![\"\"](\"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-content\/uploads\/2015\/10\/sf-Ciprian-si-Iustina.jpg\")
<\/a>Pe vremea \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei lui Deciu, era \u00een Antiohia Siriei un filozof \u015fi vr\u0103jitor vestit, anume Ciprian, de neam din Cartagina, n\u0103scut dim p\u0103rin\u0163i necredincio\u015fi, care a fost dat \u00een copil\u0103ria sa spre slujba p\u0103g\u00eenescului \u015fi necuratului lor zeu, Apolon. \u00cen anul al \u015faptelea al v\u00eerstei sale \u00eel \u00eencredin\u0163ar\u0103 la vr\u0103jitori spre \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura me\u015fte\u015fugului vr\u0103jitoriei \u015fi a dr\u0103ce\u015ftii \u00een\u0163elepciuni. Iar dup\u0103 zece ani de la na\u015fterea sa a fost trimis de p\u0103rin\u0163i spre s\u0103v\u00eer\u015firea jertfei \u00een muntele Olimpului, pe care p\u0103g\u00eenii \u00eel numeau locuin\u0163\u0103 dumnezeiasc\u0103, c\u0103ci acolo se afla nenum\u0103rat\u0103 mul\u0163ime de idoli \u00eentru care mul\u0163i diavoli locuiau.<\/p>\nCiprian a \u00eenv\u0103\u0163at \u00een acel munte \u00eenalt mult me\u015fte\u015fug diavolesc, c\u0103ci \u015ftia felurite n\u0103luciri dr\u0103ce\u015fti; se deprinsese a schimba v\u0103zduhul, a porni v\u00eentul, a slobozi tunete \u015fi ploi, a tulbura valurile m\u0103rii, a face stric\u0103ciune \u00een r\u0103saduri, gr\u0103dini \u015fi c\u00eempii, a aduce v\u0103t\u0103m\u0103ri \u015fi r\u0103ni asupra oamenilor \u015fi se \u00eenv\u0103\u0163ase la \u00een\u0163elepciunea cea pierz\u0103toare \u015fi prea rea lucrare diavoleasc\u0103. \u015ei a v\u0103zut acolo nenum\u0103rate p\u00eelcuri dr\u0103ce\u015fti \u00eempreun\u0103 cu st\u0103p\u00eenul \u00eentunericului, \u00eemprejurul c\u0103ruia unii s\u0103ltau, al\u0163ii slujeau, al\u0163ii chiuiau, l\u0103ud\u00eend pe st\u0103p\u00eenul s\u0103u, iar al\u0163ii erau trimi\u015fi \u00een toat\u0103 lumea spre \u00een\u015felarea popoarelor.<\/p>\n
A v\u0103zut acolo pe to\u0163i zeii \u015fi zei\u0163ele p\u0103g\u00eene \u015fi felurite n\u0103luciri \u015fi vedenii, la care se \u00eenv\u0103\u0163a c\u00eete patruzeci de zile \u00een post; c\u0103 m\u00eenca dup\u0103 apusul soarelui nu p\u00eeine, nici alt\u0103 hran\u0103, ci numai ghind\u0103 de stejar. C\u00eend era de cincisprezece ani avea ca dasc\u0103li \u015fapte slujitori mari care slujeau la cele \u015fapte planete. De la acei jerfitori a \u00eenv\u0103\u0163at multe taine diavole\u015fti. Apoi s-a dus \u00een cetatea Agra, unde, slujind c\u00eetva timp zei\u0163ei Ira, a \u00eenv\u0103\u0163at multe me\u015fte\u015fuguri de la slujitorul care era acolo. \u015ei a petrecut \u015fi \u00een Tauropoli slujind zei\u0163ei Artemis. De acolo s-a dus la Lachedemonia \u015fi a deprins s\u0103 fac\u0103 fel de fel de vr\u0103ji \u015fi n\u0103luciri, ca aceea ca mor\u0163ii din morminte s\u0103 gr\u0103iasc\u0103.<\/p>\n
Av\u00eend dou\u0103zeci de ani, a mers \u00een Egipt, \u00een cetatea Memfis, la capii r\u0103ut\u0103\u0163ilor \u015fi multe farmece \u015fi vr\u0103jitorii \u00eenv\u0103\u0163a. La treizeci de ani a mers la caldei \u015fi acolo a \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 citeasc\u0103 \u00een stele. Si \u00een Antiohia a mers, fiind atunci des\u0103v\u00eer\u015fit \u00een toat\u0103 r\u0103utatea: vr\u0103jitor \u015fi fermec\u0103tor, pierz\u0103tor de suflete, mare prieten \u015fi credincioas\u0103 slug\u0103 a st\u0103p\u00eenitorului iadului, cu care singur fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 a vorbit \u015fi de cinste mare de la d\u00eensul s-a \u00eenvrednicit. De acest lucru singur a m\u0103rturisit, zic\u00eend: „S\u0103 m\u0103 crede\u0163i pe mine c\u0103 singur pe diavol l-am v\u0103zut, pentru c\u0103 prin jertfe l-am rugat \u015fi l-am s\u0103rutat \u015fi am gr\u0103it cu d\u00eensul \u015fi cu aceia care s\u00eent la d\u00eensul mai mari \u015fi m-au iubit \u015fi mi-au l\u0103udat \u00een\u0163elegerea mea \u015fi \u00eenaintea tuturor a zis: „Iat\u0103 noul Amvrie, grabnic spre ascultarea noastr\u0103, vremelnic de \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fania noastr\u0103”. \u015ei mi-au f\u0103g\u0103duit c\u0103 au s\u0103 m\u0103 pun\u0103 boier, dup\u0103 ie\u015firea mea din trup \u015fi c\u00eet timp eu am s\u0103 petrec pe p\u0103m\u00eent, \u00een toate au s\u0103-mi ajute \u015fi mi-au dat spre slujirea mea un grup de diavoli. Iar c\u00eend ie\u015feam de la d\u00eensul a strigat c\u0103tre mine: „\u00cemb\u0103rb\u0103teaz\u0103-te, nevoitorule Cipriane” \u015fi, scul\u00eendu-se, m-a petrecut, \u00eenc\u00eet \u015fi to\u0163i mai marii diavolilor s-au mirat. De aceea to\u0163i boierii lor pe mine m\u0103 ascultau, v\u0103z\u00eend cinstea ce mi se f\u0103cea de c\u0103tre d\u00eensul. Era chipul lui ca o floare de iarb\u0103 \u015fi capul \u00eei era \u00eencununat cu o coroan\u0103 pref\u0103cut\u0103, nu adev\u0103rat\u0103, ci n\u0103lucire de aur \u015fi pietre luminoase, care lumina chipul acela \u015fi hainele lui erau minunate. Iar c\u00eend se \u00eentorcea \u00eencoace sau \u00eencolo se cutremura tot locul acela \u015fi mul\u0163i st\u0103teau l\u00eeng\u0103 scaunul lui cu fel de fel de r\u00eenduieli ale duhurilor r\u0103ut\u0103\u0163ii, \u00eentru mare supunere.<\/p>\n
