{"id":8796,"date":"2016-02-22T11:02:16","date_gmt":"2016-02-22T16:02:16","guid":{"rendered":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/?p=8796"},"modified":"2016-02-22T11:36:53","modified_gmt":"2016-02-22T16:36:53","slug":"19-februarie-2016-140-de-ani-de-la-nasterea-lui-brancusi","status":"publish","type":"post","link":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/2016\/02\/22\/19-februarie-2016-140-de-ani-de-la-nasterea-lui-brancusi\/","title":{"rendered":"Na\u0219terea lui Br\u00e2ncu\u0219i"},"content":{"rendered":"

<\/p>\n

Constantin Br\u00e2ncu\u015fi se na\u015fte la 19 februarie 1876, \u00een Hobi\u0163a, un mic sat din comuna Pe\u015fti\u015fani, jude\u0163ul Gorj, la poalele Carpa\u0163ilor. Este al cincilea copil al Mariei \u015fi al lui Radu Nicolae Br\u00e2ncu\u015fi.
\nCu toate c\u0103 provenea dintr-o familie de \u0163\u0103rani \u00eenst\u0103rit\u0103, Br\u00e2ncu\u015fi duce o via\u0163\u0103 modest\u0103, \u00eens\u0103 una din care avea s\u0103-\u015fi culeag\u0103 reperele care-i vor ghida viziunea artistic\u0103 t\u00e2rzie. Amintindu-\u015fi de copil\u0103rie \u015fi de locurile \u00een care a crescut, artistul avea s\u0103 m\u0103rturiseasc\u0103, \u00eentr-o \u00eent\u00e2lnire cu Petre \u0162u\u0163ea, de la Paris, din 1933:
\n\u201ePe atunci via\u0163a era frumoas\u0103 \u015fi armonioas\u0103. De milenii, oamenii duceau, ferici\u0163i, o via\u0163\u0103 patriarhal\u0103. Totul trecea lini\u015ftit de la un anotimp la altul. \u015ei \u015fti\u0163i de ce s-au schimbat lucrurile? Civiliza\u0163ia marelui ora\u015f a ajuns p\u00e2n\u0103 la noi\u201c.
\n\"\"Copil\u0103ria lui Br\u00e2ncu\u015fi a fost \u00eens\u0103 departe de una idilic\u0103. Unul dintre momentele petrecute \u00een ace\u015fti primi ani de via\u0163\u0103 este extrem de sugestiv pentru combina\u0163ia de puritate \u015fi violen\u0163\u0103 care i-au caracterizat viitorului sculptor anii petrecu\u0163i \u00een localitatea natal\u0103. Momentul este reprodus \u00een lucrarea \u201eBr\u00e2ncu\u015fi. O biografie\u201c, scris\u0103 de Alexandru Buican. \u00cen 1879, Constantin Br\u00e2ncu\u015fi avea 3 ani. \u00cen toamna acelui an, c\u00e2nd se f\u0103cea \u0163uica \u201ela cazan\u201c, urm\u0103rindu-i pe cei care degust\u0103 lichidul ca s\u0103 vad\u0103 dac\u0103 procesul se desf\u0103\u015foar\u0103 cum trebuie, Br\u00e2ncu\u015fi prinde un moment de neaten\u0163ie general\u0103. \u00ce\u015fi umple c\u0103u\u015ful palmelor cu \u0163uic\u0103 \u015fi bea pe ner\u0103suflate. Cade \u00een somn aproape instantaneu. Primii oameni observ\u0103 abia dup\u0103 c\u00e2teva minute. Mama intr\u0103 \u00een panic\u0103, apoi \u00een isterie, crez\u00e2nd c\u0103 fiul i-a murit. Spre sear\u0103, c\u00e2nd tat\u0103l, Radu, se \u00eentoarce de la vie \u00eenso\u0163it de l\u0103utari, acesta vede din dep\u0103rtare semnele disperate ale celor care-l a\u015fteapt\u0103 