![\"\"](\"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-content\/uploads\/2016\/03\/sfalexie2.jpg\")
<\/a><\/p>\nSf\u00eentul Alexie a stat \u00een Edesa, l\u00eeng\u0103 biserica Preasfintei de Dumnezeu N\u0103sc\u0103toare, \u015faptesprezece ani \u015fi s-a f\u0103cut iubit lui Dumnezeu. Dup\u0103 aceasta, s-a f\u0103cut pentru d\u00eensul descoperire eclesiarhului, c\u0103ci acesta a v\u0103zut \u00een vedenie icoana Preasfintei N\u0103sc\u0103toare de Dumnezeu, gr\u0103ind c\u0103tre d\u00eensul: „Ad\u0103 \u00een biserica mea pe omul lui Dumnezeu, fiindc\u0103 este vrednic de cereasca \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie; c\u0103ci rug\u0103ciunea lui se suie ca ni\u015fte t\u0103m\u00eeie cu bun miros \u00eenaintea lui Dumnezeu \u015fi precum st\u0103 coroana pe capul \u00eemp\u0103r\u0103tesc, a\u015fa Duhul Sf\u00eent se odihne\u015fte peste d\u00eensul”. Iar eclesiarhul, dup\u0103 vedenia aceea, c\u0103ut\u00eend pe un om ca acela \u015fi neafl\u00eendu-l, s-a \u00eentors spre icoana N\u0103sc\u0103toarei de Dumnezeu, rug\u00eend-o s\u0103-i arate pe omul lui Dumnezeu. \u015ei a auzit iar\u0103\u015fi \u00een vedenie cuv\u00eent de la Preasf\u00eenta N\u0103sc\u0103toare de Dumnezeu, c\u0103 s\u0103racul cel ce \u015fade \u00een pridvor la u\u015fa bisericii, acela este omul bisericii, acela este „Omul lui Dumnezeu”.<\/p>\n
Deci, afl\u00eendu-l eclesiarhul, l-a dus \u00een biseric\u0103, pentru ca s\u0103 r\u0103m\u00een\u0103 \u00eentr-\u00eensa. Atunci s-a \u015ftiut de mul\u0163i via\u0163a lui cea sf\u00eent\u0103 \u015fi au \u00eenceput a-l cinsti. Iar Sf\u00eentul Alexie, fugind de slava \u015fi cinstea omeneasc\u0103, s-a dus din cetatea Edesa, ne\u015ftiind nimeni. Merg\u00eend la limanul m\u0103rii, a aflat o corabie merg\u00eend spre Cilicia; deci s-a suit \u00eentr-\u00eensa, zic\u00eend c\u0103tre sine: „\u00cen cetatea Ciliciei m\u0103 voi duce, unde nimeni nu m\u0103 \u015ftie, \u015fi voi r\u0103m\u00eene acolo \u00een biserica Sf\u00eentului Apostol Pavel”.<\/p>\n
Plutind corabia, f\u0103r\u0103 de veste, prin purtarea de grij\u0103 a lui Dumnezeu, s-a f\u0103cut furtun\u0103 pe mare \u015fi, purt\u00eendu-se corabia de valuri mai multe zile, a \u00eenotat spre Roma. Apoi ie\u015find sf\u00eentul din corabie, a zis c\u0103tre sine: „Viu este Domnul Dumnezeul meu, nu voi \u00eengreuna pe nimeni, ci m\u0103 voi duce \u00een casa tat\u0103lui meu ca un necunoscut”. Dar c\u00eend se apropia de cas\u0103, a \u00eent\u00eempinat pe tat\u0103l s\u0103u, la vremea pr\u00eenzului, \u00eentorc\u00eendu-se de la palatele \u00eemp\u0103r\u0103te\u015fti spre cas\u0103 cu mul\u0163ime de slugi care mergeau \u00eenainte \u015fi dup\u0103 d\u00eensul.<\/p>\n
Deci, \u00eenchin\u00eendu-se lui p\u00een\u0103 la p\u0103m\u00eent, a strigat: „Robule al Domnului, miluie\u015fte-m\u0103 pe mine, s\u0103racul \u015fi sc\u0103p\u0103tatul, \u015fi porunce\u015fte-mi ca s\u0103 fiu \u00eentr-un col\u0163 al cur\u0163ii tale, ca s\u0103 m\u0103 pot hr\u0103ni din sf\u0103r\u00eemiturile ce cad de la masa ta; iar Domnul va binecuv\u00eenta anii t\u0103i \u015fi-\u0163i va da cereasca \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie \u015fi dac\u0103 ai pe cineva dintre ai t\u0103i \u00eenstr\u0103inat, s\u0103n\u0103tos s\u0103 \u0163i-l \u00eentoarc\u0103”.<\/p>\n
