![\"\"](\"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-content\/uploads\/2026\/06\/dinu-flamand.webp\")
<\/a><\/p>\nCristian P\u0103tr\u0103\u0219coniu: Mai po\u021bi face ast\u0103zi poezie f\u0103r\u0103 s\u0103 cuno\u0219ti \u2013 sau m\u0103car f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eencerci s\u0103 cuno\u0219ti \u2013 istoria poeziei?<\/strong><\/p>\n Dinu Fl\u0103m\u00e2nd: <\/strong>Singur c\u0103 po\u021bi, \u0219i mul\u021bi se \u00eencumet\u0103 pe aceast\u0103 cale, \u00eentr-o ignoran\u021b\u0103 suav\u0103. De obicei naivitatea se pl\u0103te\u0219te, fiindc\u0103 durata de via\u021b\u0103 creatoare a poetului incult e foarte scurt\u0103. Iar textele care zboar\u0103 jos alimenteaz\u0103 convingerile altor incul\u021bi pentru care poezia este doar un fel de vag moft isteric, sau un alint siropos, sau cine \u0219tie ce alt\u0103 pierdere de vreme. \u00cen fond, de c\u00e2nd s-au constituit, \u00een urm\u0103 deja cu mii de ani, bibliotecile din Pergam \u0219i mai cu seam\u0103 cea din Alexandria, \u0219i au fost fixate \u00een scris primele epopei sau mituri care circulaser\u0103 doar pe cale oral\u0103, a \u00eenceput \u0219i istoricitatea imposibil de ignorat a poeziei, care e tot materie vie de inspira\u021bie precum emo\u021biile din biografia particular\u0103 a fiec\u0103ruia. Aceast\u0103 \u201eistorie\u201c a poeziei nu este o arhiv\u0103. Numai raport\u00e2ndu-te la ea ai dreptul \u0219i tu la cuv\u00e2nt. Dac\u0103 se \u00eent\u00e2mpl\u0103!<\/p>\n Ce nu ai voie s\u0103 faci atunci c\u00e2nd scrii poezie?<\/strong><\/p>\n Nu ai voie s\u0103 te min\u021bi singur doar de dragul de a produce un text. Dac\u0103 nu te traversez\u0103 o mare dilem\u0103, o mare nelini\u0219te, o secret\u0103 revela\u021bie de o secund\u0103, care te \u00eendeamn\u0103 s\u0103 treze\u0219ti cuvinte sau ritmuri, s\u0103 \u00eentrez\u0103re\u0219ti s\u0103 imaginezi o structur\u0103 \u0219i s\u0103 intri \u00een viesparul unor asocia\u021bii de idei \u0219i senza\u021bii cu convingerea c\u0103 ele pot s\u0103 devin\u0103 un nou mesaj, degeaba te la\u0219i ademenit de vanitatea autorl\u00e2cului. Dar orice poem sau carte a ta (pentru Blaga, o nou\u0103 carte era o \u00ab boal\u0103 \u00eenvins\u0103 \u00bb), nu fac dec\u00e2t s\u0103 prelungeasc\u0103 misterul crea\u021biei, fiindc\u0103 marile poeme nu sunt \u00eencheiate. Numai \u00een acest sens, nici poezia nu are vreo finalitate.<\/p>\n Care e vatra poeziei dumneavoastr\u0103, Dinu Fl\u0103m\u00e2nd?<\/strong><\/p>\n Dac\u0103 bine \u00een\u021beleg \u00eentrebarea, ar fi vorba de locul unde continu\u0103 s\u0103 p\u00e2lp\u00e2ie t\u0103ciunii mei cei mai \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2na\u021bi, \u0219i-mi asigur\u0103 arderea vital\u0103. Energia este undeva \u00een ad\u00e2ncul meu, poate alimentat\u0103 de curiozitatea mea interogativ\u0103 despre starea vie\u021bii care se afl\u0103 \u00een mine. Dar vital\u0103 este \u0219i sincera mea admira\u021bie pentru for\u021ba de frumuse\u021be con\u021binut\u0103 \u00een tot ceea ce este viu pe acest p\u0103m\u00e2nt. Via\u021ba mea mi se pare o uluitoare solu\u021bie prietenoas\u0103 a hazardului. \u00cens\u0103 dac\u0103 \u00eentrebarea dvs. \u021binte\u0219te spre un loc de ob\u00e2r\u0219ie, evident c\u0103 tocmai \u00een \u201evatra\u201c din casa copil\u0103riei mele \u00eenc\u0103 ard cei mai vii t\u0103ciuni din biografia mea. Dar m\u0103 feresc s\u0103 fac din ea un feti\u0219, de\u0219i revin periodic \u0219i caut ad\u0103post poetic l\u00e2ng\u0103 acea sob\u0103.<\/p>\n Ce ar fi acas\u0103 \u2013 ce d\u0103 sentimentul de acas\u0103 \u2013 \u00een literatura pe care o scrie\u021bi?<\/strong><\/p>\n \u00cen continuarea r\u0103spunsului la \u00eentrebarea precedent\u0103, a\u0219 spune c\u0103 m\u0103 preocup\u0103 s\u0103-i inspir cititorului sentimentul c\u0103 poemul meu se deschide spre el cu sinceritate, nu ca un exerci\u021biu retoric al narcisismului meu. De\u0219i trebuie s\u0103 fie ca un schimb de mesaje \u00een familie, eu \u0219tiu c\u0103 nimeni nu are nevoie de confesiunea mea, \u00eens\u0103 dac\u0103 m\u0103 trezesc vorbind\/ scriind trebuie s\u0103 simt c\u0103 cineva se apropie de mine fiindc\u0103 \u00een oglinda acelui text ne vine am\u00e2ndurora mai u\u0219or s\u0103 privim spre interiorul nostru, unul \u00een altul \u0219i fiecare \u00een sine. \u00cens\u0103 dac\u0103 apuc \u00eentrebarea de alt cap\u0103t, nu a\u0219 putea s\u0103 afirm c\u0103 m\u0103 simt mai \u201eacas\u0103\u201c atunci c\u00e2nd \u201eexperimentez\u201c mai degrab\u0103 dificult\u0103\u021bi dec\u00e2t \u00eemproviza\u021bii formale \u0219i rebeliuni de postur\u0103 avangardist\u0103. Evident c\u0103 detest poezia proast\u0103, indiferent de epoca \u00een care a fost scris\u0103. Dar \u0219tiu c\u0103 receptivitatea, gusturile mele, predispozi\u021bia mea se modific\u0103 \u0219i ele imprevizibil sau chiar capricios, cu trecerea timpului, deci m\u0103 surprinde pl\u0103cut dac\u0103 se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 intru, mult mai t\u00e2rziu, \u00een rezonan\u021b\u0103 cu poeme care alt\u0103dat\u0103 m\u0103 l\u0103sau indiferent (sau chiar cu semeni ai mei alt\u0103dat\u0103 indiferen\u021bi pentru mine); fiindc\u0103 nu doar felul nostru de a scrie, ci \u0219i resursele noastre de empatie se \u00eemprosp\u0103teaz\u0103 \u00een noi permanent, ca globulele noastre ro\u0219ii.