cu sufletul la gur\u0103. Petrecerea se transform\u0103 imediat \u00een jale. Tat\u0103l se g\u00e2nde\u015fte deja la \u00eengrop\u0103ciune. Totu\u015fi, cineva g\u0103se\u015fte c\u0103 e bine s-o cheme pe Baba Br\u00e2ndu\u015fa, doftoroaie \u015fi servitoare a Br\u00e2ncu\u015filor. Br\u00e2ndu\u015fa verific\u0103 respira\u0163ia copilului, apoi \u00eei pune sub nas baleg\u0103 de cal, adunat\u0103 din preajm\u0103. Copilul str\u0103nut\u0103 puternic. Lumea aplaud\u0103. \u00cen vreme ce b\u0103iatul e l\u0103sat s\u0103-\u015fi doarm\u0103 mai departe be\u0163ia, de bucurie, petrecerea cu l\u0103utari continu\u0103 cu \u015fi mai mult\u0103 for\u0163\u0103. A doua zi, tat\u0103l \u015fi fiul se \u00eent\u00e2lnesc prin livad\u0103. Radu Br\u00e2ncu\u015fi \u00eel pune pe Constantin s\u0103 adune ni\u015fte nuiele \u015fi s\u0103 i le aduc\u0103. Tat\u0103l \u00ee\u015fi a\u015faz\u0103 copilul cu capul \u00een jos \u015fi, cu nuielele aduse de b\u0103iat, \u00eel bate ca s\u0103 \u0163in\u0103 minte. \u015ei, \u00een timp ce simte usturimea loviturilor, micul Br\u00e2ncu\u015fi are revela\u0163ia c\u0103 lumea poate fi privit\u0103 \u015fi dintr-o alt\u0103 perspectiv\u0103 \u015fi c\u0103 lucrurile din jur pot ap\u0103rea r\u0103sturnate. Mai ales pozi\u0163ia soarelui, diferit\u0103 de cea binecunoscut\u0103, \u00eel face s\u0103 se \u00eentrebe, dup\u0103 cum avea s\u0103 recunoasc\u0103 la b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, dac\u0103 nu cumva \u00eensu\u015fi astrul participa la tulburarea lui. \u201eS\u0103 fi fost \u015fi soarele la fel de tulburat ca tat\u0103l s\u0103u de ceea ce i se \u00eent\u00e2mplase?\u201c.<\/p>\n

Rena\u015fterea de la Craiova<\/strong><\/p>\n

\"\"La fel ca al\u0163i copii de \u0163\u0103rani din acea vreme, Constantin nu merge la \u015fcoal\u0103. De la 7 ani lucreaz\u0103 ca p\u0103stor, av\u00e2nd grij\u0103 mai \u00eent\u00e2i de turma familiei, apoi lucr\u00e2nd pentru al\u0163ii, \u00een Mun\u0163ii Carpa\u0163i. Aici, \u00eenva\u0163\u0103 s\u0103 sculpteze \u00een lemn, o art\u0103 popular\u0103 la mod\u0103 \u00een Rom\u00e2nia rural\u0103 a acelor ani, folosit\u0103 pentru a produce linguri, picioare de pat, butoaie de br\u00e2nz\u0103 \u015fi fa\u0163ade de case, toate \u00eempodobite cu gravuri. La 9 ani, Br\u00e2ncu\u015fi pleac\u0103 la T\u00e2rgu Jiu, \u00een Oltenia, pentru a c\u0103uta de lucru. Mai \u00eent\u00e2i, este angajat \u00eentr-o vopsitorie. Revine la Hobi\u0163a cu degetele pline de vopsele \u015fi arse de vitriol, \u00eens\u0103 nu renun\u0163\u0103. Peste numai doi ani, pleac\u0103 din nou, de data aceasta la Slatina, unde se angajeaz\u0103 ca argat la un b\u0103can din localitate. Urmeaz\u0103 alte locuri de munc\u0103, la fel de nerecomandate minorilor, printre care cea dintr-o c\u00e2rcium\u0103 din Craiova, unde Br\u00e2ncu\u015fi r\u0103m\u00e2ne c\u00e2\u0163iva ani.
