Postul Adormirii Maicii Domnului începe în fiecare an pe 1 august și are o durată de două săptămâni (1-15 august). În popor este cunoscut și sub denumirea de Postul Sfintei Marii sau Sântămăriei. Este un post care îi pregătește pe creștini pentru cele două mari praznice din luna august: Schimbarea la Față (6 august) și Adormirea Maicii Domnului (15 august).

Originea acestui post a fost fixată în secolul al V-lea, când s-a dezvoltat cultul Maicii Domnului. La început durata postului Adormirii Maicii Domnului era diferită pentru creștini, cei din Antiohia posteau o zi, pe 6 august , în vreme ce la Ierusalim acest post ținea opt zile. Existau și creștini care posteau toată luna august, în vreme ce alții posteau în luna septembrie. Uniformizarea datei și a duratei postului a avut loc în sec. al XII-lea, la sinodul local din Constantinopol (1166), condus de patriarhul ecumenic Luca Crysoverghis. Aici s-a stabilit ca acest post să fie ținut începând cu 1 august și să se termine pe 15 august, ziua prăznuirii Adormirii Maicii Domnului.

Postul Adormirii Maicii Domnului înseamnă înfrânare nu doar de la anumite alimente, ci de la tot ce ne desparte de Dumnezeu. Dacă ne ținem departe de anumite mâncăruri, să ne ținem departe și de păcate. Să nu ne întristăm că pierdem satisfacția pe care ne-o aduce hrana de “dulce”, căci prin reținerea de la ea vom fi părtași unor daruri care ne fac moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu.

Să facem din rugăciune mâncare pentru vremea postului și vom vedea cât de hrănitoare și de ieftină este adevărata mâncare de post. Nu este un îndemn la postire peste puterile noastre, ci trebuie să luăm aminte că postul are nevoie și de rugăciune. Fără ea, cele două săptămâni de post vor fi chinuitoare și vor părea că nu mai au sfârșit.

Există rânduiala ca împreună cu slujba Vecerniei să se săvârșească în această perioadă a postului Adormirii Maicii Domnului și cele două Paraclise ale Fecioarei Maria, iar în ajunul praznicului, Prohodul Maicii Domnului.

Paraclisul este o slujbă de rugăciune specifică pentru cei vii (spre deosebire de parastas, care este o slujbă pentru cei adormiți). Cel mai adesea, această rugăciune este adresată Maicii Domnului, dar poate fi folosită pentru a cere mijlocirea oricărui alt sfânt.

Trăsătura distinctivă a paraclisului este includerea unui canon de rugăciune către sfântul a cărui mijlocire este cerută. Paraclisul poate fi slujit de sine-stătător sau, într-o formă ușor scurtată, împreună cu Vecernia. Este potrivit pentru a fi slujit la orice vreme de necaz.

În tradiția slavă, există o slujbă similară care se numește moliftă—aceasta poate fi slujită separat sau împreună cu Sfânta Liturghie.

În postul Sfintei Marii (1-14 august), se slujește un paraclis în fiecare seară, cu excepția serilor dinainte de sărbătoarea Schimbării la Față (5 august) și Adormirea Maicii Domnului (14 august).

Paraclisul din Postul Sfintei Marii conține, alternativ, Canonul mic de rugăciune către Maica Domnului (compus de Theosterictus Călugărul în secolul al IX-lea) și Canonul mic de rugăciune către Maica Domnului (compus de Impăratul Teodor I Ducas Lascaris în secolul al XIII-lea).

În afara postului Sfintei Marii, paraclisele către Maica Domnului sunt întotdeauna slujite cu Canonul mic de rugăciune.

Textele diferitelor canoane de rugăciune pot fi găsite în multe cărti populare de rugăciune, cărți de slujbă și Ceaslov.