Sfântul Botez este întâia dintre Tainele Sfintei Biserici, în urma căreia devenim membri ai Bisericii lui Hristos și ne putem învrednici de primirea celorlalte Sfinte Taine.

Taina Sfântulul Botez a fost așezată de Mântuitorul Iisus Hristos prin cuvintele: “Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Matei 28, 19). Mântuitorul ne spune și despre importanța acestei Sfinte Taine: “De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu.” (Ioan 3, 5)

Botezul în apa Iordanului al Sfântului Ioan închipuia doar curățirea de păcate prin credință și pocăință: “Eu unul vă botez cu apă spre pocăință, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălțămintea. Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc” (Matei 3, 11).

Partea văzută a Tainei Sfântului Botez constă în afundarea de trei ori în apa sfințită a celui ce se botează și în rostirea cuvintelor : “Se botează robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui, Amin, și al Fiului, Amin, și al Sfântului Duh, Amin; Și acum și pururea și în vecii vecilor, Amin”.

Biserica Ortodoxă face Botezul prin afundare, nu prin turnare sau prin stropire, deoarece chiar cuvântul botez are însemnătatea de “a afunda”, “a cufunda”. Sub formă de turnare sau prin stropire se săvârșește doar în împrejurări cu totul deosebite, când cineva este greu bolnav sau când nu se află la îndemână apă din destul. Apa care se folosește la Taina Sfântului Botez trebuie să fie naturală, curată, cu nimic amestecată.

Efectele primirii Tainei Sfântului Botez sunt iertarea păcatului strămoșesc și a tuturor păcatelor săvârșite înainte de Botez în situația celor ce se botează mai târziu, renașterea sau nașterea la o viață nouă duhovnicească, de curăție și sfințenie. De asemenea, cel botezat se numără de acum între fiii Bisericii, putându-se împărtăși de toate celelalte Sfinte Taine și de bunurile sufletești pe care Sfânta Biserică le dăruiește membrilor ei.

Botezul șterge vina și pedeapsa pentru păcate, dar el nu nimicește și urmările păcatului strămoșesc, cum sunt slăbirea voinței și înclinarea spre rău, pofta inimii, suferințele, bolile și moartea.

Săvârșitorii Tainei Sfântului Botez sunt episcopii și preoții, căci lor le-a încredințat Mântuitorul Iisus Hristos puterea de a săvârși Sfintele Taine. Numai în caz de nevoie poate boteza și diaconul, iar în cazuri cu totul deosebite poate face acest lucru și un simplu credincios creștin, având însă grijă să rostească cuvintele care arată că lucrarea se face în numele Sfintei Treimi. În acest caz, dacă cel botezat trăiește, trebuie chemat preotul pentru citirea rugăciunilor din rânduiala Botezului și administrarea Tainei Mirungerii și a Împărtășaniei.

Primitorii Tainei Sfântului Botez sunt toți cei nebotezați, de orice vârstă ar fi ei.

În ceea ce privește faptul că pruncii nu pot să-și mărturisească credința creștină, Biserica are drept garanție pe nașii care-i primesc la botez, care mărturisesc pentru aceștia credința creștină rostind Crezul și care își iau îndatorirea ca finii lor să fie crescuți de ei în credința Bisericii.

Botezul poate fi săvârșit pruncilor pe temeiul credinței nașilor lor. Mântuitorul a vindecat pe sluga sutașului din Capernaum pentru credința stăpânului său, a vindecat pe fiica femeii canaanence pentru credința mamei sale și a înviat pe fiica lui Iair pentru credința tatălui său și pe fiul văduvei din Nain pentru credința mamei sale.

Că să facă mărturisirea de credință, nașului i se cere să fie un bun credincios creștin ortodox și să fie mai în vârstă. Părinții pruncului nu pot fi nași.

Nașul are îndatorirea să se îngrijească de viața sufletească a finului său, învățându-l, la vremea cuvenită, adevărurile dreptei noastre credințe spre a face din el un bun credincios, mădular sănătos al Sfintei Biserici. Dar și finul este dator cu ascultare și cu respect față de naș, în aceeași măsură cum îi ascultă pe părinții săi trupești.

Există un Botez al muceniciei sau al sângelui (Matei 10, 32; 16, 25), cunoscut în cele dintâi veacuri creștine, înțelegând prin el moartea martirică, în persecuții, pentru Mântuitorul Iisus Hristos. Sfinții părinți îl socotesc asemenea Botezului din apă și din Duh, umeori chiar mai de preț decât acesta (Sfântul Grigorie Teologul).

Mai cunoaștem și Botezul dorinței care constă în dorința arzătoare a cuiva de a ajunge membru al Sfintei Biserici, ducând o viață de pocăință și în virtute. Dacă dintr-o pricină oarecare, fără voia lui, nu ajunge să primească botezul prin apă și prin Duh, el e socotit botezat cu Botezul dorinței.