<\/p>\n Fernando Pessoa \u2013 ce fel de intersec\u021bie e pentru dumneavoastr\u0103? Pentru literatura domniei-voastre, \u00een mod aparte?<\/strong><\/p>\n El a ap\u0103rut \u00een biografia mea exact \u00een momentul \u00een care aveam nevoie s\u0103 g\u0103sesc sincere motiva\u021bii de a continua s\u0103 scriu, \u00een acea societate \u0219i \u00een acele vremuri c\u00e2nd poezia \u00eencepea s\u0103-mi par\u0103 o infatuare jenant\u0103, un lux spiritual absolut inadecvat. Pessoa, redescoperit postum inclusiv de compatrio\u021bii s\u0103i, ca un continent imers ce iese miraculos la suprafa\u021b\u0103, \u00eemi spunea, \u00een esen\u021b\u0103, c\u0103 trimi\u021bi poemul \u00een lume spre un cititor care s-ar putea s\u0103 nu fie din spa\u021biul t\u0103u sau din epoca ta, de la care nu ai cum s\u0103 prime\u0219ti confirmare. Iar ca linie de conduit\u0103, moral\u0103 \u0219i estetic\u0103, heteronimul s\u0103u Ricardo Reis \u00eemi poruncea: \u201eFii totul \u00een toate lucrurile. \/ Pune tot ce e\u0219ti\/Chiar \u0219i \u00een pu\u021binul pe care \u00eel faci. \/ Tot astfel \u00een fiece lac pe de-a-ntregul Luna\/Luce\u0219te, fiindc\u0103 tr\u0103ie\u0219te sus\u201c. Am fost ca electrocutat! Mi-era foarte r\u0103u, fizic \u0219i suflete\u0219te, prin \u201983 c\u00e2nd mi-a fost tip\u0103rit\u0103 cartea de poeme Stare de asediu<\/em>. Asaltat din nou\u0103 p\u0103r\u021bi, de cenzur\u0103 \u0219i de autocenzur\u0103, plus de toate mizeriile vie\u021bii, aruncasem \u00een joc toate abilit\u0103\u021bile mele stilistice, toate procedeele de ambiguitate cunoscute mie, inclusiv pentru a ob\u021bine dreptul la acel titlu de carte, ceea ce mi s-a p\u0103rut un miracol. De\u0219i cartea fusese primit\u0103 mai degrab\u0103 cu elogii, s\u00e2ngera deja din mine o uria\u0219\u0103 indiferen\u021b\u0103, dublat\u0103 de mult\u0103 dezam\u0103gire. Fiindc\u0103 mai toate comentariile ignorau miza mesajelor din poemele mele. Poate \u0219i fiindc\u0103 la mod\u0103 era poezia exclusiv ironic\u0103 \u0219i sarcastic\u0103 a mai tinerilor, cu brutalit\u0103\u021bi afi\u0219ate, mai t\u00e2rziu devenit\u0103 tot mai negativist\u0103 \u0219i mai \u201eur\u00e2t\u0103\u201c, iar construc\u021biile mele mai elaborate, de\u0219i nu lipsite de ironie, de sarcasm \u0219i de o implicare evident\u0103 \u00een magma social\u0103, au fost suspectate de calofilie, de\u0219i pentru mine erau urlete. Nu aveam nevoie de elogii politicoase, ci de o receptare complice, de o dovad\u0103 c\u0103 nu vorbesc \u00een gol. Nu am avut parte de ea \u0219i m\u0103 suspectam de impostur\u0103. Imi revine \u00een minte poemul Sepia<\/em>, scris atunci cu toate precau\u021biunile posibile, ca s\u0103 evit cenzurarea lui, dar \u0219i cu bucuria c\u0103 g\u0103sisem o ampl\u0103 compara\u021bie ce inocula \u00een subtext un enun\u021b cam de felul urm\u0103tor: precum sepia, \u0219i eu \u00eempro\u0219c cu cerneal\u0103, ca s\u0103-mi ap\u0103r indepeden\u021ba, chiar dac\u0103 jetul m\u0103 ajut\u0103 s\u0103 fug, poate s\u0103 m\u0103 ascund \u0219i s\u0103 evit confruntarea (cu societatea, cu dictatura, cu cenzura, cu tirania sistemului etc.). Redactorul de carte voia s\u0103-l elimine poemul cu totul, dar a intervenit \u0219i mi-a t\u0103iat din start doar versul ironic \u00een care declaram c\u0103 dup\u0103 ce \u00eent\u00e2lnisem sepia la acvariu (unde ea \u00eens\u0103\u0219i nu mai \u201escria\u201c \u00een libertate), m\u0103 preg\u0103team s\u0103 o m\u0103n\u00e2nc\u2026\u0218i ad\u0103ugam c\u0103 eu m\u0103 consideram \u201etautologie na\u021bional\u0103\u201c \u2013 adic\u0103 trebiuia s\u0103 se \u00een\u021beleag\u0103 c\u0103 \u00een acele vremuri de indigen\u021b\u0103 alimentar\u0103 era suficient s\u0103 se \u0219tie c\u0103 eram rom\u00e2n ca s\u0103 se deduc\u0103 numele meu adev\u0103rat: cel fl\u0103m\u00e2nd! Am negociat intens modificarea acestei sintagme, ca s\u0103 nu fie eliminat tot poemul. Deci secven\u021ba a devenit: \u201eacum sunt fl\u0103m\u00e2nd \u2013 tautologie a veacului\u201c; ceea ce nu zic c\u0103 n-ar