Sfinții doctori fără de arginți i-au vindecat pe cei bolnavi și nu au perceput vreo taxă pentru binele făcut. Cei mai cunoscuți sunt pomeniți câte doi în cultul liturgic.
Calendarul creștin ortodox prezintă numele a sute de sfinți mucenici, martiri, apostoli, cuvioși, ierarhi și mulți alții. O categorie aparte o reprezintă doctorii fără de arginți, aceia care și-au pus talantul vindecător în slujba aproapelui, vindecând nu doar trupul ci și sufletul.
Numele celor mai cunoscuți doctori fără de arginți sunt: Cosma și Damian din Roma, Chir și Ioan, Pantelimon și Ermolae, Samson și Diomid, Mochie și Anichit, Talaleu și Trifon.
Din anul 2001, în urma săpăturilor arheologice de la Halmyris, județul Tulcea, la ceata vindecătorilor fără plată se adaugă și Sfinții Epictet și Astion, prăznuiți pe data de 8 iulie.
De menționat că în rândul sfinților au fost trecute trei perechi de sfinți doctori fără de arginți cu aceleași nume: Cosma și Damian din Roma, prăznuiți pe 1 iulie, Cosma și Damian din Asia, cinstiți pe 1 noiembrie și Cosma, Damian, Leontie, Antim și Evprepie, înscriși în sinaxare pe 17 octombrie.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, întrunit în ședința de lucru din 9 februarie 2023, a declarat anul 2024 ca Anul Omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor și Anul comemorativ al tuturor Sfinţilor tămăduitori fără de arginți în Patriarhia Română.
Sf. Cosma și Damian
Sfinții Cosma și Damian s-au născut și au trăit la Roma în a doua parte a secolului al III-lea, fiind botezați încă din tinerețe. Amândoi au învățat medicina, care i-a ajutat să răspândească ușor credința creștină printre compatrioții lor suferinzi. Aceștia le spuneau celor bolnavi că este necesar să se boteze pentru a fi vindecați complet.
Lucrarea lor tămăduitoare nu putea fi trecută cu vederea în plină perioadă a prigoanei creștine. Împăratul roman Carin i-a chemat să dea socoteală și să îi convingă să jertfească idolilor, însă, în acel moment, fața i s-a sucit la spate. După ce a fost vindecat de Sfinții Cosma și Damian, împăratul Carin s-a convertit la creștinism.
Sfinții tămăduitori și-au continuat activitatea. Însă profesorul care îi învățase medicina, împreună cu alți medici, i-au ucis cu pietre pe cei doi tămăduitori, fiindcă îl întrecuseră în vindecarea bolnavilor.
Sfinții Cosma și Damian ocrotesc lăcașuri de cult, instituții medicale și sociale din țara noastră, iar fragmente din cinstitele lor moaște se găsesc la mai multe biserici din România.
Capela Institutului Clinic Fundeni are două fragmente din cinstitele moaște ale Sfinților doctori fără de arginți Cosma și Damian, ocrotitorii lăcașului de cult.
Troparul, glasul 8:
Sfinţilor cei fără de arginţi şi de minuni făcătorilor, cercetaţi neputinţele noastre. Şi ca unii care în dar aţi luat, în dar daţi-ne nouă.
Sfinții Mucenici și doctori fără de arginți Cosma și Damian serbați pe 1 iulie.
Rugăciune către Sfinții Mucenici și Doctori fără de arginți Cosma și Damian, pentru cei bolnavi
Slăviților făcători de minuni şi Doctori fără de arginți Cosma și Damian, iubindu-L pe Hristos Dumnezeu din tinerețile voastre, nu numai meșteșugul doctorilor ați învățat, ci mai ales har neîmpuținat al tămăduirii tuturor bolilor ați primit de la Dumnezeu. Pentru aceasta, și pe noi, care cădem înaintea cinstitei icoanei voastre, degrabă auziți-ne. Pe copiii care cer ajutorul vostru la învățătură povățuiții cu rugăciunile voastre, ca, râvnind viețuirii voastre, să afle nu numai cele pământești, ci mai ales să sporească în cucernicie și în credința cea dreaptă.
