimi în fiecare zi, cerând lui Dumnezeu să se facă voia Lui.

Aproximativ două săptămâni mai târziu, dascălul meu m-a sunat și mi-a spus că femeia a sunat din Ohio, unde a locuia și  a mărturisit că atunci când ea a plecat în acea săptămână pentru a începe o nouă rundă de tratament chimic, doctorii au descoperit că cancerul nu mai era deloc in trupul ei. Medicii au fost atât de uimiti că au ținut-o în spital pentru o zi, pentru observații, dar nu au găsit nimic, proclamând-o vindecată. Peste un an și jumătate, recent, ea a spus că nu are cancer și trăiește bine mulțumind lui Dumnezeu în fiecare zi pentru bucuria de a crește nepotul ei pe nume Nicolae.

În timpul unei vizite cu icoana într-o mănăstire (Mănăstirea  din care vine icoana) un om a venit și mi-a spus că ar dori niste mir pentru soția lui, care era bolnavă de cancer de mai mulți ani și nu se ridicase din pat în ultimii doi ani. L-am uns si i-am dat puțină smirnă și o icoană pentru soția lui. El mi-a aspus că ea  isi pierduse credința cu mult timp în urmă și, pentru că el a crezut că va fi o mare binecuvântare, pentru ea s-ar putea sa nu fie. I-am spus să-i povesteasca ceea ce a văzut și să o ungă în numele Sfintei Treimi, cerând mijlocirea Sfântului Ierarh Nicolae.

Aproximativ o săptămână mai târziu, am primit un telefon de la mănăstire spunându-mi că omul a sunat și a spus că atunci când a ajuns acasă a mers în camera soției sale și a scos smirna și icoana ca să i-o dea. Chiar înainte de a povesti ceea ce a văzut, ea a luat de la el mirul si icoana și a ținut-o  la piept plângând, iar el nu a putut-o calma până  ce ea a adormit.

A doua zi, el s-a trezit  ca de obicei cu rutina lui de zi cu zi de a avea grijă de ea și s-a dus în camera ei dar patul unde ea a fost prizonieră in ultimii doi ani, era gol. A alergat prin casă si a găsit-o  în bucătărie  făcând micul dejun. Ea i-a spus că se simte bine. După testarea de către medici s-a descoperit că nu mai exista cancer în corpul ei. Am întâlnit pe această femeie, și ea este foarte sănătoasă și fericită, mulțumind lui Dumnezeu pentru mila Lui.

Un enoriaș mi-a cerut într-o zi smirnă pentru o prietenă care era cuprinsă de patima alcoholului, bând două sticle de vodcă pe zi, în fiecare zi. I-am dat mirul și i-am spus cum să o ungă. Femeia a fost unsă și din acel moment până astăzi, peste un an, ea nu s-a mai întors la băutură. Ea a fost atât de recunoscătoare pentru eliberarea ei din această patimă  si  m-a întrebat dacă ar putea contribui să înnoiască dușumeaua veche de peste cincizeci de ani a bisericii, ca icoana și Sfântul locas al lui Dumnezeu  sa-I fie plăcute Lui. I-am spus că nu are nici o obligație de a face acest lucru, dar nefiind de acord, a instalat podele din lemn masiv.

Mulți oameni au fost vindecați de multe boli după tăria credinței lor. M-am îngrijit întotdeauna să reamintesc tuturor cum să vadă că aceasta vine de la Dumnezeu, care face tot ceea ce este bun, și aceasta le doresc să li se îndeplinească tuturor.
Preotul Ilie Warnke