ACATISTUL DOMNULUI NOSTRU HSUS HRISTOS
Preotul dă obişnuita binecuvântare şi strana zice: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru…, împărate ceresc…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…
Apoi Troparele, glasul al 6-lea:
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că, nepri- cepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.
Slavă…,
Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău; toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
L şa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, căci tu eşti mântuirea neamului creştinesc.
Apoi: Cred întru unul Dumnezeu… (caută la pag. 31)
La Doamne, strigat-am…, se cântă stilurile acestea, glasul al 6-lea: Podobie: Toată nădejdea…
Iisuse preadulce, mângâierea sufletului meu; Iisuse, curăţirea minţii mele, Stăpâne Mult-milostive, Iisuse, mântuieşte-mă; Iisuse, Mântuitorul meu, Iisuse al meu atotputernice, nu mă lăsa pe mine, Mântuitorule, ci mă miluieşte şi mă izbăveşte de toată chinuirea; de partea celor mântuiţi, Iisuse al meu, mă învredniceşte şi fa-mă părtaş cetei aleşilor Tăi, Iisuse, Iubitorule de oameni.
Iisuse preadulce, slava Apostolilor; Iisuse al meu, lauda mucenicilor; Stăpâne atotputernice, Iisuse, mântuieşte-mă pe mine, cel ce alerg la Tine; Iisuse, Mântuitorul meu, Iisuse al meu preaînfrumuseţate, Mântuitorule, Iisuse, miluieşte-mă, pentru rugăciunile celei ce Te-a născut şi ale tuturor sfinţilor Tăi, Iisuse, şi ale tuturor proorocilor, Mântuitorul meu, Iisuse, şi mă învredniceşte desfătării raiului, Iisuse, Iubitorule de oameni.
Iisuse preadulce, lauda monahilor; Iisuse îndelung- răbdătorule, desfătarea şi podoaba pustnicilor; Iisuse, mântuieşte-mă, Iisuse, Mântuitorul meu; Iisuse al meu preabunule, scoate-mă din mâna balaurului, Mântuitorule Iisuse, şi mă slobozeşte acum, Mântuitorule Iisuse, din laţurile acestuia; şi din groapa cea prea adâncă mă scoate, Mântuitorul meu, Iisuse, şi mă numără împreună cu oile cele de-a dreapta, Iisuse.
Slavă…, Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, «laşul al 2-lea:
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Iisus cel preadulce, pe Iisus cel atotîndurat şi Dumnezeu şi iubitor de oameni, pe Iisus cel singur bun şi îndurător, pe Acela roagă-L, Stăpâna lumii întru tot nevinovată, să mă miluiască pe mine, păcătosul, şi de şederea cea de-a stânga să mă scape, şi stării celei de-a dreapta să mă învrednicească, atunci când va şedea să judece lumea, precum este scris.
La stihoavnă se cântă stihirilc acestea, glasul al 6-lea:
Mântuitorul meu, Iisuse, Cel ce ai mântuit pe desfrânatul; Mântuitorul meu, Iisuse, Care ai primit pe desfrânata, miluieşte-mă şi pe mine acum; Iisuse Mult-milostive, mân- tuieşte-mă şi îndură-Te de mine, o, Iisuse, Dătătorule de bine, precum Te-ai îndurat de Manase, Milostive Iisuse al meu, ca Unul care eşti însuţi iubitor de oameni.
Stih: Ascultă, Dumnezeule, rugăciunea mea şi nu trece cu vederea ruga mea.
Nici o poruncă a Ta n-am împlinit pe pământ. Cum mă voi arăta Ţie, Celui ce şezi pe tron, să dau răspuns şi să fiu judecat pentru toate câte am făcut cu ştiinţă şi cu neştiinţă, Hristoase al meu, Iisuse? Drept aceea, strig Ţie: Pentru rugăciunile slujitorilor Tăi, Iisuse, mântuieşte-mă pe mine, păcătosul.
Stih: Eu către Dumnezeu am strigat şi Domnul m-a auzit.
Cine nu mă va plânge pe mine, care am călcat porunca Ta, Iisuse, cu neînfrânarea, şi în locul raiului în iad m-am sălăşluit, Iisuse? Cu vederea celor dulci la gustare, moarte mi-am agonisit, şi dc slava Ta, Mântuitorul meu, lisuse, şi de viaţă m-am arătat străin. Ci mă primeşte pe mine, care mă pocăiesc, ca un milostiv şi de oameni iubitor, lisuse al meu, pentru mare mila Ta.
Slavă…, Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Preacurată Fecioară, care singură ai născut pe Iisus, izbăveşte-mă de păcatele cele sufleteşti şi te rog să mă miluieşti pe mine cel mort; că tu eşti nădejdea celor fără de nădejde şi ajutătoarea lumii; că poţi a-mi ajuta, Fecioară, ca o Maică a Domnului; nu trece rugăciunea mea, nici nu mă lăsa, întru tot curată stăpână, ci, ca o iubitoare de oameni, miluieşte-mă.