Celor ce zac de boală și s-au deznădăjduit de ajutorul omenesc, dar aleargă la voi cu credință fierbinte și rugăciune osârdnică, tămăduire dăruiți-le cu cercetarea voastră cea milostivă și de minuni făcătoare; așijderea și pe cei ce din pricina bolilor grele au căzut în trândăvire, în puținătate de suflet și în cârtire, cu harul cel dat vouă de Dumnezeu întăriți-i în răbdare și îndrumați-i, să priceapă sfânta și desăvârșita voie a lui Dumnezeu în ce ne privește şi să se facă părtași ai harului mântuitor al lui Dumnezeu. Pe toți cei ce aleargă la voi cu osârdie ocrotiți-i de bolile cele crunte, apărați-i de moartea năprasnică și, cu puternica voastră mijlocire înaintea lui Dumnezeu, păziți-i neclintiți în dreapta credință și ajutați-i în sporirea duhovnicească, ca împreună cu voi să se învrednicească în veacul ce va să vină a lăuda şi a slăvi Numele Cel Preasfânt şi de mare cuviință al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin.
Sf. Chir și Ioan
Sfinții doctori fără de arginți Chir și Ioan au trăit în vremea împăratului Dioclețian. Sfântul Chir s-a născut în Alexandria, Egipt, unde a studiat medicina. Bolnavilor care îl vizitau le spunea: „Dacă nu vreți să vă îmbolnăviți, păziți-vă de păcat, pentru că, de cele mai multe ori, boala este un rezultat al păcatului”.
Într-o zi, ostașul Ioan din Edessa Mesopotamiei, l-a vizitat pe doctorul Chir la mănăstirea unde se retrăsese. Ioan a fost încreștinat de Chir și tot de la el a învățat medicina, alăturându-i-se în lucrarea de vindecare a bolnavilor.
Sfinții Chir și Ioan plecau uneori din mănăstirea unde locuiau, pentru a-i ajuta pe oamenii din satele învecinate și pentru a propovădui Evanghelia lui Hristos. Într-una din aceste plecări au fost întemnițați de autoritățile romane, torturați și apoi decapitați.
Istoria a consemnat mai multe minuni ale acestora, una din ele fiind redarea vederii Patriarhului Sofronie al Ierusalimului, care a trăit în secolul al VII-lea.
În țara noastră, șase spitale clinice și de urgență pentru copii sunt ocrotite de Sfinții doctori fără de arginți Chir și Ioan – printre ele, Capela Spitalului pentru Copii din Galați și a Spitalului din Vatra Dornei.
Tropar, glasul 5:
Sălăşluindu-se darul Treimii în inimile voastre cele curate, Preafericiţilor Chir şi Ioan, v-aţi arătat înfricoşători izgonitori ai duhurilor celor necurate; şi aţi fost tămăduitori ai neputinţelor, nu numai ai celor descoperite, ci şi ai celor ascunse. Drept aceea, îndrăzneală având către Dumnezeu Cel Iubitor de oameni, prin rugăciunile voastre, cele neîncetate, tămăduiţi patimile noastre.
Sfinții Mucenici și doctori fără de arginți Chir și Ioan sun prăznuiți pe 31 ianuarie.
Sf. Pantelimon și Ermolae
Sfântul Pantelimon, Pantoleon după numele primit la naștere, s-a născut în Nicomidia în timpul împăratului Maximian, din părinții Evula și Eustrogie. Convertirea sa la creștinism a fost una minunată, astfel că, după ce a pus la încercare puterea lui Dumnezeu, înviid prin rugăciune un copil mușcat de o viperă, a hotărât să se boteze.
Ca și în cazul Sfinților Chir și Ioan, Sfântul Pantelimon a fost încreștinat de Sfântul Ermolae, preot și doctor fără de arginți.
Sfântul Pantelimon a învățat medicina din tinerețe și trebuia să fie doctorul împăratului roman Maximian, dar, când acesta din urmă a auzit că tânărul a devenit creștin, a încercat să îl convingă să jertfească idolilor. Fiind fără izbândă încercarea împăratului, Sfântului Pantelimon a murit decapitat după multe alte încercări și chinuri.
Sfântul Pantelimon este ocrotitorul mai multor spitale și lăcașuri de cult din țară. Fragmente din cinstitele sale moaște se află la mai multe biserici din Capitală, printre care Mărcuța, „Sf. Gheorghe” – Capra și „Sf. Dumitru” – Poștă.