\n\u201eLa Craiova m-am n\u0103scut a doua oar\u0103!\u201c, avea s\u0103 afirme ulterior artistul, o recunoa\u015ftere a locului unde \u00ee\u015fi va g\u0103si drumul, meseria, \u00eenceputul. \u00cen tot acest timp, \u00ee\u015fi p\u0103streaz\u0103 gustul pentru lucrul \u00een lemn \u015fi se implic\u0103 \u00een proiecte de sculptur\u0103 elaborate. Performan\u0163ele sale atrag aten\u0163ia unui industria\u015f care, \u00een 1894, \u00eel aduce la \u015ecoala de Arte \u015fi Meserii din Craiova. Pentru a urma cursurile institu\u0163iei de \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt, t\u00e2n\u0103rul Br\u00e2ncu\u015fi \u00eenva\u0163\u0103 singur s\u0103 scrie \u015fi s\u0103 citeasc\u0103. Lucreaz\u0103 cu \u00eend\u00e2rjire \u015fi ob\u0163ine o burs\u0103, \u00eencheind \u00een patru ani studiile a c\u0103ror durat\u0103 normal\u0103 era de cinci ani. De altfel, recuno\u015ftea Br\u00e2ncu\u015fi, \u00een 1938, \u201emunca istovitoare, asidu\u0103 \u015fi tenace, \u00eendem\u00e2narea \u015fi pasiunea, de aici, din \u015fcoal\u0103 le-am deprins\u201c. \u00cen toamna lui 1898, este admis la \u015ecoala Na\u0163ional\u0103 de Arte Frumoase de la Bucure\u015fti. Pentru a urma cursurile este nevoit s\u0103-\u015fi v\u00e2nd\u0103 partea sa de mo\u015ftenire de la Hobi\u0163a unuia dintre fra\u0163i. Munce\u015fte \u00eencontinuu. Con\u015ftiincios \u015fi perseverent, studiaz\u0103 tot ce i se cere, obsedat s\u0103 st\u0103p\u00e2neasc\u0103 toate cuno\u015ftin\u0163ele care i se predau, indiferent c\u00e2t de importante p\u0103reau. Doi ani mai t\u00e2rziu, ob\u0163ine prima medalie de bronz pentru \u201eCapul lui Laocoon\u201c, un bust dup\u0103 un model antic. Iar \u00een 1903 prime\u015fte prima comand\u0103 a unui monument public: bustul generalului medic Carol Davila, lucrare care va fi instalat\u0103 la Spitalul Militar din Bucure\u015fti. De altfel, acesta va r\u0103m\u00e2ne singurul monument public al lui Constantin Br\u00e2ncu\u015fi din Capital\u0103. O alt\u0103 lucrare din aceast\u0103 perioad\u0103, conceput\u0103 sub \u00eendrumarea profesorului s\u0103u de anatomie, Dimitrie Gerota, este statuia unui b\u0103rbat f\u0103r\u0103 piele, dezv\u0103luindu-i \u00een detaliu fiecare mu\u015fchi. Lucrarea, expus\u0103 la Ateneul Rom\u00e2n, \u00een 1903, arat\u0103 \u00eenceputurile uneia dintre ideile fundamentale ale sculptorului: c\u0103utarea esen\u0163ei, \u00een locul simplei aparen\u0163e exterioare. \u00cen 1902, Br\u00e2ncu\u015fi absolvea \u015fcoala, cu calificative maxime \u015fi anun\u0163\u00e2nd un viitor str\u0103lucitor.<\/p>\n

Vin vremuri grele: \u201eAm inventat chiar sp\u0103latul paharelor cu rapiditate\u201c<\/strong><\/p>\n

\"\"Constantin Br\u00e2ncu\u015fi iese prima dat\u0103 din \u0163ar\u0103 la 20 de ani, \u00een 1896. Merge la Viena, pe Dun\u0103re, unde se angajeaz\u0103 cioplitor de lemn, pentru a-\u015fi putea sus\u0163ine \u015federea. Nu petrece mult \u00een actuala capital\u0103 a Austriei, \u00eens\u0103 impactul Occidentului este uria\u015f.