Eufimian, auzind pe s\u0103rac gr\u0103ind de str\u0103in\u0103tate, \u015fi-a adus aminte \u00eendat\u0103 de iubitul s\u0103u fiu, Alexie, \u015fi a l\u0103crimat. Apoi, \u00eendat\u0103 a ar\u0103tat mil\u0103 c\u0103tre s\u0103rac, poruncind s\u0103 stea \u00een curtea sa. Iar c\u0103tre slugile sale de cas\u0103 a zis: „Cine din voi va voi s\u0103 slujeasc\u0103 s\u0103racului acestuia \u015fi, de-i va pl\u0103cea, viu este Domnul Dumnezeul meu, c\u0103 va fi liber \u00een toate zilele vie\u0163ii sale, \u015fi mo\u015ftenire va lua din casa mea. Deci, \u00eenaintea u\u015filor palatului meu s\u0103-i face\u0163i o c\u0103scioar\u0103 ca, intr\u00eend \u015fi ie\u015find eu, s\u0103 privesc spre d\u00eensul; apoi, din masa mea s\u0103 i se dea hran\u0103 \u015fi s\u0103 nu-l supere nimeni”.<\/p>\n
\u00cencep\u00eend Sf\u00eentul Alexie a petrece \u00eenaintea palatelor \u00eemp\u0103r\u0103-te\u015fti, \u00een c\u0103su\u0163a cea mic\u0103, Eufimian \u00eei trimitea bucate \u00een toate zilele din masa sa, dar pe acelea le \u00eemp\u0103r\u0163ea la al\u0163i s\u0103raci, iar el oprea numai p\u00eeine \u015fi ap\u0103; \u015fi aceea, numai cu m\u0103sur\u0103 o gusta ca s\u0103 nu moar\u0103 de foame \u015fi de sete. \u00cen toate nop\u0163ile petrecea f\u0103r\u0103 somn, \u00een rug\u0103ciune, iar Duminicile se ducea la biseric\u0103 \u015fi se \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fea cu dumnezeie\u015ftile Taine. \u015ei minunat\u0103 \u00eei era r\u0103bdarea omului acestuia al lui Dumnezeu, c\u0103ci multe sup\u0103r\u0103ri \u015fi necazuri \u00eei f\u0103ceau slugile totdeauna, mai ales seara t\u00eerziu. Pentru c\u0103 unii \u00eel loveau peste obraz, al\u0163ii \u00eel tr\u0103geau de p\u0103r, al\u0163ii \u00eel loveau peste grumaz, al\u0163ii v\u0103rsau l\u0103turi peste capul lui, iar al\u0163ii \u00eentr-alt chip \u00ee\u015fi b\u0103teau joc de d\u00eensul.<\/p>\n
Dar nebiruitul p\u0103timitor pe toate acelea le r\u0103bda t\u0103c\u00eend; c\u0103ci \u015ftia c\u0103, fiind \u00eendemna\u0163i de diavol, \u00eei f\u0103ceau ni\u015fte lucruri de batjocur\u0103 ca acelea; \u015fi spre acela se \u00eenarma cu rug\u0103ciunea, iar prin r\u0103bdare biruia me\u015fte\u015fugul aceluia. Apoi \u015fi alta era pricina r\u0103bd\u0103rii lui minunate: \u00cen dreptul lui era fereastra palatului aceluia \u00een care locuia mireasa lui, care, ca o alt\u0103 Rut, n-a mai voit s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00een casa tat\u0103lui s\u0103u, ci, \u00eempreun\u0103 cu soacra sa \u015fedea pl\u00eeng\u00eend. \u015ei de multe ori auzea Sf\u00eentul Alexie c\u00eend se t\u00eenguiau mireasa \u015fi maica sa, pentru d\u00eensul \u015fi gr\u0103iau cuvinte de jale \u015fi de pl\u00eengere; mireasa pentru v\u0103duvia ei, iar mama se t\u00eenguia pentru lipsa fiului. Iar inima lui se sf\u0103r\u00eema cu jale de t\u00eenguirea lor. \u00cens\u0103 cu dragostea pe care o avea sf\u00eentul c\u0103tre Dumnezeu, biruia dragostea trupeasc\u0103 c\u0103tre mireas\u0103 \u015fi c\u0103tre p\u0103rin\u0163i \u015fi jalea cea nesuferit\u0103 o r\u0103bda cu mul\u0163u-mire, pentru Dumnezeu.<\/p>\n
