[:en]

The entrance to the Temple of the Mother of God is the feast that anticipates the great feast of the Birth of our Lord Jesus Christ. Named to the people of Vovidenia or Ovedenia, this holiday reminds of the day when Saints Ioachim and Ana brought their daughter Mary to the Temple of Jerusalem, where she remained until the age of 15. It is the newest feast of the Virgin Mary, celebrated starting the sixth century.
Every year, on November 21, Christianity celebrates the moment when the Saints and Righteous Joachim and Ana brought it to the Temple in Jerusalem and worshiped their daughter, Mary, who became the God-begotten. So Ioachim and Ana fulfilled the promise made in their prayers to God, that if they were blessed with old age with a child, they would give it to Him.
The two were very affected. Because they had no children, they were considered by the society then punished by God. The Holy Fathers and Holy Tradition also speak of an episode in the Temple. A Jew in the tribe of Reuben humiliated the good Joachim while in the Temple, saying, „Why do you bring your gifts before others? You are unworthy, because you do not have children, for who knows what hidden sins. ” Affected by these words, Joachim withdrew to his flock, praying, and Ana went to pray in the garden under a bay. They have now made the holy promise, have asked God the much-desired child, promising to give Him the gift. By listening to the prayers, God sent His angel who told St. Ana that he would have a child. In the work on the life of the Holy Virgin Mary, St. Maximus the Confessor speaks of a deeper sense of the desire of Joachim and Ana to be parents: „They wanted something to be born not only to eradicate their reproach, but also that of the whole world , to bring it to a higher glory. „

The Virgin Mary entered the Holy of Holies

When the babe, given by God to elders Joachim and Ana the barren, turned 3 years old, the parents gave it to the Temple of Jerusalem. According to Blessed Jerome, at the entrance to the Temple were fifteen steps, according to the number of the fifteen psalms „of the steps”, so called because at each of those steps was a psalm singing by the priests and Levites who were to serve. When they arrived at the temple, Fathers Ioachim and Ana placed Mary on the first step, and she, immediately and unsupported by anyone, ran up the stairs, quickly reaching the highest, where she stood, reinforced by his grace God. They all marveled, but by divine discovery, only Zacharias, the great archbishop, saw in the infant of only 3 years the one who will be the „Mother of Life”. Thus, Archbishop Zaharia leads the Virgin Mary to the Holy of Holies, the place where the bishop only enters once a year. It did so from the inspiration of God, who was to be born of itself, to the straightening and salvation of the world that was corrupted by sin.
Here, in the Holy of Holies, the Virgin Mary prepared, through the work of the Holy Spirit, to become the Temple of the Living God. Zechariah offered the Holy of Holies as a place of prayer, apart from the other virgins in the temple. Neither they nor those who served in the Temple were able to approach the Holy of Holies because they did not have the blessing of the high priest. While the Mother of God, though tender in age, she was perfect in the gift of God. Here, at the Temple of Jerusalem, there were three rows of cells, dwellings where they lived, fearing God, virgins and widows worshiping the Lord, as well as priests and ministers. The Temple remained until the age of 15, where Saint Archangel Gabriel fed and deciphered the mysteries of the Scriptures, preparing it for the high call appointed by God. St. Maximus the Confessor says in the above-mentioned work that the virgins who accompanied the Virgin Mary represent the virgin souls who, through the intercession of the Virgin Mary, will be led, over the centuries, to eternal happiness in the Kingdom of Her Son.
The entrance of the Lady in the church is an event that marks the fulfillment of three promises. The promise of her parents to consecrate her to the Lord as thanksgiving for their prayers being heard, having a child. The promise made by God Himself through the prophets that he will choose a Virgin to be his Mother. And last but not least, the Virgin Mary is the fruit of the human promise, giving itself to the Lord, becoming the „unborn” or „ever-Virgin” Bride.
The entrance to the Temple of the Mother of God is called to the people Vovidenia or Ovedenia, which in Slavonic means „entrance”. If we continue with the explanation of the names, we remember that Ioachim interprets the „preparation of the Lord” because the Virgin was prepared as the Temple of the Lord, as Saint Epiphany of Constantia says, in a homily about the Holy Virgin Mary. And Ana, in turn, interprets „grace,” because they took a charism to make such a fruit through prayer, and to acquire the Holy Virgin. Mary interprets „Lady,” but also „hope,” for it has begun the Lord, Christ, the hope of the whole world. Mary also interprets the „myrrh of the sea,” because it was necessary to give birth to the immortal Groomsman in the sea, that is, in the world. Great tells the whole world, to whom the Virgin gave him tranquility, born on the lime Christ. „Therefore, the blessed name of the Child worthy of praise of Mary is furthermore interpreted” the enlightened one „, which was enlightened by the Son of God and enlightened those who believed in the Trinity to the ends of the earth. For she is the bride of the Holy Child, the Holy Mother of God Mary, the treasured treasure of the divine order, to which Gavriil said: „Rejoice, the gracious, the Lord is with you.” Gavriil spoke to him, and the Father sent the Holy Spirit as an array of heavens, who turned to the Virgin for the One-Born Son, the heavenly bride whom the Father loved, the Son dwelled, the Holy Spirit loved -a. For this is the bride and the „pantry,” and out of it came the Bridegroom Christ; after the song of the prophet David: „In the sun He has made His place, and He is like a Bridegroom coming out of His chamber” (Psalm 28: 5), „Saint Epiphanius of Constantia says.

