Biserica Ortodoxă îl sărbătoreşte la 26 noiembrie în fiecare an pe Sfântul Stelian Paflagonul. Un fragment din moaştele Sfântului Stelian sunt adăpostite de Biserica Lucaci din centrul Bucureştiului, încă din 1736, fiind dăruite comunităţii de aici de Mitropolitul Ştefan al Ţării Româneşti, ctitorul sfântului locaş. Cu acest prilej astăzi lăcaşul de cult îşi sărbătoreşte hramul.

Sfântul Stelian a trăit în urmă cu 1300 de ani în provincia Paflagonia din Asia Mică, teritoriul Turciei de astăzi. După moartea părinţilor şi a fraţilor săi, la o vârstă potrivită, plin de iubire dumnezeiască şi povăţuit de Duhul Sfânt, el şi-a împărţit averea săracilor şi s-a retras în pustiu, pentru a se adânci în rugăciune şi cunoaşterea lui Dumnezeu. A intrat într-o peşteră unde primea hrană de la înger. Viaţa sa de rugăciune l-a învrednicit de darul facerii de minuni, pe care l-a folosit mai ales în vindecarea copiilor chinuiţi de diferite boli.

Sfântul Stelian Paflagonul este considerat ocrotitor al pruncilor şi al familiei creştine. Viaţa sa de rugăciune, râvna şi iubirea de Dumnezeu l-au învrednicit de darul facerii de minuni, tămăduindu-i mai ales pe copiii bolnavi. Mai multe detalii a oferit părintele consilier patriarhal Florin Şerbănescu, parohul Bisericii Lucaci din Bucureşti: „Aflând de rugăciunile sale foarte puternice, tot mai mulţi oameni se duceau şi îi cereau în mod special să rostească rugăciuni pentru salvarea copiilor lor. Astfel, din punctul acesta de vedere, minunile sale au fost deosebite deoarece rugăciunile sale au fost ascultate de Dumnezeu şi molima aceasta s-a oprit ca efect direct al nevoinţei în rugăciune a Sfântului Cuvios Stelian. În aşa măsură a fost bineplăcută rugăciunea sa înaintea lui Dumnezeu, încât el a rămas în conştiinţa creştinilor din ţara Paflagoniei şi a apoi în conştiinţa creştinătăţii din Răsăritul Ortodox, ca un ocrotitor al copiilor şi al familiei prin excelenţă”.

Dar, spre deosebire de alţi pustnici, el nu s-a retras cu totul din lume, ci, din dragoste pentru oameni, mergea printre ei şi îi ajuta, întorcându-se apoi la chilie pentru odihnă. Într-unul din drumurile sale, Sfântul Stelian a pus mâna pe creştetul unui copil suferind şi acesta s-a tămăduit imediat şi de atunci sfântul a început să fie căutat de oameni aflaţi în suferinţă, copii, tineri sau bătrâni. Aceştia, prin rugăciunea sfântului, dar şi prin rugăciunea şi credinţa lor, luau tămăduire de la Dumnezeu.  Astfel, prin grija faţă de copii şi familii, prin tămăduirea copiilor, dar şi prin ajutorul dat mamelor, Sfântul Stelian avea să devină ocrotitorul copiilor şi al familiei în general. Grija sa pentru copii se vedea mereu pe chipul său. Era mereu blând, binevoitor, plin de dragoste pentru cei din jur, având mereu un cuvânt de mângâiere pentru fiecare.

(basilica.ro)