Eu cu totul pe mine m\u0103 d\u0103dusem atunci, supun\u00eendu-m\u0103 la toat\u0103 porunca lui”. Aceasta despre sine singur a spus-o Ciprian dup\u0103 \u00eentoarcerea sa la Dumnezeu.<\/p>\n
Este ar\u0103tat ce fel de om era: prieten al diavolilor, ale c\u0103ror lucruri, toate, le f\u0103cea sup\u0103r\u00eend pe oameni \u015fi \u00een\u015fel\u00eendu-i. \u00cen Antiohia a petrecut mult\u0103 vreme \u015fi a adus pe mul\u0163i oameni spre toat\u0103 necurata f\u0103r\u0103delege, pe mul\u0163i i-a ucis cu otr\u0103vurile \u015fi cu farmecele, pe copii \u015fi pe copile spre jertfa diavolilor \u00eei \u00eenjunghia \u015fi pe mul\u0163i i-a \u00eenv\u0103\u0163at la vr\u0103jile sale rele: pe unii \u00eei \u00eenv\u0103\u0163a s\u0103 zboare prin v\u0103zduh, pe al\u0163ii s\u0103 pluteasc\u0103 cu luntrea prin nori, pe al\u0163ii i-a f\u0103cut s\u0103 umble pe ape. De to\u0163i p\u0103g\u00eenii era cinstit \u015fi sl\u0103vit ca un mare jertfitor \u015fi prea\u00een\u0163elept slujitor al necura\u0163ilor lor zei \u015fi mul\u0163i alergau la d\u00eensul pentru nevoile lor, pentru c\u0103 \u00eei ajuta cu puterea diavoleasc\u0103 de care era plin; unora le ajuta la desfr\u00eenare, altora la m\u00eenie, la vrajb\u0103 \u015fi la izb\u00eendirea r\u0103ut\u0103\u0163ilor, iar altora \u00een zavistie le ajuta. Acum era cu totul \u00een fundul iadului \u015fi \u00een gurile diavole\u015fti, fiu al gheenei, p\u0103rta\u015f al celor diavole\u015fti \u015fi al pierz\u0103rii celei ve\u015fnice. Iar Domnul, Cel ce nu voie\u015fte moartea p\u0103c\u0103tosului, pentru negr\u0103ita Sa bun\u0103tate \u015fi pentru milostivirea cea nebiruit\u0103 de p\u0103catele omene\u015fti, a vrut ca pe acest om s\u0103-l caute \u015fi pe cel afundat \u00een ad\u00eencul iadului din pr\u0103pastie s\u0103-l scoat\u0103 \u015fi s\u0103-l m\u00eentuiasc\u0103, spre ar\u0103tarea milostivirii Sale, tuturor oamenilor, c\u0103ci nu este p\u0103cat s\u0103 biruiasc\u0103 iubirea Lui de oameni. \u015ei l-a m\u00eentuit pe Ciprian din pierzarea lui \u00een acest chip:<\/p>\n
\u00cen acea vreme era \u00een Antiohia o fecioar\u0103 cu numele de Iustina, care s-a n\u0103scut din p\u0103rin\u0163i p\u0103g\u00eeni. Tat\u0103l ei se numea Edesie \u015fi era slujitor idolesc, iar maica sa se numea Cleodonia. Fecioara Iustina c\u00eend a ajuns la v\u00eersta des\u0103v\u00eer\u015fit\u0103, \u015fez\u00eend \u00een casa sa la fereastr\u0103, a auzit din \u00eent\u00eemplare un cuv\u00eent de m\u00eentuire din gura unui diacon care trecea pe acolo, care se numea Prailie \u015fi care gr\u0103ia pentru \u00eentruparea Domnului nostru Iisus Hristos „c\u0103 S-a n\u0103scut din curata Fecioar\u0103 Maria \u015fi, multe minuni f\u0103c\u00eend, a voit a p\u0103timi pentru m\u00eentuirea noastr\u0103 \u015fi a \u00eenviat din mor\u0163i \u015fi S-a \u00een\u0103l\u0163at la ceruri \u015fi a stat de-a dreapta Tat\u0103lui \u015fi \u00eemp\u0103r\u0103\u0163e\u015fte \u00een veci”.<\/p>\n
Aceast\u0103 propoveduire a diaconului a c\u0103zut pe p\u0103m\u00eent bun \u00een inima Iustinei, c\u0103ci degrab\u0103 a \u00eenceput a aduce rod \u015fi a dezr\u0103d\u0103cina din ea to\u0163i spinii necredin\u0163ei. Iustina voia ca mai mult \u015fi mai des\u0103v\u00eer\u015fit s\u0103 \u00eenve\u0163e de la acel diacon, \u00eens\u0103 nu \u00eendr\u0103znea s\u0103-l caute pe el, \u00eempiedic\u00eend-o feciorelnica ru\u015fine. \u00cens\u0103 mergea adeseori, \u00een tain\u0103, la biserica lui Hristos, ascult\u00eend cuvintele lui Dumnezeu; \u015fi lucr\u00eend \u00een inima ei Duhul Sf\u00eent, a crezut \u00een Hristos. \u015ei \u00een scurt\u0103 vreme \u015fi pe maica ei a f\u0103cut-o s\u0103 cread\u0103 \u015fi dup\u0103 aceea \u015fi pe b\u0103tr\u00eenul ei tat\u0103 l-a adus la credin\u0163\u0103; el, v\u0103z\u00eend \u00een\u0163elegerea fiicei sale \u015fi auzind cuvintele ei cele \u00een\u0163elepte, socotea \u00een sine c\u0103 idolii, fiind f\u0103cu\u0163i de m\u00eeini omene\u015fti, cum pot s\u0103 fie ei dumnezei, neav\u00eend nici suflet, nici suflare? \u015ei o vedenie minunat\u0103 a v\u0103zut el noaptea \u00een vis, prin dumnezeiasc\u0103 ar\u0103tare: adic\u0103 o tab\u0103r\u0103 mare de \u00eengeri purt\u0103tori de lumin\u0103, iar \u00een mijlocul lor era M\u00eentuitorul lumii, Iisus Hristos, \u015fi L-a auzit pe El gr\u0103indu-i: „Veni\u0163i la Mine \u015fi v\u0103 voi da vou\u0103 cereasc\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie”. Apoi, de\u015ftept\u00eendu-se din somn, Edesie \u00eendat\u0103 a mers cu femeia \u015fi cu fiica sa la episcopul cre\u015ftinesc pe care \u00eel chema Optat, rug\u00eendu-l pe el s\u0103-i \u00eenve\u0163e credin\u0163a lui Hristos \u015fi s\u0103 le dea lor Sf\u00eentul Botez \u015fi i-a spus lui cuvintele fiicei sale \u015fi \u00eengereasca vedenie pe care singur o v\u0103zuse.<\/p>\n
