{"id":7941,"date":"2019-07-21T11:46:38","date_gmt":"2019-07-21T15:46:38","guid":{"rendered":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/?p=7941"},"modified":"2019-07-23T23:59:23","modified_gmt":"2019-07-24T03:59:23","slug":"7941","status":"publish","type":"post","link":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/2019\/07\/21\/7941\/","title":{"rendered":"Sf\u00e2ntul Simeon cel Nebun pentru Hristos"},"content":{"rendered":"

<\/p>\n

\"simeon_nebun\"<\/a>Pe vremea dreptcredinciosului \u00eemp\u0103rat Iustinian, popoarele iubitoare de Hristos venind \u00een Sf\u00eenta Cetate a Ierusalimului, la praznicul \u00een\u0103l\u0163\u0103rii cinstitei \u015fi de via\u0163\u0103 f\u0103c\u0103toarei Cruci a Domnului, doi tineri, dup\u0103 purtarea de grij\u0103 a lui Dumnezeu, au plecat din Siria la Ierusalim, s\u0103 se \u00eenchine cinstitului lemn al Sfintei Cruci. Numele unuia era Ioan, iar al celuilalt Simeon, fiind am\u00eendoi de neam bun \u015fi boga\u0163i. Ioan era \u00een v\u00eerst\u0103 de 24 de ani \u015fi, av\u00eend femeie t\u00een\u0103r\u0103, petrecea l\u00eeng\u0103 tat\u0103l s\u0103u cel \u00eemb\u0103tr\u00eenit, deoarece maica lui murise. Simeon era ne\u00eensurat, avea o maic\u0103 v\u0103duv\u0103 \u015fi b\u0103tr\u00een\u0103, \u00een v\u00eerst\u0103 de 80 de ani. Am\u00eendoi ace\u015fti tineri se \u00eentov\u0103r\u0103\u015fiser\u0103 \u00eentre d\u00een\u015fii cu dragostea lui Hristos, ca unii ce erau din aceea\u015fi \u0163ar\u0103 \u015fi au petrecut \u00een Ierusalim multe zile, cercet\u00eend \u00eempreun\u0103 sfintele locuri \u015fi \u00eenchin\u00eendu-se. Pe c\u00eend se \u00eentorceau ei \u00eentr-ale lor, s-au pogor\u00eet \u00een valea Ierihonului \u015fi, merg\u00eend pe sub munte, au trecut pe l\u00eeng\u0103 cetate.<\/p>\n

V\u0103z\u00eend ei m\u00een\u0103stirile dimprejurul sf\u00eentului Iordan, Ioan a zis c\u0103tre Simeon: „\u015etii oare cine vie\u0163uie\u015fte \u00een acele loca\u015furi?” Simeon a zis: „Cine vie\u0163uie\u015fte \u00eentr-\u00eensele?” Ioan a r\u0103spuns: „Acolo vie\u0163uiesc \u00eengerii lui Dumnezeu”. Simeon, minun\u00eendu-se \u015fi suspin\u00eend, a zis: „Putem oare s\u0103-i vedem?” Ioan a zis: „De vom vrea s\u0103 primim o via\u0163\u0103 ca a lor, apoi cu adev\u0103rat ne vom \u00eendulci de vederea fe\u0163ei \u015fi de vorbele lor”. Deci, ei \u015fedeau \u00een cale am\u00eendoi c\u0103l\u0103ri. Apoi, desc\u0103lec\u00eend de pe cai, i-au dat slugilor lor, zic\u00eend: „Merge\u0163i \u00eencet \u00eenaintea noastr\u0103”. Slugile mergeau \u00eenainte cu caii, iar ei, urm\u00eend de departe, vorbeau cum ar putea s\u0103-\u015fi m\u00eentuiasc\u0103 sufletele lor. Merg\u00eend \u00eenceti\u015for, au ajuns la o r\u0103sp\u00eentie, de unde era o cale care ducea c\u0103tre locul unde li se c\u0103dea s\u0103 mearg\u0103, iar alt\u0103 cale mergea spre Iordan, de unde se vedeau acele m\u00een\u0103stiri. Ioan a zis c\u0103tre Simeon, ar\u0103t\u00eend cu degetul calea ce duce spre Iordan: „Aceasta este calea care duce la via\u0163\u0103!” Iar spre calea ce era spre Siria, a zis: „Aceasta este calea ce duce la moarte! Deci, s\u0103 st\u0103m, frate, la aceast\u0103 r\u0103sp\u00eentie \u015fi s\u0103 ne rug\u0103m lui Dumnezeu, ca s\u0103 ne pov\u0103\u0163uiasc\u0103 pe care cale s\u0103 mergem”.<\/p>\n

Plec\u00eendu-\u015fi ei genunchii, au \u00eenceput a se ruga Domnului cu c\u0103ldur\u0103, zic\u00eend: „Doamne, Dumnezeule, Cel ce voie\u015fti s\u0103 se m\u00eentuiasc\u0103 toat\u0103 lumea, arat\u0103 voia Ta robilor T\u0103i \u015fi ne \u00eendrepteaz\u0103 calea pe care vom merge”. Rug\u00eendu-se din destul, au aruncat sor\u0163i \u015fi a c\u0103zut soarta ca s\u0103 mearg\u0103 pe calea ce ducea la Iordan. Atunci ei s-au umplut de mare bucurie duhovniceasc\u0103 \u015fi cu smerenie au mul\u0163umit lui Dumnezeu. Deci \u015fi-au uitat p\u0103rin\u0163ii, unul pe tat\u0103 \u015fi femeie, iar altul pe maica sa \u015fi, def\u0103im\u00eendu-\u015fi averile, au socotit \u00eentru nimic toate cele frumoase \u015fi dulci ale acestei lumi.<\/p>\n

Cuprinz\u00eendu-se \u00een bra\u0163e unul cu altul \u015fi s\u0103rut\u00eendu-se cu s\u0103rutare sf\u00eent\u0103, au pornit pe calea ce duce spre Iordan \u015fi pe care cu adev\u0103rat au ajuns la via\u0163a ve\u015fnic\u0103. Ei alergau cu bucurie la Morm\u00eentul lui Hristos cel primitor de via\u0163\u0103, ca Petru \u015fi Ioan, \u00eent\u0103rindu-se \u015fi \u00eendemn\u00eendu-se unul pe altul. Pentru c\u0103 Ioan se temea ca Simeon, de dorin\u0163a mamei lui cea b\u0103tr\u00een\u0103, s\u0103 nu se \u00eentoarc\u0103 de la scopul cel bun. Iar Simeon, de asemenea, se temea de Ioan ca nu cumva, dragostea femeii cu care se \u00eenso\u0163ise de cur\u00eend, s\u0103-l distrag\u0103 de la acelea ce le erau puse \u00eenainte, ca magnetul pe fier.<\/p>\n

Drept aceea \u00ee\u015fi \u00eentindeau unul c\u0103tre altul cuvinte duhovnice\u015fti, \u00eenv\u0103\u0163\u0103toare \u015fi m\u00eentuitoare. Ioan zicea c\u0103tre Simeon: „Iubite frate, nu te lenevi, nici nu sl\u0103bi, c\u0103ci n\u0103d\u0103jduiesc spre Domnul c\u0103 Acela \u00een ziua de azi iar\u0103\u015fi ne-a n\u0103scut pe noi. \u015ei ce folos poate s\u0103 ne fie nou\u0103 din de\u015fert\u0103ciunile lume\u015fti? \u015ei ce ajutor vom afla din bog\u0103\u0163ii \u00een ziua judec\u0103\u0163ii? Oare nu ne vom v\u0103t\u0103ma mai mult? Asemenea \u015fi tinere\u0163ile \u015fi frumuse\u0163ile noastre cele trupe\u015fti, oare pururea le vom petrece? Nu se vor schimba oare \u00een b\u0103tr\u00eene\u0163e? Oare nu ne va ajunge moartea? Noi nu s\u00eentem \u00een\u015ftiin\u0163a\u0163i c\u0103 vom ajunge la b\u0103tr\u00ee-ne\u0163e, pentru c\u0103 \u015fi cei tineri mor, nea\u015ftept\u00eend moartea”. Simeon a gr\u0103it iar\u0103\u015fi c\u0103tre Ioan: „Eu, frate, n-am nici tat\u0103, nici fra\u0163i, nici surori, dec\u00eet numai pe o singur\u0103 mam\u0103, care m-a n\u0103scut \u015fi care acum a \u00eemb\u0103tr\u00eenit. Pe mine nu m\u0103 doare inima at\u00eet de d\u00eensa, dar m\u0103 \u00eentrebam \u00een inima mea pentru tine, ca s\u0103 nu te aba\u0163i din aceast\u0103 cale bun\u0103, din pricina dorin\u0163ei femeii tale cea frumoas\u0103 \u015fi iubit\u0103, cu care te-ai unit de cur\u00eend prin nunt\u0103”. Astfel vorbeau ei \u00eentre d\u00een\u015fii pe c\u00eend c\u0103l\u0103toreau.<\/p>\n

Ei s-au rugat lui Dumnezeu \u015fi pentru aceasta, ca s\u0103 le \u00een-\u015ftiin\u0163eze voia Sa, \u00een care anume m\u00een\u0103stire s\u0103 se tund\u0103 \u00een c\u0103lug\u0103rie. \u015ei \u015fi-au pus un semn ca acesta: \u00een care m\u00een\u0103stire vor afla por\u0163ile deschise, \u00een aceea le porunce\u015fte Dumnezeu s\u0103 intre. Deci s-a \u00eent\u00eemplat de au mers la m\u00een\u0103stirea Cuviosului Gherasim, \u00een care era egumen un b\u0103rbat insuflat de Dumnezeu, cu numele Nicon. Aceluia i s-a vestit mai \u00eent\u00eei de la Dumnezeu de venirea acestor doi tineri aprin\u015fi de dumnezeiasca dragoste. Pentru c\u0103 Nicon a v\u0103zut pe Domnul \u00eentr-acea zi, \u00een vedenia visului, zic\u00eend c\u0103tre el: „Scoal\u0103 \u015fi deschide u\u015file ogr\u0103zii, ca s\u0103 intre aici oile Mele”.<\/p>\n

Egumenul, de\u015ftept\u00eendu-se, a mers \u015fi a deschis por\u0163ile m\u00een\u0103stirii \u015fi \u015fedea acolo, a\u015ftept\u00eend venirea oilor lui Hristos. Apropiindu-se Ioan \u015fi Simeon de m\u00een\u0103stirea lui \u015fi v\u0103z\u00eend por\u0163ile deschise \u015fi pe stare\u0163 \u015fez\u00eend \u00een poart\u0103, s-au bucurat cu bucurie mare. Deci, Ioan a zis c\u0103tre Simeon: „Bun este acest semn, frate, c\u0103 m\u00een\u0103stirea este deschis\u0103 \u015fi portarul \u015fade ca \u015fi cum ea a\u015fteapt\u0103 venirea noastr\u0103. Venind ei la poart\u0103, egumenul s-a sculat \u015fi le-a zis: „Bine a\u0163i venit, mielu\u015feii lui Hristos”. \u015ei, primindu-i cu dragoste, i-a dus \u00een m\u00een\u0103stire \u015fi i-a osp\u0103tat cu trupeasc\u0103 \u015fi duhovniceasc\u0103 hran\u0103 \u015fi i-a odihnit \u00een noaptea aceea ca pe ni\u015fte str\u0103ini.<\/p>\n

A doua zi le-a zis: „Frumoas\u0103 \u015fi pl\u0103cut\u0103 este lui Dumnezeu dragostea voastr\u0103, pe care \u00eentr-un suflet o ave\u0163i c\u0103tre D\u00eensul. \u00cens\u0103 trebuie ca \u015fi voi s\u0103 o p\u0103zi\u0163i cu dinadinsul, ca nu cumva s\u0103 o sting\u0103 \u00een voi vr\u0103jma\u015ful m\u00eentuirii voastre. Bun\u0103 este alergarea voastr\u0103, \u00eens\u0103 s\u00eente\u0163i datori s\u0103 nu sl\u0103bi\u0163i \u00een alergare, p\u00een\u0103 ce ve\u0163i ajunge cununile. Bun este scopul vostru, \u00eens\u0103 nu fi\u0163i f\u0103r\u0103 de grij\u0103, ca s\u0103 nu se r\u0103ceasc\u0103 c\u0103ldura cea duhovniceasc\u0103, care este acum \u00een inimile voastre. Bine este a cinsti mai mult pe cele ve\u015fnice, dec\u00eet pe cele vremelnice. Bine este a sluji \u015fi p\u0103rin\u0163ilor celor dup\u0103 trup, dar f\u0103r\u0103 de asem\u0103nare este mai bine a pl\u0103cea P\u0103rintelui celui ceresc. Buni s\u00eent fra\u0163ii cei dup\u0103 trup, dar cei duhovnice\u015fti s\u00eent mai folositori. Buni s\u00eent prietenii pe care \u00eei ave\u0163i \u00een lume, dar mai bine este a c\u00ee\u015ftiga prieteni pe sfin\u0163ii pl\u0103cu\u0163i lui Dumnezeu. Buni s\u00eent ap\u0103r\u0103torii \u015fi mijlocitorii pe care \u00eei ave\u0163i c\u0103tre boieri, dar nu s\u00eent a\u015fa cum s\u00eent \u00eengerii cei ce mijlocesc pentru noi c\u0103tre Dumnezeu. Bine este a face milostenie s\u0103racilor pentru Dumnezeu, dar nici o jertf\u0103 nu este at\u00eet de bine primit\u0103 lui Dumnezeu, precum este jertfirea sufletului \u015fi a voii pentru Domnul. Dulce este sa\u0163iul vie\u0163ii acesteia, dar nu este \u00eentocmai cu sa\u0163iul Raiului. Frumoas\u0103 este bog\u0103\u0163ia \u015fi iubit\u0103 de to\u0163i oamenii, dar nu este asemenea cu acele vistierii, pe care ochiul nu le-a v\u0103zut, urechea nu le-a auzit \u015fi la inima omului nu s-au suit. Bine este a ost\u0103\u015fi cineva \u00eemp\u0103ratului celui p\u0103m\u00eentesc, dar de pu\u0163in\u0103 vreme \u015fi cu mult\u0103 primejdie se face acea ost\u0103\u015fire; iar a se face cineva osta\u015f \u00cemp\u0103ratului ceresc, este a d\u0103n\u0163ui peste toat\u0103 puterea cea potrivnic\u0103”.<\/p>\n

Acestea \u015fi cele asemenea cu acestea gr\u0103ind c\u0103tre ei cuviosul egumen \u015fi v\u0103z\u00eend lacrimile ce ie\u015feau din ochii lor, a zis c\u0103tre Simeon: „Nu dori, nici nu pl\u00eenge pentru c\u0103runte\u0163ile st\u0103p\u00eenei maicii tale, c\u0103ci pentru ostenelile tale, Dumnezeu poate mai bine s\u0103 o m\u00eeng\u00eeie, dec\u00eet dac\u0103 ai fi tu l\u00eeng\u0103 ea. \u015ei chiar dac\u0103 nu vei fi departe de d\u00eensa n-ai putea \u015fti dac\u0103 tu o vei \u00eengropa pe ea sau ea, pe tine \u015fi ai fi murit f\u0103r\u0103 de pl\u0103cerea lui Dumnezeu, neav\u00eend ceva ca s\u0103 te poat\u0103 izb\u0103vi de r\u0103ut\u0103\u0163ile cele ce vor s\u0103 fie dup\u0103 moarte. C\u0103ci nici lacrimile cele de maic\u0103, nici dragostea cea de tat\u0103, nici bog\u0103\u0163ia, nici slava, nici \u00eenso\u0163irea femeii \u015fi nici iubirea fiilor nu pot s\u0103 roage pe Judec\u0103torul cel \u00eenfrico\u015fat, f\u0103r\u0103 numai via\u0163a cea \u00eembun\u0103t\u0103\u0163it\u0103, nevoin\u0163ele \u015fi ostenelile suferite pentru Dumnezeu”.<\/p>\n