The first celebration in the year 453

The newest of the Feasts celebrated to the Virgin Mary, the entrance to the church of the Mother of God is of Ierusalimite origin, born in the sixth century. On November 20, 543, Emperor Justinian the Great (527-565) built a temple dedicated to the Holy Virgin in Jerusalem, near the ruins of the Temple, which, unlike an older one, was called the Church of Our Lady of the New. According to custom, the day after the consecration, that is to say, on November 21, the protector of the church began to be celebrated, that is to say, the Holy Mother of God itself, the feast consecrated to her arrival at the temple. Before the 6th century, the feast was generalized throughout the East. In the West, it was introduced sporadically, probably through the influence of the Greek monasteries in Italy, first in England (the 11th century), then in France, first in Avignon , at 1371. Its generalization throughout the Western Church began in 1472 and was completed in 1585.

[:ro]

Intrarea în biserică a Maicii Domnului este sărbătoarea care anticipează marele praznic al Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos. Numită în popor Vovidenia sau Ovedenia, această sărbătoare aminteşte de ziua în care Sfinţii Ioachim şi Ana au adus pe fiica lor Maria la Templul din Ierusalim, unde a rămas până la vârsta de 15 ani. Este cel mai nou dintre praznicele închinate Fecioarei Maria, luând naştere în secolul al VI-lea.
În fiecare an, la 21 noiembrie, creştinătatea prăznuieşte momentul în care Sfinţii şi Drepţii Ioachim şi Ana au adus-o la Templul din Ierusalim şi au închinat-o lui Dumnezeu pe fiica lor, Maria, cea care a devenit Născătoarea de Dumnezeu. Ioachim şi Ana au împlinit astfel promisiunea făcută în rugăciunile lor către Dumnezeu, că dacă vor fi binecuvântaţi la bătrâneţe cu un copil, îl vor dărui Lui.
Cei doi erau foarte afectaţi. Deoarece nu aveau copii, erau consideraţi de societatea de atunci pedepsiţi de Dumnezeu. Sfinţii Părinţi şi Sfânta Tradiţie vorbesc şi despre un episod petrecut la Templu. Un evreu din seminţia lui Ruben l-a umilit pe bunul Ioachim în timp ce se afla în Templu, spunându-i: „De ce aduci darurile tale înaintea altora? Eşti nevrednic, pentru că nu ai copii, pentru cine ştie ce păcate ascunse“. Afectat de aceste cuvinte, Ioachim s-a retras la turmele sale, rugându-se, iar Ana s-a dus să se roage în grădină sub un dafin. Acum au făcut promisiunea sfântă, au cerut lui Dumnezeu copilul mult dorit, promiţând că îl vor dărui Lui. Ascultând rugăciunile, Dumnezeu a trimis pe îngerul Său care i-a vestit Sfintei Ana că va avea un copil. În lucrarea despre viaţa Sfintei Fecioare Maria, Sfântul Maxim Mărturisitorul vorbeşte de un sens mai adânc al dorinţei lui Ioachim şi a Anei de a fi părinţi: „Ei voiau să se nască ceva nu numai pentru a şterge ocara lor, dar şi cea a lumii întregi, pentru a o duce la o slavă mai înaltă“.