Apoi: Doamne, miluieşte (dc 12 ori), Slavă…, Şi acum…, Veniţi să ne închinăm… (dc 3 ori) şi Psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea mea (caută la pag. 67). Slavă…, Şi acum…, Aliluia (dc 3 ori). Şi îndată se cântă: Dumnezeu este Domnul… (dc trei ori).
Apoi Troparul acesta, glasul al 2-lea:
Când Te-ai pogorât la moarte, Cel ce eşti viaţa cea fără de moarte, atunci iadul ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii; iar când ai înviat pe cei morţi din cele de dedesubt, toate puterile cereşti au strigat: Dătătorule de viaţă, Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie (dc două ori).
Slavă…, Şi acum…, al Născătoarei dc Dumnezeu:
Toate tainele tale sunt mai presus de cuget; toate sunt preamărite, Născătoare de Dumnezeu; cu curăţia fiind pecetluită şi cu fecioria păzită, cu adevărat Maică te-ai cunoscut, născând pe Dumnezeu cel Adevărat, pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Doamne, miluieşte (dc 3 ori). Slavă…, Şi acum…, Psalmul 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule… (caută la pag. 12).
Canon dc umilinţă către Domnul nostru lisus Hristos Facere a Sfântului Teoctisl Studitul.
Cântarea 1, glasul al 2-lea:
Irmosul:
In adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon puterea cea prea-întrarmată; iar Cuvântul, întrupân- «du-Se, a pierdut păcatul cel prea rău, Domnul cel preaslăvit, «căci cu slavă S-a preaslăvit».
Stih: Iisuse preadulce, Fiul lui Dumnezeu, miluicşte-mă.
lisuse, preadulce Hristoase, Iisuse, îndelung-răbdătorule, vindecă rănile sufletului meu, lisuse, şi îndulceşte, Te rog, inima mea, Mult-milostive, ca, fiind mântuit, să Te slăvesc pe Tine, lisuse, Mântuitorul meu.
lisuse, preadulce Hristoase, Iisuse, deschide-mi uşile pocăinţei, Iubitorule dc oameni lisuse, şi mă primeşte pe mine, cel ce cad la Tine şi fierbinte Te rog, lisuse, Mântuitorul meu, Cel ce eşti iertarea păcatelor.
Slavă…,
lisuse, preadulce Hristoase, lisuse, scoate-mă din mâna lui Veliar cel înşelător, lisuse, şi mă fa stătător de-a dreapta slavei Tale; lisuse, Mântuitorul meu, izbăveşte-mă de partea cea de-a stânga.
Şi acum…, a Născătoarei dc Dumnezeu:
Stăpână, care ai născut pe lisus Dumnezeu, roagă-L pentru noi, netrebnicii robii tăi, Preacurată, ca să ne izbăvim de chinuri cu rugăciunile talc, noi cei întinaţi, ceea ce eşti fără de întinăciunc, primind întru tine slava cea de-a pururea.
Cântarea a 3-a:
Irmosul:
Pe piatra credinţei întărindu-mă, Tu ai deschis gura mea asupra vrăjmaşilor mei; că s-a veselit duhul meu «a cânta Ţie: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este «drept afară de Tine, Doamne».
Auzi, Iubitorule de oameni, lisuse al meu, pe robul Tău, care strigă cu umilinţă, şi mă izbăveşte de osândă şi de chinuri, lisuse al meu, Cel ce eşti singurul îndelung-răbdător, lisuse preadulce, Mult-milostive.
Ridică-mă, lisuse, pe mine, robul Tău, cel ce cad cu lacrimi, lisuse al meu, şi mă mântuieşte, lisuse al meu, pe mine, cel ce mă întorc, şi mă izbăveşte, Stăpâne, de gheenă, lisuse preadulce, Mult-milostive.
Slavă…,
Vremea, lisuse al meu, pe care mi-ai dat-o, în patimi am cheltuit-o, lisuse al meu; drept aceea, nu mă lepăda pe mine, lisuse al meu, ci mă cheamă, Te rog, Stăpâne, lisuse preadulce, şi mă mântuieşte.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Fecioară, care ai născut pe Iisus al meu, roagă-L să mă izbăvească de gheenă, căci tu singură eşti rugătoare pentru cei scârbiţi, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită, şi mă învredniceşte de viaţa cea veşnică, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.
Catavasic:
Păzeşte-ne de nevoi pe noi, robii Tăi, Milostive, că noi cu deadinsul către Tine scăpăm ca la izbăvitorul cel milostiv, Stăpânul a toate, Domnul lisus.
Sedealna glasul al 3-lea:
Cele cereşti şi cele pământeşti cu cuvântul Tău le-ai adus întru fiinţă, ca un atotputernic; iar cetele îngerilor, cu cutremur stând înaintea Ta, neîncetat laudă îţi aduc Ţie, Stăpâne, Celui ce toate marginile le-ai strălucit cu lumina Ta. Pentru aceasta şi noi cu credinţă ne rugăm Ţie: Mântuieşte-ne pe noi cu milostivirea Ta.
Slavă…,
Iisuse preadulce, lumina lumii, luminează ochii sufletului meu, Fiul lui Dumnezeu, cu lumina Ta cea dumnezeieşte strălucitoare, ca să Te laud pe Tine, lumina cea neînserată.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
A ta folosinţă agonisind, Preacurată, şi cu rugăciunile tale de nevoi izbăvindu-ne, cu Crucea Fiului tău pretutindeni fiind păziţi, după datorie pe tine toţi cu bună credinţă te mărim.