avea noim\u0103, dar nu asta voiam eu s\u0103 spun. Dintre comentatorii c\u0103r\u021bii, nimeni nu a dat vreun semn c\u0103 sesizase jocul de simboluri din compozi\u021bia poemului, nici statutul lui de art\u0103 poetic\u0103 \u0219i de atitudine etic\u0103. Cam cu aceea\u0219i lips\u0103 de curiozitate analitic\u0103 au fost tratate \u0219i alte poeme din acea carte. Nu o mai lungesc pe acest drum al decep\u021biilor\u2026 Pot s\u0103 spun, resemnat, c\u0103 mai toate mizele mele din c\u0103r\u021bile ulterioare, pe care le consideram eu de o anumit\u0103 anvergur\u0103, au trecut mai degrab\u0103 neobservate (dar \u00eemi imaginez c\u0103 ele vor fi fost sesizate de cititori care se bucur\u0103 de poezie \u00een pl\u0103cerea anonimatului).<\/p>\n Or, tocmai \u00een acele momente de cump\u0103n\u0103 \u00eel traduceam pe Pessoa, cu sentimentul c\u0103 el \u00eemi ofer\u0103 solu\u021bii salvatoare. Am muncit s\u0103pt\u0103m\u00e2ni bune la echivalarea unor poeme (iar cu trecerea anilor, am ref\u0103cut acele traduceri de mai multe ori), dar aduc aici \u00een discu\u021bie numai cunoscuta art\u0103 poetic\u0103 numit\u0103 Autopsihografia, <\/em>cu misteriosul cuv\u00e2nt \u201efingidor\u201c din primul vers. Spune acolo Pessoa: A poeta \u00e9 um fingidor<\/em>\u2026 risc\u0103 o defini\u021bie a poetului, cu un curaj rezumativ neobi\u0219nuit, \u0219i te las\u0103 s\u0103 alegi \u00eentre numeroase interpret\u0103ri: poetul e un simulant, un pref\u0103cut, un produc\u0103tor de fic\u021biuni din interiorul s\u0103u (adic\u0103 la opusul mimesisului), inventator, creator, om cu mai multe fe\u021be, personificare a incertitudinii dintr-un spectru de metamorfoze ale identit\u0103\u021bii. Dar un poet este mai cu seam\u0103 un imaginator<\/em>, iat\u0103 ce am g\u0103sit, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, fericit de aceast\u0103 variant\u0103 care \u00ee\u0219i p\u0103streaz\u0103 polisemia din original, poate fiindc\u0103 m-am dus \u00eenapoi spre latina noastr\u0103 comun\u0103. Deci creator de sens \u00een aceast\u0103 lume, prin mirifica imagina\u021bie! \u00cen trei strofe, cu versuri de c\u00e2te nou\u0103 silabe s\u0103lt\u0103re\u021be, genialul Pessoa spune \u00een esen\u021b\u0103 urm\u0103toarele: poetul \u00ee\u0219i imagineaz\u0103 cu mare intensitate o durere avut\u0103 de el, care devine \u00eens\u0103 \u00eenchipuirea durerii lui reale, deci dedus\u0103 din durerea lui somatic\u0103 pentru a deveni comunicabil\u0103, dob\u00e2ndind identitate semantic\u0103. Durerea real\u0103 trebuie s\u0103 fie \u00een mod necesar \u201einventat\u0103\u201c de poezie, de\u0219i la nivelul senza\u021biilor a fost o emo\u021bie genuin\u0103, non-semantic\u0103. \u0218i numai prin limbajul poeziei cititorul \u00ee\u0219i asum\u0103 aceea\u0219i dubl\u0103 durere a poetului devenit\u0103 propria lui durere, de\u0219i nu o avusese! Iar acest sistem de comunicare prin sentimente real-inventate \u021bine \u0219i de domeniul ra\u021biunii \u0219i de dispozi\u021bia ludic\u0103 (a poetului, a cititorului), \u00eentr-o mi\u0219care circular\u0103 continu\u0103, ce imit\u0103 joaca unui copil c\u00e2nd trage dup\u0103 el un trenule\u021b legat cu o sfoar\u0103; mi\u0219care candid\u0103 c\u0103reia acela\u0219i Pessoa \u00eei spune inim\u0103, adic\u0103 impuls vital\u2026 Super-genial text! M-a reconfortat, ca at\u00e2tea altele ale lui, s\u0103-mi v\u0103d mai departe de poezia mea \u201ecomplicat\u0103\u201c\u2026<\/p>\n \u00c0 propos, ce e \u00een cuf\u0103rul lui Pessoa? Cuf\u0103r pe care, de altfel, l-a\u021bi v\u0103zut\u2026<\/strong><\/p>\n Poetul adunase peste 25.000 de manuscrise \u00een acea lad\u0103 care troneaz\u0103 acum goal\u0103 \u0219i misterioas\u0103 la Muzeul Casa Fernando Pessoa. El nu arunca nici m\u0103car o \u00eensemnare scris\u0103 \u00een grab\u0103 pe dosul unui plic, poate imagin\u00e2ndu-\u0219i c\u0103 \u00eei va g\u0103si p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 locul undeva \u00een sutele sale de proiecte abia schi\u021bate, r\u0103mase \u00een infinitul unor ambi\u021bioase inten\u021bii. Toate aceste fragmente m\u0103runte, plus lucr\u0103rile mai ample \u0219i mult sau mai pu\u021bin finalizate se afl\u0103 acum \u00een fondul Bibliotecii Na\u021bionale a Portugaliei (\u0219i constituie o \u201emo\u0219tenire\u201c complet digitalizat\u0103 de prietenul meu Patricio Ferrari, care a participat cu ani \u00een urm\u0103 \u0219i la colocviul de la Bucure\u0219ti dedicat de noi binomului Pessoa-Cioran). Pessoa are un superb muzeu \u00eentr-o cas\u0103 unde ocupa doar o modest\u0103 odaie, f\u0103r\u0103 fereastr\u0103, g\u0103zduit din mil\u0103 de un cumnat. A r\u0103mas \u0219i biblioteca lui destul de consistent\u0103, la r\u00e2ndul ei acum aproape \u00een \u00eentregime digitalizat\u0103, \u0219i important\u0103 pentru sutele de cercet\u0103tori \u201epessoani\u201c care \u00eencearc\u0103 s\u0103 deduc\u0103 p\u00e2n\u0103 \u0219i din sublinierile de lectur\u0103 ale lui Pessoa sursele lui de inspira\u021bie. Miraculos e faptul c\u0103 \u00een mai toate aceste \u00eensemn\u0103ri, consemnate prin ani \u00een stiluri de scriitur\u0103 diferite, pe m\u0103sur\u0103 ce ap\u0103reau noi \u201eautori\u201c \u00een odaia maestrului, exist\u0103 c\u00e2te un gr\u0103unte de genialitate.