Apoi, \u00eentorc\u00eendu-se c\u0103tre Ioan, i-a zis: „O, fiule, s\u0103 nu-\u0163i aduc\u0103 vr\u0103jma\u015ful ni\u015fte g\u00eenduri ca acestea \u015fi s\u0103-\u0163i zic\u0103 \u00een mintea ta: „Cine afar\u0103 de mine va sprijini \u015fi va hr\u0103ni b\u0103tr\u00eene\u0163ile tat\u0103lui meu? Cine va potoli t\u00eenguirea so\u0163iei mele? Pentru c\u0103 de i-a\u0163i l\u0103sat pe d\u00een\u015fii s\u0103 slujeasc\u0103 altui dumnezeu, iar voi v-a\u0163i fi dus la altul, cu dreptate v-a\u0163i fi \u00eengrijit de d\u00een\u015fii; dar deoarece unul \u015fi acela\u015fi este Dumnezeu, C\u0103ruia a\u0163i \u00eencredin\u0163at pe p\u0103rin\u0163ii vo\u015ftri \u015fi pentru a C\u0103rui dragoste i-a\u0163i l\u0103sat pe ei, fi\u0163i \u00eencredin\u0163a\u0163i c\u0103 El singur se va \u00eengriji de d\u00een\u015fii. \u00cenc\u0103 \u015fi la aceasta s\u0103 v\u0103 mai g\u00eendi\u0163i, c\u0103 pe c\u00eend era\u0163i \u00een lume \u015fi slujea\u0163i Domnului cu cinste, bun\u0103tatea Domnului se \u00eengrijea de voi \u015fi v\u0103 umplea casele voastre de toate bun\u0103t\u0103\u0163ile, cu at\u00eet mai v\u00eertos acum se va \u00eengriji de casele voastre, fiindc\u0103 a\u0163i venit ca s\u0103-i sluji\u0163i Lui cu toat\u0103 inima, vr\u00eend s\u0103-I place\u0163i \u015fi mai bine. Fiilor, aduce\u0163i-v\u0103 aminte de cuv\u00eentul Domnului, c\u00eend a zis c\u0103tre cel ce a vrut s\u0103 mearg\u0103 \u00een urma Lui: Doamne, porunce\u015fte-mi ca mai \u00eent\u00eei s\u0103 merg s\u0103 \u00eengrop pe tat\u0103l meu. <\/i>Iar Domnul i-a gr\u0103it: Las\u0103 pe cei mor\u0163i s\u0103-\u015fi \u00eengroape mor\u0163ii lor, iar tu vino dup\u0103 Mine.<\/i><\/p>\n

Deci \u015fi voi, cu voie neschimbat\u0103 \u015fi cu inim\u0103 ne\u00eendoit\u0103, s\u0103 alerga\u0163i \u00een urma lui Hristos. C\u0103 de v-ar fi chemat pe voi un \u00eemp\u0103rat p\u0103m\u00eentesc \u015fi vremelnic, vr\u00eend s\u0103 v\u0103 fac\u0103 \u00een palatele lor postelnici sau sfetnici, oare n-a\u0163i fi l\u0103sat casele voastre \u015fi n-a\u0163i fi mers cu s\u00eerguin\u0163\u0103 la \u00eemp\u0103rat, s\u0103 sta\u0163i \u00eenaintea lui cu slav\u0103 \u015fi cinste \u015fi s\u0103 v\u0103 \u00eendulci\u0163i de vederea fe\u0163ei lui? Desigur, aceasta a\u0163i fi f\u0103cut-o pentru pu\u0163in\u0103 vreme, \u00een care el ar fi voit s\u0103 v\u0103 cinsteasc\u0103 pe voi \u00eenaintea boierilor s\u0103i”. Iar Ioan \u015fi Simeon i-au zis: „Adev\u0103rat, a\u015fa este, p\u0103rinte!”<\/p>\n

Atunci cuviosul egumen a gr\u0103it c\u0103tre d\u00een\u015fii: „S\u00eentem datori ca \u015fi cu mai mult\u0103 s\u00eerguin\u0163\u0103 \u015fi os\u00eerdie s\u0103 alerg\u0103m la chemarea \u00cemp\u0103ratului ceresc, Cel ce ne cheam\u0103 la cinstea aceea, c\u0103reia nici o alt\u0103 \u00eenalt\u0103 cinste lumeasc\u0103 nu poate s\u0103 se \u00eempotriveasc\u0103 sau s\u0103 se asemene. De aceea s\u00eentem datori a asculta pe Dumnezeu, Cel ce ne cheam\u0103 pe noi la D\u00eensul, aduc\u00eendu-ne aminte de dragostea Sa cea c\u0103tre noi, pentru care chiar pe Fiul S\u0103u Unul n\u0103scut nu L-a cru\u0163at, ci L-a dat pentru noi mor\u0163ii, ca s\u0103 ne fac\u0103 pe noi fii ai S\u0103i.\u015ei chiar de am v\u0103rsa tot s\u00eengele nostru pentru aceasta, nimic vrednic n-am r\u0103spl\u0103ti pentru bun\u0103tatea \u015fi dragostea Lui ar\u0103tat\u0103 spre noi; pentru c\u0103 s\u00eengele robilor nu este asemenea cu s\u00eengele \u00eemp\u0103r\u0103tesc”.<\/p>\n

Cuviosul Nicon, b\u0103rbatul cel insuflat de Dumnezeu, gr\u0103ind aceste cuvinte c\u0103tre tinerii mireni, cu toate c\u0103 cuno\u015ftea os\u00eerdia lor cea curat\u0103 c\u0103tre Domnul, \u00eei sf\u0103tuia s\u0103 nu primeasc\u0103 \u00eendat\u0103 chipul monahicesc, ci s\u0103 mai a\u015ftepte c\u00eet\u0103va vreme, p\u00een\u0103 ce singuri pe d\u00een\u015fii se vor ispiti, adic\u0103 de vor putea suferi greutatea nevoin\u0163ei monahice\u015fti, \u015ftiindu-i crescu\u0163i cu hran\u0103 dulce \u015fi \u00eembr\u0103ca\u0163i \u00een haine moi. Dar ei, c\u0103z\u00eend la picioarele lui, \u00eel rugau cu lacrimi s\u0103-i tund\u0103 \u015fi s\u0103-i \u00eembrace \u00een schima monahal\u0103.<\/p>\n

Dup\u0103 aceasta, stare\u0163ul, vr\u00eend s\u0103-i ispiteasc\u0103 pe ei, a luat la o parte pe Ioan \u015fi i-a zis lui: „Acum eu am sf\u0103tuit pe prietenul t\u0103u, ca p\u00een\u0103 la anul s\u0103 mai petreac\u0103 \u00een chipul mirenesc”. Atunci Ioan a r\u0103spuns: „De voie\u015fte el, petreac\u0103 cum voie\u015fte; dar eu nu pot suferi at\u00eeta vreme p\u00een\u0103 la tundere; de aceea, m\u0103 rog, p\u0103rinte, ca \u00eendat\u0103 s\u0103 s\u0103v\u00eer\u015fe\u015fti asupra mea, ceea ce dore\u015fte sufletul meu”. Simeon, v\u0103z\u00eendu-i pe ei vorbind de o parte, a zis c\u0103tre stare\u0163: „Nu pierde vremea, p\u0103rinte, ascult\u00eend cuvintele lui Ioan. Pentru c\u0103 se cutre-mur\u0103 inima mea pentru d\u00eensul, ca s\u0103 nu t\u00eenjeasc\u0103 pentru so\u0163ia sa cea bogat\u0103 \u015fi at\u00eet de frumoas\u0103, cu care s-a \u00eenso\u0163it anul acesta \u015fi nu cumva pentru aceasta s\u0103 nu cad\u0103 din dragostea lui Dumnezeu”.<\/p>\n

Atunci Ioan a gr\u0103it cu lacrimi c\u0103tre stare\u0163, pentru c\u0103 era foarte plecat spre lacrimi: „Rogu-m\u0103 \u0163ie, p\u0103rinte, ca \u00eendat\u0103 s\u0103 ne c\u0103lug\u0103re\u015fti pe noi, pentru ca s\u0103 nu pierdem pe iubitul meu frate, care are o maic\u0103 ce \u00eel iube\u015fte foarte mult \u015fi care nu poate tr\u0103i f\u0103r\u0103 de vederea fe\u0163ei lui. Deci, m\u0103 tem pentru d\u00eensul, ca nu cumva, aduc\u00eendu-\u015fi aminte de dragostea maicii sale, s\u0103 se lipseasc\u0103 de dragostea lui Dumnezeu. De aceea, nu voi \u00eenceta de a m\u0103 \u00eengriji, p\u00een\u0103 ce nu \u00eel voi vedea pe el c\u0103lug\u0103rit”. Atunci stare\u0163ul, v\u0103z\u00eend grija cea mare ce o aveau unul pentru altul \u015fi fiind \u00eencredin\u0163at c\u0103 Dumnezeu nu ru\u015fineaz\u0103, nici trece cu vederea pe cei ce alearg\u0103 la D\u00eensul din tot sufletul \u015fi cu credin\u0163\u0103 ne\u00eendoit\u0103, i-a dus pe ei \u00een biseric\u0103 \u015fi, tunz\u00eendu-i, i-a \u00eembr\u0103cat \u00een chipul celor noi \u00eencep\u0103tori. Pe c\u00eend se s\u0103v\u00eer\u015fea c\u0103lug\u0103ria lor, Ioan pl\u00eengea foarte tare, iar Simeon \u00een tain\u0103 \u00eel \u00eemboldea pe el, poruncindu-i s\u0103 tac\u0103, fiindc\u0103 i se p\u0103rea c\u0103 pl\u00eenge dup\u0103 tat\u0103 \u015fi dup\u0103 femeia sa, dar acela pl\u00eengea \u015fi v\u0103rsa lacrimi din c\u0103ldura \u015fi dragostea inimii sale ce o avea c\u0103tre Dumnezeu.<\/p>\n

Dup\u0103 tundere \u015fi dup\u0103 s\u0103v\u00eer\u015firea Sfintei Liturghii, egumenul iar\u0103\u015fi a \u0163inut mult\u0103 vreme cuv\u00eent de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 c\u0103tre d\u00een\u015fii, deoarece el, av\u00eend duh v\u0103z\u0103tor, a \u00een\u0163eles c\u0103 nu vor petrece mult \u00een m\u00een\u0103stirea lui, chem\u00eendu-i Dumnezeu pe d\u00een\u015fii la cea mai des\u0103v\u00eer\u015fit\u0103 via\u0163\u0103. Deci, ziua aceea fiind s\u00eemb\u0103t\u0103, egumenul voia ca a doua zi, Duminic\u0103, s\u0103 pun\u0103 des\u0103v\u00eer\u015fit pe d\u00een\u015fii haina cea c\u0103lug\u0103reasc\u0103 a chipului \u00eengeresc. \u00cens\u0103 unii din fra\u0163i gr\u0103iau c\u0103tre Ioan \u015fi Simeon: „Ferici\u0163i s\u00eente\u0163i voi, c\u0103 m\u00eeine diminea\u0163\u0103 ave\u0163i s\u0103 v\u0103 na\u015fte\u0163i din nou \u015fi s\u0103 fi\u0163i cura\u0163i, n\u0103scu\u0163i ca din p\u00eentecele maicii voastre \u015fi v\u0103 ve\u0163i cur\u0103\u0163i de p\u0103catele voastre, ca \u015fi cum \u00eentr-acea zi a\u0163i fi primit botezul”.<\/p>\n

Dar ei, ne\u00een\u0163eleg\u00eend cele ce li se gr\u0103iau, se minunau \u015fi se sp\u0103im\u00eentau; \u015fi, alerg\u00eend la sf\u00eentul egumen \u00een seara s\u00eembetei, \u00eel rugau pe el, zic\u00eend: „Nu ne boteza pe noi, p\u0103rinte, c\u0103 s\u00eentem cre\u015ftini \u015fi fii de p\u0103rin\u0163i cre\u015ftini, cur\u0103\u0163i\u0163i deja prin baia Sf\u00eentului Botez”. Dar egumenul, nepricep\u00eend nimic din cuvintele lor, a zis c\u0103tre d\u00een\u015fii: „Cine voie\u015fte s\u0103 v\u0103 boteze pe voi, fiilor?” Ei au zis: „Am auzit de la p\u0103rin\u0163i c\u0103 m\u00eeine de diminea\u0163\u0103 avem s\u0103 ne botez\u0103m”. Egumenul, \u00een\u0163eleg\u00eend ceea ce li s-a vorbit lor de fra\u0163i despre sf\u00eentul \u015fi \u00eengerescul chip, a zis c\u0103tre d\u00een\u015fii: „Bine v-au spus p\u0103rin\u0163ii pentru c\u0103 m\u00eeine de diminea\u0163\u0103 voim s\u0103 v\u0103 \u00eembr\u0103c\u0103m pe voi \u00een r\u00eenduiala cea des\u0103v\u00eer\u015fit\u0103 a chipului cel \u00eengeresc, care, ca un al doilea botez, v\u0103 va cur\u0103\u0163i de toate p\u0103catele f\u0103cute \u00een lume”.<\/p>\n

Dar Ioan \u015fi Simeon nu \u015ftiau ce este r\u00eenduiala cea des\u0103v\u00eer\u015fit\u0103 a chipului \u00eengeresc. Deci, egumenul a poruncit s\u0103 cheme un frate, pe care, cu o Duminic\u0103 \u00eenainte, \u00eel \u00eembr\u0103case \u00een r\u00eenduiala cea des\u0103v\u00eer\u015fit\u0103; \u015fi fiindc\u0103 fratelui acela nu i se \u00eemplinise \u015fapte zile, purta \u00eenc\u0103 toat\u0103 \u00eembr\u0103c\u0103mintea r\u00eenduielii celei sfinte, dup\u0103 a\u015fez\u0103m\u00eentul m\u00een\u0103stiresc. Venind fratele acela, l-a rugat pe el ca \u00eendat\u0103 \u015fi \u00een acela\u015fi timp, fiind sear\u0103, s\u0103-i \u00eembrace \u015fi pe ei \u00eentr-un chip ca acela. Pentru c\u0103 ziceau ei: „Nu \u015ftim de vom mai tr\u0103i peste aceast\u0103 noapte \u015fi de vom ajunge ziua de m\u00eeine; c\u0103ci ne temem s\u0103 nu ne ducem din via\u0163a aceasta, neav\u00eend o cunun\u0103 ca aceasta, o slav\u0103 \u015fi o bucurie, precum vedem la fratele acesta”.<\/p>\n