Cântarea a 4-a:
Irmosul:
Ai venit din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu însuţi, Doamne, Te-ai întrupat şi m-ai mântuit pe mine, omul; «pentru aceasta strig către Tine: Slavă puterii Tale, Doamne».
Vindecă, Iisuse al meu, rănile sufletului meu, Iisuse al meu, şi mă scoate, Te rog, din mâna lui Veliar cel stricător de suflete, Iisuse al meu, Milostive, şi mă mântuieşte.
Am greşit, Iisuse al meu preadulce, îndurate Iisuse al meu, mântuieşte-mă pe mine, cel ce scap sub acoperământul Tău, Iisuse îndelung-răbdătorule, şi mă învredniceşte de împărăţia Ta.
Slavă…,
N-a greşit, lisuse al meu, nimeni precum am greşit eu, ticălosul; ci cad, rugându-mă: lisuse al meu, mântuieşte-mă şi-mi dăruieşte moştenirea vieţii, lisuse al meu.
Şi acum…, a Născătoarei dc Dumnezeu:
Cu totul lăudată, ceea ce ai născut pe Iisus Domnul, pe Acela roagă-L să izbăvească de chinuri pe toţi cei ce te laudă pe tine şi te numesc, după adevăr, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 5-a:
Irmosul:
Luminarea celor ce zăceau întru întuneric şi mântuirea celor deznădăjduiţi Tu eşti, Hristoase, Mântuitorul «meu, şi la Tine mânec, împăratul păcii; luminează-mă cu strălucirea Ta, că nu ştiu alt dumnezeu afară de Tine».
Tti eşti lumina minţii mele, lisuse al meu; Tu eşti mântuirea sufletului meu celui deznădăjduit, Mântuitorule; Tu, lisuse al meu, de chinuri şi de gheenă mă izbăveşte pe mine, cel ce strig: Mântuieşte-mă, lisuse al meu, Hristoase, pe mine, ticălosul.
Cu totul fiind surpat de patimi de ocară, lisuse al meu, acum strig: Tu, lisuse al meu, trimite-mi mână de ajutor şi mă scoate pe mine, cel ce strig: Mântuieşte-mă, lisuse al meu, Hristoase, pe mine, ticălosul.
Slavă…,
Minte întinată având, lisuse al meu, strig către Tine: Curăţeşte-mă de întinăciunea căderilor în păcate şi mă izbăveşte pe mine, cel care am alunecat din neştiinţă în adâncurile răutăţii, Mântuitorule, şi, Te rog, lisuse al meu, mântuieşte-mă.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Fecioară de Dumnezeu Născătoare, care ai născut pe lisus, pe Acela roagă-L, curată, să mântuiască pe toţi drepteredin- cioşii, pe călugări şi pe mireni, şi să izbăvească de gheenă pe cei ce strigă: Nu ştim altă ajutătoare tare afară de tine.
Cântarea a 6-a:
Irmosul:
De adâncul păcatelor fiind înconjurat, chem adâncul cel nepătruns al milostivirii Tale: Scoate-mă din «stricăciune, Dumnezeule».
Iisuse al meu, Hristoase Mult-milostive, primeşte-mă pe mine, cel ce mă mărturisesc Ţie, o, Iisuse, şi mă mântuieşte şi mă scoate din stricăciune, Iisuse al meu.
Iisuse al meu, n-a fost nici un alt desfrânat precum sunt eu, ticălosul, o, Iisuse, Iubitorule de oameni; dar Tu, Iisuse, mântuieşte-mă.
Slavă…,
Iisuse al meu, pe desfrânata şi pe desfrânatul şi pe Manase şi pe vameşul am covârşit cu patimile, o, Iisuse al meu, şi pe tâlharul, Iisuse, şi pe niniviteni.
Şi acum…, a Născătoarei dc Dumnezeu:
Fecioară preacurată, ceea ce ai născut pe lisus, Hristosul meu, tu, care singură eşti neîntinată, curăţeşte-mă acum cu isopul rugăciunilor tale pe mine cel întinat.
Catavasic:
Păzeşte-ne de nevoi pe noi, robii Tăi, Milostive, că noi cu dinadinsul către Tine scăpăm, ca la izbăvitorul cel preami- lostiv, Stăpânul a toate, Domnul lisus.
Apoi. înainte de Condace şi Icoase, citeşte rugăciunea aceasta către Domnul nostru Iisus Hristos, făcută de Sfântul Isaac Sirul:
Domnului să ne rugăm.
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, Care cercetezi făptură Ta, Căruia îi sunt arătate patimile mele şi neputinţa firii noastre omeneşti şi tăria pizmaşului nostru, Tu însuţi mă acoperă de răutatea lui, pentru că puterea lui este tare, iar firea noastră, pătimaşă şi tăria, neputincioasă. Tii, dar, o, Bunule, Cel ce ştii neputinţa noastră, Care şi porţi greutatea neputinţei noastre, păzeşte-mă de tulburarea cugetelor şi de potopul patimilor şi fa-mă vrednic acestei slujbe sfinte a Ta, ca nu cumva, în poftele mele cele întinate, să pierd dulceaţa ei şi să mă aflu fără de ruşine şi fără frică înaintea Ta. Ci, Doamne, preadulcele meu Iisuse, miluieşte-mă şi mă mântuieşte.