<\/p>\n Dar Antonio Lobo Antunes \u2013 ce fel de \u00eent\u00e2lnire e pentru dumneavoastr\u0103? \u00centr-un poem, publicat \u00een cel mai recent volum semnat Dinu Fl\u0103m\u00e2nd, \u00eel numi\u021bi, \u00een dedica\u021bie \u201efrate\u201c\u2026<\/strong><\/p>\n Pe Lobo Antunes \u00eel enerva cazul Pessoa, din moment ce el devenise (postum!) nu doar marele poet na\u021bional al modernismului, ci \u0219i un fel de agent turistic pentru Portugalia, instrumentat de na\u021bionalismul fanfaron (la fel ca unele intrumentaliz\u0103ri abuzive la noi, de la Eminescu la Br\u00e2ncu\u0219i). Cum poate fi poet genial cineva care n-a avut experien\u021ba iubirii carnale? \u2013 se aventura Lobo s\u0103 avanseze aceast\u0103 nedovedit\u0103 ipotez\u0103, \u0219i evident c\u0103 se exprima mult mai verde. Tot nec\u0103jindu-m\u0103 c\u0103 umblam cu limba scoas\u0103 dup\u0103 edi\u021bii Pessoa \u0219i umpleam caiete cu variante de traduceri, m-a surprins odat\u0103, la un drum lung cu ma\u0219ina, recit\u00e2ndu-mi timp de aproape un ceas poeme \u00eentregi \u00eenv\u0103\u021bate pe de rost din to\u021bi heteronimii principali ai lui Pessoa, ba chiar \u0219i din opera poetic\u0103 a celui pe care pretindea c\u0103-l detest\u0103. A\u0219a era Lobo Antunes, personaj de o mare complexitate, \u00een ipostaze surprinz\u0103toare, modest \u0219i orgolios deopotriv\u0103, fidel \u00een prietenie, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u021bi-o declare, uluitor de inteligent, tandru \u0219i aspru, posesorul unei culturi vii deprins\u0103 la surse bogate, \u00een mai multe limbi \u2013 plus un autentic geniu literar dublat de un muncitor care transpira pe textele muncii sale literare ca un t\u0103ietor de lemne, \u0219apte zile din \u0219apte. Deveniser\u0103m prieteni dup\u0103 prima noastr\u0103 \u00eent\u00e2lnire la un fesival din Finlanda, el zice c\u0103 se produsese ceva spontan, sau fo\u0219ti tovar\u0103\u0219i de arme \u00een r\u0103zboiul din Angola. La \u00eenceput m\u0103 tr\u0103gea discret de limb\u0103 s\u0103-i spun cum decurge via\u021ba mea \u00een comunismul adev\u0103rat, m\u0103 ducea, \u00een Lisabona, la cabinetul lui unde d\u0103dea uneori consulta\u021bii de psihiatrie, dar mai mult \u00ee\u0219i anula pacien\u021bii ca s\u0103 poat\u0103 s\u0103 scrie. Iar tot \u00eendemn\u00e2n \u00addu-m\u0103 s\u0103-i povestesc, eu nu-mi d\u0103deam seama c\u0103 m\u0103 l\u0103sam ademenit, de fapt, \u00een \u0219edin\u021be de psihanaliz\u0103, dup\u0103 care ie\u0219eam stors de acolo, \u00eens\u0103 \u0219i mai u\u0219urat, fiindc\u0103 r\u0103scolisem tocmai prin acele cotloane ale vie\u021bii mele spre care evitam s\u0103 \u00eendrept lanterna. Extirpam mult puroi din suflet. M-a ajutat s\u0103 ob\u021bin o important\u0103 burs\u0103 \u00een Portugalia, \u0219i mi-a deschis toat\u0103 re\u021beaua prietenilor s\u0103i literari care m\u0103 invitau la ei acas\u0103, m\u0103 \u00eendemna s\u0103 continui s\u0103 scriu \u0219i m-ar fi ajutat, probabil, s\u0103 m\u0103 instalez la marginea oceanului, dac\u0103 i-a\u0219 fi cerut-o (dar eu am considerat, destul de t\u00e2rziu, c\u0103 a-\u021bi p\u0103r\u0103si \u021bara este o decizie personal\u0103 grav\u0103 \u00een care nu po\u021bi implica pe nimeni altcineva). A fost cu adev\u0103rat fratele meu adoptiv \u0219i un model absolut de scriitor pentru mine. Numai t\u00e2rziu, dup\u0103 ce am vizitat \u00eempreun\u0103, venind de la Colibi\u021ba, casa mea p\u0103rinteasc\u0103 de la Susenii B\u00e2rg\u0103ului, acum locuit\u0103 doar de o parte din c\u0103r\u021bile mele, \u0219i de portretele alor mei, Lobo mi-a scris urm\u0103toarea dedica\u021bie pe o carte a lui abia ap\u0103rut\u0103 (S\u00f4bolos rios que v\u00e3o<\/em>): \u201ePentru Dinu fratele meu de peste treizeci de ani, fiindc\u0103 dup\u0103 ce am v\u0103zut casa Mamei sale m-am sim\u021bit \u0219i eu fiul ei\u201c. Nu exist\u0103 o declara\u021bie mai sublim\u0103 de prietenie! Se \u00eent\u00e2mpla \u00een 2017. Poemul despre care vorbi\u021bi i-l dedicasem eu mai t\u00e2rziu, \u00een momentul c\u00e2nd s-a declan\u0219at teribila lui boal\u0103, care i-a venit de hac \u00een luna mai, anul acesta. \u00cens\u0103 apucase s\u0103 miroase intens, \u00eenainte de asta, cum f\u0103cea totdeauna cu c\u0103r\u021bile lui traduse \u00een alte limbi, edi\u021bia rom\u00e2neasc\u0103 a acelui profund roman autobiografic \u2013 Pe r\u00e2urile ce duc<\/em>. M-am dus s\u0103-i depun la picioare, \u00een superba catedral\u0103 a Ieronimilor, unde trupul lui z\u0103cea inert, \u00eentre onorurile na\u021bionale, \u0219i romanul tradus \u00eentre timp, Fado alexandrino<\/em>. Sunt convins c\u0103 Lobo l-a adulmecat cu unul din sim\u021burile lui transcendentale.