Taina Sfântului Botez nu se repetă. Căci “este un Domn, o credință, un botez” (Efeseni 4, 5). “Marturisesc un botez spre iertarea pacatelor”, rostește cel ce primește Sfânta Taină a Botezului (Art. 10 din Simbolul Credinței). Într-adevăr, după cum cineva nu se naște trupește decât o singură dată, tot așa nașterea sufletească nu poate fi decât una singură. Numai dacă a fost găsit un prunc și nu se știe sigur de a fost sau nu botezat, atunci acesta este botezat condiționat, dacă n-a fost botezat. Prin urmare nici aici nu se săvârșește un al doilea botez.

Botezul se săvârșește în pridvorul sau în pronaosul bisericii. Este oprită săvârșirea botezului în case sau în paraclisele din casele particulare. Numai în cazuri cu totul rare și de mare nevoie, frig grozav, pericol de moarte pentru prunc, se îngăduie săvârșirea botezului în case.

Pentru botezul pruncilor nu există zile sau ceasuri hotărâte, pentru a nu se întâmpla să moară nebotezați. Dacă pruncul este firav și există temere că nu va trăi, el poate fi botezat îndată după naștere. Dacă nu, botezul se face de obicei la opt zile după nașterea pruncului sau în orice zi de sărbătoare, după Sfânta Liturghie.

Momente importante înainte de Botez

• După nașterea pruncului, moașa (sau cineva al casei) aduce la biserică într-un vas apă curată pentru sfințire, iar preotul o sfințește. Cu apa sfințită se stropește casa și pruncul. Se face rugăciune în această zi pentru a-I aduce laudă lui Dumnezeu și a-I mulțumi pentru că s-a născut om în lume. De asemenea, preotul și cei ai casei se roagă pentru ca pruncul să trăiască și să primească botezul.
• La opt zile preotul merge la casa unde s-a născut pruncul, stropește casa în chipul crucii, apoi însemnează pruncul, binecuvântându-l la frunte pentru minte, la gură pentru cuvânt și suflare, iar la inimă, unde avem noi viețuirea, pentru putere, zicând: „Mainile Domnului te-au făcut și te-au zidit”.
• Tot în a opta zi se pune, printr-o rugăciune specială, numele pruncului.

La slujbă în biserică

• Înainte de slujba botezului (atunci când pruncul este adus la biserică pentru botez) se citesc exorcismele (trei rugăciuni în care preotul roagă pe Dumnezeu să indepărteze de la cel care se botează toată puterea cea rea a diavolului), lepădările (în timpul cărora nașul, purtând pruncul în brațe, este întors cu fața spre Apus – locașul celui rău – și scuipă într-acolo de trei ori, în semn că s-a lepădat de diavol și de lucrările lui) și unirea cu Hristos (în timpul căreia nașul, purtând pruncul în brațe, este întors cu fața spre Răsărit și mărturisește unirea cu Hristos);
• Sfințirea apei pentru botez (apa este elementul natural cel mai des folosit pentru curățenia trupească și, prin urmare, simbolul cel mai potrivit al curățirii spirituale sau sufletești);
• Ungerea celui ce se botează cu untdelemn sfințit (semnul milei și bunătății dumnezeiești, prin care cel ce se va boteza este izbăvit de noianul păcatelor) pe frunte, piept, la mâini și la picioare;
• Întreita afundare a pruncului (cea mai de seamă parte a botezului); prin afundarea în apă se închipuie moartea pentru viața în păcat și îngroparea cu Hristos; prin ieșirea din apă se închipuie învierea împreună cu Hristos; cristelnița (sau colimvitra) și apa botezului sunt mormânt și maică duhovnicească; ele inchipuiesc pe de o parte apa Iordanului, iar pe alta mormântul în care a fost îngropat Mântuitorul;
• Ungerea cu Sfântul și Marele Mir (a doua taină care se administrează pruncului după botez) este semnul împărtășirii reale de darurile Duhului Sfânt: la frunte, ochi, nări, gură și urechi – pentru sfințirea simțurilor, pe piept și pe spate – pentru sfințirea inimii și a voinței, la mâini și la picioare – pentru sfințirea faptelor și a căilor creștinului.
• Înconjurarea mesei și a cristelniței este expresia jubilării și a bucuriei Bisericii pentru intrarea în sânul ei a unui nou credincios;
• Tunderea noului botezat;
• Împărtășirea cu Sfintele Taine (a treia taină care se administrează).

Ce este necesar pentru slujbă

• Pânză albă 1×1m, în care va fi înfășurat pruncul după botez și care închipuie veșmântul luminat și nestricăcios al celor spălați și curățiți de păcate (ea se numește în unele părți ale țării și crijmă, o formă veche slavă a cuvântului grecesc hrismă, adică ungere sau sfințire);
• Fâșie de pânză 1mx5cm;
• Lumânarea;
  • O sticlă cu untdelemn sau ulei;
  • O sticlă cu vin roșu dulce;
• Un săpun;
• Prosoape albe;
• Documentul de naștere al copilului.

De reținut! Toți cei prezenți la slujbă trebuie să aibă o tinută vestimentară decentă și să participe prin rugăciune la toate momentele.