Tropar , glas 3:
Purtătorule de chinuri, Sfinte şi Tămăduitorule Pantelimon, roagă pe Milostivul Dumnezeu să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.
Sfântul Mucenic și tămăduitor Pantelimon este pomenit pe 27 iulie.
Sfântul Ermolae a fost preot în Nicomidia în timpul împăratului Maximian. Fiind un creștin râvnitor, a fost hirotonit diacon și apoi preot pentru creștinii din oraș.
Într-un an, în seara de Crăciun, împăratul a poruncit să fie arși de vii toți creștinii din cetate, știind că se adunau la slujbe. Printre cei care au scăpat s-a numărat și preotul Ermolae.
Moartea i-a fost adusă de convertirea Sfântului Pantelimon, care era pe atunci doar un tânăr ce studia medicina. Împăratul Maximian s-a mâniat că i-a fost încreștinat viitorul doctor și a poruncit să fie adus Ermolae la el. Preotul s-a dus de unul singur la împărat și, refuzând să jertfească idolilor, a fost decapitat.
Tropar:
Vlăstar dumnezeiesc al Nicomidiei și doctor fără de arginți al celor suferinzi te-ai arătat, fericite Ermolae, de Dumnezeu, înțelepțite. Drept aceea, mulțimea credincioșilor aleargă la ajutorul tău.
Sfântul Ermolae este pomenit pe 26 iulie împreună cu Ermip și Ermocrat, în ajunul prăznuirii Sfântului Pantelimon.
Sf. Samson și Diomid
Sfântul Samson s-a născut la Roma, într-o familie care avea descendențe imperiale, fiind rude cu Sfântul Împărat Constantin cel Mare. A studiat filosofia, poezia și medicina, vindecând bolnavii fără a percepe vreo taxă, deoarece considera medicina o îndeletnicire filantropică.
După moartea prinților săi, a dat săracilor toată averea și s-a mutat la Constantinopol, continuându-și misiunea de tămăduitor. Primea în casa lui pe cei care nu aveau unde să locuiască și pe cei sărmani, de unde a primit și numele de „iubitor al străinilor”. Patriarhul Mina al Constantinopolului a aflat de el și l-a hirotonit preot.
În acea vreme, împărat al Imperiului Roman era Iustinian, care suferea de o boală grea. Rugându-se la Dumnezeu să îi trimită un tămăduitor, i s-a descoperit în vis Samson, pe care chemându-l, l-a vindecat cu rugăciunile sale.
Drept răsplată, Împăratul Iustinian a ridicat o bolniță unde mii de oameni erau îngrijiți de Sfântul Samson. Când sfântul a trecut la Domnul, a fost înmormântat în Biserica Sfântului Mochie din Constantinopol, un alt sfânt tămăduitor fără de arginți.
Tropar, glasul 8:
În răbdare ți-ai agonisit plata ta, părinte cuvioase; în rugăciuni neîncetat răbdând, pe săraci iubind şi pe aceia îndestulând. Ci te roagă lui Hristos Dumnezeu, Sfinte Samson, milostive fericite, să mântuiască sufletele noastre.
Sfântul Samson este prăznuit pe 27 iunie.
Sfântul Diomid s-a născut, în secolul al III-lea, într-o familie de buni creștini din Tarsul Ciliciei care l-au învățat să își iubească aproapele. Datorită iubirii pentru cei care sufereau, Diomid a studiat medicina și a devenit un doctor cunoscut pentru tămăduirile lui miraculoase.
A mers în Niceea Bitiniei pentru a propovădui Evanghelia lui Hristos și a-i vindeca pe oamenii din cetate. I sa dus rapid vestea că e un medic bun, însă împăratul Dioclețian a auzit și de faptul că este creștin, ordonând uciderea lui.
Când grupul de ostași a ajuns la casa lui, Sfântul Diomid trecuse la viața veșnică, însă unul din ostași i-a tăiat capul pentru a-l arăta împăratului, ceea ce i-a adus orbirea pe loc.
Dioclețian a cerut să fie dus capul înapoi la casa lui Diomid și, odată cu aceasta, ostașul orb și-a revenit, iar capul Sfântului s-a lipit de restul trupului ca și cum nu ar fi fost tăiat vreodată.
Tropar:
Din fragedă pruncie, din adâncul sufletului, l-a iubit pe Mântuitorul nostru, Mucenice Diomid. Pentru aceasta, ai renunțat la desfătările lumești, propovăduind tuturor credința în Hristos.