Auzind aceasta episcopul, s-a bucurat de \u00eentoarcerea lor \u015fi, gr\u0103indu-le mult despre credin\u0163a \u00een Hristos, a botezat pe Edesie \u015fi pe Cleodonia, femeia sa \u015fi pe fiica lor Iustina \u015fi, \u00eemp\u0103rt\u0103\u015findu-i pe ei cu Sfintele Taine, i-a slobozit cu pace. Iar dup\u0103 ce s-a \u00eent\u0103rit Edesie \u00een credin\u0163a lui Hristos, v\u0103z\u00eend episcopul evlavia lui, l-a f\u0103cut preot; \u015fi petrecu \u00een fapte bune \u015fi \u00een fric\u0103 de Dumnezeu un an \u015fi \u015fase luni \u015fi a\u015fa, \u00een sf\u00eenta credin\u0163\u0103, \u015fi-a sf\u00eer\u015fit via\u0163a. Iar Iustina bine s-a nevoit \u00een poruncile Domnului, iubind pe Mirele s\u0103u Hristos \u015fi slujindu-I Lui \u00een rug\u0103ciuni, \u00een feciorie \u015fi \u00een cur\u0103\u0163enie, \u00een post \u015fi \u00een mare \u00eenfr\u00eenare. Iar vr\u0103jma\u015ful cel ce ur\u0103\u015fte neamul omenesc, v\u0103z\u00eend o via\u0163\u0103 ca aceasta a ei, a zavistuit faptele ei cele bune \u015fi a \u00eenceput a o sup\u0103ra, felurite nevoi \u015fi necazuri pornindu-i \u00eempotriv\u0103.<\/p>\n
Era atunci \u00een Antiohia un t\u00een\u0103r scolastic, pe nume Aglaid, fiu de p\u0103rin\u0163i boga\u0163i \u015fi sl\u0103vi\u0163i, vie\u0163uind cu desf\u0103tare \u00eentru de\u015fert\u0103ciunea lumii acesteia. \u015ei acesta, \u00eentr-o vreme oarecare, a v\u0103zut-o pe Iustina fecioara merg\u00eend la biseric\u0103 \u015fi s-a minunat de frumuse\u0163ea ei. Iar diavolul a pus g\u00eend r\u0103u \u00een inima lui asupra ei \u015fi, aprinz\u00eendu-se de dorul ei, Aglaid a \u00eenceput a se g\u00eendi \u00een toate chipurile, ca \u00eentru cuno\u015ftin\u0163a \u015fi dragostea ei s\u0103 vie \u015fi, \u00een\u015fel\u00eend-o, s\u0103 aduc\u0103 pe mielu\u015feaua cea curat\u0103 a lui Hristos \u00eentru necur\u0103\u0163ia cea g\u00eendit\u0103 de d\u00eensul. \u015ei p\u00eendea calea ei, ori unde avea s\u0103 mearg\u0103 fecioara \u015fi, \u00eent\u00eempin\u00eend-o, o am\u0103gea cu cuvinte desfr\u00eenate, l\u0103ud\u00eendu-i frumuse\u0163ea. Apoi, spun\u00eendu-i cuvinte de fericire \u015fi ar\u0103t\u00eendu-\u015fi dragostea sa c\u0103tre d\u00eensa, cu curse \u00een\u015fel\u0103toare \u015fi me\u015fte\u015fugit \u00eempletite o urm\u0103rea pe ea spre desfr\u00eenare. Iar fecioara se \u00eentorcea \u015fi fugea de d\u00eensul, \u00eenfrico\u015f\u00eendu-se de el \u015fi nu voia s\u0103-i asculte \u00een\u015fel\u0103toarele \u015fi viclenele cuvinte. \u015ei t\u00een\u0103rul, dorind frumuse\u0163ile ei cele feciore\u015fti, a trimis la d\u00eensa rug\u0103minte ca s\u0103 voiasc\u0103 s\u0103-i fie lui so\u0163ie. Iar ea a r\u0103spuns c\u0103tre d\u00eensul: „Am pe Mirele meu Hristos c\u0103ruia \u00cei slujesc \u015fi cur\u0103\u0163ia mea \u00eemi p\u0103strez. Acela \u015fi sufletul \u015fi trupul meu \u00eemi p\u0103ze\u015fte de toat\u0103 necur\u0103\u0163ia”.<\/p>\n
Un r\u0103spuns ca acesta al curatei fecioare auzindu-l Aglaid \u015fi mai mult a dorit-o, aprinz\u00eendu-l pe el diavol. Neput\u00eend nicidecum s\u0103 o am\u0103geasc\u0103, a g\u00eendit ca s-o r\u0103peasc\u0103; \u015fi adun\u00eend spre ajutor tineri f\u0103r\u0103 de r\u00eenduial\u0103, asemenea lui, i-a p\u0103zit calea pe care obi\u015fnuia fecioara s\u0103 mearg\u0103 spre biseric\u0103 la rug\u0103ciune. Acolo a \u00eent\u00eempinat-o \u015fi a prins-o, duc\u00eend-o cu sila spre casa lui. Iar ea a \u00eenceput a striga foarte tare, b\u0103t\u00eendu-l pe el peste gur\u0103 \u015fi scuip\u00eend asupra lui. Auzind acea strigare, vecinii au ie\u015fit din casele lor \u015fi au alergat ca s-o scoat\u0103 din m\u00eeinile t\u00een\u0103rului cel neru\u015finat ca din gura lupului \u015fi au reu\u015fit s\u0103 o ia pe mielu\u015feaua cea f\u0103r\u0103 prihan\u0103, pe Sf\u00eenta Iustina. \u015ei au fugit to\u0163i cei nelegiui\u0163i, iar Aglaid cu ru\u015fine s-a dus la casa sa.<\/p>\n
Ne\u015ftiind ce s\u0103 mai fac\u0103, \u00eenmul\u0163indu-se \u00een el r\u0103utatea patimii, s-a ispitit cu \u00eenc\u0103 un lucru r\u0103u: a mers la marele vr\u0103jitor \u015fi fermec\u0103tor, Ciprian, jertfitorul idolesc \u015fi acestuia, spun\u00eendu-i necazul s\u0103u, i-a cerut ajutor, f\u0103g\u0103duind s\u0103-i dea mult aur \u015fi argint. Ciprian, pe toate auzindu-le de la d\u00eensul, \u00eel m\u00eeng\u00eeia f\u0103g\u0103duindu-i c\u0103 toat\u0103 dorin\u0163a lui i-o va \u00eendeplini. „Eu, a zis el, voi face ca aceast\u0103 fecioar\u0103 singur\u0103 s\u0103 c\u0103ute dragostea ta \u015fi te va dori pe tine mai mult dec\u00eet tu pe ea”. A\u015fa, m\u00eeng\u00eeindu-l, i-a dat bun\u0103 n\u0103dejde.<\/p>\n
