Cinstirea Sfântului Acoperământ datează începând din secolul al V-lea, când Acoperământul (maforionul), Brâul și Cămașa (tunica) Maicii Domnului ajung la Constantinopol. După tradiție, Acoperământul și Brâul au fost găsite în mormântul Sfintei Fecioare din Grădina Ghetsimani, atunci când i s-a deschis mormântul pentru Apostolul Toma.

Împăratul Leon I, în anul 473, așază Acoperământul împreună cu Tunica Maicii Domnului într-un paraclis special din cadrul Bisericii Sfintei Maria din Vlaherne (Panaghia Vlaherniotissa).

Acoperământul și Brâul Sfintei Fecioare, alături de un fragment din Lemnul Sfintei Cruci erau considerate la Constantinopol obiecte sfinte protectoare, „palladium”, fiind purtate în ceremoniile imperiale, la sinoade, în procesiuni – pentru a proteja și binecuvânta capitala imperiului. La nevoie, aceste relicve erau luate de împărați în războaie sau în expediții militare.

Acoperământul sau maforionul era un articol vestimentar specific mediului palestinian, care s-a păstrat cu stricteţe şi în perioada talmudică. Femeile purtau un văl sau un şal mai lung, ce le cădea pe umeri şi pe spate. Ele îl foloseau la nevoie şi pentru a căra alimente sau cereale. Cel mai adesea, acest acoperământ era făcut din păr de cămilă, din ţesături de cânepă sau in, iar pentru evenimente mai importante se folosea unul dintre materiale mai preţioase, precum lâna sau porfira. Deşi uneori Acoperământul a fost confundat cu Brâul Maicii Domnului, ele sunt în realitate două relicve diferite. Astfel, brâul era un alt obiect vestimentar întâlnit la orientali, care a apărut din motive practice, pentru a încinge hainele lungi şi largi. Practica acoperirii capului a fost preluată de primii creştini, apoi și de bizantini. În iconografie, spre deosebire de acoperămintele obișnuite, Acoperământul Maicii Domnului apare începând cu secolul al V-lea ca fiind împodobit cu trei stele, simbol al Pururea Fecioriei Maicii Domnului: înainte, în timpul şi după Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Sărbătoarea Acoprământului Maicii Domnului de la 1 octombrie cinstește în mod deosebit arătarea Preasfintei Fecioare Maria petrecută în secolul al-X-lea în Biserica din Vlaherne. Cartierul Vlaherne din Constantinopol, locuit de vlahii veniți din Scithia Minor, a jucat un rol important în evlavia marială din Bizanţ. Aceasta se datorează atât Icoanei făcătoarei de minuni a Maicii Domnului – Vlahernitissa, cât şi a prezenței aici a Acoperământului Maicii Domnului. Evenimentul amintit s-a petrecut în ziua de 1 octombrie a anului 911 când, în timpul unei privegheri de toată noaptea, pe la ora 4 dimineaţa, Maica Domnului s-a arătat ocrotind credincioșii adunați în biserică de frica unei invazii barbare. Prezenți la această slujbă, Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos și ucenicul său, Epifanie, „au văzut pe Împărăteasa cerului, pe ocrotitoarea a toată lumea, pe Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh şi rugându-se, strălucind cu lumină şi acoperind pe popor cu cinstitul său omofor, înconjurată de oşti cereşti şi de mulţime de sfinţi, care stăteau în haine albe cu cucernicie împrejurul ei; din care doi erau mai aleşi, Sfântul Ioan Înaintemergătorul şi Evanghelistul Ioan. Iar cele cu umilinţă graiuri ale rugăciunii ei către iubitul său Fiu şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, acestea s-au auzit: Împărate ceresc, primeşte pe tot omul cel ce Te slăveşte pe Tine şi cheamă în tot locul preasfânt numele Tău; şi unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfinţeşte, şi preamăreşte pe cei ce Te preamăresc pe Tine, şi pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta. Primeşte-le toate rugăciunile şi făgăduinţele şi-i izbăveşte din toate nevoile şi răutăţile”.

În tradiția greacă această  minune a fost sărbătorită mai mult de către călugării din Sfântul Munte Athos. Cu timpul, a căpătat forma unei sărbători, devenind foarte cinstită în lumea slavă, cele mai vechi icoane ale Acoperământului Maicii Domnului datând din secolul al XII-lea. În picturile unor mănăstiri din țara noastră precum Suceviţa, Hurezu, Polovragi și Govora găsim reprezentat Acoperământului Maicii Domnului, ceea ce indică faptul  că această sărbătoare era cunoscută și la noi, chiar dacă s-a generalizat puțin mai târziu.

Primele biserici din țara noastră care au purtat hramul Acoperământul Maicii Domnului sunt atestate în secolul al XVIII-lea. Prima și cea mai cunoscută este biserica de lemn a Schitului Pocrov, ctitorită în anul 1714 de către fostul episcop de Roman, Pahomie. Acesta a închinat biserica din poiana unde a sihastrit sărbătorii dragi duhovnicului său, Mitropolitul Dimitrie al Rostovului. O altă biserică care a rămas în amintirea ținutului Năsăudului din Transilvania este a mănăstirii din Sîngeorz așezată în „Runcul Mănăstirii”, datând din anul 1746, care se presupune ca a purtat hramul Pocrovului. Această mănăstire de călugări, din nefericire, a fost incendiată de către generalul Bukov și totodată a dispărut odată cu acest moment.

În secolul al XIX-lea întâlnim același hram la biserica veche din parohia Baia I, Babadag-Tulcea, construită în anul 1845 și la biserica Mănăstrii Călugara-Caransebeș construită în anul 1861.

La început de secol XX, primele biserici mai cunoscute din țara noastră care au primit ca hram sărbătoarea de la 1 octombrie sunt biserica cea nouă a Mănăstirii Saon începută în anul 1909 si biserica Mănăstirii Călugăreni construită în anul 1914.

În tradiția noastră populară, această sărbătoarea este cunoscută sub numele de Pocroave (în slavonă „pocrov” care înseamnă văl, acoperământ) și conicide de multe ori cu timpul când pământul se acoperă cu brumă sau cu zăpadă. De-a lungul vremii a căpătat o popularitate tot mai mare, astfel încât începând cu anul 2017 a fost trecută ca sărbătoare cu cruce roșie în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, alături de celelalte praznice închinate Maicii Domnului. Acestă popularitate poate fi explicată și de practica liturgică din mănăstiri, unde se obișnuiește ca cel puțin o dată pe lună să se săvârșească slujba privegherii la Acoperământul Maicii Domnului. De asemenea, în rânduiala de rugăciune personală mulți duhovnici recomandă, mai ales la momente de încercare, citirea Acatistului Acoperământului care multora le aduce mângâiere și încurajare, dar și dobândirea celor de folos. Cu toate că semnificația istorică a sărbătorii este mai puțin înțeleasă, în evlavia credincioșilor Acoperământul Maicii Domnului este perceput ca fiind purtarea de grijă și ocrotirea Preasfintei Fecioarei pentru toți cei care îi cer ajutorul.