Apoi se zice
Condacul 1:
A părătorule cel mai mare şi Doamne, Biruitorul iadului, /vizhăvindu-ne de moartea cea veşnică, cele de laudă aducem Ţie noi, robii Tăi şi zidirea Ta. Ci, ca Unul care ai îndurări nenumărate, de toate nevoile ne izbăveşte pe noi, care-Ţi cântăm Ţie: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne!
Icosul I:
Făcătorule al îngerilor şi Doamne al puterilor, deschi- de-mi mie, nepriceputului, mintea şi limba, spre lauda preacuratului Tău nume, precum ai deschis auzul şi limba celui surd şi gângav de demult, ca să grăiesc şi eu acestea:
Iisuse preaminunate, mirarea îngerilor;
Iisuse preaputernice, izbăvirea strămoşilor;
Iisuse preadulce, slava patriarhilor;
Iisuse preaslăvite, tăria ocârmuitorilor;
Iisuse preaiubite, plinirea proorocilor;
Iisuse preaminunate, întărirea mucenicilor;
Iisuse prealine, bucuria călugărilor;
Iisuse preamilostive, dulceaţa preoţilor;
Iisuse preaîndurate, înfrânarea pustnicilor;
Iisuse preadulce, bucuria preacuvioşilor;
Iisuse preacurate, mintea cea întreagă a celor curaţi cu fecioria;
Iisuse, Cel mai înaipte de veci, mântuirea păcătoşilor; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 2-lca:
Văzând, Doamne, pe văduva care plângea foarte şi, precum atunci, milostivindu-Te, ai înviat pe fiul ei, pe care îl ducea să-l îngroape, aşa înviază şi sufletul meu cel omorât cu păcate, Iubitorule de oameni, şi Te milostiveşte spre mine, care-Ţi cânt Ţie: Aliluia!
Icosul al 2-Ica:
Înţelegerea cea neînţeleasă căutând Filip să o înţeleagă, grăia: Doamne, arată nouă pe Tatăl. Iar Tu ai zis către dânsul: Atâta vreme fiind cu Mine, au n-ai cunoscut că Tatăl este întru Mine şi Eu întru Tatăl? De aceea, Ţie, Celui ce eşti necuprins, cu frică îţi grăim:
Iisuse, Dumnezeule cel mai înainte de veci;
Iisuse, împăratule cel puternic;
Iisuse, Stăpâne cel îndelung-răbdător;
Iisuse, Mântuitorule cel preamilostiv;
Iisuse, păzitorul meu cel preabun;
Iisuse, curăţeşte păcatele mele;
Iisuse, ridică fărădelegile mele;
Iisuse, iartă nedreptăţile mele;
Iisuse, nădejdea mea, nu mă lăsa pe mine;
Iisuse, ajutorul meu, nu mă lepăda pe mine;
Iisuse, Ziditorul meu, nu mă uita pe mine;
Iisuse, Păstorul meu, nu mă pierde pe mine;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 3-lca:
Iisuse, Care ai îmbrăcat cu putere de sus pe apostolii Tăi care şedeau în Ierusalim, îmbracă-mă şi pe mine, cel golit de toate faptele cele bune, cu căldura Duhului Tău celui Sfânt, şi-mi dă mie să cânt Ţie cu dragoste: Aliluia!
