Vecernia sau slujba de seara este prima dintre cele sapte Laude bisericesti cu care se incepe serviciul divin public al fiecarei zile liturgice. Termenul de Vecernie este de origine slava (de la veceru-seara) si a fost preluat atat in limba greaca cat si in latina. Denumirea romaneasca latinizata este de Vesperina.
Timpul savarsirii
In vechime, Vecernia se savarsea dupa apusul soarelui. Astazi, dupa Tipic, Vecernia este savarsita aproximativ la ora 4 inainte de lasarea serii. In zilele de vara cand se insereaza mai greu Vecernia poate fi savarsita si la orele 5-6 ale zilei. Exceptii de la aceasta regula sunt cazurile in care Vecernia este unita cu una din cele trei Liturghii (cu Liturghia Sfantului Grigore Dialogul in toate miercurile si vinerile din Postul Mare; cu Liturghia Sfantului vasile cel Mare: de 4 ori pe an: in ajunul Craciunului, in ajunul Bobotezei, in Joia si Sambata Patimilor; cu Litughia Sfantului Ioan Gura de Aur: la Buna-Vestire, in cazul in care acest praznic cade intr-una din zilele de rand ale saptamanii). Tot ca exceptii sunt si cazurile in care Vecernia este savarsita in timpul diminetii: in Duminica Rusaliilor (Vecernia Lunii Rusaliilor – se savarseste in Duminica Rusaliilor dupa Liturghie) si in Vinerea Patimilor.
Scopul Vecerniei
Rostul rugaciunii de seara este acela de a aduce lui Dumnezeu multumire pentru ziua care a trecut si pentru a cere ajutorul pentru petrecerea noptii care se apropie.
Sfantul Vasile cel Mare spunea despre Vecernie: “Cand ziua se sfarseste, se cade sa multumim pentru toate cate am primit in curgerea zilei aceleia si pentru toate cate am implinit cu bun spor; apoi sa marturisim toate cate nu le-am implinit, fie ca greseala noastra e cu voie sau fara voie, sau in taina facuta, fie prin cuvinte, ori prin fapte, ori ascunsa in inima; pentru toate trebuie sa-L facem pe Dumnezeu indurator prin rugaciune. Caci cugetarea asupra celor trecute e de mare folos, ca sa nu cadem iarasi in asemenea pacate;”
Explicarea randuielii Vecerniei
Formula de binecuvantare de la inceputul Vecerniei: “Binecuvantat este Domnul Dumnezeul nostru…” arata ca, in epoca de inceput a istoriei mantuirii, pe care o reprezinta aceasta slujba, omenirea nu stia altceva despre Dumnezeu decat ca El exista si ca e Unul singur. Caracterul nedesavarsit al revelatiei din acele indepartate vremuri este simbolizat si prin faptul ca la inceputul slujbei se deschide numai dvera pe cand usile imparatesti raman inchise, inchipuind astfel cunoasterea nedeslusita si vaga, pe care o avea atunci lumea despre Dumnezeu si care se intemeia mai mult pe amintirea revelatiei primordiale, de la creatie.
Iesirea preotului din altar si ramanerea lui in fata usilor imparatesti (inchise) in timp ce citeste on taina rugaciunile luminilor simbolizeaza alungarea din rai a stramosilor nostri Adam si Eva.
Cadirea de la “Doamne strigat-am…” este simbolul vazut al rugaciunii noastre pe care o inaltam catre Dumnezeu asa cum se inalta fumul de tamaie.
Vohodul cu cadelnita simbolizeaza venirea Domnului in lume iar deschiderea usilor imparatesti inainte de vohod reprezinta redeschiderea raiului pentru om prin venirea lui Adam cel Nou, Mantuitorul nostru Iisus Hristos.
Imnul Lumina Lina este dintre cele mai vechi provenind dupa unele izvoare inca din secolul II. Rostirea sau cantarea imnului in acest moment, voia sa spuna ca in haosul si in intunericul in care se zbatea omenirea in perioada Legii Vechi, asteptarea si venirea lui Mesia erau ca o stea calauzitoare, datatoare de incredere si nadejde.. De aceea importanta momentului este marcata prin formula “Intelepciune drepti!”.
Rugaciunea dreptului Simeon: “Acum libereaza pe robul Tau Stapane…” are origine biblica. Textul ei il gasim in evanghelia Sfantului Evanghelist Luca capitolul II, 29-32. Ea simbolizeaza apusul epocii Vechiului Testament odata cu venirea Mantuitorului Iisus Hristos.
Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, Liturgica Speciala,
Ed. Lumea Credintei, Bucuresti 2008