A\u015fa nevoindu-se el \u00een casa p\u0103rinteasc\u0103 \u015faptesprezece ani, de nimeni n-a fost cunoscut cine este. Ci ca un s\u0103rac \u015fi str\u0103in se socotea de to\u0163i, el care era fiu, mo\u015ftenitor \u015fi st\u0103p\u00een al casei, batjocorindu-se de robii cei de cas\u0103 ca un str\u0103in \u015fi nemernic. Iar c\u00eend a voit Dumnezeu s\u0103-l ia din via\u0163a cea at\u00eet de aspr\u0103, fiind \u00een s\u0103r\u0103cie \u015fi r\u0103bdare, \u015fi s\u0103-l duc\u0103 la via\u0163a \u015fi odihna cea ve\u015fnic\u0103, i-a descoperit ziua \u015fi ceasul mor\u0163ii. Deci Sf\u00eentul Alexie, cer\u00eend de la sluga sa h\u00eertie, cerneal\u0103 \u015fi condei, \u015fi-a scris toat\u0103 via\u0163a sa; \u015fi oarecare taine, ce se \u015ftiau numai de p\u0103rin\u0163ii s\u0103i, dup\u0103 care putea s\u0103 fie cunoscut de d\u00een\u015fii: adic\u0103 cele ce le-a gr\u0103it c\u0103tre mireasa sa \u00een odaie, \u015fi cum i-a dat ei inelul \u015fi br\u00eeul \u00eentr-o basma de porfir\u0103.<\/p>\n
La sf\u00eer\u015fit a ad\u0103ugat \u015fi aceasta: „Rogu-v\u0103 pe voi, p\u0103rin\u0163ii mei iubi\u0163i \u015fi preacinstita mea mireas\u0103, s\u0103 nu v\u0103 m\u00eehni\u0163i pe mine, c\u0103 v-am f\u0103cut at\u00eeta m\u00eehnire, l\u0103s\u00eendu-v\u0103 singuri; \u015fi pe mine m\u0103 durea inima pentru durerea voastr\u0103, de multe ori am f\u0103cut rug\u0103ciune pentru voi c\u0103tre Dumnezeu, ca s\u0103 v\u0103 dea r\u0103bdare \u015fi s\u0103 v\u0103 \u00eenvredniceasc\u0103 \u00cemp\u0103r\u0103\u0163iei Sale, iar eu n\u0103d\u0103jduiesc spre milostivirea Lui c\u0103 va \u00eemplini cererea mea, deoarece eu at\u00eet de nemilostiv am fost c\u0103tre a voastr\u0103 t\u00eenguire. Dar mai bine se cade fiec\u0103ruia s\u0103 asculte pe F\u0103c\u0103torul \u015fi M\u00eentuitorul s\u0103u, dec\u00eet pe n\u0103sc\u0103torii s\u0103i; \u015fi cred c\u0103, pe c\u00eet v-am m\u00eehnit, pe at\u00eet de mare bucurie ve\u0163i avea prin r\u0103s-pl\u0103tirea cea cereasc\u0103!” Acestea scriindu-le, a petrecut rug\u00eendu-se lui Dumnezeu p\u00een\u0103 la ceasul mut\u0103rii sale la cele ve\u015fnice.<\/p>\n