Lu\u00eend Ciprian c\u0103r\u0163ile sale de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 a chemat pe unul din duhurile cele necurate pe care \u00eel \u015ftia c\u0103 degrab\u0103 poate s\u0103 aprind\u0103 cu necurat\u0103 dorire inima Iustinei spre t\u00een\u0103rul acela. Iar diavolul i-a f\u0103g\u0103duit cu s\u00eerguin\u0163\u0103 s\u0103-i \u00eendeplineasc\u0103 dorin\u0163a \u015fi cu m\u00eendrie a zis: „Nu-mi este mie cu anevoie acest lucru, de vreme ce eu de multe ori am cutremurat cet\u0103\u0163i, ziduri am surpat, case am desp\u0103r\u0163it, v\u0103rs\u0103ri de s\u00eenge \u015fi ucideri de tat\u0103 am f\u0103cut; \u00eenvr\u0103jbiri \u015fi m\u00eenie mare \u00eentre fra\u0163i \u015fi \u00eentre so\u0163i am pus, pe cei ce voiau s\u0103 petreac\u0103 mult \u00een feciorie i-am adus \u00een necur\u0103\u0163ie; pe c\u0103lug\u0103rii cei ce se nevoiau prin mun\u0163i \u015fi la mult\u0103 postire se deprindeau, neg\u00eendindu-se niciodat\u0103 la trup, \u00een pofta desfr\u00een\u0103rii i-am adus \u015fi i-am \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 slujeasc\u0103 patimilor trupe\u015fti, iar pe al\u0163ii, care \u00eentru poc\u0103in\u0163\u0103 \u015fi \u00eentru lep\u0103darea de toate veniser\u0103, iar\u0103\u015fi i-am \u00eentors la cele dint\u00eei lucruri rele \u015fi pe mul\u0163i din cei ce petreceau \u00een cur\u0103\u0163ie, i-am aruncat \u00een desfr\u00eenare. Deci, oare nu pot eu ca pe aceast\u0103 fecioar\u0103 spre dragostea lui Aglaid s\u0103 o plec? Si ce s\u0103 zic mai mult? Cu lucrul voi ar\u0103ta puterea mea degrab\u0103. Deci, prime\u015fte aceast\u0103 doctorie – \u015fi \u00eei d\u0103du un vas plin – \u015fi d\u0103-o t\u00een\u0103rului aceluia ca s\u0103 stropeasc\u0103 locuin\u0163a Iustinei \u015fi vei vedea ce va fi”. Acestea zic\u00eend, s-a dus, iar Ciprian, chem\u00eendu-l pe Aglaid, l-a trimis pe el s\u0103 stropeasc\u0103 \u00een tain\u0103 casa Iustinei cu licoarea din vasul acela diavolesc. \u015ei f\u0103c\u00eendu-se aceasta, a intrat diavolul desfr\u00een\u0103rii cu s\u0103ge\u0163ile cele aprinse ale poftei trupe\u015fti, ca s\u0103 r\u0103neasc\u0103 prin desfr\u00eenare inima cea fecioreasc\u0103 \u015fi trupul ei \u015fi cu pofta cea necurat\u0103 s\u0103-l aprind\u0103.<\/p>\n
Avea obiceiul fecioara aceea ca \u00een toate nop\u0163ile s\u0103-\u015fi fac\u0103 rug\u0103ciunile sale c\u0103tre Domnul. \u015ei a fost dup\u0103 obicei, c\u00eend \u00een ceasul al treilea din noapte, scul\u00eendu-se se ruga lui Dumnezeu, a sim\u0163it ca de n\u0103prasn\u0103 o tulburare \u00een trupul ei \u015fi furtun\u0103 rea de pofta cea trupeasc\u0103 \u015fi aprinderea focului gheenei. \u015ei a fost acea sup\u0103rare \u015fi \u00een acel vifor din\u0103untru mult\u0103 vreme; \u00eei venea \u00eentru pomenire acel Aglaid, c\u0103ci se ridicase \u00een ea g\u00eendurile cele rele. Se mira fecioara \u015fi singur\u0103 de sine se ru\u015fina, sim\u0163indu-\u015fi s\u00eengele fierb\u00eend ca \u00eentr-o c\u0103ldare \u015fi se g\u00eendea la lucruri de care \u00eentotdeauna, ca de ni\u015fte necur\u0103\u0163enii, se sc\u00eerbea. \u015ei cu bun\u0103 cuno\u015ftin\u0163\u0103 fiind Iustina, a \u00een\u0163eles c\u0103 de la diavol i s-a tras acest r\u0103zboi \u00eentru d\u00eensa \u015fi \u00eendat\u0103, \u00eenarm\u00eendu-se cu arma semnului crucii, a alergat c\u0103tre Dumnezeu cu fierbinte rug\u0103ciune \u015fi a strigat din ad\u00eencul inimii c\u0103tre Hristos, Mirele s\u0103u, zic\u00eend: „Doamne, Dumnezeul meu, Iisuse Hristoase, iat\u0103, vr\u0103jma\u015fii mei s-au ridicat asupra mea, curse au preg\u0103tit pentru picioarele mele \u015fi au smerit sufletul meu; iar eu mi-am adus aminte de numele T\u0103u \u015fi m-am veselit \u015fi c\u00eend m\u0103 sup\u0103r\u0103 ei pe mine, eu la Tine scap \u015fi n\u0103d\u0103jduiesc, spre a nu se bucura vr\u0103jma\u015ful meu de mine; c\u0103ci \u015ftii, Doamne Dumnezeul meu, c\u0103 eu s\u00eent roaba Ta \u015fi cur\u0103\u0163ia trupului meu pentru Tine o p\u0103zesc \u015fi sufletul meu \u0162ie \u0163i l-am \u00eencredin\u0163at. Deci, p\u0103ze\u015fte pe oaia Ta, P\u0103storule bun, nu m\u0103 l\u0103sa \u00eentru m\u00eencarea fiarelor celor ce caut\u0103 s\u0103 m\u0103 \u00eenghit\u0103 pe mine, d\u0103-mi biruin\u0163a poftei celei rele a trupului meu”. Astfel, sf\u00eenta fecioar\u0103, st\u0103ruind mult \u00een rug\u0103ciune, a ru\u015finat pe vr\u0103jma\u015ful care, fiind biruit de rug\u0103ciunea ei, a fugit de la d\u00eensa cu ru\u015fine; \u015fi s-a \u00eentors odihna \u00een trupul \u015fi \u00een inima Iustinei \u015fi s-a stins v\u0103paia poftei, iar r\u0103zboiul a \u00eencetat \u015fi fierberea s\u00eengelui s-a potolit \u015fi Iustina a dat slav\u0103 lui Dumnezeu, c\u00eent\u00eend c\u00eentare de biruin\u0163\u0103.<\/p>\n
Diavolul s-a \u00eentors la Ciprian cu veste rea, c\u0103 nu a reu\u015fit \u00eentru nimic. Dar Ciprian l-a \u00eentrebat pe el din care pricin\u0103 nu a putut s-o supun\u0103 pe acea fecioar\u0103. Iar el, cu toate c\u0103 nu voia, i-a spus adev\u0103rul, zic\u00eend: „Pentru aceasta nu am reu\u015fit, pentru c\u0103 am v\u0103zut pe ea un semn de care m-am \u00eenfrico\u015fat, \u015fi din aceast\u0103 cauz\u0103 nu am putut ca s\u0103 o biruiesc”. Ciprian a chemat un diavol mai cumplit \u015fi l-a trimis pe acesta spre a o ispiti pe Iustina. \u015ei merg\u00eend acesta, a f\u0103cut mai multe dec\u00eet cel dint\u00eei, c\u0103ci cu mare putere a n\u0103v\u0103lit asupra ei, iar fecioara cu mai fierbinte rug\u0103ciune s-a \u00eenarmat \u015fi mai mare nevoin\u0163\u0103 a ar\u0103tat, pentru c\u0103 s-a \u00eembr\u0103cat \u00een hain\u0103 de p\u0103r \u015fi \u00ee\u015fi chinuia trupul s\u0103u cu \u00eenfr\u00eenarea \u015fi cu postul, numai p\u00eeine \u015fi ap\u0103 m\u00eenc\u00eend. \u015ei a\u015fa, \u00eembl\u00eenzindu-\u015fi patimile trupului, a biruit pe diavol \u015fi l-a gonit cu ru\u015fine, iar el, la fel ca \u015fi cel dint\u00eei, nesporind nimic, s-a \u00eentors la Ciprian. Iar Ciprian a chemat pe una dintre c\u0103peteniile diavole\u015fti \u015fi i-a spus despre sl\u0103biciunea celorlal\u0163i doi diavoli trimi\u015fi care nu au putut s\u0103 cov\u00eer\u015feasc\u0103 o fecioar\u0103 \u015fi a cerut de la d\u00eensul ajutor. Iar el a oc\u0103r\u00eet pe diavolii cei dint\u00eei cu s\u0103lb\u0103ticie, ca pe cei ce nu s\u00eent bine iscusi\u0163i \u00een acel lucru \u015fi ca pe cei ce nu \u015ftiau cum s\u0103 \u00eendulceasc\u0103 desfr\u00eenarea \u00een inima fecioarei. \u015ei i-a dat bun\u0103 n\u0103dejde lui Ciprian, f\u0103g\u0103duindu-i ca singur, \u00een alt chip, s\u0103 ispiteasc\u0103 pe fecioar\u0103.<\/p>\n
Duc\u00eendu-se de la Ciprian, s-a pref\u0103cut pe sine \u00een chip de femeie \u015fi a\u015fa a intrat la Iustina; \u015fi, \u015fez\u00eend, a \u00eenceput a gr\u0103i cu d\u00eensa cuvintele cele dumnezeie\u015fti, ca \u015fi cum ar fi vrut s\u0103 urmeze vie\u0163ii \u015fi cur\u0103\u0163iei ei; o \u00eentreba ce fel de plat\u0103 o s\u0103 aib\u0103 pentru aceast\u0103 via\u0163\u0103 sf\u00eent\u0103 \u015fi pentru fecioria ei. Iar Iustina a zis: „Mare \u015fi negr\u0103it\u0103 este plata pentru cei ce vie\u0163uiesc \u00een cur\u0103\u0163ie, \u015fi m\u00eehnire mare au oamenii care nu bag\u0103 de seam\u0103 o visterie mare ca aceasta a cur\u0103\u0163iei \u00eengere\u015fti”. Iar diavolul, descoperindu-\u015fi neru\u015finarea, cu me\u015fte\u015fug a \u00eenceput a o am\u0103gi, zic\u00eendu-i: „Apoi \u00een ce chip ar putea s\u0103 fie lumea \u015fi cum s-ar na\u015fte oamenii? De ar fi p\u0103zit Eva cur\u0103\u0163ia, apoi de unde s-ar fi \u00eenmul\u0163it neamul omenesc? Cu adev\u0103rat, bun\u0103 este \u00eenso\u0163irea, pe care singur Dumnezeu a r\u00eenduit-o, \u015fi Sf\u00eenta Scriptur\u0103 o laud\u0103, zic\u00eend: „Cinstit\u0103 este nunta \u00eentru toate \u015fi patul nespurcat. Mul\u0163i sfin\u0163i ai lui Dumnezeu oare nu au fost \u00eentru \u00eenso\u0163irea pe care a dat-o Dumnezeu spre m\u00eeng\u00eeierea omului, ca spre copiii s\u0103i c\u0103ut\u00eend s\u0103 se \u00eenveseleasc\u0103 \u015fi s\u0103 laude pe Dumnezeu?”<\/p>\n
Ni\u015fte cuvinte ca acestea auzindu-le Iustina, a cunoscut pe maestrul diavol am\u0103gitor \u015fi mai bine dec\u00eet Eva l-a biruit pe el; pentru c\u0103, neintr\u00eend \u00een mai mult\u0103 vorb\u0103 cu d\u00eensul, a alergat degrab\u0103 la limanul Crucii lui Hristos. \u015ei a pus semnul cel cinstit pe fruntea ei \u015fi inima \u015fi-a ridicat-o spre Dumnezeu, Mirele s\u0103u, \u015fi \u00eendat\u0103 a pierit diavolul, cu mai mare ru\u015fine ca cei dint\u00eei. Acel mare diavol a venit \u015fi la Ciprian, tulburat; \u015fi cunosc\u00eend Ciprian c\u0103 nici acela nu a reu\u015fit nimic, a zis c\u0103tre diavol: „Oare nici tu pe fecioara aceea n-ai putut s-o biruie\u015fti, fiind diavol puternic \u015fi iscusit mai mult ca al\u0163ii \u00een acest lucru? Apoi care din voi va face ceva acelei nebiruite inimi feciore\u015fti? Deci, spune\u0163i-mi mie: cu ce fel de arme vi se \u00eempotrive\u015fte vou\u0103 \u015fi cum puterea voastr\u0103 cea tare neputincioas\u0103 o face?” Iar diavolul, fiind silit de puterea lui Dumnezeu, de\u015fi nevr\u00eend, a m\u0103rturisit: „Nu putem, a zis el, s\u0103 privim spre semnul crucii, ci fugim de d\u00eensul, c\u0103ci ne arde precum focul \u015fi ne gone\u015fte departe”. Ciprian s-a sup\u0103rat foarte tare asupra diavolului, c\u0103 l-a adus \u00eentru ru\u015fine \u015fi se certa cu d\u00eensul, zic\u00eendu-i: „Dar a\u015fa este puterea voastr\u0103, c\u0103 o fecioar\u0103 neputincioas\u0103 v\u0103 biruie\u015fte?” atunci diavolul, vr\u00eend s\u0103-l m\u00eeng\u00eeie pe Ciprian, a \u00eencercat s\u0103 fac\u0103 alt lucru, \u00een acest fel: s-a pref\u0103cut \u00een chipul Iustinei \u015fi a mers la Aglaid, c\u0103 a\u015fa p\u0103r\u00eendu-i-se lui Aglaid c\u0103 este Iustina cu adev\u0103rat \u00ee\u015fi va \u00eemplini datoria sa \u015fi nu va fi ar\u0103tat\u0103 neputin\u0163a lor cea diavoleasc\u0103, nici Ciprian nu se va afla \u00eentru ru\u015fine.<\/p>\n