\n\u00cen 1903, dup\u0103 terminarea stagiului militar, Br\u00e2ncu\u015fi este atras de faima sculptorului Auguste Rodin, care se r\u0103sp\u00e2ndise de la Paris la Bucure\u015fti. Teoriile \u00eendr\u0103zne\u0163e ale lui Rodin erau discutate \u00een toate mediile culturale ale epocii, \u00een aceea\u015fi m\u0103sur\u0103 de c\u0103tre avangardi\u015fti \u015fi de academicieni. Exemplul lui Rodin \u00eei treze\u015fte lui Br\u00e2ncu\u015fi curiozitatea de a vedea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een art\u0103 dincolo de grani\u0163ele Rom\u00e2niei. Pleac\u0103 la M\u00fcnchen, \u00een Germania, unde r\u0103m\u00e2ne p\u00e2n\u0103 \u00een prim\u0103vara lui 1904. Apoi, se decide s\u0103 mearg\u0103 la Paris, o c\u0103l\u0103torie costisitoare pentru un om cu un venit modest. Expedi\u0163ia pare ast\u0103zi desprins\u0103 din vreun fel de film de aventuri. O mare parte a c\u0103l\u0103toriei este f\u0103cut\u0103 pe jos, cu geanta la spate. Bun\u0103oar\u0103, pentru a putea pl\u0103ti barca ce-l trecea lacul Konstanz, Br\u00e2ncu\u015fi este nevoit s\u0103-\u015fi v\u00e2nd\u0103 ceasul. \u00cen drum spre Paris, se opre\u015fte \u015fi la Budapesta, Viena, M\u00fcnchen, Z\u00fcrich \u015fi Basel, pentru a vizita muzee \u015fi ateliere de pictori \u015fi sculptori. Dup\u0103 o ploaie toren\u0163ial\u0103, se \u00eemboln\u0103ve\u015fte pe drum de pneumonie infec\u0163ioas\u0103 \u015fi, \u00een stare critic\u0103, este primit la un spital de maici. Urmeaz\u0103 o perioad\u0103 de recuperare, la finalul c\u0103reia \u00ee\u015fi d\u0103 seama c\u0103 nu mai are puterile \u015fi nici timpul necesar pentru a duce drumul spre Paris pe jos, a\u015fa c\u0103 ultima bucat\u0103 a drumului o parcurge cu trenul. \u201eN-aveam unde dormi pe vreme rea. Am \u00eent\u00e2lnit un vagabond care m-a \u00eendrumat la o cas\u0103 de ad\u0103post pentru lucr\u0103torii care mergeau dintr-un ora\u015f \u00eentr-altul s\u0103-\u015fi caute de lucru. \u015ei acolo mi-au dat \u015fi mie un mic ajutor, a\u015fa c\u0103 am ajuns la Basel, unde mi-am v\u00e2ndut restul de haine. \u00cen Alsacia m-a prins pe c\u00e2mp o ploaie toren\u0163ial\u0103 \u015fi apoi am z\u0103cut bolnav\u2026 un prieten m-a \u00eengrijit\u2026 Tot drumul acesta pe jos, prin Bavaria, Elve\u0163ia, Alsacia, l-am f\u0103cut u\u015for. Mergeam c\u00e2nt\u00e2nd. \u015etiam c\u0103 ceea ce trebuie s\u0103 se \u00eent\u00e2mple, se va \u00eent\u00e2mpla\u2026\u201d, povestea Br\u00e2ncu\u015fi \u00eentr-un interviu, \u00een 1942. La final, \u00eenvinge. Parisul i se deschide \u00een fa\u0163a ochilor. Era iulie, 1904.<\/p>\n

Foamea. Boala.<\/strong><\/p>\n