\u00centr-o zi, preasfin\u0163itul pap\u0103 Inocen\u0163iu (402-417), slujind \u00een soborniceasca biseric\u0103 a Sfin\u0163ilor Apostoli \u015fi \u00eemp\u0103ratul Onorie st\u00eend de fa\u0163\u0103, la sf\u00eer\u015fitul dumnezeie\u015ftii Liturghii s-a f\u0103cut un glas minunat din Sf\u00eentul Altar, \u00een auzul tuturor, zic\u00eend: Veni\u0163i la Mine to\u0163i cei osteni\u0163i \u015fi \u00eens\u0103rcina\u0163i \u015fi Eu v\u0103 voi odihni pe voi<\/em>. Acestea auzind cei ce st\u0103teau de fa\u0163\u0103, s-au \u00eensp\u0103im\u00eentat \u015fi s-au cutremurat. Apoi, c\u0103z\u00eend cu fe\u0163ele la p\u0103m\u00eent, strigau: „Doamne miluie\u015fte!” \u015ei iar\u0103\u015fi s-a auzit un glas, zic\u00eend: „C\u0103uta\u0163i pe omul lui Dumnezeu, care o s\u0103 ias\u0103 din trup, s\u0103 se roage pentru cetate \u015fi toate ale voastre se vor r\u00eendui bine!”<\/p>\nDup\u0103 glasul acela, poporul a c\u0103utat prin toat\u0103 Roma pe un om ca acela \u015fi neafl\u00eendu-l, nu se pricepea. Apoi, de cu sear\u0103, joi spre vineri, adun\u00eendu-se \u00een soborniceasca biseric\u0103 a Sfin\u0163ilor Apostoli \u00eempreun\u0103 cu \u00eemp\u0103ratul \u015fi cu papa, au f\u0103cut priveghere de toat\u0103 noaptea, rug\u00eendu-se lui Hristos Dumnezeu ca singur s\u0103 le arate pe pl\u0103cutul S\u0103u. Iar a doua zi, fiind vineri, omul lui Dumnezeu, Sf\u00eentul Alexie, s-a desp\u0103r\u0163it de trupul s\u0103u \u015fi s-a dus c\u0103tre Domnul. \u015ei s-a f\u0103cut glas din Altar \u00een biseric\u0103 ca \u015fi mai \u00eenainte, zic\u00eend: „\u00cen casa lui Eufimian c\u0103uta\u0163i pe omul lui Dumnezeu!”<\/p>\n
Iar \u00eemp\u0103ratul, \u00eentorc\u00eendu-se c\u0103tre Eufimian, a zis: „Av\u00eend un dar ca acela \u00een casa ta, pentru ce nu ne-ai ar\u0103tat?” Iar Eufimian a zis: „Viu este Domnul Dumnezeu, c\u0103 nimic nu \u015ftiu de aceasta!” \u015ei chem\u00eend pe o slug\u0103 mai veche, i-a zis: „\u015etii pe cineva din cunoscu\u0163ii t\u0103i, care s\u0103 aib\u0103 vreo fapt\u0103 bun\u0103 \u015fi s\u0103 fie pl\u0103cut lui Dumnezeu?” R\u0103spuns-a sluga aceluia: „Viu este Domnul Dumnezeu, c\u0103 nu \u015ftiu, c\u0103ci to\u0163i s\u00eent str\u0103ini de fapte bune \u015fi petrec cu nepl\u0103cere de Dumnezeu”.<\/p>\n
Apoi \u00eemp\u0103ratul \u015fi papa au voit ca \u00eens\u0103\u015fi ei s\u0103 mearg\u0103 la casa lui Eufimian. Acesta, alerg\u00eend \u00eenainte, a preg\u0103tit \u00een palatul s\u0103u scaune \u00eemp\u0103ratului, papei \u015fi altor boieri. \u015ei c\u00eend s-au apropiat, i-a \u00eent\u00eempinat cu lum\u00een\u0103ri \u015fi cu t\u0103m\u00eeie. Iar so\u0163ia lui Eufimian, t\u00eenguindu-se \u00een c\u0103mara sa, a auzit zgomot \u00een curte \u015fi \u00een palat \u015fi a \u00eentrebat ce este. Dar, \u00een\u015ftiin\u0163\u00eendu-se despre venirea \u00eemp\u0103ratului \u015fi a papei \u015fi pentru ce au venit, s-a minunat. Asemenea, v\u0103z\u00eend pe mireasa sa st\u00eend \u00een foi\u015for, iar pe \u00eemp\u0103rat \u015fi pe pap\u0103 cu o mul\u0163ime de popor v\u0103z\u00eendu-i venind, se minuna, g\u00eendindu-se ce s\u0103 fie aceasta.<\/p>\n