Icosul al 3-lca:
Iisuse, Cel ce ai mulţime de îndurări, Care ai chemat pe vameşi şi pe păcătoşi şi pe cei necredincioşi, nu mă trece cu vederea acum pe mine, cel asemenea lor; ci, ca nişte mir de mult preţ, primeşte cântarea aceasta:
Iisuse, puterea cea nebiruită;
Iisuse, mila cea fără de sfârşit;
Iisuse, frumuseţea cea prealuminată;
Iisuse, dragostea cea nebiruită;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu celui viu;
Iisuse miluieşte-mă pe mine, păcătosul;
Iisuse, auzi-mă pe mine, cel zămislit întru fărădelegi; Iisuse, curăţeşte-mă pe mine, cel născut în păcate;
Iisuse, învaţă-mă pe mine, netrebnicul;
Iisuse, luminează-mă pe mine, întunecatul;
Iisuse, curăţeşte-mă pe mine, întinatul;
Iisuse, scoatc-mă pe mine, desfrânatul;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 4-lea:
Vifor de gânduri îndoielnice având înlăuntrii, Petru se afunda; iar văzându-Te pe Tine, Iisuse, fiind cu trup şi umblând pe apă, Te-a cunoscut pe Tine Dumnezeu adevărat şi, primind mâna Ta cea mântuitoare, a zis: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Auzit-a orbul, Doamne, că Tu treci pe cale şi a strigat: Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă; şi chemându-1 i-ai deschis ochii lui. Luminează cu mila Ta şi ochii cei cugetători ai inimii mele, ai celui ce grăiesc:
Iisuse, ziditorul celor de sus;
Iisuse, răscumpărătorul celor de jos;
Iisuse, pierzătorul celor de dedesubt;
Iisuse, înfrumuseţătorul făpturilor;
Iisuse, mângâierea sufletului meu;
Iisuse, luminătorul minţii mele;
Iisuse, veselia inimii mele;
Iisuse, sănătatea trupului meu;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuieşte-mă;
Iisuse, luminătorul meu, luminează-mă;
Iisuse, izbăveşte-mă de tot chinul;
Iisuse, mântuieşte-mă pe mine, nevrednicul;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 5-lea:
Precum ne-ai răscumpărat pe noi de demult din blestemul legii cu sângele cel izvorâtor din Dumnezeu, Iisuse, aşa ne scoate pe noi din lanţurile cu care şarpele ne-a împiedicat pe noi, prin patimile cele trupeşti şi prin îndemnările spre desfrânare şi prin trândăvirea cea rea, pe cei ce-Ţi cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Văzând pruncii evreilor în chip omenesc pe Cel ce a zidit pe om cu mâinile şi cunoscându-L pe El a fl Stăpânul, s-au nevoit cu stâlpări a-I plăcea Lui, strigând: Osana! Iar noi aducem Ţie cântare, grăind:
Iisuse, Dumnezeul cel adevărat;
Iisuse, Fiul lui David;
Iisuse, împăratul cel preaslăvit;
Iisuse, Mielul cel nevinovat;
Iisuse, Păstorul cel prealuminat;
Iisuse, păzitorul prunciei mele;
Iisuse, îndreptătorul tinereţilor mele;
Iisuse, lauda bătrâneţilor mele;
Iisuse, nădejdea cea de la moartea mea;
Iisuse, viaţa mea de după moarte;
Iisuse, liniştea mea la judecata Ta;
Iisuse, dorirea mea, nu mă ruşina pe mine atunci;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 6-lea:
Vestirea şi graiurile propovăduitorilor celor de Dumnezeu purtători plinind-o, Iisuse, pe pământ Te-ai arătat şi cu oamenii ai vieţuit, Cel ce eşti neajuns, şi durerile noastre le-ai ridicat, de unde, cu rănile Tale noi tămăduindu-ne, ne-am deprins a cânta: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Răsărit-a în lume luminarea adevărului Tău şi s-a izgonit înşelăciunea cea diavolească, Mântuitorul nostru, că idolii, nerăbdând tăria Ta, au căzut, iar noi, dobândind mântuire, mulţumire îţi aducem, cântând aşa:
lisuse, adevărul cel ce izgoneşti înşelăciunea;
Iisuse, lumina cea mai presus de toate luminile; lisuse, împărate, întăritorul tuturor tăriilor; lisuse, Dumnezeule, Cel ce petreci întru milă; lisuse, pâinea vieţii, satură-mă pe mine, cel flămând; lisuse, izvorul înţelepciunii, adapă-mă pe mine, cel însetat; lisuse, veşmântul cel de veselie, îmbracă-mă pe mine, cel întinat;
lisuse, acoperământul cel de bucurie, acoperă-mă pe mine, nevrednicul;
lisuse, dătătorul celor ce cer, dă-mi să plâng pentru păcatele mele;
lisuse, Cel ce afli pe cei ce Te caută, află şi sufletul meu; lisuse, deschizătorul celor ce bat, deschide inima mea cea ticăloasă;
lisuse, răscumpărătorul păcătoşilor, curăţeşte fărădelegile mele;
lisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 7-lea:
Vrând să descoperi taina cea din veac ascunsă, ca un miel spre junghiere Te-ai adus, lisuse, şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, şi ca un Dumnezeu din morţi ai înviat şi cu slavă la ceruri Te-ai înălţat şi ne-ai ridicat pe noi, care-Ţi cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Arătat-a făptură minunată, arătându-Se nouă, Făcătorul; că din Fecioară, mai presus de fire S-a întrupat şi din mormânt a înviat, nestricând peceţile, şi la apostoli prin uşile încuiate a intrat cu trupul. Drept aceea, minunându-ne, cu credinţă, grăim acestea:
Iisuse, Cuvântul cel necuprins;
Iisuse, Cuvântul cel nevăzut;
Iisuse, puterea cea neajunsă;
Iisuse, înţelepciunea cea mai presus de cuget;
Iisuse, Dumnezeirea cea de necuprins în scris;
Iisuse, domnia cea nenumărată cu anii;
Iisuse, împărăţia cea nebiruită;
Iisuse, stăpânirea cea fără de sfârşit;
Iisuse, tăria cea preaînaltă;
Iisuse, puterea cea veşnică;
