Biserica Sfantul Stefan din Ierusalim este o biserica ortodoxa greceasca aflata imediat in afara zidurilor vechi ale orasului, intre Poarta Leilor si Muntele Maslinilor. Iesind din Ierusalim prin „Poarta Leilor” si coborand in Valea Cedrilor, imediat pe partea dreapta, se afla biserica inchinata Sfantului Arhidiacon si Intai Mucenic Stefan.
Potrivit traditiei locale, aceasta biserica a fost zidita pe locul unde Sfantul Stefan a dat slava lui Dumnezeu prin moarte muceniceasca. Datorita faptului ca prin aceasta poarta a orasului a fost scos sfantul din cetate, aceasta este numita si „Poarta Sfantului Stefan”.
Se crede ca prima biserica crestina din acest loc a fost ctitorita de imparateasa Evdochia, candva pe la sfarsitul secolului al V-lea, spre a adaposti cinstitele Moaste ale intaiului mucenic crestin. Obstea monahala ce a luat nastere in jurul acestei biserici era atat de mare incat, pe la inceputul secolului al VI-lea, aceasta aduna aproape zece mii de calugari.
In secolul al XII-lea, biserica zidita de imparateasa Evdochia a fost daramata de cruciati, in planul acestora de a nu oferi lui Salah id-Din nici un loc de refugiu, in afara zidurilor Ierusalimului. Noua biserica inchinata Sfantului Stefan a fost zidita abia in anul 1900, in mare parte pe ruinele celei vechi. In anul 1890, in acest loc avea sa fie infiintata o renumita „Scoala Biblica”.
Alegerea, faptele si moartea muceniceasca a Sfantului Stefan sunt relatate in amanunt de Sfantul Apostol Luca, in cartea „Faptele Apostolilor”, in capitolele 6 si 7. Astfel, aflam ca Stefan a fost un crestin, grec de neam, ales de Apostolii din Ierusalim si randuit spre a purta de grija saracilor vorbitori de limba greaca din oras.
In acea vreme, inmultindu-se ucenicii, au inceput sa apara anumite neintelegeri intre acestia, in mare parte privind mesele in comun si alte asemenea slujiri. Pentru a nu lasa deoparte propovaduirea Evangheliei, spre a se ocupa de randuirea lucrurilor mai putin importante, Apostolii din Ierusalim au ales sapte barbati cucernici, pe care mai apoi i-au randuit diaconi (Stefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena si Nicolae).
Sfantul Stefan cunostea foarte bine Scriptura si propovaduia cu multa putere pe Hristos. Saducheii si fariseii au pus niste barbati sa spuna ca L-au auzit rostind cuvinte de hula impotriva lui Moise si a lui Dumnezeu. In vremea aceea, blasfemia era pedepsita cu moartea.
„Stefan, plin de har si de putere, facea minuni si semne mari in popor. Si s-au ridicat unii din sinagoga ce se zicea a libertinilor si a cirenenilor si a alexandrinilor si a celor din Cilicia si din Asia, sfadindu-se cu Stefan. Si nu puteau sa stea impotriva intelepciunii si a Duhului cu care el vorbea. Atunci au pus pe niste barbati sa zica: „L-am auzit spunand cuvinte de hula impotriva lui Moise si a lui Dumnezeu.” Si au intaratat poporul si pe batrani si pe carturari si, navalind asupra-i, l-au rapit si l-au dus in sinedriu. Si au pus martori mincinosi, care ziceau: Acest om nu inceteaza a vorbi cuvinte de hula impotriva acestui loc sfant si a Legii. Ca l-au auzit zicand ca Acest Iisus Nazarineanul va strica locul acesta si va schimba datinile pe care ni le-a lasat noua Moise. Si atintindu-si ochii asupra lui, toti cei ce sedeau in sinedriu au vazut fata lui ca o fata de inger.” (Fapte 6, 8-15).
Dupa ce sfantul tine o cuvantare ampla, iudeii se invartoseaza si mai tare impotriva lui, hotarand a-l omora cu pietre: ” Iar ei, auzind acestea, frematau de furie in inimile lor si scrasneau din dinti impotriva lui. Iar Stefan, fiind plin de Duh Sfant si privind la cer, a vazut slava lui Dumnezeu si pe Iisus stand de-a dreapta lui Dumnezeu. Si a zis: „Iata, vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu!” Iar ei, strigand cu glas mare, si-au astupat urechile si au navalit asupra lui. Si scotandu-l afara din cetate, il bateau cu pietre. Iar martorii si-au pus hainele la picioarele unui tanar, numit Saul. Si il bateau cu pietre pe Stefan, care se ruga si zicea: „Doamne, Iisuse, primeste duhul meu!” Si, ingenunchind, a strigat cu glas mare: „Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta!” Si zicand acestea, a murit.” (Fapte 7, 54-60).
Pentru ca exista obiceiul ca cei omorati cu pietre sa nu fie inmormantati in cavoul familiei, se crede ca Sfantul Stefan a fost pus in afara Ierusalimului. Astfel, cinstitele Moaste ale sfantului ar fi fost duse spre ingropare de catre Gamaliel, in satul Caphar Gamala, undeva in nordul Ierusalimului.
Dupa sute de ani, Gamaliel s-a infatisat de trei ori in vis lui Lucian, preotului din Cafargamala. Miscat de visul lui, Lucian s-a dus la patriarh si, luand binecuvantare, a venit cu un mare sobor si a dezgropat oasemintele sfinte. Cinstitele moaste au fost descoperite in anul 415, cand imparateasa Evdochia a zidit o biserica in cinstea acestuia.
Dupa aflarea acestora, ele au fost mutate cu procesiune in Sion si inmormantate intr-o biserica ridicata de boierul Alexandru. Se spune ca atunci cand acest boier a murit, i s-a facut un sicriu de chiparos asemenea cu cel al sfantului si a fost ingropat langa mormantul Sfantului Stefan. Iuliana, sotia boierului Alexandru, dorind sa ia trupul barbatului ei si sa-l duca in tara sa, la Constantinopol, fiind cuprinsa de pronia dumnezeiasca, a lasat sicriul sotului, si varsand multe lacrimi, a luat racla sfantului. Din anul 560 Sfintele sale Moaste s-ar afla împreună cu osemintele arhidiaconului roman Laurentius (+258) în cripta bisericii „San Lorenzo fuori le Mura” din Roma.
Aflarea cinstitelor sale Moaste in anul 415 se praznuieste in ziua de 15 septembrie, iar mutarea acestora in Constantinopol se praznuieste in ziua de 2 august. In ziua de 4 ianuarie este praznuit „Soborul celor 70 de Apostoli”, sobor in care este inclus si Sfantul Arhidiacon Stefan, iar in ziua de 27 decembrie este praznuita nasterea sfantului intru viata cea vesnica, prin moarte muceniceasca.