Greut\u0103\u0163ile abia \u00eencepeau, \u00eens\u0103. Un an \u015fi jum\u0103tate, Br\u00e2ncu\u015fi nu va putea s\u0103 lucreze nimic la Paris. Drumul lung, numeroasele boli \u015fi, mai ales, lipsa banilor, p\u00e2n\u0103 \u00een punctul \u00een care hrana zilnic\u0103 devenise o mare problem\u0103 \u00eel chinuiesc cumplit. \u201eLa Paris am dus-o greu, la \u00eenceput. Uneori m\u0103 \u0163ineam de ziduri ca s\u0103 nu cad. De foame. De boal\u0103\u201c, \u00ee\u015fi amintea sculptorul \u00een acela\u015fi interviu din 1942. Este nevoit din nou s\u0103 recurg\u0103 la slujbe m\u0103runte care, \u00eens\u0103, nu-i permit s\u0103-\u015fi continue studiile. \u201eLa Paris am lucrat, la \u00eenceput, pentru a-mi c\u00e2\u015ftiga existen\u0163a, ca sp\u0103l\u0103tor de vase \u00een restaurante. Eram un soi de paharnic. Nu turnam vin boierilor. M\u0103 specializasem \u00een sp\u0103latul paharelor. Am f\u0103cut chiar o inven\u0163ie pentru sp\u0103latul paharelor cu rapiditate. P\u00e2n\u0103 la mine se sp\u0103la \u00een dou\u0103 r\u00e2nduri de ape: un r\u00e2nd de ap\u0103 cald\u0103 \u015fi un r\u00e2nd de ap\u0103 rece. Eu am suprimat apa rece \u015fi utilizam numai ap\u0103 fierbinte. Apa fierbinte dizolva automat gr\u0103simile, era higenic\u0103 \u015fi paharele se uscau mai repede\u2026 \u00eemi frigeam buricele degetelor grosolane de sculptor, dar m\u0103 resemnam\u201c, povestea Br\u00e2ncu\u015fi. \u00cen anul 1905, prime\u015fte o burs\u0103 din partea ministrului rom\u00e2n al Cultelor \u015fi Instruc\u0163iunii Publice \u015fi se \u00eenscrie la examenul de admitere la \u015ecoala de Belle Arte, unde va \u00eenv\u0103\u0163a la clasa sculptorului Antonin Merci\u00e9. \u00cen acest atelier \u00eel va \u00eent\u00e2lni \u015fi pe celebrul pictor Amedeo Modigliani cu care va lega o str\u00e2ns\u0103 prietenie. \u00cen 1906, Constantin Br\u00e2ncu\u015fi expune pentru prima dat\u0103 la Soci\u00e9t\u00e9 Nationale des Beaux-Arts \u015fi la Salon d\u2019Automne din Paris, \u00eens\u0103 este departe de a fi mul\u0163umit, de\u015fi ziarele franceze \u00eel ridicau deja \u00een sl\u0103vi. Chiar Rodin, mentorul lui Br\u00e2ncu\u015fi \u015fi omul care domina sculptura acelui moment, particip\u0103 la vernisajul din 1907 al salonului Societ\u0103\u0163ii Na\u0163ionale a Artelor Franceze. Aici, lui Br\u00e2ncu\u015fi \u00eei sunt prezentate trei lucr\u0103ri: un bust, un cap de copil \u015fi \u201eM\u00eendria\u201c. Rodin le prive\u015fte \u015fi spune at\u00e2t: \u201eNu-i deloc r\u0103u, deloc r\u0103u..\u201c. 1906. Br\u00e2ncu\u015fi \u00eempline\u015fte 30 de ani \u015fi trebuie s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 \u015ecoala de Belle Arte. Atinsese limita de v\u00e2rst\u0103 p\u00e2n\u0103 la care putea s\u0103 fie student. \u00cen plus, devenise deja un sculptor cunoscut \u015fi pre\u0163uit \u015fi expunea cu regularitate la Saloanele de la Paris \u015fi Bucure\u015fti. \u00centr-un gest de recunoa\u015ftere, Rodin se ofer\u0103 chiar s\u0103-l primeasc\u0103 ucenic, o onoare