<\/p>\n Ce au ace\u0219ti portughezi pe care \u00eei iubi\u021bi (\u0219i \u00eei traduce\u021bi) at\u00e2t de mult? \u00cen parafraz\u0103: de ce Portugalia altfel (inclusiv \u00een sens literar)?<\/strong><\/p>\n Sunt genero\u0219i, imaginativi, aventurieri curio\u0219i, noroco\u0219i c\u0103 geografia le-a permis s\u0103 plece la st\u00e2nga pe m\u0103ri, fiindc\u0103 pe partea dreapt\u0103 a \u021b\u0103rii aveau un singur vecin cu care nu s-au \u00een\u021beles totdeauna (iar noi tot la st\u00e2nga o lu\u0103m periodic spre Occident, p\u0103cat doar c\u0103 nu avem vecin un ocean\u2026); v\u0103d \u0219i \u00een istoria lor serii \u00eentregi de complexe de inferioritate \u00een compara\u021bie cu marile puteri, dar v\u0103d \u0219i tenacitatea cu care \u0219i-au construit o identitate inconfundabil\u0103, nu doar imperial\u0103, ci poate \u00een proiec\u021bia celui de al Cincilea Imperiu, cultural, la care tot visa Fernando Pessoa. Iar m\u0103nu\u0219a limbii rom\u00e2ne \u00eembrac\u0103 foarte bine m\u00e2na portughezului care scrie.<\/p>\n Exilul, \u00eendep\u0103rtarea de Rom\u00e2nia (poate chiar unele rupturi) adaug\u0103 ceva literaturii pe care o scrie\u021bi?<\/strong><\/p>\n Evident c\u0103 dac\u0103 \u00ee\u021bi iei lumea \u00een cap, iar eu am ezitat mul\u021bi ani s-o fac, multe repere se modific\u0103 \u00een sufletul t\u0103u. Iar faptul c\u0103 trebuie s\u0103 supravie\u021buie\u0219ti \u00eentr-un mediu dac\u0103 nu ostil, cel pu\u021bin nefamiliar, \u00een cel mai bun caz \u00ee\u021bi ascute \u0219i inteligen\u021ba sau te oblig\u0103 s\u0103 ie\u0219i din comodit\u0103\u021bile rutinei. \u00cen ce m\u0103 prive\u0219te, odat\u0103 intrat \u00een libr\u0103riile Occidentului mi s-a p\u0103rut c\u0103 totul fusese scris. Eram blocat. N-a\u0219 putea s\u0103 explic unde am g\u0103sit for\u021ba s\u0103 pun din nou cuvinte pe pagina alb\u0103, dar am g\u0103sit-o. S-a profilat atunci ideea c\u0103 trebuie s\u0103 o iau de la cap\u0103t, \u0219i cred c\u0103 eu am devenit astfel adaosul acelei idei.<\/p>\n Scriitorul e obligat s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 un revoltat? A\u0219a cum a\u021bi spus, de fapt, c\u00e2ndva, f\u0103r\u0103 semn de \u00eentrebare\u2026<\/strong><\/p>\n \u0218tim deja de la Juvenal c\u0103 indignarea este un bun conduc\u0103tor \u00een poezie, ba chiar una din energiile reac\u021biei sale moral-estetice, vitala surs\u0103 de nelini\u0219te f\u0103r\u0103 de care nici s\u00e2ngele din vene, nici cel din fraz\u0103 nu circul\u0103. Revolta se adaug\u0103 \u00een consecin\u021b\u0103, fiindc\u0103 poetul este prin natura lui o fiin\u021b\u0103 reactiv\u0103. Grecii \u0219tiau foarte bine c\u0103 nu po\u021bi negocia nimic cu destinul, dar p\u00e2n\u0103 \u0219i cel mai s\u0103r\u0103ntoc locuitor al polisului se \u00eenghesuia pe b\u0103ncile de piatr\u0103 ale amfiteatrelor s\u0103 aud\u0103 din gura unui personaj inventat de Eschil sau de Euripide cum se r\u0103ste\u0219te la zei, dincolo de resemnare, b\u00e2jb\u00e2ind mereu dup\u0103 o explica\u021bie care s\u0103-l \u00eempace, c\u00e2t de c\u00e2t, cu nefericirile vie\u021bii lui de om muritor.<\/p>\n Ce v\u0103 revolt\u0103 foarte tare \u2013 \u0219i \u00een literatur\u0103, \u0219i \u00een afara literaturii?<\/strong><\/p>\n Lipsa de onestitate, din care deseori decurg \u0219i via\u021ba mediocr\u0103 \u0219i literatura mediocr\u0103. \u0218tiu \u00eens\u0103 c\u0103 ar trebui s\u0103 m\u0103 mai potolesc, c\u0103ci fiecare are dreptul s\u0103-\u0219i tr\u0103iasc\u0103 plenar \u0219i onest propria lui mediocritate. Precizez \u00eens\u0103 c\u0103 debordeaz\u0103 indignarea \u00een unele poeme ale mele, vechi sau noi, mai mult din perspectiva istoriei noastre colective, de\u0219i pornesc de la detaliile \u00eenc\u0103rcatei mele biografii. Nu pot uita privirile albe din ochii p\u0103rin\u021bilor mei care nu z\u0103reau un orizont \u00een anii de dup\u0103 sf\u00e2r\u0219itul r\u0103zboiului (de\u0219i eu pe atunci nu \u00een\u021belegeam nimic), dar \u0219i mai greu dup\u0103 aceea, nici morm\u0103ielile bunicului c\u0103ruia un soldat sovietic \u00eei tr\u0103sese cizmele din picioare, nici