„Inchinarea cinstitului lant al Sfantului Apostol Petru” este praznuita de Biserica Ortodoxa in ziua de 16 ianuarie. Amintirea cinstitului lant al Sfantului Apostol Petru este o praznuire care daruieste nadejde tuturor acelora care patimesc pe nedrept in lumea aceasta inrobita de pacat, atat in propria familie, cat si in societate.

Patimirea pe nedrept dusa cu smerenie umple inima de har, curatindu-se astfel toate patimile si lucrarile duhurilor necurate: „Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor. Fericiti veti fi voi, cand va vor ocara si va vor prigoni din pricina Mea si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind” (Matei 5, 10-11).

Lanturile cinstite ale Sfantului Petru

Sfantul Apostol Petru, numit mai inainte Simon, a fost un pescar din localitatea Betsaida, asezata pe malul nordic al lacului Ghenizaret, in regiunea Galileea. El a fost fratele mai mic al Sfantului Apostol Andrei. Mantuitorul l-a chemat la apostolie mai intai pe Sfantul Andrei, iar mai apoi a venit si fratele acestuia, Simon (Petru). „Unul dintre cei doi care auzisera de la Ioan (Botezatorul) si venisera dupa Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru. Acesta a gasit intai pe Simon, fratele sau, si i-a zis: Am gasit pe Mesia (care se talcuieste: Hristos)” (Ioan 1, 40-41).

Candva intre anii 42-44, dupa ce regele Agripa I (care a domnit intre anii 40-44) i-a taiat capul Sfantului Iacob al lui Zevedeu, in Ierusalim, acesta l-a prins si l-a aruncat in temnita si pe Sfantul Petru. Potrivit marturiei Sfantului Apostol Luca, el a fost pus in lanturi in temnita militara, intre alti doi ostasi, insa, noaptea, a fost eliberat in chip minunat de un inger al Domnului.

„Si in vremea aceea, regele Irod Agripa a pus mana pe unii din Biserica, ca sa-i piarda. Si a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. Si vazand ca este pe placul iudeilor, a mai luat si pe Petru, (si erau zilele Azimelor), pe care si prinzandu-l l-a bagat in temnita, dandu-l la patru straji de cate patru ostasi, ca sa-l pazeasca, vrand sa-l scoata la popor dupa Pasti. Deci Petru era pazit in temnita si se facea necontenit rugaciune catre Dumnezeu pentru el, de catre Biserica. Dar cand Irod era sa-l scoata afara, in noaptea aceea, Petru dormea intre doi ostasi, legat cu doua lanturi, iar inaintea usii paznicii pazeau temnita. Si iata un inger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Şi lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deşteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Şi lanţurile i-au căzut de la mâini. Si a zis ingerul catre el: Incinge-te si incalta-te cu sandalele. Si el a facut asa. Si i-a zis lui: Pune haina pe tine si vino dupa mine. Si, iesind, mergea dupa inger, dar nu stia ca ceea ce s-a facut prin inger este adevarat, ci i se parea ca vede vedenie. Si trecand de straja intai si de a doua, au ajuns la poarta cea de fier, care duce in cetate, si poarta s-a deschis singura. Si iesind, au trecut o ulita si indata ingerul s-a departat de la el. Si Petru, venindu-si in sine, a zis: Acum stiu cu adevarat ca Domnul a trimis pe ingerul Sau si m-a scos din mana lui Irod si din toate cate astepta poporul iudeilor” (Fapte 12, 1-11).

Mai tarziu, prin anul 64, Sfantul Petru a fost iarasi prins, de aceasta data el fiind inchis intr-o temnita din Roma, numita „Carcera Mamertinica” si aflata intre Capitoliu si Forumul Roman. Aceasta temnita avea doua celule, una superioara, unde era inchisoarea Romei, si alta subterana, crezuta a fi cea mai veche camera din Roma (numita „Tullianum”); mai tarziu, capela subterana va primi numele de „Sfantul Petru in Carcera”.

Multe dintre lucrurile folosite de sfinti au fost pastrate cu multa cinste si evlavie, dupa moartea acelora. O parte dintre acestea au ramas binefacatoare, tamaduind multi credinciosi de patimi si de boli. Lanturile in care a fost intemnitat Sfantul Petru sunt unele dintre aceste lucruri binecuvantate. Potrivit traditiei crestine, Lanturile Sfantului Petru tamaduiesc neputintele si gonesc duhurile necurate.

In mareala basilica numita „Sfantul Petru in Lanturi” (San Pietro in Vincoli), din Roma, se pastreaza presupusele lanturi cu care Apostolul Petru a fost legat in inchisoarea din Ierusalim, precum si lanturile cu care acesta a fost inlantuit in „Carcera Mamertinica”. Lanturile din „Carcera Mamertinica” ar fi fost descoperite la inceputul secolului al II-lea, de catre temnicerul roman Quirinus de Neus.

Lantul din Ierusalim a stat ascuns printre crestini pana in anul 439, cand Sfantul Juvenalie, patriarhul Ierusalimului (422 – 2 iulie 458), l-a daruit imparatesei Evdochia Augusta (401-460), sotia imparatului Teodosie al II-lea (401-450), drept multumire pentru ajutoarele daruite bisericilor din oras. Imparateasa Evdochia a dus cinstitul Lant in Constantinopol, asezandu-l in vechea biserica inchinata Sfintei Sofia.

O parte din acest lant a fost daruit de imparateasa Evdochia fiicei sale, Eudoxia, sotia imparatului Valentinian al III-lea (419-455). Eudoxia a asezat cinstitul lant in BisericaSfantul Petru, din Roma, in care se afla deja inca un Lant al Sfantului Petru, cu care acesta fusese legat in vremea persecutiei imparatului pagan Nero (54-68).

Sarbatoarea numita „Inchinarea cinstitului lant al Sfantului Apostol Petru” este foarte veche, ea existand poate chiar de la inceputul secolului al II-lea. In ziua de 16 ianuarie, Biserica Ortodoxa marturiseste minunea eliberarii din temnita a Sfantului Petru si se inchina cinstitelor lui lanturi (lantul din temnita din Ierusalim si lantul din temnita din Roma).

„Sa cinstim lantul celui preamarit, intru care se dezleaga legaturile patimilor. Caci cu vrednicie se sfinteste cu darurile cele negraite ale preainteleptului Petru; si de la dansul cu adevarat luand har pururea curgator, rupe si acesta cu putere dumnezeiasca legaturile necazurilor; precum acela rupea legaturile greselilor si daruieste dezlegare de cele rele.”

„Iarasi ne ridica pe noi fierbintele ocrotitor Petru, piatra credintei, la duhovnicescul ospat, punand inaintea noastra cinstitul sau lant, ca pe un pranz preaales, spre mangaierea celor necajiti, si ca liman celor inviforati. Veniti toti sa-L sarutam si pe Cel ce l-a preamarit pe el, sa-L rugam: Cu rugaciunile lui, Hristoase, mantuieste sufletele noastre” (Cantari din slujba Vecernia praznicului).

(Teodor Danalache – crestinortodox.ro)