Dup\u0103 ce a \u015fezut \u00eemp\u0103ratul \u00eempreun\u0103 cu papa \u015fi cu boierii, \u015fi f\u0103c\u00eendu-se t\u0103cere, sluga care slujea Sf\u00eentului Alexie a zis c\u0103tre Eufimian: „St\u0103p\u00eene al meu, oare nu este acela omul lui Dumnezeu, adic\u0103 s\u0103racul ce mi l-ai \u00eencredin\u0163at mie? Pentru c\u0103 v\u0103d mari \u015fi minunate lucruri la el: \u00cen toate zilele poste\u015fte, gust\u00eend t\u00eerziu numai pu\u0163in\u0103 p\u00eeine \u015fi ap\u0103, \u00een toate Duminicile se \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fte cu dumnezeie\u015ftile Taine \u015fi \u00een toate nop\u0163ile petrece f\u0103r\u0103 somn la rug\u0103ciune. Apoi \u015fi oarecare copii de ai no\u015ftri multe sup\u0103r\u0103ri \u00eei f\u0103ceau lui, lovindu-l peste obraz, tr\u0103g\u00eendu-l de p\u0103r \u015fi cu l\u0103turi ud\u00eendu-l, iar el pe toate acelea cu bucurie \u015fi bl\u00eende\u0163e le r\u0103bda”.<\/p>\n
Eufimian, auzind acestea, \u00eendat\u0103 a alergat la c\u0103scioara s\u0103ra-cului \u015fi, strig\u00eendu-l prin fereastr\u0103 de trei ori, n-a auzit r\u0103spuns. A intrat \u00een\u0103untru \u015fi a aflat pe omul lui Dumnezeu cu bun\u0103cuviin\u0163\u0103 z\u0103c\u00eend mort, av\u00eend fa\u0163a acoperit\u0103 \u015fi o h\u00eertie str\u00eens\u0103 \u0163in\u00eend \u00een m\u00eena dreapt\u0103. Iar c\u00eend i-a descoperit fa\u0163a, a v\u0103zut-o str\u0103lucit\u0103 cu darul, ca o fa\u0163\u0103 de \u00eenger. \u015ei a vrut s\u0103 ia h\u00eertia aceea din m\u00eena lui \u015fi s\u0103 vad\u0103 ce este scris \u00eentr-\u00eensa, dar n-a putut s-o scoat\u0103, de vreme ce m\u00eena o \u0163inea tare. Deci, degrab\u0103 \u00eentorc\u00eendu-se la \u00eemp\u0103rat \u015fi la pap\u0103, a zis c\u0103tre d\u00een\u015fii: „Am aflat pe cel pe care \u00eel c\u0103ut\u0103m! \u00cens\u0103 a murit \u015fi \u0163ine o h\u00eertie \u00een m\u00eeini, pe care nu ne-o d\u0103”.<\/p>\n
Atunci \u00eemp\u0103ratul \u015fi papa au poruncit s\u0103 g\u0103teasc\u0103 un pat de mult pre\u0163 \u015fi a\u015fternut frumos; apoi, sco\u0163\u00eend din c\u0103su\u0163\u0103 sf\u00eentul trup al omului lui Dumnezeu, l-au pus pe patul acela cu cinste. Dup\u0103 aceea, \u00eemp\u0103ratul cu papa plec\u00eendu-\u015fi genunchii \u015fi sfintele moa\u015fte s\u0103rut\u00eendu-le, au gr\u0103it cu lacrimi c\u0103tre d\u00eensul ca \u015fi c\u0103tre un viu: „Rug\u0103mu-ne \u0163ie, robule al lui Hristos, d\u0103-ne h\u00eertia aceasta ca s\u0103 \u015ftim ce este scris \u00eentr-\u00eensa \u015fi s\u0103 te cunoa\u015ftem pe tine cine e\u015fti”. \u015ei s-a dat din m\u00een\u0103 h\u00eertia \u00eemp\u0103ratului \u015fi papei, pe care lu\u00eend-o, au dat-o lui Aetie, arhivarul bisericii celei mari.<\/p>\n
F\u0103c\u00eendu-se t\u0103cere mare, a \u00eenceput arhivarul a citi cu mare glas h\u00eertia aceea. Iar c\u00eend a ajuns p\u00een\u0103 la acel loc unde era scris despre p\u0103rin\u0163i \u015fi despre mireas\u0103 \u015fi pentru inelul \u015fi br\u00eeul cel dat de d\u00eensul miresei \u00een c\u0103mar\u0103, a cunoscut Eufimian pe Alexie, fiul s\u0103u, \u015fi a c\u0103zut pe pieptul lui, cuprinz\u00eendu-l \u015fi s\u0103rut\u00eendu-l cu dragoste \u015fi cu t\u00eenguire strig\u00eend: „O, vai mie, fiul meu preaiubit, pentru ce