at\u00e2tea alte constuc\u021bii de propagand\u0103 meticulos inventate de ideologii comunismului autohton, care \u00eemi ocup\u0103 abuziv memoria, \u00eenc\u00e2t nu am uitat textele c\u00e2torva zeci de c\u00e2ntece \u201epatriotice\u201c de atunci, \u0219i m\u0103 trezesc deseori \u00een c\u00e2te un co\u0219mar r\u0103cnind, la miezul nop\u021bii, \u00een mijlocul unui cor ce ia cu asalt mun\u021bii patriei sau flutur\u0103 e\u0219arfe tricolore pe sondele nu mai pu\u021bin patriotice \u2013 nu pot uita gaura neagr\u0103 a inexsten\u021bei noastre colective de atunci, \u00eentins\u0103 pe c\u00e2teva decenii, dar care pentru at\u00e2\u021bia ferici\u021bi imbecili \u00eenc\u0103 pare s\u0103 fi r\u0103mas raiul adamic de unde au fost alunga\u021bi.<\/p>\n Care crede\u021bi c\u0103 a fost V\u00e2rsta de Aur a poeziei de limb\u0103 rom\u00e2n\u0103?<\/strong><\/p>\n Spaniolii au inventat expresia, dup\u0103 ce Cristofor Columb, \u0219i al\u021bi buni c\u00e2rmaci, le-au predat cheile unui vast imperiu geografic. \u00cens\u0103 de aurul Anzilor au profitat \u0219i literatura, teatrul, artele, lucr\u0103rile spiritului \u00een general, \u00eentr-o densitate de genii rareori reunit\u0103 ca atunci, dac\u0103 ne g\u00e2ndim c\u0103 Cervantes, Lope de Vega, Quevedo, G\u00f3ngora, Vel\u00e1squez, El Greco, Murillo sau patronul poe\u021bilor mistici San Juan de la Cruz \u0219.a. au fost aproape contemporani. Iar un tip aparte de energie baroc\u0103 s-a r\u0103sp\u00e2ndit prin for\u021ba limbii (m\u0103 g\u00e2ndesc la miraculoasa mexican\u0103 Juana In\u00e9s de la Cruz) \u0219i deopotriv\u0103 ca o concep\u021bie elevat\u0103 despre perfec\u021biunea artistic\u0103, \u00een arte sau \u00een arhitectur\u0103, \u00een me\u0219te\u0219ugurile care \u00eenfrumuse\u021beaz\u0103 via\u021ba, sau chiar ca model de evlavie cre\u0219tin\u0103; \u00eenc\u00e2t ceea ce numim baroc (\u0219i nu e c\u00e2tu\u0219i de pu\u021bin vorba de opulen\u021b\u0103 ornamental\u0103) \u2013 perceptibil \u0219i \u00een multe opere moderne ale lumii hispanice, de la Vallejo la Lezama Lima \u0219.a. \u2013 este un amestec de libertate de imagina\u021bie plus elogiul secret al rigorii. Liberi \u0219i riguro\u0219i \u00een poezie au devenit poe\u021bii rom\u00e2ni numai odat\u0103 cu Eminescu, \u00een raport cu exigen\u021bele limbii rom\u00e2ne care devenea abia prin el pe deplin expresiv\u0103, dup\u0103 ce ajusese a\u0219a de t\u00e2rziu s\u0103 fie scris\u0103 c\u00e2t de c\u00e2t corect. Bine-ar fi fost dac\u0103 vreun boier Neac\u0219u se apuca s\u0103 scrie pe rom\u00e2ne\u0219te cu c\u00e2teva secole mai devreme, poate chiar cu litere latine \u0219i mai aproape de rostirea fireasc\u0103 a doinelor \u0219i baladelor populare, care precis erau mult mai limpezi dec\u00e2t bucoavna c\u00e2mpulungeanului. Dar informatorul Neac\u0219u este imaginea tipic\u0103 a individului care nu are nici lecturi, nici exerci\u021biul constant al scrisului, a\u0219a c\u0103 e nevoit s\u0103 culce c\u00e2teva fraze cu pana folose\u0219te \u00een acea scrisoare o p\u0103s\u0103reasc\u0103 slavo-latin\u0103 \u0219i ea inventat\u0103, fiindc\u0103 i s-ar p\u0103rea nedemn s\u0103 scrie cu dic\u021bia cursiv\u0103 a poporanilor din urbea lui\u2026 La noi, numai dup\u0103 Eminescu \u0219i Creang\u0103, \u0219i \u00eempreun\u0103 cu Bacovia, Blaga, Ion Barbu, Arghezi \u0219i c\u00e2\u021biva al\u021bii, s-au diversificat resursele de expresie ale limbii rom\u00e2ne, \u0219i s-au structurat unele modele de rigoare \u0219i suple\u021be \u00een puritate. Adic\u0103 s-a ajuns la o limb\u0103 care poate s\u0103 exprime TOTUL, inclusiv cu altoiuri hibride care au devenit prelungiri organice ale trunchiului limbii rom\u00e2ne. Tare bine ne-ar prinde o genera\u021bie ca a lor, fiindc\u0103 limba rom\u00e2n\u0103 e m\u00e2nuit\u0103 azi f\u0103r\u0103 pic de suflet, de parc\u0103 bidineaua ar da cu vopsea peste ni\u0219te \u0219abloane de carton numai c\u00e2t s\u0103 imprime enun\u021buri mecanice \u0219i indica\u021bii sumare despre marfa aflat\u0103 \u00een\u0103untrul unor vagoane sau cutii. \u00cen noul imperiu materialist, care batjocore\u0219te cu inventivitate vicioas\u0103 emo\u021bia, am mai avea multe de \u00eenv\u0103\u021bat chiar din armonia unei fraze literare bogate ceva despre supla interac\u021biune a materiei cu spiritul.<\/p>\n S\u0103 spunem a\u0219a: poezia dumneavoastr\u0103 pare s\u0103 caute mereu o form\u0103 de claritate grav\u0103. Cum se construie\u0219te aceast\u0103 tensiune \u00eentre limpezime \u0219i mister?