Egumenul, \u00een\u0163eleg\u00eend c\u0103 ei v\u0103d o vedenie, a trimis pe fratele cel chemat, la chilia sa. Atunci Ioan \u015fi Simeon au zis c\u0103tre egumen: „P\u0103rinte, \u00eendat\u0103 s\u0103 ne faci \u015fi pe noi astfel, precum este fratele acela; c\u0103ci cu adev\u0103rat pe nici unul n-am v\u0103zut \u00een m\u00een\u0103stirea ta, s\u0103 fie \u00eentr-o cinste ca aceasta, \u00een care este fratele acela”. Egumenul i-a \u00eentrebat: „Ce a\u0163i v\u0103zut, fiilor, la acel frate?” Ei i-au r\u0103spuns: „Am v\u0103zut \u00eemprejurul capului lui o cunun\u0103 luminoas\u0103 \u015fi oarecare fe\u0163e cu podoab\u0103 sf\u00eent\u0103 \u00eenconjur\u00eendu-l cu lum\u00een\u0103ri, care c\u00eentau cu pl\u0103cere”. Egumenul s-a minunat de at\u00eeta cur\u0103\u0163enie sufleteasc\u0103 a lor \u015fi a zis c\u0103tre d\u00een\u015fii: „M\u00eeine de diminea\u0163\u0103, cu darul Duhului Sf\u00eent, \u015fi voi ve\u0163i primi aceea\u015fi cunun\u0103 \u015fi slav\u0103 \u00een r\u00eenduiala cea sf\u00eent\u0103”.<\/p>\n

Sosind ziua Duminicii, egumenul a s\u0103v\u00eer\u015fit acel sf\u00eent chip asupra lor \u015fi am\u00eendoi vedeau unul la altul str\u0103lucind cunun\u0103 deasupra capului, iar noaptea \u00ee\u015fi vedeau fa\u0163a unul altuia ca ziua. Sufletele lor s-au umplut de at\u00eeta bucurie, \u00eenc\u00eet nu doreau s\u0103 guste nici hran\u0103 \u015fi nici b\u0103utur\u0103. Dup\u0103 primirea r\u00eenduielii celei des\u0103v\u00eer\u015fite, trec\u00eend dou\u0103 zile, li s-a \u00eent\u00eemplat de au v\u0103zut pe fratele cel de mai \u00eenainte, \u00eembr\u0103cat \u00een hain\u0103 de p\u0103r \u015fi f\u0103c\u00eend slujba m\u00een\u0103stirii, dar n-au v\u0103zut deasupra lui slava \u015fi cununa dint\u00eei; deci, se minunau pentru aceea.<\/p>\n

Simeon a zis c\u0103tre Ioan: „S\u0103 m\u0103 crezi, frate, c\u0103 dup\u0103 s\u0103v\u00eer\u015firea celor \u015fapte zile \u015fi noi nu vom mai vedea unul deasupra altuia cununa \u015fi str\u0103lucirea cea frumoas\u0103, precum vedem acum”. Ioan a zis: „Dar ce voie\u015fti, frate, ca s\u0103-\u0163i fie?” Simeon a zis: „Voiesc s\u0103 m\u0103 ascul\u0163i pe mine, ca, precum am fugit din lume, tot a\u015fa s\u0103 fugim \u015fi de aici \u015fi s\u0103 ie\u015fim \u00een via\u0163a pustniceasc\u0103 \u015fi lini\u015ftit\u0103. Pentru c\u0103, de c\u00eend cinstitul egumen ne-a \u00eembr\u0103cat pe noi \u00een acest chip, s-a aprins inima mea cu o minunat\u0103 dorire; iar sufletul nu voie\u015fte s\u0103 vad\u0103, nici s\u0103 vorbeasc\u0103, nici s\u0103 aud\u0103 ceva de la cineva, ci dore\u015fte s\u0103 petreac\u0103 cu totul dep\u0103rtat de to\u0163i”. Ioan a zis: „Dar ce vom m\u00eenca \u00een pustie?” Simeon a zis: „Ce m\u0103n\u00eenc\u0103 \u015fi ceilal\u0163i vie\u0163uitori ai pustiei, despre care am auzit ieri din gura egumenului, care ne \u00eenv\u0103\u0163a pe noi. Cel ce \u00eei hr\u0103ne\u015fte pe aceia, tot Acela ne va hr\u0103ni \u015fi pe noi. Deci, mi se pare c\u0103 egumenul, vr\u00eend ca \u015fi noi s\u0103 ne alegem via\u0163a pustniceasc\u0103, ne-a vorbit mult despre cei care petrec \u00een pustie”.<\/p>\n

Ioan a zis: „Dar \u00eenc\u0103 nu am \u00eenv\u0103\u0163at c\u00eentarea de psalmi, dup\u0103 r\u00eenduiala m\u00een\u0103stirii”. Simeon a r\u0103spuns: „Cel ce a m\u00eentuit pe cei ce i-au pl\u0103cut mai \u00eenainte de David, Acela ne va m\u00eentui \u015fi pe noi! \u015ei, precum pe David care p\u0103\u015ftea oile \u00een pustie, l-a \u00eenv\u0103\u0163at a alc\u0103tui psalmi, tot a\u015fa ne va \u00eenv\u0103\u0163a \u015fi pe noi! Deci, ascult\u0103-m\u0103 pe mine, frate, precum \u00eempreun\u0103 ne-am dat lui Dumnezeu, tot a\u015fa \u00eempreun\u0103 s\u0103-i slujim Lui”. Ioan a zis: „Vom face precum voie\u015fti; dar cum vom ie\u015fi din m\u00een\u0103stire, de vreme ce por\u0163ile se \u00eenchid noaptea?” Simeon a zis: „Cel ce ne-a deschis nou\u0103 ziua, tot Acela ne va deschide \u015fi noaptea!”<\/p>\n

Astfel, alc\u0103tuind \u015fi \u00eent\u0103rind sfatul \u00eentre ei \u015fi apropiindu-se noaptea, egumenul a v\u0103zut \u00een vis pe un b\u0103rbat cu sf\u00eent\u0103 podoab\u0103, deschiz\u00eend por\u0163ile m\u00een\u0103stirii \u015fi zic\u00eend: „Oile lui Hristos, ie\u015fi\u0163i la p\u0103\u015funea voastr\u0103!” Deci, de\u015ftept\u00eendu-se \u00eendat\u0103, a alergat la poart\u0103 \u015fi a g\u0103sit-o deschis\u0103. Socotind el c\u0103 Simeon \u015fi Ioan au ie\u015fit acum, \u015fedea \u00eengrijorat suspin\u00eend \u015fi zic\u00eend: „N-am fost vrednic eu, p\u0103c\u0103tosul, ca s\u0103 primesc rug\u0103ciunile p\u0103rin\u0163ilor mei; c\u0103ci ei mi-au fost mie p\u0103rin\u0163i \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u0103tori, iar nu eu lor. O, c\u00eete pietre scumpe – precum zice Scriptura – necunosc\u00eendu-se, se t\u0103v\u0103lesc pe p\u0103m\u00eent, v\u0103zute de mul\u0163i, dar necunoscute de mul\u0163i!”<\/p>\n

Acestea zic\u00eend \u00een sine egumenul \u015fi \u00eentorc\u00eendu-se, iat\u0103, robii lui Hristos mergeau de la chilie spre poart\u0103, ca s\u0103 ias\u0103 din m\u00een\u0103stire. Egumenul a v\u0103zut c\u0103 mergeau \u00eenaintea lor ni\u015fte tineri preafrumo\u015fi, cu f\u0103clii luminoase. Dar Ioan \u015fi Simeon nu vedeau pe acei tineri. Ei, v\u0103z\u00eend por\u0163ile deschise, s-au bucurat foarte mult c\u0103 nu s-au lipsit de n\u0103dejdea lor. Dar c\u00eend au v\u0103zut l\u00eeng\u0103 poart\u0103 pe stare\u0163, s-au temut \u015fi voiau s\u0103 se \u00eentoarc\u0103, pentru c\u0103 nu \u015ftiau c\u0103 este egumenul. Iar el i-a chemat, zic\u00eendu-le: „Nu v\u0103 teme\u0163i, fiilor; veni\u0163i \u00een numele Domnului!” Ei, cunosc\u00eend c\u0103 este egumenul, mai mult s-au bucurat \u015fi au cunoscut c\u0103 Dumnezeu, Care i-a descoperit venirea lor, i-a ar\u0103tat \u015fi plecarea lor.<\/p>\n

Deci, \u00eenchin\u00eendu-se stare\u0163ului, au zis: „\u00ce\u0163i mul\u0163umim, p\u0103rinte, \u015fi nu \u015ftim ce fel de mul\u0163umire vom da lui Dumnezeu \u015fi cinstitului t\u0103u cap. Care din noi n\u0103d\u0103jduia s\u0103 se \u00eenvredniceasc\u0103 de ni\u015fte daruri ca acestea? Care \u00eemp\u0103rat putea s\u0103 ne cinsteasc\u0103 pe noi cu o r\u00eenduial\u0103 ca aceasta? Ce visterie putea s\u0103 ne \u00eembog\u0103\u0163easc\u0103 pe noi at\u00eet de mult? Ce baie putea s\u0103 ne cure\u0163e sufletele noastre? Care p\u0103rin\u0163i ar fi putut s\u0103 ne iubeasc\u0103 \u015fi s\u0103 ne m\u00eentuiasc\u0103 pe noi ca tine, cinstite p\u0103rinte? Tu ne e\u015fti nou\u0103 ca un tat\u0103 \u015fi maic\u0103, dup\u0103 Hristos. Tu ne e\u015fti st\u0103p\u00een, p\u0103stor \u015fi pov\u0103\u0163uitor, care ne duce de m\u00een\u0103. Prin tine am c\u00ee\u015ftigat visteria cea nefurat\u0103 \u015fi am aflat m\u0103rg\u0103ritarul m\u00eentuirii cel f\u0103r\u0103 de pre\u0163. \u015etim cu adev\u0103rat puterea botezului celui de-al doilea, precum ne-au spus nou\u0103 p\u0103rin\u0163ii. Pentru aceea ne rug\u0103m fericirii tale, p\u0103rinte, s\u0103 faci rug\u0103ciune pentru noi \u015fi s\u0103 ne la\u015fi pe noi, robii t\u0103i, s\u0103 plec\u0103m unde ne va pov\u0103\u0163ui Dumnezeu. C\u0103ci Aceluia am dorit a-I sluji cu tot sufletul. Adu-\u0163i aminte, p\u0103rinte, de oile tale pe care le-ai adus lui Hristos spre jertf\u0103”. Acestea le-au gr\u0103it ei cu multe lacrimi. Dar \u015fi egumenul pl\u00eengea de bucurie duhovniceasc\u0103, v\u0103z\u00eend at\u00eeta dorin\u0163\u0103 c\u0103tre Dumnezeu din partea lor.<\/p>\n

Dup\u0103 aceasta, el, pun\u00eend pe Simeon de-a dreapta, iar pe Ioan de-a st\u00eenga \u015fi ridic\u00eendu-\u015fi m\u00eeinile spre cer, a \u00eenceput a se ruga astfel: „Dumnezeule cel drept \u015fi sl\u0103vit, Dumnezeule cel mare \u015fi tare, Dumnezeule cel mai \u00eenainte de veci \u015fi ve\u015fnic, ascult\u0103-m\u0103 pe mine, p\u0103c\u0103tosul, \u00een ceasul acesta. Ascult\u0103-m\u0103, Doamne, Cel ce Te-ai f\u0103g\u0103duit s\u0103 ascul\u0163i pe to\u0163i cei ce \u00ee\u0163i slujesc \u0162ie cu adev\u0103rat; \u00eendreapt\u0103 pa\u015fii acestor robi ai T\u0103i \u015fi pov\u0103\u0163uie\u015fte picioarele lor \u00een calea p\u0103cii. Fii ajut\u0103tor acestor tineri f\u0103r\u0103 de r\u0103utate \u015fi p\u0103ze\u015fte-i ca pe ni\u015fte porumbei. Ceart\u0103 duhurile cele necurate, ca s\u0103 nu se apropie de ace\u015fti prunci ai T\u0103i, ci s\u0103 fug\u0103 departe de la fa\u0163a lor. Apuc\u0103 arm\u0103 \u015fi pav\u0103z\u0103 \u015fi te scoal\u0103 \u00een ajutorul lor. Ridic\u0103 sabie \u015fi \u00eei ap\u0103r\u0103 pe ei \u00eempotriva celor ce-i gonesc. Zi fiec\u0103rui suflet: M\u00eentuirea ta s\u00eent Eu!<\/i> F\u0103, ca s\u0103 fug\u0103 din g\u00eendurile lor toat\u0103 ner\u0103bdarea \u015fi spaima, m\u00eendria \u015fi p\u0103rerea de sine \u015fi toat\u0103 r\u0103utatea s\u0103 piar\u0103 din mintea lor. F\u0103 s\u0103 se sting\u0103 toat\u0103 aprinderea trupului, care se face din diavoleasc\u0103 ispitire. F\u0103 s\u0103 se sfin\u0163easc\u0103 trupul \u015fi sufletul lor, iar duhul s\u0103 se lumineze cu lumina darului T\u0103u, ca s\u0103 ajung\u0103 ei b\u0103rba\u0163i des\u0103v\u00eer\u015fi\u0163i prin cre\u015fterea cea duhovniceasc\u0103. F\u0103 s\u0103 se \u00eenvredniceasc\u0103 de partea pl\u0103cu\u0163ilor T\u0103i, s\u0103 Te laude cu sfin\u0163ii \u00eengeri \u015fi totdeauna s\u0103 se \u00eenchine Tat\u0103lui \u015fi Fiului \u015fi Sf\u00eentului Duh, Unui Dumnezeu \u00een Treime, \u00een veci. Amin”.<\/p>\n

Apoi, \u00eentorc\u00eendu-se spre robii lui Hristos, le-a zis cu lacrimi: „O, bunii mei fii, Dumnezeu, pe Care L-a\u0163i ales \u015fi la Care a\u0163i alergat, s\u0103 trimit\u0103 \u00eengerul S\u0103u \u00eenaintea fe\u0163ei voastre, ca s\u0103 se fac\u0103 f\u0103r\u0103 fric\u0103 calea \u00eenaintea picioarelor voastre \u015fi s\u0103 mearg\u0103 \u00eenaintea voastr\u0103, izb\u0103vindu-v\u0103 de toate puterile cele potrivnice, precum a izb\u0103vit pe Iacov de Lavan \u015fi de Isav \u015fi pe Daniil din gura leilor”. Apoi, cuprinz\u00eendu-i \u00een bra\u0163ele sale, gr\u0103ia c\u0103tre Dumnezeu: „Dumnezeule, m\u00eentuie\u015fte pe cei ce Te-au iubit cu toat\u0103 inima, c\u0103 drept e\u015fti, Doamne. Nu l\u0103sa pe cei ce au l\u0103sat toate cele de\u015farte pentru Tine”. Apoi a mai zis c\u0103tre d\u00een\u015fii: „Fiilor, p\u0103zi\u0163i-v\u0103, c\u0103 merge\u0163i la \u00eenfrico\u015fat \u015fi nev\u0103zut r\u0103zboi, dar nu v\u0103 teme\u0163i, c\u0103 Dumnezeu este puternic s\u0103 nu dea asupra voastr\u0103 ispite mai presus de m\u0103sura voastr\u0103. Nevoi\u0163i-v\u0103, fiilor, ca s\u0103 nu v\u0103 biruiasc\u0103 vr\u0103jma\u015ful. Sta\u0163i cu vitejie, av\u00eend ca pav\u0103z\u0103 sf\u00eenta r\u00eenduial\u0103 monahiceasc\u0103 a chipului \u00eengeresc. Aduce\u0163i-v\u0103 aminte de Cel ce a zis: Oricine pun\u00eend m\u00eena pe plug \u015fi c\u0103ut\u00eend \u00eenapoi, nu este \u00eendreptat \u00eentru \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Dumnezeu.<\/i>S\u0103 nu fi\u0163i lene\u015fi sau tr\u00eendavi, \u00eencep\u00eend aceast\u0103 cale a Domnului, ca nu \u015fi vou\u0103 s\u0103 vi se \u00eemplineasc\u0103 pilda despre cel ce a \u00eenceput a zidi turn \u015fi nu l-a putut s\u0103v\u00eer\u015fi. Deci, \u00eemb\u0103rb\u0103ta\u0163i-v\u0103, o, fiilor, \u015ftiind c\u0103 mic este r\u0103zboiul, dar mare este cununa; de pu\u0163in\u0103 vreme este osteneala, dar ve\u015fnic\u0103 va fi odihna”.<\/p>\n