pentru orice artist al epocii respective. Br\u00e2ncu\u015fi \u00eel refuz\u0103, m\u0103rturisind motivul mul\u0163i ani mai t\u00e2rziu, \u00eentr-o propozi\u0163ie devenit\u0103 celebr\u0103. Citi\u0163i-o, e posibil chiar s\u0103 o fi v\u0103zut pe Facebook, ca un status: \u201eNimic nu cre\u015fte la umbra marilor copaci\u201c. Sculptorul rom\u00e2n avea planurile sale \u015fi o viziune proprie despre cum s\u0103-\u015fi dep\u0103\u015feasc\u0103 \u00een celebritate mentorul.<\/p>\n

\u201eTrebuia s\u0103-mi caut calea mea. Am ajuns la simplitate\u201c<\/strong><\/p>\n

\"\"Anul 1909 \u00eel g\u0103se\u015fte pe Br\u00e2ncu\u015fi \u00eentr-un atelier din strada Montparnasse, din Paris. Este vizitat zilnic de crema intelectualit\u0103\u0163ii vremii. Printre prietenii s\u0103i se num\u0103r\u0103 Amedeo Modigliani, Guillaume Apollinaire, Fernand L\u00e9ger sau Marcel Duchamp. \u201eLa Paris am fost prieten cu Matisse, cu Erik Satie, cu Modigliani \u015fi, \u00een special, cu Guillaume Apollinaire, a c\u0103rui moarte a fost un dezastru pentru arta modern\u0103. Era un camarad minunat. Te sim\u0163eai cot la cot cu el. Am intrat ca elev \u00een atelierul lui Antonin Merci\u00e9, unde ajunsesem la o mare dexteritate tehnic\u0103. F\u0103ceam c\u00e2te o sculptur\u0103 pe zi \u00een genul lui Rodin. N-am mai putut tr\u0103i \u00een preajma lui, a maestrului Merci\u00e9, de\u015fi m\u0103 iubea. F\u0103ceam ca \u015fi el\u2026 Au fost anii cei mai grei, anii c\u0103ut\u0103rilor, anii de reg\u0103sire a unui drum propriu. Am plecat de la Merci\u00e9, l-am sup\u0103rat, dar trebuia s\u0103-mi caut calea mea. Am ajuns la simplitate, la pace \u015fi bucurie, din dificult\u0103\u0163i intime\u201c. \u00cen fapt, din aceast\u0103 m\u0103rturie asupra acelor ani, oferit\u0103 de Constantin Br\u00e2ncu\u015fi \u00eensu\u015fi, la b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, lipse\u015fte ceva. La acest moment, 1909, artistul rom\u00e2n avea deja bazele viitoarei sale concep\u0163ii estetice, cea care avea s\u0103-i aduc\u0103 renumele de ast\u0103zi. Cu doi ani \u00eenainte, \u00een 1907, fusese angajat s\u0103 sculpteze monumentul funerar al unui mo\u015fier bogat, \u00een cimitirul din Buz\u0103u. Lucrarea final\u0103 a lui Br\u00e2ncu\u015fi fusese o statuie reprezent\u00e2nd o t\u00e2n\u0103r\u0103 care \u00eengenuncheaz\u0103. Intitulat\u0103 \u201eRug\u0103ciune\u201d, opera de art\u0103 este considerat\u0103 ast\u0103zi o reprezentant\u0103 a primei etape de evolu\u0163ie c\u0103tre formele simplificate. Un an mai t\u00e2rziu, \u00een 1908, influen\u0163a lui Rodin avea s\u0103 devin\u0103 complet vizibil\u0103 \u00een prima versiune a \u201eMuzei adormite\u201c, sculptura unei fe\u0163e de femeie ale c\u0103rei tr\u0103s\u0103turi sugereaz\u0103 un bloc de marmur\u0103 nedefinit. \u00cen acela\u015fi