Orice lăcaş de cult ortodox poartă numele unui praznic împărătesc, al unei sărbători a Maicii Domnului sau al unui sfânt. Aceasta înseamnă că bisericile sunt aşezate sub patronajul sfinţilor cărora le poartă numele. Sfântul sau sărbătoarea se numesc cu un termen slavon, hram, iar biserica îl primeşte odată cu sfinţirea locului pe care ea urmează să fie construită şi, mai ales, cu ocazia slujbei de sfințire sau târnosire, de la sfârșitul lucrărilor de construcție, rânduială rezervată numai episcopului.

De la începuturile creştinismului credincioşii au înconjurat cu dragoste, veneraţie şi respect pe eroii credinţei, adică pe sfinţii lor. În primele veacuri, când creştinismul apărea ca o religie nouă în Imperiul Roman, s-a înregistrat cel mai mare număr de sfinţi. Erau toţi cei care, pătrunşi de adevărurile învăţăturii lui Hristos, primeau moartea cu convingerea că prin aceasta se nasc la viaţa cea nouă, viaţa în Hristos. De aceea și ziua de pomenire a sfinţilor nu este aceea în care s-au născut, ci ziua în care au trecut la cele veșnice, ziua renaşterii lor spirituale.

Creștinii veacurilor primare ale Bisericii, văzând bărbăţia şi seninătatea cu care sfinţii mucenici şi martiri își apărau credinţa şi primeau moartea pentru ea, au nutrit simţăminte de admiraţie şi respect faţă de aceşti eroi ai credinţei. Ei au adunat şi au înmormântat cu grijă şi pietate rămăşiţele trupeşti ale celor care mureau pentru Hristos şi se adunau în fiecare an, de ziua morţii lor, în jurul mormintelor, pentru a-i pomeni, prin săvârşirea Sfintei Liturghii şi prin citirea actelor vieţii, faptelor și pătimirii lor. Când creştinismul a început să se dezvolte în libertate, iar cultul divin să ia amploare deosebită, mai ales din secolul al IV-lea, creştinii au zidit primele biserici pe mormintele martirilor şi mucenicilor, pentru a le păstra şi mai vie memoria.

Mai târziu n-a mai fost cu putinţă ca orice lăcaş să fie înălţat pe mormintele de sfinţi şi martiri. Astfel s-a luat obiceiul ca orice lăcaş sfânt să fie închinat, dedicat sau consacrat unui sfânt al Bisericii. Aşa cum fiecare creştin primeşte la botez un nume de sfânt, la fel şi o biserică, atunci când se sfinţeşte de către episcop, primeşte numele unui sfânt în cinstea căruia a fost zidită şi care de acum o patronează şi o ocroteşte. Este ceea ce numeam hramul bisericii. Icoana a cărui hram îl poartă biserica se pictează în exterior, pe faţada vestică a lăcaşului de cult, iar în interior pe catapeteasmă, în stânga icoanei Mântuitorului. Multe biserici au un hram principal şi unul secundar. Hramul este cea mai mare sărbătoare a bisericii şi se prăznuiește cu mare fast şi solemnitate.

Ocrotitorul bisericii noastre, Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, a fost fiul Salomeei, una din femeile mironosițe, și al lui Zevedeu, pescar din Betsaida Galileii. Fratele său a fost Sfântul Iacov, un alt apostol, amândoi fiind cunoscuți ca fiii tunetului. În Evanghelia sa, el se prezintă ca fiind ucenicul prea iubit al lui Iisus mai degrabă decât cu numele. Ioan a fost cel mai tânăr din cei doisprezece Apostoli și foarte apropiat Mântuitorului Hristos. Nu se ştie exact despre anii vieţii sfântului Apostol Ioan, unii scriind că a trăit 120 de ani, iar alţii 105 ani şi şapte luni.

Împlinindu-se slujirea și viața sfântului, a mers împreună cu cei șapte ucenici ai săi la un loc oarecare lângă Efes. Fiind spre ziuă, le-a zis să şadă acolo, iar el, ducându-se ca la o aruncătură de piatră, s-a rugat. Apoi le-a poruncit ucenicilor să sape un mormânt în chipul Crucii, de lungimea staturii sale. Învăţându-i şi sărutându-i, le-a zis: „Trăgând pământul, mama mea, acoperiţi-mă”. Ucenicii l-au sărutat, acoperindu-l până la genunchi. El iar sărutându-i pe ei, l-au acoperit până la grumaji şi au pus pe faţa lui o năframă şi aşa, plângând foarte tare, l-au acoperit apoi cu totul. Auzind de aceasta, creștinii din cetate au venit şi dezgropând mormântul, n-au aflat nimic. De atunci, în tot anul, în opt zile ale lunii mai, din mormântul lui se arată un praf subţire și mulți bolnavi dobândesc tămăduire cu rugăciunea Sfântului Apostol Ioan, spre cinstea lui Dumnezeu.