\u00cendeletnicindu-se ei \u00een ni\u015fte vorbiri ca acestea, sosise ceasul ca s\u0103 toace de Utrenie \u015fi era vremea s\u0103 ias\u0103 din por\u0163ile m\u00een\u0103stirii. Simeon, duc\u00eend pe egumen deosebit, i-a zis: „P\u0103rinte, m\u0103 rog \u0163ie, f\u0103 rug\u0103ciune cu dinadinsul c\u0103tre Dumnezeu pentru fratele meu, Ioan, ca s\u0103 i se \u015ftearg\u0103 din minte pomenirea so\u0163iei lui; ca nu cumva s\u0103 m\u0103 lase \u00eentru ispitele vr\u0103jma\u015fului, c\u0103ci m\u0103 voi topi de jale pentru desp\u0103r\u0163irea lui. Roag\u0103 \u00eenc\u0103 pe Dumnezeu \u015fi pentru tat\u0103l lui, care l-a n\u0103scut, ca s\u0103 nu se m\u00eehneasc\u0103 pentru fiul care l-a p\u0103r\u0103sit”. Asemenea \u015fi Ioan, lu\u00eend deosebit pe stare\u0163, i-a zis: „P\u0103rinte, s\u0103 nu ui\u0163i \u00een sfintele tale rug\u0103ciuni pe fratele meu, Simeon, ca s\u0103 nu fug\u0103 de la mine la maica sa, atr\u0103g\u00eendu-se spre d\u00eensa din dragoste, c\u0103ci astfel ne vom afla \u00een furtun\u0103, p\u0103timind \u00eenecare”. Stare\u0163ul s-a minunat de o dragoste ca aceea, ce era \u00eentre d\u00een\u015fii \u015fi, f\u0103g\u0103duind c\u0103 se va ruga pentru d\u00een\u015fii, i-a binecuv\u00eentat, \u00eengr\u0103dindu-i cu semnul Sfintei Cruci \u015fi i-a liberat cu pace.<\/p>\n

Ioan \u015fi Simeon, robii lui Hristos, duc\u00eendu-se de la cuviosul egumen, gr\u0103iau: „Dumnezeule, pentru rug\u0103ciunile robului T\u0103u \u015fi a p\u0103rintelui nostru Nicon, du-ne singur unde este voia Ta, c\u0103 s\u00eentem str\u0103ini \u015fi nu \u015ftim nici locul, nici \u0163ara unde ne vom duce; ci, venind la Tine, ne-am dat \u00een aceast\u0103 pustie ad\u00eenc\u0103 spre moarte”. Apoi Ioan a zis c\u0103tre Simeon: „Frate, ce vom face acum? \u00cen ce parte ne vom duce?” Simeon a r\u0103spuns: „S\u0103 mergem spre dreapta, c\u0103 toate cele ce s\u00eent spre dreapta s\u00eent bune”. Deci, au mers spre partea dreapt\u0103. Aceea a fost cu purtarea de grij\u0103 a lui Dumnezeu, care nu las\u0103 pe robii S\u0103i.<\/p>\n

Merg\u00eend ei din destul, s-au apropiat de Marea Moart\u0103 \u015fi au aflat aproape de mare \u015fi de r\u00eeul Iordan, unde intra \u00een mare, un loc frumos \u015fi o chilie, \u00een care petrecuse un stare\u0163 oarecare, vie\u0163uitor \u00een pustie, \u015fi care se mutase c\u0103tre Domnul cu c\u00eeteva zile mai \u00eenainte de sosirea lor. Acolo erau \u015fi pu\u0163ine vase \u015fi gr\u0103din\u0103 care avea verde\u0163uri s\u0103dite, cu care se hr\u0103nea r\u0103posatul stare\u0163. Robii lui Hristos, v\u0103z\u00eend aceea, s-au veselit foarte mult, ca \u015fi cum ar fi aflat cineva o vistierie bogat\u0103. Ei au mul\u0163umit lui Dumnezeu \u015fi, s\u0103l\u0103\u015fluindu-se acolo, au \u00eenceput a vie\u0163ui. Dar nu dup\u0103 mult\u0103 vreme diavolul, vr\u0103jma\u015ful sufletelor noastre, nesuferind via\u0163a cea pl\u0103cut\u0103 lui Dumnezeu a robilor lui Hristos, a \u00eenceput a se lupta \u00eempotriva lor. C\u0103ci acela a adus aminte lui Ioan de femeie \u015fi de tat\u0103, iar lui Simeon de dragostea maicii sale. Ei, dac\u0103 s-au v\u0103zut unul pe altul m\u00eehni\u0163i, \u00eendat\u0103 au gr\u0103it unul c\u0103tre altul: „Stai, frate, s\u0103 ne rug\u0103m \u00eempreun\u0103 St\u0103p\u00eenului nostru Iisus Hristos, ca s\u0103 ne p\u0103zeasc\u0103 de me\u015fte\u015fugirile vr\u0103jma\u015fului, cu rug\u0103ciunile Sf\u00eentului Nicon, stare\u0163ul nostru”.<\/p>\n

Rug\u00eendu-se ei, ajutorul lui Dumnezeu a venit degrab\u0103, c\u0103ci s-a gonit de la d\u00een\u015fii asuprelile potrivnicului. Uneori, ispititorul le aducea pofta de m\u00eencare de carne \u015fi de b\u0103utur\u0103 de vin. Alteori le ar\u0103ta \u00een vis pe p\u0103rin\u0163i \u015fi pe rudenii, unii pl\u00eeng\u00eend pentru d\u00een\u015fii, iar al\u0163ii osp\u0103t\u00eendu-se. Uneori \u00eei arunca la tr\u00eend\u0103vie \u015fi \u00een lenevire, iar alteori voia s\u0103-i \u00eensp\u0103im\u00eente prin n\u0103luciri \u00eenfiorate. Deci le venea \u00een g\u00eend s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00een m\u00een\u0103stire, ca \u015fi cum le era nesuferit\u0103 via\u0163a pustniceasc\u0103. Acel vr\u0103jma\u015f se s\u00eerguia \u00een multe feluri s\u0103 \u00eempiedice alergarea cea bun\u0103 a nevoitorilor ale\u015fi. Dar ei, aduc\u00eendu-\u015fi aminte de f\u0103g\u0103duin\u0163ele lor \u015fi de cununile cele luminate, pe care le v\u0103zuser\u0103 la \u00eenceput unul asupra altuia, de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura stare\u0163ului lor \u015fi de lacrimile v\u0103rsate, se \u00eent\u0103reau \u00eentru Domnul \u015fi, sim\u0163ind adeseori \u00een inimile lor o oarecare dulcea\u0163\u0103 duhovniceasc\u0103, se m\u00eeng\u00eeiau.<\/p>\n

Dup\u0103 o \u00eempotrivire b\u0103rb\u0103teasc\u0103 contra ispitelor vr\u0103jma\u015fului, li se ar\u0103ta \u00een vis Cuviosul Nicon, uneori sf\u0103tuindu-i, alteori f\u0103c\u00eend rug\u0103ciuni lui Dumnezeu pentru d\u00een\u015fii, iar alteori \u00eenv\u0103\u0163\u00eendu-i psalmi \u015fi rug\u0103ciuni. Ei, de\u015ftept\u00eendu-se, \u00ee\u015fi aduceau aminte de cele ce \u00eei \u00eenv\u0103\u0163a sf\u00eentul \u00een vis \u015fi aveau bucurie mare. Chiar \u015fi m\u00eehnirea care li se f\u0103cea din aducerea aminte a celor de acas\u0103, le-a u\u015furat-o Domnul dup\u0103 doi ani, prin ni\u015fte descoperiri ca acestea: Simeon vedea noaptea \u00een vedenia visului, c\u0103 cerceteaz\u0103 \u00een casa ei pe maica sa \u015fi gr\u0103ia c\u0103tre d\u00eensa \u00een limba sirian\u0103: „Maic\u0103 nu te \u00eengriji, c\u0103 nou\u0103 ne este bine. Eu \u015fi domnul Ioan s\u00eentem s\u0103n\u0103to\u015fi, s\u00eentem r\u00eendui\u0163i \u00een palatele \u00eemp\u0103r\u0103te\u015fti, purt\u0103m cununi cu care ne-a \u00eencununat \u00cemp\u0103ratul \u015fi ne-a \u00eempodobit cu haine luminoase. Spune \u015fi tat\u0103lui lui Ioan s\u0103 nu se \u00eentristeze pentru fiul s\u0103u \u015fi s\u0103 nu v\u0103 \u00eengriji\u0163i de noi”.<\/p>\n

O vedenie ca aceasta de multe ori i se f\u0103cea lui Simeon. Deci, din aceea a cunoscut c\u0103 atunci maica lui nu se mai \u00eengrije\u015fte de d\u00eensul, fiind m\u00eeng\u00eeiat\u0103 de Dumnezeu. Asemenea, ar\u0103t\u00eendu-i-se \u015fi lui Ioan \u00een vedenia visului o oarecare fa\u0163\u0103 prealuminoas\u0103, \u00eei zicea: „Iat\u0103, pe tat\u0103l t\u0103u l-am f\u0103cut f\u0103r\u0103 m\u00eehnire, mut\u00eendu-l la odihn\u0103 \u015fi la bucurie. Asemenea \u015fi pe femeia ta o voi lua \u00eentru \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia Mea \u00een aceste zile”. Ioan \u015fi Simeon, spun\u00eend unul altuia ni\u015fte vedenii ca acestea, se bucurau \u00een sufletele lor \u015fi se veseleau \u00eentru Dumnezeu, M\u00eentuitorul lor. De atunci nici un fel de grij\u0103 nu mai aveau, adic\u0103 unul de tat\u0103l \u015fi de femeia sa, iar altul de maica sa, ci grija lor era ca ziua \u015fi noaptea s\u0103 laude pe Dumnezeu. Aceasta era osteneala lor cea f\u0103r\u0103 de pregetare \u015fi grija cea f\u0103r\u0103 de grij\u0103, ca s\u0103 fac\u0103 ne\u00eencetat rug\u0103ciuni. Deci, nu dup\u0103 mult\u0103 vreme, s-au f\u0103cut vase vrednice ale Sf\u00eentului Duh, \u00eenvrednicindu-se de vederea dumnezeie\u015ftilor descoperiri. Ei uneori vie\u0163uiau deosebit unul de altul, dar nu departe; ci numai ca la o azv\u00eerlitur\u0103 de piatr\u0103. C\u00eend unuia \u00eei venea un g\u00eend potrivnic, \u00eendat\u0103 alerga la cel\u0103lalt, pentru c\u0103 unul altuia \u00ee\u015fi descopereau g\u00eendurile \u015fi astfel goneau asupririle celui potrivnic.<\/p>\n

Trec\u00eend c\u00eet\u0103va vreme, fericitul Simeon, \u015fez\u00eend la locul s\u0103u deosebit, s-a pomenit \u00een r\u0103pire \u015fi s-a v\u0103zut pe sine c\u0103 se \u00eentorsese \u00een patria sa, cetatea Emesa \u015fi cerceta pe maica sa cea bolnav\u0103, c\u0103tre care a zis: „O, maic\u0103, cum petreci?” Iar ea a r\u0103spuns: „Bine petrec, fiule”. El a zis c\u0103tre d\u00eensa: „Mergi la \u00cemp\u0103rat f\u0103r\u0103 s\u0103 te temi de nimic, c\u0103ci eu L-am rugat pentru tine \u015fi \u0163i-am preg\u0103tit un loca\u015f \u015fi, de va voi El, apoi \u015fi eu voi veni la tine!” Dup\u0103 aceast\u0103 vedenie, Simeon, venindu-\u015fi \u00een sine, a cunoscut c\u0103 \u00eentr-acel ceas a murit maic\u0103-sa \u015fi, alerg\u00eend degrab\u0103 la fratele Ioan, l-a rugat pe el ca s\u0103 se roage pentru sufletul maicii sale.<\/p>\n

Deci \u015fi el \u00eensu\u015fi plec\u00eendu-\u015fi genunchii, se ruga cu lacrimi, zic\u00eend: „Dumnezeule, Cel ce ai binevoit a primi jertfa lui Avraam \u015fi nu ai lep\u0103dat jertfele lui Ieftae, nici ai trecut cu vederea darurile lui Abel, \u015fi pentru Samuil, pruncul T\u0103u, ai ar\u0103tat-o pe maica lui, prooroci\u0163a Ana; Tu, Doamne, Doamne al meu, pentru mine robul T\u0103u, prime\u015fte sufletul maicii mele celei bune. Adu-\u0163i aminte de durerile \u015fi ostenelile ei cele pentru mine. Adu-\u0163i aminte de suspinele \u015fi lacrimile ei, pe care le-a v\u0103rsat c\u00eend am venit la Tine. Adu-\u0163i aminte de laptele ei, cu care m-a hr\u0103nit, n\u0103d\u0103jduind s\u0103 aib\u0103 m\u00eeng\u00eeiere \u015fi ajutor de la mine, dar n-a c\u00ee\u015ftigat cele dorite. Nu uita, St\u0103p\u00eene, t\u00eenguirile inimii ei pentru mine, c\u00eend am l\u0103sat-o pe ea pentru Tine. Adu-\u0163i aminte c\u00eete nop\u0163i nu a fugit somnul de la ochii ei, aduc\u00eendu-\u015fi aminte ne\u00eencetat de tinere\u0163ile mele \u015fi de s\u0103r\u0103cia sa.<\/p>\n

O, c\u00eet o durea inima, privind la hainele mele, \u00een care acum nu se mai \u00eembr\u0103ca m\u0103rg\u0103ritarul ei cel de mult pre\u0163. Adu-\u0163i aminte de c\u00eet\u0103 bucurie \u015fi veselie am lipsit-o pe ea prin plecarea de la d\u00eensa, ca s\u0103-\u0162i slujesc \u0162ie, Dumnezeul \u015fi St\u0103p\u00eenul meu. D\u0103-i ei p\u0103zitor tare pe \u00eengerul T\u0103u, ca s\u0103-i p\u0103zeasc\u0103 sufletul ei de duhurile cele viclene \u015fi nemilostive din v\u0103zduh, care voiesc s\u0103 \u00eenghit\u0103 pe to\u0163i. Porunce\u015fte Dumnezeul meu, ca sufletul ei s\u0103 se despart\u0103 de trup f\u0103r\u0103 de durere \u015fi f\u0103r\u0103 de fric\u0103 \u015fi iart\u0103-i ei toate gre\u015felile ce le-a f\u0103cut \u00een aceast\u0103 via\u0163\u0103. Astfel, Dumnezeule \u015fi Dreptule Judec\u0103tor, s\u0103 nu o duci pe ea din m\u00eehnire \u00een m\u00eehnire, din primejdie \u00een primejdie \u015fi din suspin \u00een suspin. Ci, \u00een loc de m\u00eehnirea ce a suferit-o pentru mine, unul n\u0103scut fiul s\u0103u, d\u0103-i ei bucurie \u015fi \u00een loc de lacrimi, veselia cea preg\u0103tit\u0103 sfin\u0163ilor T\u0103i”.<\/p>\n