ne-ai f\u0103cut nou\u0103 astfel? Pentru ce at\u00eet de mare m\u00eehnire ne-ai adus nou\u0103? Vai mie, fiul meu, c\u00ee\u0163i ani \u00een casa aceasta petrec\u00eend \u015fi t\u00eenguirea p\u0103rinteasc\u0103 v\u0103z\u00eend-o, nu te-ai ar\u0103tat pe sine\u0163i, nici ai m\u00eeng\u00eeiat b\u0103tr\u00eene\u0163ile noastre, fiind \u00een acea amar\u0103 m\u00eehnire pentru tine! O, vai mie, fiul meu preadorit, dragostea mea, m\u00eeng\u00eeierea sufletului meu, ce voi face acum? Oare pentru moartea ta voi pl\u00eenge sau pentru aflarea ta voi pr\u0103znui?” \u015ei se t\u00eenguia Eufimian nem\u00eeng\u00eeiat, smulg\u00eendu-\u015fi c\u0103runte\u0163ile sale.<\/p>\n
Iar Aglaida, so\u0163ia, auzind t\u00eenguirile b\u0103rbatului \u015fi \u00een\u015ftiin\u0163\u00eendu-se cum c\u0103 s\u0103racul acela care a murit este fiul ei, a deschis u\u015file c\u0103m\u0103rii sale \u015fi a alergat acolo, smulg\u00eendu-\u015fi p\u0103rul despletit \u015fi hainele sale rup\u00eendu-\u015fi \u015fi spre cer cu umilin\u0163\u0103 privind; iar c\u0103tre poporul cel mult str\u00eens, cu rug\u0103minte striga: „Da\u0163i-mi loc, o, popoarelor, da\u0163i-mi loc ca s\u0103-mi v\u0103d a mea n\u0103dejde. Da\u0163i-mi cale ca s\u0103-mi v\u0103d \u015fi s\u0103 cuprind pe singurul \u015fi iubitul meu fiu”.<\/p>\n
Apoi sosind, s-a aruncat peste cinstitul trup al fiului s\u0103u, cuprinz\u00eendu-l cu dragoste s\u0103rut\u00eendu-l \u015fi zic\u00eend: „Vai mie, st\u0103p\u00eenul meu! Vai, dulcele meu fiu, pentru ce ai f\u0103cut aceasta? Pentru ce acest fel de m\u00eehnire ai pus \u00een sufletele noastre? Vai mie, lumina ochilor mei, cum nu te-ai cunoscut de noi at\u00ee\u0163ia ani, vie\u0163uind \u00eempreun\u0103 cu noi? Cum nu te-ai umilit, auzind totdeauna t\u00eenguirile noastre cele amare pentru tine \u015fi nu te-ai ar\u0103tat nou\u0103?” Asemenea \u015fi mireasa, care petrecea de treizeci \u015fi patru de ani f\u0103r\u0103 de mirele s\u0103u, purt\u00eend haine negre, c\u0103z\u00eend la sfintele moa\u015fte, izvoare de lacrimi scotea, ud\u00eend cu d\u00eensele cinstitul trup al iubitului s\u0103u. Apoi, cu nes\u0103\u0163ioas\u0103 dragoste s\u0103rut\u00eendu-l, se t\u00eenguia cu amar, fiind nem\u00eeng\u00eeiat\u0103: „Vai mie! Amar mie!” \u015fi alte multe cuvinte de jale cu umilin\u0163\u0103 zicea, \u00eenc\u00eet to\u0163i, pentru t\u00eenguirea ei, se porneau spre pl\u00eengere; \u015fi pl\u00eengeau to\u0163i \u00eempreun\u0103, l\u0103crim\u00eend cu p\u0103rin\u0163ii \u015fi cu mireasa.<\/p>\n
Dup\u0103 aceea, \u00eemp\u0103ratul \u015fi papa au poruncit ca s\u0103 duc\u0103 patul cu cinstitul trup al omului lui Dumnezeu \u015fi s\u0103-l pun\u0103 \u00een mijlocul cet\u0103\u0163ii, ca to\u0163i s\u0103-l vad\u0103 \u015fi s\u0103 se ating\u0103 de el. Apoi au gr\u0103it c\u0103tre popor: „Iat\u0103 am aflat pe acela ce-l c\u0103uta credin\u0163a voastr\u0103!” Deci, s-a adunat toat\u0103 Roma \u015fi se atingeau de sf\u00eentul, s\u0103rut\u00eend sfintele lui moa\u015fte. \u015ei c\u00ee\u0163i erau neputincio\u015fi, to\u0163i se t\u0103m\u0103duiau. Orbii vedeau, lepro\u015fii se cur\u0103\u0163au, diavolii din oameni se izgoneau \u015fi orice fel de boli \u015fi neputin\u0163e omene\u015fti se vindecau des\u0103v\u00eer\u015fit prin atingerea de t\u0103m\u0103duitoarele moa\u015fte ale pl\u0103cutului lui Dumnezeu, Alexie.<\/p>\n