Iisuse, Făcătorul meu, miluieşte-mă;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuieşte-mă;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 8-lea:
Văzând minunată întruparea lui Dumnezeu, să ne înstrăinăm din lumea cea deşartă şi mintea şpre cele dumnezeieşti să o suim, că pentru aceasta Dumnezeu pe pământ S-a pogorât, ca să ne ridice la ceruri pe noi, cei ce-I cântăm Lui: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Cu totul era între cei de jos, şi dintre cei de sus nicicum nu S-a despărţit Cel negrăit, când, de voie, pentru noi a pătimit şi, cu moartea Sa, moartea noastră a omorât-o şi, cu învierea Sa, a dăruit viaţă celor ce-I cântă:
Iisuse, bucuria inimii;
Iisuse, tăria trupului;
Iisuse, lumina sufletului;
Iisuse, repejunea minţii;
Iisuse, bucuria cunoştinţei;
Iisuse, nădejdea cea aleasă; lisuse, pomenirea cea preaveşnică;
Iisuse, lauda cea mai presus de ceruri; lisuse, slava mea cea preaînaltă; lisuse, dorirea mea, nu mă lepăda pe mine; lisuse, Păstorul meu, caută-mă pe mine; lisuse, Mântuitorul meu, mântuieşe-mă; lisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 9-lea:
Toată firea îngerească, lisuse, Iară de încetare slăveşte preasfânt numele Tău în ceruri, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt; iar noi, păcătoşii, pe pământ, cu buze de tină, cântăm: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Pe retorii cei mult-grăitori îi vedem tăcând ca nişte peşti fără de glas despre Tine, lisuse, Mântuitorul meu; că nu se pricep să spună cum Dumnezeu cel neschimbat eşti şi vieţuieşti ca om deplin. Iar noi, minunându-ne de o taină ca aceasta, cu credinţă grăim acestea: lisuse, Dumnezeul cel preaveşnic; lisuse, împăratul împăraţilor; lisuse, Stăpânul stăpânitorilor; lisuse, Judecătorul celor vii şi al celor morţi; lisuse, nădejdea celor fără de nădejde; lisuse, mângâierea celor ce plâng; lisuse, slava săracilor;
lisuse, nu mă judeca pe mine după faptele mele; lisuse, curăţeşte-mă după mare mila Ta! lisuse, izgoneşte de la mine trândăvirea;
lisuse, luminează-mi gândul cel tainic al inimii; lisuse, dă-mi aducere aminte de moarte;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 10-lea:
Vrând să mântuieşti lumea, Răsăritule al răsăriturilor, venind către apus, la firea noastră cea întunecată, Te-ai smerit până la moarte; drept aceea s-a preaînălţat numele Tău mai mult decât tot numele şi de la toate făpturile cereşti şi pământeşti auzi: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Împărate cel preaveşnic, Mângâietorule cel adevărat, Hristoase, curăţeşte-ne pe noi de toată întinăciunea, precum ai curăţit pe cei zece leproşi, şi ne tămăduieşte pe noi, precum ai tămăduit sufletul cel iubitor de argint al lui Zaheu vameşul, ca să cântăm Ţie cu umilinţă acestea:
lisuse, vistierul cel nestricat;
Iisuse, bogăţia cea neîmpuţinată;
lisuse, hrana cea tare;
lisuse, băutura cea nesecată;
lisuse, îmbrăcămintea săracilor;
lisuse, folositorul văduvelor;
lisuse, apărătorul celor lipsiţi;
lisuse, ajutătorul celor osteniţi;
lisuse, îndreptătorul celor străini;
lisuse, cârmaciul celor ce înoată pe mare;
lisuse, liniştea celor învăluiţi;
lisuse, Dumnezeule, ridică-mă pe mine, cel căzut;
lisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 11-lea:
Cântare cu totul de umilinţă aduc Ţie, eu, nevrednicul, şi strig Ţie ca şi canaaneanca: Iisuse, miluieşte-mă, că nu am fiică, ci trup, care cumplit este stăpânit de diavolul şi cu patimi şi cu urgie este aprins, şi dă-mi tămăduire mie celui ce-Ţi cânt: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Luminătorul cel primitor de lumină al celor dintru întunericul necunoştinţei, Pavel, care mai înainte Te izgonea pe Tine, socotind puterea glasului celui de Dumnezeu înţelepţitor, şi-a limpezit pornirea cea rea a sufletului. Aşa şi mie luminează-mi luminile cele întunecate ale sufletului, ale celui ce grăiesc Ţie:
Iisuse, împăratul meu cel preatare;
Iisuse, Dumnezeul meu cel preaputernic;
Iisuse, Domnul meu cel fură de moarte;
Iisuse, Ziditorul meu cel preaslăvit;
Iisuse, îndreptătorul meu cel preabun;
Iisuse, Păstorul meu cel preaîndurat;
Iisuse, Stăpânul meu cel preamilostiv;
Iisuse, Mântuitorul meu cel preamilosârd;
Iisuse, luminează-mi mintea cea întunecată cu patimile; Iisuse, tămăduieşte-mi trupul cel rănit cu păcatele;
Iisuse, curăţeşte-mi mintea de gândurile cele deşarte; Iisuse, păzeşte-mi inima de poftele cele viclene;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 12-lea:
Dăruieşte-mi har, Dezlegătorule al tuturor datoriilor, Iisuse, şi mă primeşte pe mine, cel ce mă pocăiesc, precum ai primit pe Petru, care s-a lepădat de Tine, şi mă cheamă pe mine trândavul, precum de demult pe Pavel, care Te prigonea pe Tine, şi mă auzi pe mine, cel ce-Ţi cânt Ţie: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Slăvind învierea Ta, Te lăudăm toţi şi credem cu Toma că Domn şi Dumnezeu eşti, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi va să judeci viii şi morţii. Atunci adică mă învredniceşte şederii de-a dreapta pe mine, cel ce zic:
Iisuse, împăratul cel mai înainte de veci, mântuieşte-mă; Iisuse, floarea cea cu bun miros, bine înmiresmează-mă; Iisuse, căldura cea iubită, încălzeşte-mă;