Deci, rug\u00eendu-se \u015fi Ioan \u00eempreun\u0103 cu d\u00eensul pentru sufletul celei moarte \u015fi scul\u00eendu-se de la rug\u0103ciune, Ioan m\u00eeng\u00eeia pe Simeon, zic\u00eend: „Iat\u0103, frate, Dumnezeu a auzit rug\u0103ciunile tale \u015fi a primit pe maica ta. Deci, ostene\u015fte-te \u00eenc\u0103 cu mine, s\u0103 rug\u0103m am\u00eendoi pe Dumnezeu, ca s\u0103 fac\u0103 mila Sa \u015fi cu femeia care a fost so\u0163ia mea, ca s\u0103 o duc\u0103 pe d\u00eensa din lumea aceasta la via\u0163a monahiceasc\u0103 sau s-o ia la El”. \u015ei s-au rugat am\u00eendoi pentru aceasta. Trec\u00eend pu\u0163in\u0103 vreme, Sf\u00eentul Ioan s-a aflat \u00een r\u0103pire \u015fi a v\u0103zut pe femeia lui \u015fez\u00eend \u00een casa sa. Deci, venind maica lui Simeon, a luat-o de m\u00een\u0103 \u015fi i-a zis:<\/p>\n

„Scoal\u0103-te, sora mea, \u015fi vino la mine, c\u0103ci frumoas\u0103 cas\u0103 mi-a dat \u00cemp\u0103ratul, Cel ce a f\u0103cut osta\u015f pe fiul meu \u015fi pe b\u0103rbatul t\u0103u; schimb\u0103 hainele tale \u015fi \u00eembrac\u0103 altele curate”. Ea, \u00eendat\u0103 scul\u00eendu-se, \u015fi-a schimbat hainele \u015fi a mers \u00een urma ei. Din aceast\u0103 vedenie, Ioan a cunoscut c\u0103 a murit femeia lui \u015fi \u00een loc bun s-a r\u00eenduit cu maica lui Simeon; pentru aceea s-a bucurat cu bucurie mare. De atunci, ei erau am\u00eendoi f\u0103r\u0103 de grij\u0103, \u015fi au petrecut \u00een pustie, vie\u0163uind \u00eempreun\u0103 dou\u0103zeci \u015fi nou\u0103 de ani, lupt\u00eendu-se cu vr\u0103jma\u015fii cei nev\u0103zu\u0163i, \u00een toat\u0103 p\u0103timirea cea rea, biruindu-i \u015fi gonindu-i cu darul lui Dumnezeu. Dar mai ales Simeon venise \u00eentr-at\u00eeta nep\u0103timire, \u00eenc\u00eet trupul lui era ca un lemn nesim\u0163itor. El n-avea \u00een sine nici un fel de poft\u0103, av\u00eend toate m\u0103dularele lui omor\u00eete cu totul.<\/p>\n

\u00centr-o zi, Simeon a zis c\u0103tre Ioan: „Frate, ascult\u0103-m\u0103 pe mine! De acum nu mai este nevoie s\u0103 petrecem \u00een pustiul acesta, ci s\u0103 mergem s\u0103 slujim m\u00eentuirii altora. Pentru c\u0103 aici ne folosim numai pe noi, dar de folosul altora nu avem plat\u0103. Oare nu zice Apostolul Pavel: Nimeni s\u0103 nu caute pe ale sale, ci fiecare pe cele ce s\u00eent ale aproapelui.<\/i> \u015ei iar\u0103\u015fi:Tuturor le fac spre pl\u0103cere, nec\u0103ut\u00eend folosul meu, ci al multora, ca s\u0103 se m\u00eentuiasc\u0103<\/i>. \u015ei iar\u0103\u015fi acela\u015fi apostol zice: Tuturor m-am f\u0103cut toate, ca pe to\u0163i s\u0103-i m\u00eentuiesc<\/i>. Ioan a r\u0103spuns: „Frate, socotesc c\u0103 satana a ur\u00eet lini\u015ftea noastr\u0103 \u015fi \u0163i-a dat un g\u00eend ca acesta; deci, \u00eempotrive\u015fte-te lui \u015fi \u015fezi aici. Aceast\u0103 alergare a noastr\u0103 pe care am \u00eenceput-o \u015fi la care s\u00eentem chema\u0163i de Dumnezeu, s-o sf\u00eer\u015fim \u00een aceast\u0103 pustie!” Simeon i-a zis: „Frate, crede-m\u0103 c\u0103 eu de acum nu voi mai fi aici, ci m\u0103 duc cu puterea lui Hristos, s\u0103 r\u00eed de lume!”<\/p>\n

Dar Ioan i-a zis: „Eu \u00eenc\u0103 n-am venit \u00eentr-o s\u0103v\u00eer\u015fire ca aceasta, ca s\u0103 pot a-mi bate joc de lume; c\u0103ci m\u0103 tem ca nu cumva aceea s\u0103 m\u0103 batjocoreasc\u0103 pe mine, lipsindu-m\u0103 astfel de darul lui Dumnezeu. Deci, m\u0103 rog \u0163ie, bunul meu frate, c\u0103ci Domnul ne-a \u00eenso\u0163it pe noi, s\u0103 nu m\u0103 la\u015fi pe mine, smeritul, nici s\u0103 te dep\u0103rtezi de fratele t\u0103u. Tu \u015ftii c\u0103 dup\u0103 Dumnezeu nu am pe nimeni, dec\u00eet numai pe tine. De to\u0163i m-am lep\u0103dat \u015fi cu tine m-am legat; iar tu voie\u015fti acum s\u0103 m\u0103 la\u015fi pe mine singur \u00een aceast\u0103 pustie ca \u00een mare? Adu-\u0163i aminte de ziua \u00een care am aruncat sor\u0163i \u015fi am pornit \u00eempreun\u0103, ca s\u0103 slujim Domnului \u015fi ne-am f\u0103g\u0103duit s\u0103 nu ne desp\u0103r\u0163im unul de altul. Adu-\u0163i aminte de ceasul acela, \u00een care Cuviosul P\u0103rintele nostru Nicon ne-a \u00eembr\u0103cat pe noi \u00een sf\u00eentul \u015fi \u00eengerescul chip al monahilor \u015fi ne-am f\u0103cut am\u00eendoi ca un suflet, \u00eenc\u00eet to\u0163i se minunau de dragostea noastr\u0103. Nu uita cuvintele marelui stare\u0163, cu care ne m\u00eeng\u00eeia \u015fi ne sf\u0103tuia \u00een noaptea c\u00eend am ie\u015fit din m\u00een\u0103stire. Frate, m\u0103 rog \u0163ie, nu m\u0103 l\u0103sa, ca nu cumva s\u0103 pier, fiind singur \u00een aceast\u0103 pustie. C\u0103ci Dumnezeu va cere sufletul meu de la tine”. Simeon i-a zis: „\u00cenchipuie\u015fte-\u0163i c\u0103 eu am murit; \u015fi, fiind mort, atunci nu ai petrece singur? Deci, crede-m\u0103 c\u0103 dac\u0103 vei merge cu mine, vei face bine; iar de nu vei merge, fie voia ta. Eu nu voi mai petrece aici, ci m\u0103 duc unde \u00eemi porunce\u015fte Dumnezeu”.<\/p>\n

Ioan, cunosc\u00eend c\u0103 de la Dumnezeu este \u00een\u015ftiin\u0163area fratelui lui ca s\u0103 se duc\u0103 din pustie la lume, a \u00eencetat de a-i mai zice ceva. Deci, pl\u00eeng\u00eend pentru desp\u0103r\u0163irea sa, a gr\u0103it astfel c\u0103tre d\u00eensul: „Iubite Simeoane, p\u0103ze\u015fte-te ca cele ce ai adunat \u00een pustie, s\u0103 nu le risipeasc\u0103 lumea \u015fi pe c\u00eete t\u0103cerea le-a sporit, s\u0103 nu le vat\u0103me g\u00eelceava lumeasc\u0103. Nedormirile tale cele de toat\u0103 noaptea s\u0103 nu le piard\u0103 somnul, \u015fi filosofia monahiceasc\u0103 s\u0103 n-o risipeasc\u0103 \u00een\u015fel\u0103ciunea lumeasc\u0103. P\u0103ze\u015fte-te ca vederea femeilor, de care te-a p\u0103zit Dumnezeu p\u00een\u0103 \u00een ziua de ast\u0103zi, s\u0103 nu vat\u0103me \u00eentreaga ta \u00een\u0163elepciune \u015fi s\u0103r\u0103cia ta cea pustniceasc\u0103 s\u0103 n-o fure iubirea de avu\u0163ii. S\u0103 nu se risipeasc\u0103 postirile tale prin gust\u0103rile de multe feluri; pl\u00eengerea, cu r\u00eesul \u015fi rug\u0103ciunea s\u0103 nu se piard\u0103 cu lenevirea.<\/p>\n

Iubitule, chiar dac\u0103 ai luat de la Dumnezeu o putere ca aceasta, ca s\u0103 po\u0163i, f\u0103r\u0103 de v\u0103t\u0103marea m\u00eentuirii tale, s\u0103 petreci \u00een lume cu oamenii, p\u0103ze\u015fte-\u0163i \u00eens\u0103 inima cu dinadinsul de cele ce vei vedea \u00een lume \u015fi de cele ce vei face \u00eenaintea oamenilor cu trupul, ca s\u0103 nu lucreze \u00eempreun\u0103 \u015fi voin\u0163a sufleteasc\u0103. C\u00eend m\u00eena ta se va atinge de ceva, s\u0103 nu se ating\u0103 \u015fi sufletul; m\u00eenc\u00eend cu gura, s\u0103 nu se \u00eendulceasc\u0103 inima; p\u0103\u015find cu picioarele, s\u0103 nu se risipeasc\u0103 odihna cea din\u0103untru. Toate cele f\u0103cute din afar\u0103, s\u0103 nu se simt\u0103 \u00een\u0103untru \u015fi mintea ta s\u0103 petreac\u0103 f\u0103r\u0103 de tulburare. Eu m\u0103 bucur de m\u00eentuirea ta, dec\u00eet numai roag\u0103-te lui Dumnezeu pentru mine, ca \u00een veacul ce va s\u0103 vie s\u0103 nu ne despart\u0103 pe noi unul de altul”.<\/p>\n

Simeon i-a gr\u0103it: „Nu te teme, iubitul meu frate, pentru c\u0103 ceea ce voiesc s\u0103 fac, nu voiesc de voia mea, ci din dumnezeiasca porunc\u0103. Dup\u0103 aceasta vei cunoa\u015fte tu c\u0103 lucrul meu este pl\u0103cut lui Dumnezeu, c\u0103 mai \u00eenainte de moartea mea voi veni la tine, m\u0103 voi \u00eenchina \u0163ie \u015fi te voi chema dup\u0103 mine \u015fi dup\u0103 pu\u0163ine zile m\u0103 vei ajunge”. Vorbind ei astfel, au stat la rug\u0103ciune \u015fi s-au rugat cu multe lacrimi; apoi, \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u00eendu-se \u015fi s\u0103rut\u00eendu-se unul cu altul, Ioan a l\u0103sat pe Simeon, petrec\u00eendu-l p\u00een\u0103 departe, pentru c\u0103 nu-i venea s\u0103 se despart\u0103 de d\u00eensul \u015fi de c\u00eete ori \u00eei zicea Simeon lui: „Frate Ioane, \u00eentoarce-te acum”, acele cuvinte i se p\u0103reau c\u0103 s\u00eent ca o sabie ascu\u0163it\u0103, care \u00eei desparte sufletul de trup. La sf\u00eer\u015fit, s\u0103rut\u00eendu-se unul cu altul, s-au desp\u0103r\u0163it. Deci, Simeon s-a dus \u00een lume, iar Ioan s-a \u00eentors \u00een pustie, v\u0103rs\u00eend lacrimi din destul.<\/p>\n

Fericitul Simeon, ie\u015find din pustie, s-a dus \u00een cetatea Ierusalimului, pentru c\u0103 dorea foarte mult s\u0103 vad\u0103 Sfintele Locuri, pe care nu le v\u0103zuse de at\u00ee\u0163ia ani. Ajung\u00eend la Sf\u00eenta Golgota, a petrecut trei zile, intr\u00eend \u015fi \u00eenchin\u00eendu-se cinstitei \u015fi de via\u0163\u0103 f\u0103c\u0103toarei Cruci \u015fi Sf\u00eentului Morm\u00eent al Domnului. El se ruga lui Dumnezeu cu dinadinsul, ca s\u0103-i acopere faptele lui \u00eenaintea oamenilor, p\u00een\u0103 ce se va muta din via\u0163a aceasta. El se ruga s\u0103 fug\u0103 de slava de\u015fart\u0103 \u015fi de \u00een\u0103l\u0163are, care \u015fi pe \u00eengerii din cer i-a surpat \u015fi i-a pierdut \u015fi to\u0163i s\u0103-l aib\u0103 ca pe un nebun \u015fi f\u0103r\u0103 minte. Aceast\u0103 cerere a lui a fost auzit\u0103, pentru c\u0103 Domnul ascult\u0103 rug\u0103ciunile robilor S\u0103i adev\u0103ra\u0163i \u015fi ia aminte la rug\u0103ciunile lor.<\/p>\n

Multe minuni a f\u0103cut dup\u0103 aceea acest pl\u0103cut al lui Dumnezeu. Gonea diavolii, cele ce aveau s\u0103 fie le spunea mai \u00eenainte, t\u0103m\u0103duia toate felurile de boli, izb\u0103vea de n\u0103praznice mor\u0163i, pe cei necredincio\u015fi \u00eei aducea la credin\u0163\u0103, iar pe cei p\u0103c\u0103to\u015fi \u00eei pov\u0103\u0163uia la poc\u0103in\u0163\u0103. Dar oamenii nu puteau s\u0103 cunoasc\u0103 sfin\u0163enia lui, Dumnezeu acoperindu-l, \u015fi, p\u00een\u0103 la sf\u00eer\u015fitul s\u0103u, au socotit c\u0103 este nebun \u015fi \u00eendr\u0103cit. El \u015ftia singur c\u0103 lucrurile cele minunate ale sale, care se f\u0103ceau cu darul lui Dumnezeu, trebuia s\u0103 le acopere cu nebunia, care se ar\u0103ta pe dinafar\u0103, precum va ar\u0103ta cuv\u00eentul ce urmeaz\u0103. Dar s\u0103 nu se sminteasc\u0103 cineva auzind oarecare fapte necuviincioase \u015fi vrednice de r\u00ees, pe care le f\u0103cea acest sf\u00eent \u00een nebunia lui cea pref\u0103cut\u0103, batjocorind lumea cea de\u015fart\u0103 \u015fi trufa\u015f\u0103. S\u0103 se g\u00eendeasc\u0103 fiecare la cuvintele Apostolului: Cel ce voie\u015fte s\u0103 fie \u00een\u0163elept \u00een veacul acesta, s\u0103 se fac\u0103 nebun<\/i>. \u015ei iar\u0103\u015fi: Noi s\u00eentem nebuni pentru Hristos; pentru c\u0103 cel nebun al lui Dumnezeu, este mai \u00een\u0163elept dec\u00eet oamenii<\/i>.<\/p>\n