Ni\u015fte minuni ca acelea v\u0103z\u00eend \u00eemp\u0103ratul \u015fi papa, singuri au luat patul acela s\u0103-l duc\u0103 \u00een biseric\u0103, ca s\u0103 se sfin\u0163easc\u0103 prin atingerea trupului Sf\u00eentului Alexie. Iar p\u0103rin\u0163ii \u015fi mireasa, merg\u00eend \u00een urm\u0103, pl\u00eengeau. \u015ei era at\u00eet de mult\u0103 adunare de oameni care se s\u00eerguiau s\u0103 se ating\u0103 de cinstitul trup al sf\u00eentului, \u00eenc\u00eet nu era cu putin\u0163\u0103 s\u0103 se duc\u0103 patul de str\u00eemtorarea \u015fi \u00eenghesuiala poporului. Deci, a poruncit \u00eemp\u0103ratul s\u0103 se arunce aur \u015fi argint la popor, ca s\u0103 se dea \u00een l\u0103turi oamenii de la pat \u015fi astfel s\u0103 dea cale spre biseric\u0103. \u00cens\u0103 nimeni nu c\u0103uta la aur \u015fi argint, ci fiecare avea dorire s\u0103 vad\u0103 pe omul lui Dumnezeu, s\u0103 se ating\u0103 de el \u015fi s\u0103-l s\u0103rute. Deci papa sf\u0103tuia pe popor s\u0103 se dea \u00een l\u0103turi, f\u0103g\u0103duindu-le c\u0103 nu va \u00eengropa \u00eendat\u0103 sfintele moa\u015fte, ci va a\u015ftepta p\u00een\u0103 ce to\u0163i le vor s\u0103ruta \u015fi se vor sfin\u0163i cu atingerea. \u015ei abia \u00eenduplec\u00eendu-se, s-au retras pu\u0163in \u015fi duc\u00eend sfintele moa\u015fte \u00een biserica cea mare, le-au l\u0103sat o s\u0103pt\u0103m\u00een\u0103 ca oricine s\u0103 se ating\u0103 \u015fi s\u0103 se \u00eenchine lor.<\/p>\n
Toat\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00eena aceea p\u0103rin\u0163ii \u015fi mireasa sa au \u015fezut \u00een biseric\u0103, pl\u00eeng\u00eend l\u00eeng\u0103 cinstitele moa\u015fte. Dar \u00eemp\u0103ratul a poruncit s\u0103 se preg\u0103teasc\u0103 o racl\u0103 de marmur\u0103 \u015fi de smaragd \u015fi s\u0103 o \u00eempodobeasc\u0103 cu aur, apoi au pus \u00eentr-\u00eensa pe Sf\u00eentul Alexie, omul lui Dumnezeu. \u015ei \u00eendat\u0103 a izvor\u00eet din sfintele moa\u015fte mir cu bun\u0103 mireasm\u0103 \u015fi a umplut racla, \u00eenc\u00eet se ungeau cu acel mir to\u0163i pentru vindecarea tuturor neputin\u0163elor. \u015ei au f\u0103cut \u00eengropare cinstit\u0103 Sf\u00eentului Alexie, omul lui Dumnezeu, sl\u0103vind pe Dumnezeu, Cel pream\u0103rit \u015fi \u00eenchinat \u00een Treime.<\/p>\n
![\"\"](\"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-content\/uploads\/2016\/03\/sfalexie3.jpg\")