an, Br\u00e2ncu\u015fi sculpteaz\u0103 \u015fi prima sa lucrare cu adev\u0103rat original\u0103: \u201eS\u0103rutul\u201c, un studiu \u00een care figurile verticale a doi adolescen\u0163i \u00eembr\u0103\u0163i\u015fa\u0163i formeaz\u0103 un volum str\u00e2ns, cu linii simetrice. Ce aveau toate aceste lucr\u0103ri \u00een comun? Dincolo de o viziune estetic\u0103 unitar\u0103, era evident c\u0103 Br\u00e2ncu\u015fi identificase o nou\u0103 metod\u0103 de lucru. O nou\u0103 tehnic\u0103 sculptural\u0103, cea a cioplirii directe. Rom\u00e2nul p\u0103r\u0103sea astfel tehnica sculpturii occidentale, abord\u00e2nd tehnica cioplitorului, cel care se a\u015faz\u0103 \u00een fa\u0163a blocului inform \u015fi \u00eencepe s\u0103 taie f\u0103r\u0103 a folosi un model de gips. Aceast\u0103 tehnic\u0103, pe care Br\u00e2ncu\u015fi o \u00eenv\u0103\u0163ase la \u015fcoala de meserii, fusese, p\u00e2n\u0103 atunci, abordat\u0103 doar de arti\u015ftii populari \u015fi de artizanii decorativi. Instrumentele cele mai \u00eent\u00e2lnite \u00een timpul copil\u0103riei sale de la Hobi\u0163a, ciocanul \u015fi fier\u0103str\u0103ul, ajungeau astfel \u00een marile ateliere din Paris, capitala cultural\u0103 a Europei, la acel moment. Pe atunci via\u0163a era frumoas\u0103 \u015fi armonioas\u0103. De milenii, oamenii duceau, ferici\u0163i, o via\u0163\u0103 patriarhal\u0103. Totul trecea lini\u015ftit de la un anotimp la altul. \u015ei \u015fti\u0163i de ce s-au schimbat lucrurile? Civiliza\u0163ia marelui ora\u015f a ajuns p\u00e2n\u0103 la noi. La Paris am dus-o greu, la \u00eenceput. Uneori m\u0103 \u0163ineam de ziduri ca s\u0103 nu cad. De foame. De boal\u0103. Am lucrat, pentru a-mi c\u00e2\u015ftiga existen\u0163a, ca sp\u0103l\u0103tor de vase \u00een restaurante. Eram un soi de paharnic. Nu turnam vin boierilor. M\u0103 specializasem \u00een sp\u0103latul paharelor.<\/p>\n

Finalul: retragerea \u00een atelier<\/strong><\/p>\n

\u00cen 1918, Constantin Br\u00e2ncu\u015fi sculpteaz\u0103 prima versiune a \u201eColoanei Infinitului\u201d. Creat\u0103 dintr-o serie de elemente simetrice suprapuse, lucrarea este inspirat\u0103 de st\u00e2lpii caselor \u0163\u0103r\u0103ne\u015fti din Rom\u00e2nia. Doi ani mai t\u00e2rziu, sculptorul rom\u00e2n face un salt teribil, din zona tradi\u0163ionalului, \u00een cea a \u015focantului, cu lucrarea \u201ePrin\u0163esa X\u201c, un portret al unei persoane imaginare care ia o form\u0103 falic\u0103. Expozi\u0163ia declan\u015feaz\u0103 un adev\u0103rat scandal. Poli\u0163ia intervine \u015fi-l oblig\u0103 s\u0103 scoat\u0103 lucrarea. Un alt scandal de amploare are loc \u00een 1926, c\u00e2nd, aflat \u00een vizit\u0103 \u00een Statele Unite, pentru o expozi\u0163ie la Galeria Brummer din New York, lui Br\u00e2ncu\u015fi nu-i este admis\u0103 \u00een \u0163ar\u0103 lucrarea \u201ePas\u0103re \u00een