C\u00eend a intrat diavolul la Aglaid \u00een chipul Iustinei, Aglaid a s\u0103rit de nespus\u0103 bucurie \u015fi alerg\u00eend la ea, a cuprins-o \u015fi o s\u0103ruta, zic\u00eend: „Bine ai venit la mine, prea frumoas\u0103 Iustina”. \u015ei cum a zis t\u00een\u0103rul cuv\u00eentul Iustina, \u00eendat\u0103 diavolul s-a stins, neput\u00eend nici numele Iustinei s\u0103-l rabde, iar t\u00een\u0103rul s-a \u00eensp\u0103im\u00eentat foarte tare \u015fi, alerg\u00eend la Ciprian, i-a spus lui cele ce s-au \u00eent\u00eemplat. Ciprian, cu ajutorul vr\u0103jilor sale, a pus pe d\u00eensul chip de pas\u0103re \u015fi f\u0103c\u00eendu-l ca s\u0103 zboare prin v\u0103zduh, l-a trimis la casa Iustinei, ca prin fereastr\u0103 s\u0103 intre \u00een camera ei. Iar el, fiind purtat de diavol, zbura prin v\u0103zduh deasupra camerei Iustinei \u015fi voia s\u0103 se a\u015feze pe cas\u0103. S-a \u00eent\u00eemplat atunci ca Iustina s\u0103 priveasc\u0103 pe fereastr\u0103 \u015fi v\u0103z\u00eend-o diavolul pe ea, l-a l\u0103sat pe Aglaid \u015fi a fugit. \u015ei a pierit de la Aglaid \u015fi acea n\u0103lucire, \u00een care se ar\u0103ta ca o pas\u0103re \u015fi pu\u0163in a lipsit de a nu muri c\u0103z\u00eend jos, c\u0103ci cu m\u00eeinile s-a apucat de v\u00eerful casei \u015fi, \u0163in\u00eendu-se, a r\u0103mas sp\u00eenzurat. De nu ar fi fost cobor\u00eet de acolo prin rug\u0103ciunea Sfintei Iustina, ar fi c\u0103zut tic\u0103losul \u015fi ar fi murit. \u015ei a\u015fa, nereu\u015find nimic, s-a \u00eentors t\u00een\u0103rul la Ciprian, povestindu-i lui primejdia sa, iar Ciprian s-a nec\u0103jit foarte tare, v\u0103z\u00eendu-se \u00eenfr\u00eent \u015fi s-a hot\u0103r\u00eet ca singur s\u0103 se duc\u0103 la Iustina, n\u0103d\u0103jduind \u00een vr\u0103jitoriile sale. Mai \u00eent\u00eei s-a pref\u0103cut \u00een femeie, apoi \u00een pas\u0103re; \u015fi \u00eenc\u0103 nu se apropia de u\u015file casei ei, iar n\u0103lucirea \u015fi \u00een\u015fel\u0103toarea asem\u0103nare cu cea de femeie \u015fi cu cea de pas\u0103re au pierit de la d\u00eensul \u015fi s-a \u00eentors ru\u015finat.<\/p>\n
Dup\u0103 aceasta, a \u00eenceput Ciprian a face izb\u00eendire ru\u015finii sale, \u015fi a adus cu ajutorul vr\u0103jilor sale ispite asupra casei Iustinei \u015fi asupra caselor tuturor rudeniilor, ale vecinilor \u015fi ale cunoscu\u0163ilor ei, ca odinioar\u0103 diavolul asupra dreptului Iov: le omora dobitoacele, pe slugile lor le lovea \u015fi cu r\u0103ni \u00eei arunca pe d\u00een\u015fii \u00een necaz nem\u0103surat. Apoi a lovit-o \u015fi pe Iustina cu o boal\u0103, \u00eenc\u00eet z\u0103cea la pat \u015fi pl\u00eengea maica sa pentru d\u00eensa. Iar ea o m\u00eeng\u00eeia pe maica sa, precum David, zic\u00eend: „Nu voi muri, ci vie voi fi, \u015fi voi povesti lucrurile Domnului”. \u00cens\u0103 nu numai asupra ei \u015fi asupra rudeniilor ei, ci \u015fi asupra cet\u0103\u0163ii (Dumnezeu a\u015fa a voit), a adus Ciprian v\u0103t\u0103mare, din cauza m\u00eeniei sale celei ne\u00eembl\u00eenzite \u015fi din pricina ru\u015finii celei mari. \u015ei erau r\u0103ni \u00eentre dobitoace \u015fi multe boli \u00eentre oameni. \u015ei prin lucrare diavoleasc\u0103 a str\u0103b\u0103tut vestea prin \u00eentreaga cetate, c\u0103 marele jertfitor Ciprian pedepse\u015fte cetatea pentru Iustina, care i se \u00eempotrive\u015fte. Adun\u00eendu-se nu pu\u0163ini dintre cinsti\u0163ii cet\u0103\u0163eni, au mers la Iustina \u015fi cu m\u00eenie au sf\u0103tuit-o pe d\u00eensa ca s\u0103 nu-l mai m\u00eehneasc\u0103 pe Ciprian \u015fi s\u0103 se m\u0103rite cu Aglaid, ca s\u0103 nu p\u0103timeasc\u0103 to\u0163i mai mult\u0103 sup\u0103rare pentru d\u00eensa. Iar ea pe to\u0163i \u00eei m\u00eeng\u00eeia, \u00eencredin\u0163\u00eendu-i c\u0103 degrab\u0103 toate v\u0103t\u0103m\u0103turile acelea, care au fost aduse lor de Ciprian cu ajutorul diavolilor, vor pieri, lucru care s-a \u015fi \u00eent\u00eemplat. Pentru c\u0103 dup\u0103 ce Sf\u00eenta Iustina s-a rugat cu t\u0103rie lui Dumnezeu, \u00eendat\u0103 toat\u0103 puterea diavoleasc\u0103 a pierit \u015fi to\u0163i s-au t\u0103m\u0103duit de boli \u015fi s-au vindecat de r\u0103ni.<\/p>\n
Schimb\u00eendu-se lucrurile, popoarele \u00cel pream\u0103reau pe Hristos, iar de Ciprian \u015fi de me\u015fte\u015fugul lui cel vr\u0103jitoresc \u00ee\u015fi b\u0103teau joc, \u00eenc\u00eet acum Ciprian nici \u00eentre oameni nu se mai ar\u0103ta de ru\u015finea cea mare \u015fi chiar \u015fi de cei cunoscu\u0163i se ru\u015fina. Apoi, \u00een\u015ftiin\u0163\u00eendu-se bine c\u0103 semnul crucii \u015fi numele lui Hristos nimic nu poate s\u0103 le biruiasc\u0103, \u015fi-a venit \u00een fire \u015fi a zis c\u0103tre diavol: „Pierz\u0103torule \u015fi al tuturor \u00een\u015fel\u0103torule, vistierule a toat\u0103 necur\u0103\u0163ia \u015fi \u00een\u015fel\u0103ciunea, acum \u0163i-am cunoscut neputin\u0163a, c\u0103 dac\u0103 de umbra crucii te temi \u015fi de numele lui Hristos te cutremuri, apoi ce vei face c\u00eend singur Hristos va veni asupra ta? Dac\u0103 pe cei ce se \u00eensemneaz\u0103 cu crucea nu-i po\u0163i birui, apoi pe cine vei scoate din m\u00eeinile lui Hristos? Acum am cunoscut c\u0103 nu e\u015fti nimic \u015fi nu po\u0163i nimic \u015fi nu ai putere de izb\u00eendire. M-am \u00een\u015felat eu, tic\u0103losul, ascult\u00eendu-te pe tine \u015fi crez\u00eend \u00een \u00een\u015fel\u0103ciunea ta; deci, dep\u0103rteaz\u0103-te de la mine, blestematule, dep\u0103rteaz\u0103-te, c\u0103 de acum mi se cade mie s\u0103 rog pe cre\u015ftini ca s\u0103 m\u0103 miluiasc\u0103. Mi se cade mie s\u0103 alerg la cei dreptcredincio\u015fi ca s\u0103 m\u0103 izb\u0103veasc\u0103 \u015fi s\u0103 se \u00eengrijeasc\u0103 pentru m\u00eentuirea mea. Du-te, du-te nelegiuitule, vr\u0103jma\u015f al adev\u0103rului \u015fi potrivnic \u015fi ur\u00eetor a toat\u0103 lumea!”<\/p>\n