Fecioara Maria a intrat în Sfânta Sfintelor

Când prunca, dăruită de Dumnezeu bătrânilor Ioachim şi Ana cea stearpă, a împlinit 3 ani, părinţii au dăruit-o Templului din Ierusalim. Potrivit Fericitului Ieronim, la intrarea în Templu erau cincisprezece trepte, după numărul celor cincisprezece psalmi „ai treptelor“, numiţi astfel pentru că la fiecare din acele trepte se cânta câte un psalm de către preoţii şi leviţii care urmau să slujească. Ajunşi la Templu, Părinţii Ioachim şi Ana au aşezat-o pe Maria pe prima treaptă, iar ea, îndată şi nesprijinită de nimeni, a alergat pe trepte, ajungând repede la cea mai înaltă, unde a şi rămas în picioare, întărită de harul lui Dumnezeu. Cu toţii s-au mirat, dar, prin descoperire dumnezeiască, numai Zaharia, marele arhiereu, a văzut în prunca de doar 3 ani pe cea care va fi „Maica Vieţii“. Astfel, arhiereul Zaharia o duce pe Fecioara Maria în Sfânta Sfintelor, locul unde intră doar arhiereul o dată pe an. Aceasta a făcut-o din insuflarea lui Dumnezeu, Cel ce avea să Se nască dintr-însa, spre îndreptarea şi mântuirea lumii celei stricate prin păcat.
Aici, în Sfânta Sfintelor, Fecioara Maria s-a pregătit, prin lucrarea Duhului Sfânt, pentru a deveni Templul lui Dumnezeu Celui Viu. Zaharia i-a oferit Sfânta Sfintelor ca loc de rugăciune, deosebit de celelalte fecioare de la Templu. Nici lor şi nici celor care slujeau la Templu nu le era cu putinţă să se apropie de Sfânta Sfintelor, pentru că nu aveau binecuvântarea arhiereului. Pe când Maica Domnului, deşi fragedă ca vârstă, era desăvârşită în ceea ce priveşte darul lui Dumnezeu. Aici, la Templul din Ierusalim, erau trei rânduri de chilii, de locuinţe în care trăiau, cu frică de Dumnezeu, fecioare şi văduve închinate Domnului, precum şi preoţii şi slujitorii. La Templu a rămas până la vârsta de 15 ani, unde Sfântul Arhanghel Gavriil o hrănea şi îi descifra tainele Scripturilor, pregătind-o pentru înalta chemare rânduită de Dumnezeu. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune, în lucrarea amintită, că fecioarele care o însoţeau pe Fecioara Maria reprezintă sufletele feciorelnice care, prin mijlocirea Maicii Domnului, vor fi conduse, de-a lungul veacurilor, la fericirea veşnică, în Împărăţia Fiului ei.
Intrarea Maicii Domnului în biserică este un eveniment ce marchează împlinirea a trei făgăduinţe. Făgăduinţa părinţilor ei de a o consacra Domnului, drept mulţumire pentru că le-au fost ascultate rugăciunile, având un copil. Făgăduinţa făcută de Însuşi Dumnezeu prin proroci, că va alege o Fecioară spre a-i fi şi Mamă. Şi nu în ultimul rând, Fecioara Maria e rod al făgăduinţei omeneşti, dăruindu-se ea însăşi Domnului, devenind Mireasă „nenuntită“ sau „pururea Fecioară“.