v\u0103zduh\u201c. Lucrarea era at\u00e2t de abstract\u0103 \u00een ochii vame\u015filor americani, \u00eenc\u00e2t ace\u015ftia au refuzat s\u0103 cread\u0103 c\u0103 era o sculptur\u0103. Br\u00e2ncu\u015fi este chiar acuzat c\u0103 introduce clandestin o pies\u0103 industrial\u0103 \u00een Statele Unite. Sculptorul se \u00eentoarce \u00een Rom\u00e2nia \u00een 1937 \u015fi \u00een 1938 pentru inaugurarea a trei lucr\u0103ri \u00eentr-o gr\u0103din\u0103 public\u0103 din T\u00e2rgu Jiu: noi versiuni uria\u015fe, \u00een o\u0163el, la \u201eColoana Infinitului\u201c, \u201ePoarta s\u0103rutului\u201c \u015fi \u201eMasa t\u0103cerii\u201c. Se bucur\u0103 de celebritate mondial\u0103, dar devine din ce \u00een ce mai retras, petrec\u00e2ndu-\u015fi majoritatea timpului \u00een propriul atelier, din Paris. Este \u00eengrijit de un cuplu de refugia\u0163i rom\u00e2ni, pentru care, \u00een 1952, accept\u0103 cet\u0103\u0163enia francez\u0103 pentru a le putea l\u0103sa \u00eentreaga sa mo\u015ftenire. \u00cen 1956, un articol din revista \u201eTime\u201c \u00eel descrie purt\u00e2nd \u201epijamale albe \u015fi o c\u0103ciul\u0103 galben\u0103 \u015fi orbec\u0103ind prin propriul atelier, printre capetele \u015fi coloanele f\u0103r\u0103 de sf\u00e2r\u015fit pe care le crease \u00eentreaga via\u0163\u0103\u201c. Se stinge din via\u0163\u0103 pe 16 martie 1957 \u015fi este \u00eenmorm\u00e2ntat \u00een cimitirul Montparnasse din Paris.<\/p>\n

<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Constantin Br\u00e2ncu\u015fi se na\u015fte la 19 februarie 1876, \u00een Hobi\u0163a, un mic sat din comuna Pe\u015fti\u015fani, jude\u0163ul Gorj, la poalele Carpa\u0163ilor. Este al cincilea copil al Mariei \u015fi al lui Radu Nicolae Br\u00e2ncu\u015fi. Cu toate c\u0103 provenea dintr-o familie de \u0163\u0103rani \u00eenst\u0103rit\u0103, Br\u00e2ncu\u015fi duce o via\u0163\u0103 modest\u0103, \u00eens\u0103 una din care avea s\u0103-\u015fi culeag\u0103 reperele … <\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"image","meta":{"ngg_post_thumbnail":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":{"0":"entry","1":"post","2":"publish","3":"author-stefan","4":"post-8796","6":"format-image","7":"category-biblioteca","8":"post_format-post-format-image","9":"has-format"},"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8796","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8796"}],"version-history":[{"count":1,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8796\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8800,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8796\/revisions\/8800"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8796"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8796"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8796"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}