Acestea auzindu-le, diavolul s-a repezit la Ciprian ca s\u0103-l ucid\u0103 \u015fi, n\u0103p\u0103dind asupra lui, a \u00eenceput a-l sugruma, b\u0103t\u00eendu-l. \u015ei nu avea Ciprian ajutor de la nimeni \u015fi nu \u015ftia cum s\u0103-\u015fi ajute lui \u015fi s\u0103 se izb\u0103veasc\u0103 din cumplitele m\u00eeini diavole\u015fti \u015fi, \u00eenc\u0103 fiind viu, \u015fi-a adus aminte de semnul sfintei cruci prin care se \u00eempotrivea Iustina la toat\u0103 puterea diavoleasc\u0103 \u015fi a zis: „Dumnezeul Iustinei, ajut\u0103-mi \u015fi mie!” Apoi, ridic\u00eendu-\u015fi m\u00eena, \u015fi-a f\u0103cut semnul crucii \u015fi \u00eendat\u0103 diavolul ca o s\u0103geat\u0103 \u00eentins\u0103 a pierit de la d\u00eensul. Iar el, r\u0103corindu-se \u015fi c\u0103p\u0103t\u00eend \u00eendr\u0103zneal\u0103 \u015fi chem\u00eend numele lui Hristos, se \u00eensemna cu semnul crucii \u015fi \u00een felul acesta se \u00eempotrivea diavolului, oc\u0103r\u00eendu-l \u015fi blestem\u00eendu-l. Diavolul st\u0103tea departe de d\u00eensul \u015fi nu \u00eendr\u0103znea s\u0103 se apropie, pentru semnul crucii \u015fi pentru numele lui Hristos, care \u00eel \u00eenfrico\u015fau \u015fi \u00eel \u00eengrozeau, zic\u00eendu-i: „Nu te va scoate Hristos din ghearele mele!” \u015ei, m\u00eeniindu-se asupra lui, a r\u0103cnit ca un leu \u015fi s-a dus.<\/p>\n
Ciprian, lu\u00eend toate c\u0103r\u0163ile vr\u0103jitoriilor sale, a alergat la Antim, episcopul cre\u015ftin, \u015fi, c\u0103z\u00eend la picioarele lui, se ruga s\u0103-l miluiasc\u0103 pe el \u015fi s\u0103-i dea lui Sf\u00eentul Botez. Iar episcopul, \u015ftiindu-l pe el mare vr\u0103jitor \u015fi tuturor \u00eenfrico\u015fat, socotea c\u0103 a venit la d\u00eensul cu \u00een\u015fel\u0103ciune \u015fi \u00eel \u00eendep\u0103rta, zic\u00eendu-i: „Multe rele faci \u00eentre p\u0103g\u00eeni \u015fi s\u0103 nu faci acestea \u015fi \u00eentre cre\u015ftini, ca s\u0103 nu pieri degrab\u0103”. Iar Ciprian, pl\u00eeng\u00eend, i-a povestit episcopului toate r\u0103ut\u0103\u0163ile sale \u015fi c\u0103r\u0163ile sale i le-a dat ca s\u0103 le ard\u0103. V\u0103z\u00eend episcopul smerenia lui, i-a ar\u0103tat \u015fi l-a \u00eenv\u0103\u0163at pe el sf\u00eenta credin\u0163\u0103 \u015fi i-a poruncit lui ca s\u0103 se preg\u0103teasc\u0103 s\u0103 primeasc\u0103 Sf\u00eentul Botez. Iar c\u0103r\u0163ile lui le-a ars \u00eenaintea tuturor cre\u015ftinilor cet\u0103\u0163ii. Apoi, duc\u00eendu-se Ciprian cu inima umilit\u0103, pl\u00eengea pentru p\u0103catele sale, pres\u0103r\u00eendu-\u015fi cenu\u015f\u0103 pe cap \u015fi f\u0103cea poc\u0103in\u0163\u0103, strig\u00eend c\u0103tre adev\u0103ratul Dumnezeu \u015fi \u00cel ruga pentru cur\u0103\u0163irea f\u0103r\u0103delegilor sale. A doua zi, intr\u00eend \u00een biseric\u0103, asculta cuv\u00eentul lui Dumnezeu cu m\u00eeng\u00eeiere \u015fi bucurie, st\u00eend \u00eentre cei credincio\u015fi. Iar c\u00eend celor chema\u0163i diaconul le poruncea s\u0103 ias\u0103 afar\u0103, zic\u00eendu-le: „C\u00ee\u0163i s\u00eente\u0163i chema\u0163i, ie\u015fi\u0163i!”, al\u0163ii ie\u015feau, iar Ciprian nu a voit s\u0103 ias\u0103, ci a zis c\u0103tre diacon: „Rob al lui Hristos s\u00eent, nu m\u0103 goni pe mine de aici”. Iar diaconul i-a zis lui: „De vreme ce \u00eenc\u0103 nedes\u0103v\u00eer\u015fit e\u015fti \u00eentru Sf\u00eentul Botez, pentru aceasta e\u015fti dator s\u0103 ie\u015fi”. Iar el a r\u0103spuns: „Viu este Hristos, Dumnezeul meu, Cel ce m-a p\u0103zit pe mine de diavol \u015fi pe fecioara Iustina curat\u0103 a p\u0103zit-o \u015fi m-a miluit pe mine; deci, nu m\u0103 izgoni din biseric\u0103 p\u00een\u0103 ce voi fi cre\u015ftin des\u0103v\u00eer\u015fit”. Apoi diaconul i-a spus despre aceasta episcopului \u015fi episcopul, cunosc\u00eendu-i os\u00eerdia lui \u015fi c\u0103ldura inimii pentru credin\u0163a \u00een Hristos, l-a chemat la sine \u015fi ne\u00eent\u00eerziat l-a botezat \u00een numele Tat\u0103lui \u015fi al Fiului \u015fi al Sf\u00eentului Duh. Afl\u00eend despre aceasta Sf\u00eenta Iustina mare mul\u0163umire a \u00een\u0103l\u0163at c\u0103tre Dumnezeu \u015fi multe milostenii a dat s\u0103racilor \u015fi prinoase a f\u0103cut la biseric\u0103. Iar pe Ciprian, episcopul l-a f\u0103cut cite\u0163 \u00een a opta zi, \u00een a dou\u0103zecea zi l-a f\u0103cut ipodiacon \u015fi \u00een a treizecea zi l-a f\u0103cut diacon, iar dup\u0103 un an l-a hirotonit preot. Ciprian, schimb\u00eendu-\u015fi obiceiul, din zi \u00een zi mai str\u00eemt\u0103 \u00ee\u015fi f\u0103cea calea vie\u0163ii, totdeauna pl\u00eeng\u00eend pentru faptele sale cele rele de mai \u00eenainte \u015fi a mers din putere \u00een putere \u015fi din bun\u0103tate \u00een bun\u0103tate. Apoi, cur\u00eend a fost numit episcop \u015fi \u00een acea dreg\u0103torie a ar\u0103tat o via\u0163\u0103 asem\u0103n\u0103toare cu cea a multor sfin\u0163i mari \u015fi bine a p\u0103storit turma lui Hristos. Iar pe sf\u00eenta Iustina fecioara a f\u0103cut-o diaconi\u0163\u0103 \u015fi i-a \u00eencredin\u0163at ei o m\u0103n\u0103stire de fecioare, f\u0103c\u00eend-o pe ea stare\u0163\u0103 asupra acelor fecioare cre\u015ftine. \u015ei mult norod p\u0103g\u00een, prin chipul \u015fi prin \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura sa, de la \u00eenchinarea de idoli \u00eentorc\u00eendu-i, i-a c\u00ee\u015ftigat \u015fi i-a unit cu Biserica lui Hristos. \u015ei se \u00eempu\u0163ina sl\u0103virea idoleasc\u0103, iar slava lui Hristos se \u00eenmul\u0163ea.<\/p>\n