Sfântul Diomid este prăznuit pe 16 august.
Sf. Mochie și Anichit
Sfântul Mochie a fost preot în cetatea Amfipolis, în timpul împăratului roman Dioclețian. Pe lângă propovăduirea Evangheliei lui Hristos, practica medicina pentru a-i ajuta pe semenii săi aflați în suferință.
Într-o zi, când guvernatorul orașului jertfea idolilor, Sfântul Mochie a dărâmat altarul idolesc, fiind torturat și închis în temniță pentru asta. La schimbarea guvernatorului, Sfântul Mochie a mărturisit iarăși credința creștină, pentru care a fost tras pe roată în Constantinopol.
Creștinii din oraș l-au înmormântat, iar Sfântul Împărat Constantin cel Mare i-a construit o biserică unde au fost așezate cinstitele sale moaște.
Troparul, glas 4:
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Mochie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Este prăznuit pe 11 mai.
Sfântul Anichit a fost printre primii martiri creștini uciși de împăratul Dioclețian la scurt timp după ce a emis Edictul împotriva creștinilor.
Sfântul Anichit a îndurat multe torturi pentru curajul de a-i răspunde lui Dioclețian împotriva edictului său. A fost bătut, aruncat în groapa cu lei, legat de o roată sub care a fost aprins foc. A fost încercată și decapitarea lui, însă călăului i-a paralizat mâna.
După toate acestea, nepotul său, Fotie s-a convertit la creștinism, fiind amândoi închiși în temniță timp de trei ani, apoi aruncați într-un cuptor, de la care au trecut amândoi la viața veșnică.
Tropar, glasul 4:
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Sfântul Anichit este serbat pe 12 august împreună cu nepotul său, Fotie.
Sf. Talaleu și Trifon
Sfântul Talaleu s-a născut într-o familie creștină din Liban și a studiat învățăturile vremii, formându-și un caracter frumos, prin care a convins mulți oameni să se convertească la creștinism. A studiat medicina din dorința de a-i ajuta pe bolnavi.
La scurt timp după ce a început practicarea medicinei, Sfântul Talaleu a renunțat la leacurile din ierburi, vindecând doar cu rugăciunea.
Pe când se afla în Cilicia, Sfântul Talaleu a fost pârât guvernatorului de doctorii păgâni care își pierduseră clienții. A îndurat multe chinuri, care nu au reușit să îi aducă moartea, fapt pentru care a fost decapitat.
Troparul:
În Liban ai văzut lumina lui Hristos și cu ea te-ai hrănit, Sfinte Talaleu, Făcătorule de minuni, și în Cilicia ai propovăduit credința și ai luat cununa cea neveștejită, slăvite Mucenice.
Sfântul Talaleu este prăznuit pe 20 mai.
Sfântul Trifon a trăit, în prima parte a secolului al III-lea, într-un sat numit Lampascus. Prima sa minune, săvârșită la 17 ani, a fost vindecarea fiicei demonizate a împăratului roman Gordian, care l-a răsplătit cu multe daruri pentru ajutorul său.
Sfântul Trifon a împărțit săracilor darurile de la împărat și a continuat să își îngrijească turma de gâște în satul natal. La un moment dat, viile din zona sa s-au îmbolnăvit și se uscau. Localnicii au mers la el ca să se roage lui Dumnezeu, iar acestea și-au revenit.
Când a urcat pe tron Deciu, Sfântul Trifon a fost arestat și obligat să jertfească idolilor. Refuzul său i-a adus moartea, fiind decapitat în Niceea Bitiniei.
El este ocrotitorul agricultorilor, fiind pictat în icoane cu o foarfecă de tuns pomii în mână. Un fragment din cinstitele sale moaște se află la Mănăstirea „Sfânta Treime” de la Meteora, Grecia.
Tropar, glasul 1:
Cereasca ceată a îngerilor privind spre pământ vede venind pe Cel mai Întâi-Născut decât toată făptura, aducându-Se ca un Prunc în Biserică, purtat de Maica ce nu ştie de nuntă şi cântă acum, împreună cu noi, cântare de Înainteprăznuire, bucurându-se.
Sfântul Trifon este prăznuit pe 1 februarie.
sursa: basilica.ro