\"simeon_cel<\/a>Cuviosul Simeon de la Ierusalim s-a dus la cetatea Emesei. Acolo a \u00eenceput nebunia sa pentru Hristos, \u00een felul acesta: Apropiindu-se de cetate a v\u0103zut un c\u00eeine mort, z\u0103c\u00eend \u00een gunoi. Atunci el \u015fi-a descins br\u00eeul, a legat c\u00eeinele de picioare \u015fi l-a tras \u00een cetate, alerg\u00eend pe uli\u0163i \u015fi pe la por\u0163i. Copiii, adun\u00eendu-se dup\u0103 d\u00eensul, strigau: „Iat\u0103 un c\u0103lug\u0103r nebun! Iat\u0103 un c\u0103lug\u0103r nebun!” \u015ei aruncau cu pietre \u00een el \u015fi \u00eel b\u0103teau cu be\u0163e. A doua zi, fiind Duminic\u0103, a intrat \u00een biseric\u0103, pe c\u00eend se \u00eencepuse Sf\u00eenta Liturghie, av\u00eend nuci \u00een s\u00een, dup\u0103 aceea a \u00eenceput a stinge lum\u00een\u0103rile. C\u00eend a voit s\u0103-l izgoneasc\u0103, el s-a urcat \u00een amvon \u015fi arunca nucile spre femei; deci abia cu mult\u0103 osteneal\u0103 au putut s\u0103-l dea afar\u0103 din biseric\u0103. Fugind el pe uli\u0163\u0103 a r\u0103sturnat p\u00eeinile care se vindeau \u015fi din aceast\u0103 pricin\u0103 v\u00eenz\u0103torii de p\u00eeine l-au b\u0103tut foarte tare, \u00eenc\u00eet abia a r\u0103mas viu.<\/p>\n

Un om oarecare cu numele Fuscarie, v\u00eenz\u0103tor de linte \u015fi de alte lucruri de m\u00eencare, fiind necredincios \u00een dreapta credin\u0163\u0103 \u015fi \u0163in\u00eendu-se de eresul lui Sevir, v\u0103z\u00eend pe acest fericit stare\u0163 \u015fi ne\u015ftiind nebunia lui, a zis c\u0103tre el: „B\u0103tr\u00eenule, de ce umbli de colo p\u00een\u0103 colo, vino la mine s\u0103 vinzi linte, bob, crupe \u015fi altele de m\u00eencare”. El s-a \u00eenvoit \u00eendat\u0103 \u015fi, \u015fez\u00eend la pr\u0103v\u0103lia omului acela, a \u00eenceput a \u00eemp\u0103r\u0163i marfa la s\u0103racii care veneau la d\u00eensul, f\u0103r\u0103 parale, m\u00eenc\u00eend \u015fi singur din ele, c\u0103 nu m\u00eencase de o s\u0103pt\u0103m\u00een\u0103 \u00eentreag\u0103. Iar dup\u0103 ce le-a risipit pe toate, neadun\u00eend bani deloc, b\u0103rbatul acela, v\u0103z\u00eend acel lucru, l-a b\u0103tut foarte tare, i-a smuls barba \u015fi l-a gonit din casa lui. Stare\u0163ul \u00eens\u0103 a stat l\u00eeng\u0103 por\u0163ile lui. Dup\u0103 un ceas, auzind pe femeia lui Fuscarie c\u0103 are trebuin\u0163\u0103 de c\u0103rbuni aprin\u015fi ca s\u0103-\u015fi t\u0103m\u00eeieze casa, a alergat la cuptor \u015fi neg\u0103sind h\u00eerb, a luat c\u0103rbunii aprin\u015fi \u00een pumni \u015fi i-a dus la st\u0103p\u00eena sa ca s\u0103 pun\u0103 t\u0103m\u00eeie \u015fi s\u0103 t\u0103m\u00eeieze.<\/p>\n

Femeia, v\u0103z\u00eend acest lucru, s-a \u00eensp\u0103im\u00eentat \u015fi a strigat c\u0103tre el, zic\u00eend: „Ce faci? Pentru ce \u00ee\u0163i arzi m\u00eeinile? El, pun\u00eend focul \u00een haina sa, a zis: „De nu-\u0163i place \u0163ie ca s\u0103 t\u0103m\u00eeiezi cu m\u00eeinile mele, apoi voi face aceasta cu haina”. Deci, pun\u00eend t\u0103m\u00eeie \u00een hain\u0103, a t\u0103m\u00eeiat casa, p\u00een\u0103 ce s-au stins c\u0103rbunii. Iar femeia \u015fi b\u0103rbatul ei, v\u0103z\u00eend m\u00eeinile \u015fi haina lui nev\u0103t\u0103mate de foc, s-au minunat foarte mult \u015fi s-au lipit dup\u0103 aceea de Sf\u00eenta \u015fi Soborniceasca Biseric\u0103; iar pe stare\u0163 au \u00eenceput a-l cinsti ca pe un sf\u00eent. Apoi, el a fugit din casa aceea \u015fi nu s-a mai \u00eentors \u00een cetate, dec\u00eet numai dup\u0103 ce s-a uitat acea minune.<\/p>\n

F\u0103c\u00eend el prin cetate nebunii, un oarecare c\u00eerciumar l-a luat la el \u00een c\u00eerciuma sa ca pe un servitor. C\u00eerciumarul acela era un om foarte aspru \u015fi nemilostiv. El d\u0103dea stare\u0163ului pu\u0163in\u0103 hran\u0103, cu toate c\u0103 de pe urma lui c\u00ee\u015ftiga foarte mult, pentru c\u0103 cet\u0103\u0163enii ziceau: „S\u0103 mergem s\u0103 bem \u00een c\u00eerciuma unde se afl\u0103 nebunul!”, pentru c\u0103 stare\u0163ul veselea pe cei ce beau, f\u0103c\u00eend nebunii. Alt\u0103 dat\u0103, un \u015farpe, t\u00eer\u00eendu-se, a b\u0103ut vin dintr-un vas \u015fi, v\u0103rs\u00eendu-\u015fi veninul \u00eentr-\u00eensul, s-a dus, neg\u0103sind pe nimeni \u00een vremea aceea \u00een cas\u0103, pentru c\u0103 nebunul era dus afar\u0103, glumind cu poporul \u015fi s\u0103rind \u00eenaintea celor ce c\u00eentau. Dup\u0103 o vreme oarecare intr\u00eend \u00een cas\u0103, a v\u0103zut deasupra vasului o scrisoare nev\u0103zut\u0103 de nimeni \u015fi pe care era scris singur cuv\u00eentul acesta: „Moarte!”<\/p>\n

Atunci, stare\u0163ul, cunosc\u00eend ceea ce se f\u0103cuse, a luat un lemn \u015fi a sf\u0103r\u00eemat vasul acela plin cu vin, astfel c\u0103 a pricinuit pagub\u0103 c\u00eerciumarului. \u00cen acel ceas venind c\u00eerciumarul \u015fi v\u0103z\u00eend c\u0103 stare\u0163ul a sf\u0103r\u00eemat vasul, a apucat acela\u015fi lemn \u015fi l-a b\u0103tut pe el f\u0103r\u0103 de mil\u0103 p\u00een\u0103 ce singur a ostenit; apoi l-a gonit din cas\u0103. \u00cens\u0103 a doua zi, stare\u0163ul a venit iar\u0103\u015fi la c\u00eercium\u0103 \u015fi st\u0103tea ascuns dinaintea st\u0103p\u00eenului s\u0103u. \u015earpele, t\u00eer\u00eendu-se iar\u0103\u015fi, a \u00eenceput a bea vin din alt vas. Acest lucru v\u0103z\u00eendu-l c\u00eerciumarul, a apucat un lemn \u015fi vr\u00eend s\u0103 ucid\u0103 \u015farpele a lovit vasul acela \u015fi l-a spart, iar vinul s-a v\u0103rsat; dar n-a spart numai vasul, ci \u015fi sticlele care erau aproape de acel vas. Atunci stare\u0163ul, care st\u0103tea la o parte, a strigat, zic\u00eend: „Vezi, c\u0103 nu s\u00eent numai eu nebun, sp\u0103rg\u00eend vasele, ci \u015fi tu faci acela\u015fi lucru”. Atunci c\u00eerciumarul, cunosc\u00eend c\u0103 Simeon a v\u0103rsat ieri vasul cu vin, pentru veninul \u015farpelui, se c\u0103ia c\u0103-l b\u0103tuse f\u0103r\u0103 de vin\u0103 \u015fi a \u00eenceput a-l cinsti pe el ca pe un sf\u00eent. Dar stare\u0163ul nu dorea cinste, ci necinste \u015fi batjocur\u0103.<\/p>\n

Deci el, sub chipul nebuniei ascunz\u00eendu-\u015fi cu \u00een\u0163elepciune via\u0163a sa cea sf\u00eent\u0103 \u015fi \u00eengereasc\u0103 \u00een trup, a f\u0103cut un lucru ca acesta. \u00centr-una din zile, femeia c\u00eerciumarului odihnindu-se singur\u0103 \u00een casa sa, iar c\u00eerciumarul v\u00eenz\u00eend vin, stare\u0163ul s-a dus la ea \u015fi a \u00eenceput a-\u015fi trage hainele de pe d\u00eensul, ca \u015fi cum ar fi voit s\u0103 se culce cu femeia. Dar ea, v\u0103z\u00eend aceasta, a \u0163ipat deodat\u0103. B\u0103rbatul ei, alerg\u00eend, ea a zis c\u0103tre el: „Gone\u015fte pe acest nebun blestemat, c\u0103 voie\u015fte s\u0103 se culce cu mine”. Atunci omul acela, b\u0103t\u00eend pe stare\u0163 cu palmele, l-a izgonit afar\u0103 \u00een ger; pentru c\u0103 era frig mare \u015fi ploaie; iar stare\u0163ul \u015fedea afar\u0103 \u015fi r\u0103bda frigul, av\u00eend numai o hain\u0103 veche \u015fi rupt\u0103. De atunci \u00eencolo, nu numai c\u00eerciumarul nu-l socotea pe el sf\u00eent, dar nici al\u0163ii. Pentru c\u0103 de zicea cineva c\u0103 Simeon se face nebun pentru Hristos, c\u00eerciumarul le r\u0103spundea cu jur\u0103m\u00eent, zic\u00eendu-le: „Cu adev\u0103rat c\u0103 este \u00eendr\u0103cit \u015fi nu are minte, ba \u00eenc\u0103 este \u015fi curvar, pentru c\u0103 a voit s\u0103 necinsteasc\u0103 pe femeia mea. El m\u0103n\u00eenc\u0103 carne \u015fi face alte lucruri necuviincioase, ca unul ce nu are Dumnezeu”.<\/p>\n

Cuviosul, voind de multe ori s\u0103 acopere postirea sa, dup\u0103 nem\u00eencarea cea de \u015fapte zile, m\u00eenca carne \u00eenaintea tuturor, numai \u00eenadins. Pentru ca to\u0163i s\u0103-l socoteasc\u0103 pe el nu numai nebun, dar \u015fi ca pe un p\u0103c\u0103tos. El, spre mai mare ar\u0103tare a p\u0103rutei sale nebunii, \u00ee\u015fi lep\u0103da ru\u015finea omeneasc\u0103 \u015fi de multe ori umbla gol prin t\u00eerg, ca un om f\u0103r\u0103 de trup, adev\u0103ratul urm\u0103tor al celor f\u0103r\u0103 de trupuri.<\/p>\n

Un diacon mirean din cetatea aceea, cu numele Ioan, b\u0103rbat \u00eembun\u0103t\u0103\u0163it \u015fi pl\u0103cut lui Dumnezeu, \u015ftiind de nebunia cea pref\u0103cut\u0103 a lui Simeon pentru Hristos, l-a v\u0103zut \u00een una din zile foarte slab cu trupul; pe de o parte pentru nem\u00eencarea lui, iar pe de alta, pentru osteneala cea sufleteasc\u0103 \u00eentru nebunie. Deci, vr\u00eend s\u0103-l spele, a zis \u00een glum\u0103 c\u0103tre d\u00eensul: „Nebunule, mergi la baie s\u0103 te speli?” Iar el a zis, r\u00eez\u00eend: „Voi merge, voi merge”. \u015ei \u00eendat\u0103 cuviosul a dezbr\u0103cat de pe d\u00eensul haina sa cea rupt\u0103 \u015fi, \u00eenv\u00eertind-o pe ea, a pus-o pe capul s\u0103u. Atunci diaconul a zis c\u0103tre d\u00eensul: „\u00cembrac\u0103-te, frate, c\u0103 de vei merge a\u015fa gol, eu nu voi putea merge cu tine”. Iar stare\u0163ul a gr\u0103it: „Eu lucrul acesta l-am f\u0103cut \u015fi mai \u00eenainte \u015fi de nu vei voi ca s\u0103 mergi cu mine, eu m\u0103 voi duce \u00eenaintea ta”. Aceasta zic\u00eend, a alergat \u00eenainte.<\/p>\n

Deci, erau acolo dou\u0103 b\u0103i, una pentru b\u0103rba\u0163i \u015fi alta pentru femei. L\u0103s\u00eend el pe cea pentru b\u0103rba\u0163i, s-a dus la cea de femei. Dar diaconul, ajung\u00eendu-l pe el, a zis: „A\u015fteapt\u0103, nebunule, nu merge acolo, pentru c\u0103 baia aceea este pentru femei”. Simeon, \u00eentorc\u00eendu-se c\u0103tre d\u00eensul, a zis: „Tot una este, c\u0103ci \u015fi acolo este ap\u0103 cald\u0103 \u015fi ap\u0103 rece; iar mai mult nu este acolo ca \u015fi aici”. Aceasta zic\u00eend-o, a alergat gol \u00een baie \u00een mijlocul femeilor, iar ele, repezindu-se \u00eendat\u0103 cu toate la d\u00eensul, l-au b\u0103tut \u015fi l-au izgonit din baie.<\/p>\n

Diaconul acela, lu\u00eendu-l de-o parte, l-a \u00eentrebat, zic\u00eend: „P\u0103rinte, cum te-ai sim\u0163it la trup, c\u00eend ai intrat dezbr\u0103cat \u00een mijlocul acelor femei?” Stare\u0163ul a r\u0103spuns: „Crede-m\u0103, frate, c\u0103 precum st\u0103 un lemn \u00een mijlocul lemnelor, a\u015fa am fost \u015fi eu \u00een mijlocul lor. Eu n-am sim\u0163it c\u0103 am trup, nici m-am g\u00eendit c\u0103 am intrat la trupuri, ci mintea mea era \u00eendreptat\u0103 c\u0103tre Dumnezeu!” O nep\u0103timire ca aceasta a trupului s\u0103u cel os\u00eendit, fericitul a spus-o cu adev\u0103rat diaconului acela, c\u0103tre care toat\u0103 via\u0163a sa nu o t\u0103inuia, v\u0103z\u00eendu-l pe d\u00eensul c\u0103 este adev\u0103rat rob al lui Dumnezeu. \u00centre ei am\u00eendoi era o dragoste prieteneasc\u0103 \u00eentru Hristos \u015fi unul altuia \u015ftiau faptele cele pl\u0103cute lui Dumnezeu.<\/p>\n

Cuviosul Simeon f\u0103cea nebunia aceea nu pentru sine singur, ci \u015fi pe al\u0163ii, pentru c\u0103 pe mul\u0163i p\u0103c\u0103to\u015fi, \u00eenv\u0103\u0163\u00eendu-i cu cuv\u00eentul \u015fi cu lucrul, \u00eei aducea la poc\u0103in\u0163\u0103. Un t\u00een\u0103r oarecare a c\u0103zut \u00een p\u0103catul desfr\u00een\u0103rii \u015fi \u00eendat\u0103, ca pedeaps\u0103 din partea lui Dumnezeu, a fost dat satanei spre chinuirea trupului \u015fi astfel se muncea de duhul cel necurat. V\u0103z\u00eendu-l pe el, stare\u0163ul l-a lovit peste obraz, zic\u00eendu-i la ureche: „S\u0103 nu fii desfr\u00eenat”. \u00cendat\u0103 cu cuv\u00eentul a ie\u015fit diavolul dintr-\u00eensul \u015fi t\u00een\u0103rul acela a r\u0103mas s\u0103n\u0103tos. Deci, mul\u0163i \u00eentreb\u00eendu-l cum s-a t\u0103m\u0103duit, el spunea: „Am v\u0103zut pe un stare\u0163 \u0163in\u00eend \u00een m\u00eeini o cruce de lemn. Cu aceea a izgonit de la mine pe un c\u00eeine negru \u00eenfrico\u015fat, pe care b\u0103t\u00eendu-l, m-am f\u0103cut s\u0103n\u0103tos!” Acela nu putea s\u0103 spun\u0103 c\u0103 Simeon Nebunul l-a t\u0103m\u0103duit pe el, \u0163in\u00eend Dumnezeu limba aceluia, p\u00een\u0103 la ziua mor\u0163ii lui Simeon.<\/p>\n