V\u0103z\u00eend diavolul o via\u0163\u0103 ca aceasta a lui Ciprian \u015fi s\u00eerguin\u0163a sa pentru credin\u0163a lui Hristos \u015fi pentru m\u00eentuirea sufletelor omene\u015fti, scr\u00ee\u015fnea din din\u0163i \u00eempotriva lui. \u015ei a \u00eendemnat pe p\u0103g\u00eeni s\u0103-l cleveteasc\u0103 pe Ciprian \u00eenaintea st\u0103p\u00eenitorilor p\u0103r\u0163ilor din r\u0103s\u0103rit, c\u0103 pe idolii lor i-a def\u0103imat \u015fi mult norod dintre ace\u015ftia a \u00eentors la adev\u0103rata credin\u0163\u0103, iar pe Hristos, potrivnicul lor, \u00cel sl\u0103ve\u015fte. Adun\u00eendu-se necredincio\u015fii, au mers la Evtolmie ighemonul, care st\u0103p\u00eenea atunci \u00een p\u0103r\u0163ile acelea \u015fi au clevetit pe Ciprian, \u00eempreun\u0103 cu Iustina, aduc\u00eend asupra lor multe pricini: precum c\u0103 \u015fi idolilor \u015fi \u00eemp\u0103ratului \u015fi tuturor st\u0103p\u00eenitorilor potrivnici s\u00eent \u015fi tulbur\u0103 poporul, ame\u0163indu-l \u015fi duc\u00eendu-l \u00een urma lor spre \u00eenchinarea la Hristos cel r\u0103stignit. \u015ei pe st\u0103p\u00eenitor l-a rugat ca am\u00eendoi, Ciprian \u015fi Iustina, cu moarte s\u0103 fie pedepsi\u0163i. Auzind de acestea, ighemonul Evtolmie a poruncit ca s\u0103 fie prin\u015fi \u015fi Ciprian \u015fi Iustina \u015fi \u00een temni\u0163\u0103 s\u0103-i arunce. \u015ei merg\u00eend \u00een Damasc, i-a luat pe am\u00eendoi ca s\u0103-i judece.<\/p>\n
Acolo, \u015fez\u00eend la judecat\u0103, i-au adus de fa\u0163\u0103 pe lega\u0163ii lui Hristos, pe Ciprian \u015fi pe Iustina, \u015fi judec\u0103torul a zis c\u0103tre Ciprian: „Pentru ce \u0163i-ai schimbat slava ta cea dint\u00eei, fiind mai \u00eenainte vestit slujitor al vechilor zei \u015fi pe mul\u0163i oameni la d\u00een\u015fii aduc\u00eend?” Iar Sf\u00eentul Ciprian i le-a spus lui toate pe r\u00eend, a\u015fa cum a cunoscut neputin\u0163a \u015fi \u00een\u015fel\u0103ciunea diavoleasc\u0103 \u015fi a cunoscut puterea lui Hristos, de care to\u0163i diavolii se tem \u015fi se cutremur\u0103 \u015fi de semnul cinstitei cruci se sting; \u015fi \u015fi-a spus toat\u0103 pricina \u00eentoarcerii sale c\u0103tre Hristos, pentru care se arat\u0103 gata \u00eendat\u0103 a muri. Iar judec\u0103torul, neprimind cuvintele \u00een inima lui \u015fi neput\u00eend s\u0103 r\u0103spund\u0103 la cuvintele lui Ciprian, a poruncit ca sf\u00eentul s\u0103 fie sp\u00eenzurat \u015fi s\u0103-i fie strunjit trupul, iar pe Sf\u00eenta Iustina s-o bat\u0103 peste gur\u0103 \u015fi peste ochi. \u015ei au fost chinui\u0163i mult\u0103 vreme, dar ne\u00eencetat \u00eel m\u0103rturiseau pe Hristos \u015fi r\u0103bdau toate chinurile cu mul\u0163umire. Dup\u0103 aceea i-au aruncat pe ei \u00een temni\u0163\u0103; apoi cu \u00eembun\u0103ri \u00eei \u00eendemna c\u0103tre \u00eenchinarea la idoli.<\/p>\n
Dup\u0103 ce n-a reu\u015fit s\u0103-i \u00eentoarc\u0103 de la credin\u0163a lor, judec\u0103torul a poruncit s\u0103 fie arunca\u0163i \u00eentr-o g\u0103leat\u0103 cu ap\u0103 fiart\u0103; \u015fi c\u0103ldarea aceea, de\u015fi fierbea \u00eentruna, cu nimic nu i-a v\u0103t\u0103mat pe d\u00een\u015fii \u015fi, ca \u00eentr-o r\u0103coreal\u0103 \u00cel pream\u0103reau pe Dumnezeu. V\u0103z\u00eend aceasta, un preot idolesc, cu numele Atanasie, a zis: „\u015ei eu a\u015fijderea \u00een numele zeului Asclepie, \u00een acest foc voi intra \u015fi pe vr\u0103jitorii ace\u015ftia \u00eei voi ru\u015fina”. C\u00eend acesta s-a atins de foc, \u00eendat\u0103 a murit. Judec\u0103torul, v\u0103z\u00eend acest lucru, s-a \u00eenfrico\u015fat \u015fi, nemaivr\u00eend s\u0103-i judece, i-a trimis la \u00eemp\u0103ratul Claudiu care se afla \u00een Nicomidia \u015fi i-a scris despre toate cele f\u0103cute de d\u00een\u015fii. Iar \u00eemp\u0103ratul i-a judecat \u015fi i-a os\u00eendit la moarte prin t\u0103iere cu sabie.<\/p>\n
Dup\u0103 ce i-au dus la locul unde trebuiau s\u0103 fie omor\u00ee\u0163i, \u015fi-a cerut Ciprian vreme de rug\u0103ciune, pentru ca mai \u00eenainte pe Iustina s-o omoare, c\u0103ci se temea ca ea s\u0103 nu se \u00eenfrico\u015feze de moartea lui. Iar ea, bucuroas\u0103, \u015fi-a plecat capul sub sabie \u015fi la Mirele s\u0103u Hristos s-a dus.<\/p>\n
V\u0103z\u00eend moartea cea nevinovat\u0103 a lor, un om oarecare, pe care \u00eel chema Teoctist, a fost cuprins de o jale foarte mare pentru d\u00een\u015fii, \u015fi, aprinz\u00eendu-se cu duhul c\u0103tre Dumnezeu, a c\u0103zut \u00een genunchi l\u00eeng\u0103 Sf\u00eentul Ciprian, s\u0103rut\u00eendu-l \u015fi m\u0103rturisindu-se pe sine cre\u015ftin. \u00cendat\u0103 al\u0103turi de Ciprian \u015fi Teoctist a fost os\u00eendit la moarte prin t\u0103iere. \u015ei a\u015fa fiind omor\u00ee\u0163i ei, \u015fi-au dat sufletele lor \u00een m\u00eeinile lui Dumnezeu.<\/p>\n