<\/strong><\/p>\n Am \u00eenv\u0103\u021bat t\u00e2rziu c\u0103 limpezimea alimenteaz\u0103 \u0219i bog\u0103\u021bia misterului din poezie, dar nu m-a\u0219 \u00eencumeta s\u0103 explic prin ce vraj\u0103 se petrece aceast\u0103 transformare, \u00eentruc\u00e2t fiecare poet descoper\u0103 secretul numai din propriile lui e\u0219ecuri, dac\u0103 are noroc. Cuv\u00e2ntul \u201etensiune\u201c este esen\u021bial. Poezia e definit\u0103 mai degrab\u0103 de intensitate dec\u00e2t de iluzoria diversitate. Cu peste patru mii de ani \u00een urm\u0103 Homer vorbea undeva \u00een Odysseia despre situa\u021bia tragic\u0103 \u00een care omul \u201enu poate privi f\u0103r\u0103 lacrimi\u201c. Totul pare banal \u00een aceast\u0103 imagine, \u00een afar\u0103 de eviden\u021ba-evident\u0103 c\u0103 e vorba de o metafor\u0103 excep\u021bional\u0103 \u00een simplitatea ei. Nu e doar o condensare lapidar\u0103, spartan\u0103, care rezum\u0103, s\u0103 zicem, un discurs explicativ care s-ar etala altfel pe o pagin\u0103 \u00eentreag\u0103 de proz\u0103 divagant\u0103. Acea imagine aparent modest\u0103 are un poten\u021bial de expresivitate \u00eenzecit fa\u021b\u0103 de ceea ce etaleaz\u0103 simpla combina\u021bie de cuvinte. Am sub\u00eentitulat Elegii didactice <\/em>recentul meu volum de poeme tocmai fiindc\u0103 \u00eencerc s\u0103 o iau metodic spre misterele poemului etal\u00e2nd c\u00e2t mai clar premizele, datele, c\u00e2mpurile vizibile care \u00ee\u0219i ascund intr\u0103rile spre via\u021ba magmatic\u0103 de sub text. Dar aceste intr\u0103ri pot fi \u0219i deschise.<\/p>\n Ce este aceasta \u2013 limba poeziei?<\/strong><\/p>\n Este emo\u021bia care g\u0103se\u0219te limba cognitiv\u0103. \u0218i probabil este o dovad\u0103 despre existen\u021ba con\u0219tiin\u021bei. Emo\u021bia vine dintr-un conglomerat de sentimente care \u00eei transmit limbajului sarcina de a scrie, dar numai scrierea \u00een sine este cognitiv\u0103. Paul Ricoeur, spre sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii sale, constata uluit c\u0103 istoria filosofiei nu s-a ocupat niciodat\u0103 serios de problema imagina\u021biei (poate cu excep\u021bia lui Kant), fiindc\u0103 a plasat-o \u00een sfera cunoa\u0219terii, subordon\u00e2nd-o acesteia. \u00cens\u0103 Ricoeur consider\u0103 c\u0103 imagina\u021bia se \u00eenscrie \u00eentr-un registru al ac\u021biunii. Einstein a ac\u021bionat cu imaginara lui ipotez\u0103 despre spa\u021biul-timp, iar for\u021ba imagina\u021biei sale a transformat lumea. Imagina\u021bia ca fic\u021biune este \u0219i la baza capacit\u0103\u021bii noastre de a m\u00e2nui limbajul, care ne face s\u0103 vedem permanent lumea sub un alt unghi \u0219i s\u0103 ac\u021bion\u0103m diferit, inventiv asupra ei. A\u0219 mai men\u021biona formidabila munc\u0103 a lui Antonio Damasio, venerabil savant de origine portughez\u0103, specialist \u00een ceea ce azi numim \u201eneuro\u0219tiin\u021be\u201c, care e convins c\u0103 existen\u021ba con\u0219tiin\u021bei e dovedit\u0103 de ceea ce el nume\u0219te interoception<\/em>, adic\u0103 percep\u021bia abisal\u0103 din interiorul organelor noastre care ne \u021bine \u00een permanent\u0103 alert\u0103 asupra stadiului vie\u021bii din noi. Convie\u021buim profund, cu o reprezentare aproape visceral\u0103, plasat\u0103 ad\u00e2nc, sub cortexul ce \u00adrebral, cu sentimentul locului nostru \u00een lume, iar Damasio e convins c\u0103 aceast\u0103 con\u0219tiin\u021b\u0103 alc\u0103tuie\u0219te chiar un \u201eagregat de dispozitive protectoare\u201c \u00een procesul men\u021binerii vie\u021bii care necesit\u0103 permanente corect\u0103ri \u0219i adapt\u0103ri, fiindc\u0103 via\u021ba p\u0103\u0219e\u0219te mai mult pe buza pr\u0103pastiei. Probabil din acea zon\u0103 \u021b\u00e2\u0219ne\u0219te uneori energia creatoare care-i indic\u0103 apoi limbajului ce cuvinte s\u0103 aleag\u0103 pentru poem; acea energie fiind \u00eens\u0103 doar un sentiment continuu pe care-l avem despre existen\u021ba noastr\u0103, \u00een permanent\u0103 alert\u0103, \u0219i nicidecum disciplina cognitiv\u0103 care m\u00e2nuie\u0219te cuvintele. Deci ar trebui s\u0103 fim mai precau\u021bi \u0219i c\u00e2nd sufoc\u0103m sub laude inteligen\u021ba artificial\u0103, slut\u0103 prin defini\u021bie tocmai fiindc\u0103 \u00eei lipse\u0219te con\u0219tiin\u021ba. Nu m\u0103 mir c\u0103 Damasio \u00eel ador\u0103 pe Spinoza, cel convins c\u0103 exist\u0103 o unitate \u00eentre corp \u0219i spirit, \u0219i tot el demonstreaz\u0103 \u00eentr-o carte deja celebr\u0103 c\u0103 Descartes se afla \u00een eroare (L\u2019Erreur de Descartes<\/em>) miz\u00e2nd totul pe ra\u021biune. Partea cea mai vulnerabil\u0103, dar \u0219i cea mai creatoare a individului sunt emo\u021biile. Liderii neocartezieni \u0219i neopozitivi\u0219ti ai mercantilismului mondial de azi, campionii pragmatismului algoritmic ar trebui s\u0103 ia lec\u021bii de filozofie. \u0218i de poezie\u2026 Iar Damasio \u00eel citeaz\u0103 recent (\u00een Philoso \u00adphie magasine<\/em>, nr. 198, avril 2026) pe Karl Friston, care spune c\u0103 noi nu percepem direct lumea, ci doar un model de lume \u201epe care a construit-o \u00een prealabil creierul nostru, iar el se a\u0219teapt\u0103 s-o \u00eent\u00e2lneasc\u0103\u201c. Fiindc\u0103 percep\u021bia corect\u0103 despre lume nu se produce dec\u00e2t dup\u0103 ce rectific\u0103m erorile predic\u021biunilor noastre, \u00eentruc\u00e2t creierul nostru se ajusteaz\u0103 \u00een permanen\u021b\u0103 la realitate recunosc\u00e2ndu-\u0219i astfel limitele, faliile. Iar eu, biet poet, m\u0103 \u00eentreb dac\u0103 se vor mai produce vreodat\u0103 necesarele ajust\u0103ri \u00een creierul c\u00e2torva mari dictatori (sau imbecili m\u0103run\u021bi \u00eens\u0103 cu puteri discre\u021bionare) care nu cunosc dec\u00e2t for\u021ba brut\u0103, iar sensibilitatea uman\u0103 li se pare mai degrab\u0103 o tumor\u0103. Din asta \u00eencerc eu s\u0103 fac poezie.<\/p>\n \u00cen ce m\u0103sur\u0103 poezia este o negociere cu t\u0103cerea?<\/strong><\/p>\n Superb\u0103 \u00eentrebare. Ar trebui s\u0103 scriu o carte \u00eentreag\u0103 despre asta. \u00cencep\u00e2nd cu o prelung\u0103 t\u0103cere. Dar cum eu sunt mai degrab\u0103 guraliv, iar \u00een cea mai recent\u0103 carte a mea am devenit poate prea discursiv, m\u0103 m\u0103rginesc s\u0103 spun c\u0103 intersti\u021biile poemului vorbesc de multe ori mai conving\u0103tor dec\u00e2t cuvintele.<\/p>\n E ceva ce v\u0103 d\u0103 \u00een plus poezia acum? Mai ales poezia dumneavoastr\u0103, acum, adic\u0103 \u2013 la senectute?<\/strong><\/p>\n Faptul c\u0103 nu m\u0103 opresc din scris, \u0219i o fac de parc\u0103 a\u0219 avea de recuperat lungi perioade infertile impuse mie de diverse \u00eemprejur\u0103ri, sau de propriile mele spaime, de dubii sau de via\u021b\u0103 spiritual\u0103 arid\u0103, m\u0103 uime\u0219te \u0219i pe mine. Bine c\u0103 se \u00eent\u00e2mpl\u0103 a\u0219a. Am crescut lent, am \u00een\u021beles cu greu, \u0219i nici nu am prea avut totdeauna \u00eencredere \u00een mine.<\/p>\n Care e, pentru dumneavoastr\u0103, viteza trecutului?<\/strong><\/p>\n Eminescu g\u0103sise deja versul esen\u021bial, la sf\u00e2r\u0219itul acelui impecabil sonet: \u201eIar timpul cre\u0219te-n urma mea\u2026 m\u0103-ntunec!\u201c Prelungind r\u0103spunsul la \u00eentrebarea precedent\u0103, a\u0219 spune c\u0103 v\u00e2j\u00e2iala care urmeaz\u0103 s\u0103 m\u0103 \u00eentunece \u00eemi aduce deocamdat\u0103 o lumin\u0103 ciudat\u0103, un fel de \u00eenseninare cu care pot distinge frumuse\u021bea sfioas\u0103 a artei discrete \u0219i m\u0103re\u021bia, darul corporalizat treptat \u00een via\u021ba mea, acest sentiment \u00een\u0103l\u021b\u0103tor care este poezia. Dac\u0103 a\u0219 fi un mistic, poate m-a\u0219 feri s\u0103 expun asemenea exalt\u0103ri. \u00cens\u0103 devine pentru mine tot mai urgent \u0219i mai imperios s\u0103 afirm necesitatea poeziei pentru fiin\u021ba uman\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103-mi pese dac\u0103 sunt crezut sau nu, fiindc\u0103 tocmai aceast\u0103 convingere m\u0103 traverseaz\u0103 cu viteza cu care v\u00e2ntul solar de electroni \u0219i de protoni nimbeaz\u0103 noaptea nordic\u0103 a p\u0103m\u00e2ntului.<\/p>\n sursa:romanialiterara.com<\/p>\n <\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Cristian P\u0103tr\u0103\u0219coniu: Mai po\u021bi face ast\u0103zi poezie f\u0103r\u0103 s\u0103 cuno\u0219ti \u2013 sau m\u0103car f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eencerci s\u0103 cuno\u0219ti \u2013 istoria poeziei? Dinu Fl\u0103m\u00e2nd: Singur c\u0103 po\u021bi, \u0219i mul\u021bi se \u00eencumet\u0103 pe aceast\u0103 cale, \u00eentr-o ignoran\u021b\u0103 suav\u0103. De obicei naivitatea se pl\u0103te\u0219te, fiindc\u0103 durata de via\u021b\u0103 creatoare a poetului incult e foarte scurt\u0103. Iar textele care zboar\u0103 … <\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"image","meta":{"ngg_post_thumbnail":0,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["entry","post","publish","author-antonel","post-17891","format-image","category-biblioteca","post_format-post-format-image","has-format"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17891","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17891"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17891\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17967,"href":"https:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17891\/revisions\/17967"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17891"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17891"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17891"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}