\u00centr-un t\u00eerg era un vr\u0103jitor cu numele Psifas, care f\u0103cea fel de fel de comedii de r\u00ees. Acela f\u0103c\u00eend \u00eenaintea poporului lucrul s\u0103u cel obi\u015fnuit, Simeon s-a dus acolo \u015fi, v\u0103z\u00eend pe vr\u0103jitor, l-a cunoscut c\u0103 \u00een via\u0163a sa avea o fapt\u0103 bun\u0103. Deci, vr\u00eend s\u0103-l trag\u0103 de la acel lucru nepl\u0103cut, care \u00eel f\u0103cea la ar\u0103tare, a luat o piatr\u0103 foarte mic\u0103, f\u0103c\u00eend pe ea semnul sfintei cruci, a aruncat-o spre vr\u0103jitorul acela, lovindu-l \u00een m\u00eena dreapt\u0103. Atunci \u00eendat\u0103 s-a uscat m\u00eena vr\u0103jitorului \u015fi nimeni nu putea s\u0103 \u015ftie cine a aruncat piatra aceea. Deci, vr\u0103jitorul s-a dus din priveli\u015fte, bolnav \u015fi m\u00eehnit. Cuviosul i s-a ar\u0103tat lui \u00een vis, zic\u00eendu-i: „Eu te-am lovit cu piatra \u015fi de nu te vei poc\u0103i \u015fi \u00eemi vei jura c\u0103 nu vei mai face acel me\u015fte\u015fug pricinuitor de r\u00ees, nu te vei t\u0103m\u0103dui”. Vr\u0103jitorul i-a jurat pe Preacurata Fecioar\u0103 N\u0103sc\u0103toarea de Dumnezeu c\u0103 nu va mai face acele scamatorii. De\u015ftept\u00eendu-se din somn, s-a v\u0103zut s\u0103n\u0103tos \u015fi m\u00eena \u00eei era t\u0103m\u0103duit\u0103. Dar nu putea s\u0103 arate pe t\u0103m\u0103duitorul s\u0103u, dec\u00eet numai zicea: „Un monah, care purta pe capul s\u0103u o cunun\u0103 de ramuri de finic, m-a t\u0103m\u0103duit”.<\/p>\n

Cuviosul vedea de asemenea mai \u00eenainte, cele ce erau s\u0103 fie \u015fi pe toate le spunea la al\u0163ii. C\u00eend s-a \u00eent\u00eemplat marele cutremur de p\u0103m\u00eent din care pricin\u0103 a c\u0103zut \u015fi Antiohia, pe vremea \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei lui Mavrichie, atunci multe zidiri s-au sf\u0103r\u00eemat \u00een cetatea Emesei. Cu multe zile \u00eenainte de aceea, stare\u0163ul, \u00een nebunia sa, a luat din \u015fcoal\u0103 un bici de piele \u00eempletit \u015fi, alerg\u00eend prin cetate, b\u0103tea st\u00eelpii de piatr\u0103 prin care se sprijineau zidirile \u015fi la fiecare st\u00eelp zicea: „Domnul \u00ee\u0163i porunce\u015fte s\u0103 stai tare!” Merg\u00eend la un alt st\u00eelp, i-a zis: „Tu nici s\u0103 stai, nici s\u0103 cazi”. Deci, c\u00eend s-a \u00eent\u00eemplat cutremurul de p\u0103m\u00eent, to\u0163i acei st\u00eelpi, pe care sf\u00eentul \u00eei b\u0103tuse, poruncindu-le s\u0103 stea, au r\u0103mas \u00eentregi \u015fi nemi\u015fca\u0163i, iar unii au c\u0103zut cu casele care erau pe ei \u015fi s-au sf\u0103r\u00eemat \u00een buc\u0103\u0163i. Iar st\u00eelpul acela c\u0103tre care sf\u00eentul a zis: „Tu nici s\u0103 stai, nici s\u0103 cazi…!” acela a cr\u0103pat \u00een jum\u0103tate de sus p\u00een\u0103 jos \u015fi, plec\u00eendu-se pu\u0163in, st\u0103tea. De aceea, c\u00eend sf\u00eentul b\u0103tea acei st\u00eelpi, poruncindu-le s\u0103 stea, poporul socotea c\u0103 aceea o f\u0103cea din nebunie. \u00cens\u0103 dup\u0103 ce a v\u0103zut c\u0103 acei st\u00eelpi au r\u0103mas nemi\u015fca\u0163i \u015fi nev\u0103t\u0103ma\u0163i de cutremur, mul\u0163i au cunoscut c\u0103 \u015fi cutremurul, era vestirea prooroceasc\u0103 a nebunului.<\/p>\n

De asemenea, av\u00eend s\u0103 fie \u015fi c\u00ee\u0163iva mor\u0163i, sf\u00eentul, duc\u00eendu-se \u00een \u015fcoal\u0103, s\u0103ruta copiii \u00een glum\u0103, spun\u00eend fiec\u0103ruia: „Mergi, o, bunul meu! O, frumosul meu, mergi!” \u00cens\u0103 nu \u00eei s\u0103ruta pe to\u0163i copiii, ci pe care \u00eei ar\u0103tase dumnezeiescul dar. C\u0103tre dasc\u0103l, zicea: „Frate, s\u0103 nu ba\u0163i pe ace\u015fti copii pe care \u00eei s\u0103rut eu. C\u0103ci ei vor merge \u00een cale dep\u0103rtat\u0103. Dar dasc\u0103lul \u00eel batjocorea pe el \u015fi uneori chiar \u00eel b\u0103tea, iar alteori \u015fi copiilor le poruncea s\u0103-l bat\u0103. Cu voia lui Dumnezeu, venind asupra cet\u0103\u0163ii aceleia o moarte grabnic\u0103, n-a r\u0103mas \u00eentre cei vii nici unul din acei copii pe care sf\u00eentul \u00eei s\u0103rutase, ci to\u0163i au murit. Atunci s-a cunoscut proorocia lui.<\/p>\n

Stare\u0163ul avea obicei de a intra \u00een casele celor boga\u0163i \u015fi f\u0103cea nebuniile lui. El de multe ori s\u0103ruta \u00eenaintea tuturor slujnicile lor. Odat\u0103, s-a \u00eent\u00eemplat c\u0103 o slujnic\u0103 a unui cet\u0103\u0163ean \u00eensemnat a p\u0103c\u0103tuit cu un t\u00een\u0103r \u015fi a z\u0103mislit de la el. C\u00eend ea s-a cunoscut c\u0103 este \u00eengreunat\u0103, st\u0103p\u00eena ei o \u00eentreba cu cine a gre\u015fit. Dar ea nu voia s\u0103 arate pe cel adev\u0103rat, ci zicea c\u0103 monahul cel nebun a silit-o. Stare\u0163ul merg\u00eend dup\u0103 obicei la acea cas\u0103, jup\u00eeneasa a zis c\u0103tre d\u00eensul: „Simeoane, bine ai f\u0103cut tu oare c\u0103 ai batjocorit slujnica mea \u015fi ai \u00eengreunat-o?” Stare\u0163ul, r\u00eez\u00eend, i-a zis: „\u00cengrije\u015fte acum, \u00eengrije\u015fte de ea, p\u00een\u0103 ce va na\u015fte pruncul; atunci vei avea un Simeon mic!” Din acea zi, stare\u0163ul a \u00eenceput a numi pe slujnica aceea femeia sa, \u015fi venea \u00een toate zilele la d\u00eensa, aduc\u00eendu-i p\u00eeine curat\u0103, carne \u015fi pe\u015fte, zic\u00eendu-i: „M\u0103n\u00eenc\u0103, femeia mea, m\u0103n\u00eenc\u0103…!”<\/p>\n

C\u00eend a sosit vremea na\u015fterii, acea femeie n-a putut s\u0103 nasc\u0103 p\u00een\u0103 la trei zile, astfel c\u0103 era s\u0103 moar\u0103. St\u0103p\u00eena ei a zis c\u0103tre sf\u00eentul: „B\u0103tr\u00eenule, roag\u0103-te lui Dumnezeu, c\u0103ci femeia ta nu poate s\u0103 nasc\u0103”. El juc\u00eend \u015fi s\u0103rind, zicea: „M\u0103 jur pe Iisus…, m\u0103 jur pe Iisus…, c\u0103 nu va ie\u015fi pruncul dintr-\u00eensa, p\u00een\u0103 ce nu va m\u0103rturisi, cine este tat\u0103l lui!” Auzind aceasta femeia care se lupta cu na\u015fterea, a m\u0103rturisit adev\u0103rul, spun\u00eend c\u0103 a n\u0103p\u0103stuit pe monahul cel nevinovat. Deci a spus pe cel cu care a c\u0103zut \u00een p\u0103cat. Atunci a n\u0103scut pruncul. Deci, a \u00eenceput a-l avea pe stare\u0163 ca pe un sf\u00eent. Al\u0163ii ziceau de Simeon c\u0103 vr\u0103je\u015fte cu ajutorul cel diavolesc, fiind nebun \u015fi \u00eendr\u0103cit.<\/p>\n

Sf\u00eentul vedea \u00eenc\u0103 \u015fi tainele g\u00eendurilor inimilor omene\u015fti. Acest lucru s-a ar\u0103tat astfel: aproape de cetate era o m\u00een\u0103stire, \u00een care, vorbind doi p\u0103rin\u0163i, f\u0103ceau cercetare despre Origen \u015fi ziceau: „Pentru ce un \u00een\u0163elept ca acela a c\u0103zut \u00een eres \u015fi a pierit?” Deci, unul zicea c\u0103 \u00een\u0163elepciunea lui Origen nu era de la Dumnezeu, ci din \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 \u015fi din multa citire a c\u0103r\u0163ilor. Cel\u0103lalt zicea c\u0103 este cu neputin\u0163\u0103 omului ca s\u0103 vorbeasc\u0103 \u015fi s\u0103 scrie unele ca acelea, f\u0103r\u0103 darul lui Dumnezeu, \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi care \u015fi p\u00een\u0103 ast\u0103zi se primesc bune de cei dreptcredincio\u015fi. Astfel ei, pricindu-se \u015fi ne\u00een\u0163eleg\u00eendu-se, au zis unul altuia: „Se aude c\u0103 pustia Iordanului are mari sfin\u0163i p\u0103rin\u0163i \u00een\u0163elep\u0163i\u0163i de Dumnezeu. Deci, s\u0103 mergem acolo, doar vom g\u0103si pe acela ca s\u0103 ne dezlege \u00eendoiala noastr\u0103”. Astfel, sf\u0103tuindu-se ei, au mers mai \u00eent\u00eei \u00een Sf\u00eenta Cetate a Ierusalimului \u015fi, dup\u0103 ce s-au \u00eenchinat la Sfintele Locuri, s-au dus \u00een pustiul M\u0103rii Moarte.<\/p>\n

Acolo, dup\u0103 r\u00eenduiala lui Dumnezeu care n-a def\u0103imat ostenelile lor, au g\u0103sit pe Cuviosul Ioan, ce era prieten \u015fi \u00eempreun\u0103 pustnic cu Simeon; \u00eens\u0103 acum ajunsese \u015fi Ioan \u00een m\u0103sura cea des\u0103v\u00eer\u015fit\u0103 a sfin\u0163eniei \u015fi avea \u015fi el darul proorociei. El, v\u0103z\u00eend pe p\u0103rin\u0163ii care veniser\u0103 la d\u00eensul, a zis c\u0103tre d\u00een\u015fii: „Bine a\u0163i venit, voi cei ce a\u0163i l\u0103sat marea \u015fi voi\u0163i s\u0103 scoate\u0163i ap\u0103 din iezerul cel uscat”. Deci, f\u0103c\u00eendu-se \u00eentre d\u00een\u015fii alt\u0103 vorbire duhovniceasc\u0103 \u015fi pomenindu-se pricina cea despre Origen, Cuviosul Ioan a zis c\u0103tre cei ce veniser\u0103: „O, p\u0103rin\u0163ilor, eu \u00eenc\u0103 n-am luat de la Dumnezeu un dar ca acesta, ca s\u0103 pot socoti pe cele ne\u015ftiute, dar s\u0103 merge\u0163i la nebunul Simeon, cel din cetatea voastr\u0103. Acela v\u0103 va spune toate ce-l ve\u0163i \u00eentreba”.<\/p>\n

Ei, \u00eentorc\u00eendu-se la locul lor, s-au dus \u00een cetatea Emesei \u015fi \u00eentrebau: „Unde este Simeon, stare\u0163ul cel nebun?” Unii le-au r\u0103spuns, r\u00eez\u00eend: „Ce voi\u0163i s\u0103 auzi\u0163i de la un nebun, care pe to\u0163i \u00eei sminte\u015fte \u015fi \u00eei oc\u0103r\u0103\u015fte, dar mai ales pe monahi \u00eei dos\u0103de\u015fte?” Ei neb\u0103g\u00eend de seam\u0103 acele cuvinte, c\u0103utau pe b\u0103tr\u00een \u015fi l-au g\u0103sit \u00een casa unui v\u00eenz\u0103tor de legume, z\u0103c\u00eend pe bob \u015fi m\u00eenc\u00eend din acelea ca un urs. Atunci unul dintr-\u00een\u015fii, smintindu-se, a zis singur \u00een sine, r\u00eez\u00eend: „Cu adev\u0103rat la mare \u00een\u0163elept am venit s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103m! Mult ne va \u00eenv\u0103\u0163a acesta?” Apoi, apropiindu-se de d\u00eensul, a zis: „Binecuvinteaz\u0103, p\u0103rinte!” El, uit\u00eendu-se la d\u00een\u015fii, cu m\u00eenie le-a zis: „R\u0103u a\u0163i venit \u015fi cel ce v-a trimis la mine este un nebun!” Apoi, scul\u00eendu-se, a lovit tare peste obraz pe cel ce se smintise \u015fi i-a zis: „Pentru ce hule\u015fti bobul \u015fi spui c\u0103 este \u00eenmuiat de 40 de zile? Origen n-a m\u00eencat de acesta; ci, intr\u00eend \u00een mare, n-a putut s\u0103 ias\u0103 dintr-\u00eensa; \u015fi astfel s-a \u00eenecat \u00een ad\u00eenc! Duce\u0163i-v\u0103 de aici! Duce\u0163i-v\u0103, c\u0103 ve\u0163i fi b\u0103tu\u0163i!” Ei s-au dus, minun\u00eendu-se de mai \u00eenainte-vederea stare\u0163ului. C\u0103ci mai \u00eenainte de a-l \u00eentreba ei despre Origen, el le-a spus totul despre \u00eenecarea lui \u00een marea Scripturii.<\/p>\n