Iisuse, acoperământul cel mai înainte de veci, acoperă-mă; Iisuse, veşmântul cel luminat, înfrumuseţează-mă;
Iisuse, mărgăritarul cel cinstit, luminează-mă;
Iisuse, piatra cea scumpă, străluceşte peste mine;
Iisuse, soarele dreptăţii, luminează-mă;
Iisuse, lumina cea sfântă, străluceşte peste mine;
Iisuse, de durerile cele sufleteşti şi trupeşti izbăveşte-mă; Iisuse, scoate-mă din mâna potrivnicului;
Iisuse, izbăveşte-mă de focul cel nestins şi de alte chinuri veşnice;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 13-lea:
O, preadulce şi întru-tot-îndurate Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, primeşte acum această puţină rugăciune a noastră, precum ai primit cei doi bani ai văduvei, şi păzeşte moştenirea Ta de vrăjmaşii cei văzuţi şi de cei nevăzuţi, de venirea altor neamuri asupra noastră, de neputinţe şi de foamete, de toate necazurile şi rănile cele aducătoare de moarte, şi din chinurile cele viitoare scoate-ne pe toţi, care cântăm Ţie: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori)
După aceasta se zice iarăşi Icosul întâi: Făcătorul îngerilor şi Doamne al puterilor… Şi Condacul întâi: Apărătorulc cel mai mare şi Doamne…
Apoi se citeşte această
Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos făcută de Sfântul Isaac Sirul
Domnului să ne rugăm.
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr şi lacrimi de întristare şi de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primeşte lacrimile mele. Cu patimile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduieşte rănile mele. Cu sângele Tău, curăţeşte sângele meu şi amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de viaţă făcător. Fierea, cu care vrăjmaşii Te-au adăpat, să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalţe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfîntele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Faţa Ta, cea batjocorită cu pălmuiri şi cu scuipări, să umple de strălucire faţa mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe Care L-ai încredinţat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povăţuiască spre Tine, prin harul Tău. Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăinţa, nici umilinţa care întorc pe fii la moştenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumeşti şi nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite şi nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăţilor, dăruieşte-mi pocăinţă neştirbită şi inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Dă-mi aşadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani şi mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale. Te-am părăsit, Doamne; să nu mă părăseşti. Am ieşit de la Tine; ieşi în căutarea mea. Du-mă la păşunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile turmei Tale preaalese. Hrăneşte-mă împreună cu ele din verdeaţa dumnezeieştilor Tale Taine. Căci inima lor curată este sălaşul Tău şi se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea şi odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în necazuri şi în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învredniceşte şi pe mine, nevrednicul, cu harul şi cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.
Cântarea a 7-a:
Irmosul:
Cei trei tineri au călcat porunca potrivnică lui Dumnezeu de a se închina chipului de aur din câmpul «Deira şi, fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se, au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri».
Hristoase Iisuse, nimeni n-a greşit pe pământ din veac, o, Iisuse al meu, precum am greşit eu, ticălosul şi rătăcitul. Pentru aceasta, Iisuse al meu, strig către Tine: Milostiveşte- Te spre mine, cel ce cânt: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
H ristoase Iisuse, străbate-mă cu frica Ta, strig către Tine, o, Iisuse al meu, şi mă îndreptează acum la limanul cel liniştit, ca, mântuindu-mă, Iisuse al meu îndurate, să-Ţi cânt Ţie, strigând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă…,
Hristoase Iisuse, de mii de ori eu, ticălosul, o, Iisuse al meu, am făgăduit Ţie a mea pocăinţă, dar am minţit, pătimaşul; pentru aceasta, Iisuse al meu, strig către Tine: Luminează sufletul meu, care petrece fără de înţelegere, Hristoase, Dumnezeule al părinţilor noştri.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Ceea ce ai născut pe Hristos Iisus, în chip minunat şi mai presus de fire, pe Acela roagă-L, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, să ierte toate păcatele mele cele mai presus de fire, Fecioară, ca, mântuindu-mă, să strig: Binecuvântată eşti, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.
Cântarea a 8-a:
Irmosul:
Pe Dumnezeu, Cel ce S-a pogorât în cuptorul cel cu foc, la tinerii cei de demult, şi văpaia în râcoreală a «prefăcut-o, lăudaţi-L făpturi ca pe Domnul şi-Lpreaînălţaţi «întru toţi vecii».
Pe Tine, Iisuse al meu, Te rog: Precum ai izbăvit pe desfrânata, Iisuse al meu, de multe greşeli, aşa şi pe mine, Iisuse Hristoase al meu, izbăveşte-mă şi curăţeşte sufletul meu cel întinat, Iisuse al meu.