Intrarea în biserică a Maicii Domnului este numită în popor Vovidenia sau Ovedenia, care în slavonă înseamnă „intrare“. Dacă continuăm cu explicaţia numelor, amintim că Ioachim se tâlcuieşte „pregătirea Domnului“, fiindcă din el a fost pregătită Fecioara ca Templu al Domnului, după cum spune Sfântul Epifanie de Constanţia, într-o omilie despre Sfânta Fecioară Maria. Iar Ana, la rândul său, se tâlcuieşte „har“, fiindcă har au luat Ioachim şi Ana ca să odrăslească un astfel de rod prin rugăciune, dobândind pe Sfânta Fecioară. Maria se tâlcuieşte „Doamnă“, dar şi „nădejde“, fiindcă a născut Domn, pe Hristos, nădejdea întregii lumi. Maria se tâlcuieşte, de asemenea, „smirna mării“, fiindcă trebuia să nască Mărgăritarul nemuritor în mare, adică în lume. Mare îi zice lumii întregi, căreia Fecioara i-a dăruit linişte, născând pe limanul Hristos. „Prin urmare, fericitul nume al Copilei vrednice de laudă Maria se mai tâlcuieşte şi «cea luminată», cea care a fost luminată de către Fiul lui Dumnezeu şi i-a luminat până la marginile pământului pe cei ce au crezut în Treime. Căci este mireasă a Treimii Sfânta Copilă Născătoare de Dumnezeu Maria, comoara cea cu totul neştiută a rânduielii divine, către care a zis Gavriil: «Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine». Gavriil i-a dat de ştire şi Tatăl a trimis ca arvună din ceruri pe Duhul Cel Sfânt, Care S-a abătut peste Fecioara pentru Fiul Cel Unul Născut, mireasă cerească, pe care Tatăl a iubit-o, Fiul a sălăşluit-o, Duhul Sfânt a îndrăgit-o. Căci aceasta este mireasă şi «cămară» şi din aceasta a ieşit Mirele Hristos; veşmânt feciorelnic, după cântarea profetului David: «În soare Şi-a pus locaşul Său şi El este ca un Mire ce iese din cămara Sa» (Ps. 28, 5)“, mai spune Sfântul Epifanie de Constanţia.

Prima sărbătorire, în anul 543

Cea mai nouă dintre sărbătorile închinate Fecioarei Maria, Intrarea în biserică a Maicii Domnului este de origine ierusalimiteană, luând naştere în secolul al VI-lea. La 20 noiembrie 543, împăratul Iustinian cel Mare (527-565) a zidit la Ierusalim, lângă ruinele Templului, o biserică închinată Sfintei Fecioare, care, spre deosebire de una mai veche, a fost numită Biserica „Sfânta Maria“-cea Nouă. Conform obiceiului, a doua zi după sfinţire, adică la 21 noiembrie, a început să fie serbat ocrotitorul bisericii, adică însăşi Maica Domnului, serbarea fiind consacrată aducerii ei la Templu. Înainte de secolul al VI-lea, sărbătoarea a fost generalizată în tot Orientul.
În Apus, ea a fost introdusă sporadic, probabil prin influenţa mănăstirilor greceşti din Italia, mai întâi în Anglia (sec. XI), apoi în Franţa, întâi în Avignon, la 1371. Generalizarea ei în întreaga Biserică Apuseană a început în 1472 şi s-a definitivat din anul 1585.

[:]