<\/a><\/p>\nSf\u00eentul Alexie s-a mutat la cele ve\u015fnice \u00een a \u015faisprezecea calend\u0103 a lui aprilie, adic\u0103 la 17 martie, \u00een anul de la facerea lumii 5919, iar de la \u00eentruparea Cuv\u00eentului lui Dumnezeu 411, \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ind \u00een Roma Onorie, pe vremea papei Inocen\u0163iu, iar \u00een Constantinopol \u0163in\u00eend \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia Teodosie cel Mic (408-450). Dar peste to\u0163i st\u0103p\u00eenind Domnul nostru Iisus Hristos, \u00eempreun\u0103 cu Tat\u0103l \u015fi cu Sf\u00eentul Duh, C\u0103ruia se cuvine slava, \u00een veci. Amin.<\/p>\n
<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Pe vremea dreptcredincio\u015filor \u00eemp\u0103ra\u0163i Arcadie (395-408) \u015fi Onorie (395-423) a fost \u00een Roma cea veche un b\u0103rbat dreptcredincios, anume Eufimian, mai mare \u00eentre boieri \u015fi foarte bogat. El avea trei mii de slugi, care purtau haine de m\u0103tase \u015fi br\u00eeie de aur. Dar nu avea fii, fiindc\u0103 femeia lui era neroditoare. \u015ei era bun acel … <\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"image","meta":{"ngg_post_thumbnail":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[6],"tags":[],"class_list":{"0":"entry","1":"post","2":"publish","3":"author-antonel","4":"post-8898","6":"format-image","7":"category-minuni","8":"post_format-post-format-image","9":"has-format"},"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8898","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8898"}],"version-history":[{"count":1,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8898\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12576,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8898\/revisions\/12576"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8898"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8898"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8898"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
![\"\"](\"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-content\/uploads\/2016\/03\/sfalexie.jpg\")
<\/a>Pe vremea dreptcredincio\u015filor \u00eemp\u0103ra\u0163i Arcadie (395-408) \u015fi Onorie (395-423) a fost \u00een Roma cea veche un b\u0103rbat dreptcredincios, anume Eufimian, mai mare \u00eentre boieri \u015fi foarte bogat. El avea trei mii de slugi, care purtau haine de m\u0103tase \u015fi br\u00eeie de aur. Dar nu avea fii, fiindc\u0103 femeia lui era neroditoare. \u015ei era bun acel om, p\u0103zind poruncile lui Dumnezeu cu dinadinsul, postea \u00een toate zilele p\u00een\u0103 la al nou\u0103lea ceas \u015fi punea trei mese \u00een casa sa s\u0103rmanilor, v\u0103duvelor, s\u0103racilor, str\u0103inilor \u015fi bolnavilor; iar el, \u00eentr-al nou\u0103lea ceas, se osp\u0103ta \u00eempreun\u0103 cu monahii cei str\u0103ini. Iar dac\u0103 se \u00eent\u00eempla \u00een vreo zi s\u0103 aib\u0103 pu\u0163ini s\u0103raci la mesele puse \u00eenaintea lor \u015fi de i se \u00eent\u00eempla ca prea pu\u0163in\u0103 milostenie s\u0103 dea s\u0103racilor din obi\u015fnuitele sale \u00eendur\u0103ri, atunci, c\u0103z\u00eend la p\u0103m\u00eent \u00eenaintea lui Dumnezeu, zicea: „Nu s\u00eent vrednic s\u0103 umblu pe p\u0103m\u00eentul Dumnezeului meu!”<\/p>\n