La dulceţile celor necuvântătoare m-am plecat, Iisuse, şi necuvântător m-am tăcut; şi lor, o, Iisuse al meu, Mântuitorule, cu adevărat m-am asemănat eu, ticălosul, ca un pătimaş-, pentru aceasta, Iisuse, izbăveşte-mă de toată josnicia.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pc Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Am căzut, Iisuse, între tâlharii cei stricători de suflet şi sunt dezbrăcat acum de haina cea ţesută de Dumnezeu, Iisuse al meu, şi zac plin de răni grele; toarnă peste ele untdelemn şi vin, Hristoase al meu.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Ceea ce ai purtat, mai presus de cuvânt, pe lisus Hristos, Dumnezeul meu, Născătoare de Dumnezeu Marie, pe Acela roagă-L pururea să mântuiască de nevoi pe robii şi cântăreţii tăi, Fecioară, ceea ce nu ştii de bărbat.
Cântarea a 9-a:
Irmosul:
Pe Dumnezeu, Cuvântul, Care, cu înţelepciune mai presus de cuvânt, de la Dumnezeu a venit ca să înnoiască «pe Adam cel căzut cumplit în stricăciune, din pricina «mâncării; pe Cel ce din Sfânta Fecioară, în chip de negrăit, «S-a întrupat pentru noi, credincioşii, cu un gând în cântări «să-L slăvim».
Pe Manase, Iisuse al meu, pe vameşul, pe desfrânata, pe desfrânatul, Milostive Iisuse, şi pe tâlharul am întrecut, Iisuse al meu, cu fapte de ruşine şi de ocară, Iisuse. Ci Tu, Iisuse al meu, întâmpinându-mă, mântuieşte-mă.
Pe toţi cei ce au greşit de la Adam, Iisuse al meu, mai înainte de Lege şi în Lege, Iisuse, şi după Lege şi în legea harului, Iisuse al meu, i-am covârşit cu patimile, eu ticălosul, ca un pătimaş; ci Tu, Iisuse al meu, cu judecăţile Tale, mântuieşte-mă.
Slavă…,
Să nu fiu osebit, Iisuse al meu, de slava Ta cea negrăită; să nu dobândesc, Iisuse, şederea cea de-a stânga, preadulce Iisuse; ci Tu, împărtăşindu-mă oilor Tale celor de-a dreapta, Hristoase Iisuse al meu, fă-mi odihnă, ca un îndurat.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Pe Iisus, Născătoare de Dumnezeu, pe Care L-ai purtat, Marie, Fecioară curată, ceea ce singură nu ştii de bărbat, roagă-L ca pe Fiul tău şi Făcătorul să izbăvească pe cei ce aleargă la tine, de ispite şi de nevoi şi de focul ce va să vie.
Luminânda
Iisuse, dătătorul înţelepciunii şi al gândului, îndreptătorul celor săraci, folositorul celor lipsiţi, doctorul celor bolnavi, tămăduieşte şi luminează, Iisuse, inima mea cea acoperită cu rănile păcatelor şi cu stricăciunea patimilor, Iisuse, şi mă mântuieşte.
Slavă…, Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Cu strălucirea Celui ce a răsărit din tine, Fecioară, mintea mea o străluceşte, inima o luminează, întunericul păcatelor îl izgoneşte şi pierde ceaţa lenei mele.
La Laude se cântă stitiirilc acestea, glasul al 4-lea:
Numele Tău cel minunat, Iisuse, Mântuitorul nostru, îngerii îl laudă în ceruri, şi noi păcătoşii pe pământ, cu buze de tină, îl cântăm, pentru care miluieşte-ne pe noi.
Numele Tău cel preamare, Mântuitorule cel şezător de-a dreapta Tatălui, în ceruri se cinsteşte; iar pe pământ negrăită întruparea Ta se slăveşte şi pogorârea Ta în iad înfricoşează pe diavoli, de care şi pe noi ne izbăveşte, Hristoase Dumnezeule, şi ne mântuieşte.
Avacum, ca într-o ghicitură mai înainte cunoscând lucrurile Tale cele minunate, cu frică s-a mirat. Şi apropiin- du-se anii, ai fost cunoscut desfrânaţilor şi tâlharilor, Iisuse, iar eu, ticălosul, petrec întru nebăgare de seamă; ci măcar de acum înainte dă-mi mie înţelepciunea şi frica Ta, îndurate, şi mare milă.
Slavă…, Şi acum…, a Născătoarei dc Dumnezeu:
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izbăvitoare tare celor ce nădăjduiesc în tine, îndreptează-ne la liniştea cea lină a dumnezeieştii voiri, cu îndrăznirea ta cea de Maică, pe care o ai către Fiul tău, Mireasă dumnezeiască.
Apoi: Cuvine-se cu adevărat…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia… Troparul: Când Te-ai pogorât la moarte…, Slavă…, Şi acum…, Toate tainele tale…, Doamne, miluieştcfdc 40 de ori). Ceea cc eşti mai cinstită…, Slavă…, Şi acum… şi olpustul zilei. |