El a pomenit \u015fi despre cel ce i-a trimis la d\u00eensul. Le-a \u00een\u0163eles \u015fi g\u00eendul inimii lor, dar nu putea s\u0103 spun\u0103 la nimeni nimic de d\u00eensul. C\u0103 a zis despre bob, c\u0103 este muiat de patruzeci de zile, s\u0103 se \u00een\u0163eleag\u0103 c\u0103 el a petrecut at\u00eetea zile f\u0103r\u0103 de hran\u0103, precum a spus singur de aceasta mai pe urm\u0103 prietenului s\u0103u, diaconul Ioan.<\/p>\n

\u00centr-una din zile, lu\u00eend un fluier, a ie\u015fit \u00een uli\u0163\u0103 la un loc oarecare, unde locuia un duh necurat \u00eentr-o cas\u0103 pustie. Duhul acela \u00eenfrico\u015fa pe cei care treceau t\u00eerziu pe acolo \u015fi pe unii chiar \u00eei v\u0103t\u0103ma. Sf\u00eentul, \u015fez\u00eend acolo, c\u00eenta din fluier rug\u0103ciunea Cuviosului Nicon, p\u0103rintele s\u0103u pe care o \u00eenv\u0103\u0163ase de la d\u00eensul. \u015ei astfel a izgonit pe diavol de acolo. Diavolul, pref\u0103c\u00eendu-se \u00eentr-un arap mic, s-a dus \u00een casa celui cu legumele, a \u00eengrozit pe to\u0163i \u015fi a sf\u0103r\u00eemat toate vasele. \u00centorc\u00eendu-se Simeon, a v\u0103zut pe femeia aceluia \u00eengrozit\u0103 \u015fi m\u00eehnit\u0103, \u015fi femeia i-a spus, zic\u00eend: „A venit repede un arap \u00eenfrico\u015fat \u015fi m\u00eenios, mic de stat, care ne-a sp\u0103im\u00eentat pe to\u0163i \u015fi a sf\u0103r\u00eemat toate vasele noastre”. Sf\u00eentul a zis c\u0103tre d\u00eensa: „Eu l-am trimis la voi, deoarece nu v\u0103 duce\u0163i la Sf\u00eenta Biseric\u0103! Fiindc\u0103 se \u0163inea \u015fi aceea de eresul lui Sevir cel f\u0103r\u0103 cap. Femeia voia s\u0103 prind\u0103 pe nebun \u015fi s\u0103-l bat\u0103. Dar el, plec\u00eendu-se, a luat \u0163\u0103r\u00een\u0103 de jos \u015fi arunc\u00eend \u00een fa\u0163a ei, i-a umplut ochii de \u0163\u0103r\u00een\u0103 \u015fi a zis c\u0103tre d\u00eensa: „Nu m\u0103 vei prinde, p\u00een\u0103 ce nu te vei \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fi cu Biserica mea; iar de nu vei voi s\u0103 te \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fti, apoi arapul va veni iar la voi”. Zic\u00eend aceasta, a fugit din casa aceea. A doua zi, tot la acel ceas, diavolul \u00een asem\u0103nare de arap, a intrat ca \u015fi mai \u00eenainte, \u00een casa celui cu legume \u015fi a f\u0103cut acela\u015fi lucru ca \u015fi mai \u00eenainte. Atunci a alergat toat\u0103 casa aceea \u015fi a trecut la Biserica dreptcredincio\u015filor.<\/p>\n

Asemenea a fost \u00eentors la Hristos, prin Cuviosul Simeon, \u015fi un oarecare iudeu, hulitor al numelui lui Iisus Hristos; pentru c\u0103 acel iudeu, Dumnezeu r\u00eenduindu-i calea spre m\u00eentuire, a v\u0103zut odat\u0103 pe stare\u0163 sp\u0103l\u00eendu-se \u015fi doi \u00eengeri vorbind cu d\u00eensul. Cunosc\u00eend el c\u0103 este pl\u0103cut lui Dumnezeu, voia s\u0103 arate poporului ceea ce v\u0103zuse despre d\u00eensul. Sf\u00eentul \u00eens\u0103, ar\u0103t\u00eendu-i-se \u00een vis, i-a poruncit s\u0103 nu spun\u0103 la nimeni ceea ce v\u0103zuse. Iudeul, ie\u015find a doua zi \u00een t\u00eerg \u015fi ner\u0103bd\u00eend s\u0103 ascund\u0103 acea tain\u0103, pe c\u00eend voia s\u0103-\u015fi deschid\u0103 gura, ca s\u0103 gr\u0103iasc\u0103 poporului despre Simeon, \u00eendat\u0103 sf\u00eentul i-a stat \u00een fa\u0163\u0103 \u015fi s-a atins de buzele lui, \u00eensemn\u00eendu-l cu semnul Sfintei Cruci. Iudeul a r\u0103mas mut cu des\u0103v\u00eer\u015fire, iar sf\u00eentul a fugit de l\u00eeng\u0103 d\u00eensul, s\u0103rind \u015fi juc\u00eend prin popor. Iudeul, duc\u00eendu-se la sf\u00eentul, i s-a \u00eenchinat \u015fi, f\u0103c\u00eendu-i semn cu m\u00eena, i-a spus c\u0103 se va boteza. Dup\u0103 aceasta, sf\u00eentul, ar\u0103t\u00eendu-i-se \u00een vis, i-a zis: „Sau te botezi, sau r\u0103m\u00eei mut! Iudeul s-a botezat \u015fi, c\u00eend a ie\u015fit din sf\u00eenta sc\u0103ld\u0103toare, \u00eendat\u0103 i s-a dezlegat limba \u015fi a \u00eenceput a gr\u0103i, sl\u0103vind pe Dumnezeu. Deci, el a adus la Sf\u00eentul Botez toat\u0103 casa lui.<\/p>\n

Sf\u00eentul ajunsese \u00eentr-at\u00eeta cur\u0103\u0163enie \u015fi nep\u0103timire, \u00eenc\u00eet, juc\u00eend \u00eentre femei, petrecea ca un aur curat \u00een mijlocul focului. El, de multe ori fiind g\u00eedilat de m\u00eeini neru\u015finoase ce i se b\u0103gau \u00een s\u00een, petrecea ca un mort cu trupul \u015fi nesim\u0163itor ca un lemn. Astfel era luat\u0103 de la d\u00eensul pofta cea fireasc\u0103 cu darul lui Dumnezeu. El a povestit despre sine diaconului Ioan, cel mai sus pomenit, zic\u00eend: „C\u00eend eram \u00een pustie \u015fi aveam mult\u0103 sup\u0103rare de patimile trupe\u015fti \u015fi c\u00eend m\u0103 rugam lui Dumnezeu cu lacrimi pentru u\u015furarea acelui r\u0103zboi, mi s-a ar\u0103tat Sf\u00eentul Nicon, zic\u00eendu-mi: „Frate, cum petreci?” Eu i-am r\u0103spuns: „P\u0103timesc r\u0103u, p\u0103rinte, \u015fi de nu-mi vei ajuta, nu \u015ftiu ce voi face, pentru c\u0103 trupul m\u0103 munce\u015fte foarte mult”. Stare\u0163ul, z\u00eembind, a luat ap\u0103 din Sf\u00eentul Iordan \u015fi mi-a turnat pe p\u00eentece; apoi, f\u0103c\u00eend semnul Sfintei Cruci, mi-a gr\u0103it: „Acum e\u015fti s\u0103n\u0103tos!” De atunci n-am mai sim\u0163it \u00een mine poft\u0103 trupeasc\u0103, nici \u00een somn \u015fi nici la ar\u0103tare. Aceasta a m\u0103rturisit-o el acelui fericit diacon.<\/p>\n

El, fiind f\u0103r\u0103 patim\u0103, se apropia cu netemere de partea femeiasc\u0103 \u015fi precum de demult \u00een Sinai, rugul de foc st\u0103tea nears, tot a\u015fa \u015fi el petrecea nears de atingerea femeiasc\u0103. El mergea printre d\u00eensele, c\u0103ut\u00eend m\u00eentuirea lor, pentru c\u0103 uneori zicea c\u0103tre orice desfr\u00eenat\u0103: „Dac\u0103 vei voi s\u0103-mi fii prieten\u0103, \u00ee\u0163i dau o sut\u0103 de galbeni, numai s\u0103 nu mai p\u0103c\u0103tuie\u015fti. Zic\u00eend aceasta, ar\u0103ta desfr\u00eenatei aurul, pe care Dumnezeu i-l d\u0103dea nev\u0103zut. Dar femeile cele desfr\u00eenate, batjocorindu-l i se f\u0103g\u0103duiau c\u0103 nu vor gre\u015fi cu nimeni. Dar lui \u00eei trebuia jur\u0103m\u00eent de la d\u00eensele \u015fi de se jura vreuna c\u0103 va petrece \u00een cur\u0103\u0163enie, \u00eei d\u0103dea galbenii. Dup\u0103 aceea, dac\u0103 nu p\u0103zea jur\u0103m\u00eentul \u015fi gre\u015fea cu cineva, sf\u00eentul o cuno\u015ftea \u00eendat\u0103 \u015fi o mustra. Atunci venea asupra ei o boal\u0103 cumplit\u0103 sau vreun diavol s-o munceasc\u0103, p\u00een\u0103 ce f\u0103cea f\u0103g\u0103duin\u0163\u0103 nemincinoas\u0103 de poc\u0103in\u0163\u0103 adev\u0103rat\u0103. Astfel a m\u00eentuit sf\u00eentul pe multe femei desfr\u00eenate.<\/p>\n

C\u00eend poporul \u00eencepea a-l vedea ca pe un sf\u00eent, \u00eendat\u0103 f\u0103cea un semn, care nu era ar\u0103tat de sfin\u0163enie, ci de nebunie. Pentru c\u0103 uneori umbla \u015fchiop\u0103t\u00eend, alteori s\u0103rind, alteori se t\u00eera pe p\u0103m\u00eent \u015fi \u00eempiedica picioarele celor ce mergeau \u00een cale \u015fi, z\u0103c\u00eend la p\u0103m\u00eent, b\u0103tea cu picioarele; iar la lun\u0103 nou\u0103 se f\u0103cea \u00eendr\u0103cit \u015fi c\u0103dea ca un \u00eendr\u0103cit. El f\u0103cea multe fapte nepl\u0103cute \u015fi necuviincioase ochilor omene\u015fti, ar\u0103t\u00eendu-se la to\u0163i pe sine c\u0103 este nebun. Acestea le f\u0103cea ca s\u0103 nu-l socoteasc\u0103 nimeni c\u0103 este sf\u00eent.<\/p>\n

Alt\u0103dat\u0103, \u00een Sf\u00eentul \u015fi Marele Post, cel de 40 de zile, a postit cu toat\u0103 asprimea, dar \u00een Sf\u00eenta \u015fi Marea Joi de diminea\u0163\u0103, \u015fedea \u00een t\u00eerg \u015fi m\u00eenca. Acest lucru v\u0103z\u00eendu-l cei ce treceau pe acolo, gr\u0103iau: „Vezi pe nebunul acesta, c\u0103 nici aceast\u0103 Sf\u00eent\u0103 Joi nu o cinste\u015fte, ci m\u0103n\u00eenc\u0103 de diminea\u0163\u0103”. Diaconul Ioan, v\u0103z\u00eendu-l, a zis c\u0103tre d\u00eensul: „Cu c\u00ee\u0163i bani ai cump\u0103rat acea hran\u0103 pe care o m\u0103n\u00eenci?” Iar el a r\u0103spuns: „Cu patruzeci de bani”; ceea ce s-a adeverit, c\u0103 \u00een 40 de zile n-a m\u00eencat nimic.<\/p>\n

Un protocomit oarecare, care petrecea aproape de Emesa, auzind de o via\u0163\u0103 ca a lui, a zis \u00een sine: „M\u0103 duc s\u0103-l v\u0103d pe Simeon \u015fi s\u0103-l cunosc. Oare pentru Hristos se nevoie\u015fte sau cu adev\u0103rat este f\u0103r\u0103 de minte?” Deci, intr\u00eend \u00een cetate \u015fi fiind aproape de casa femeilor desfr\u00eenate, a v\u0103zut pe o oarecare femeie de acolo, duc\u00eend pe stare\u0163 \u00een casa lor, iar pe alta, b\u0103t\u00eendu-l dinapoi cu curele. Protocomitul, smintindu-se, a zis \u00een g\u00eendul s\u0103u: „Cine va crede, c\u0103 acest mincinos monah nu p\u0103c\u0103tuie\u015fte cu aceste femei desfr\u00eenate?” Aceasta zic\u00eend-o el \u00een sine \u015fi fiind departe de el ca la o arunc\u0103tur\u0103 de piatr\u0103, deodat\u0103 stare\u0163ul acela, alerg\u00eend la protocomit \u015fi lovindu-l pe el peste obraz, \u015fi-a descoperit haina sa \u015fi, neru\u015fin\u00eendu-se, i-a ar\u0103tat trupul s\u0103u cel mort, s\u0103rind \u00eenaintea lui \u015fi zic\u00eend: „Tic\u0103losule, aici este zburdare?” Procomitul s-a mirat c\u0103 de departe stare\u0163ul i-a cunoscut g\u00eendul lui \u015fi l-a cunoscut pe el c\u0103 este robul lui Dumnezeu, \u00eennebunindu-se de bun\u0103 voie pentru Hristos. El nu putea s\u0103 spun\u0103 aceasta cuiva, cu toate c\u0103 voia. C\u0103ci cu oarecare putere, limba lui, ca \u015fi a celorlal\u0163i, se \u0163inea p\u00een\u0103 la sf\u00eer\u015fitul sf\u00eentului.<\/p>\n

\u00centr-o uli\u0163\u0103 din acea cetate s-a s\u0103l\u0103\u015fluit \u00eentr-o oarecare cas\u0103 pustie un diavol. Cuviosul Simeon, apropiindu-se, l-a v\u0103zut preg\u0103-tindu-se s\u0103 loveasc\u0103, de va trece cineva prin locul acela. Atunci stare\u0163ul lu\u00eend, pietre mici \u00een s\u00eenul s\u0103u \u015fi st\u00eend acolo, arunca c\u00eete o piatr\u0103 mic\u0103 c\u0103tre cei ce voiau s\u0103 mearg\u0103 \u00eentr-acolo. Un c\u00eeine, trec\u00eend pe acolo \u015fi fiind lovit de diavol, \u00eendat\u0103 a \u00eenceput s\u0103 fac\u0103 spume. Atunci sf\u00eentul a zis c\u0103tre popor: „De acum pute\u0163i trece, pentru c\u0103 \u00een loc de om a fost lovit un c\u00eeine”. Dup\u0103 aceasta, s-a \u00eent\u00eemplat stare\u0163ului c\u0103 mergea pe l\u00eeng\u0103 un loc, unde d\u0103n\u0163uiau o mul\u0163ime de fecioare. Fetele acelea, v\u0103z\u00eendu-l pe el, au \u00eenceput a-l batjocori \u015fi a-l chema la dansul lor, strig\u00eend: „Monahule, monahu-le…!” Dar el, vr\u00eend s\u0103 pedepseasc\u0103 \u015fi s\u0103 \u00een\u0163elep\u0163easc\u0103 ner\u00eenduiala lor, s-a rugat \u00een taina inimii sale c\u0103tre Dumnezeu. Deci le-a f\u0103cut ochii str\u00eembi, c\u0103ut\u00eend fiecare cruci\u015f, iar stare\u0163ul s-a dus \u00een drumul s\u0103u.<\/p>\n

Fetele, cunosc\u00eendu-\u015fi str\u00eembarea ochilor, au \u00een\u0163eles c\u0103 nebunul le-a f\u0103cut lor aceea \u015fi alergau \u00een urma lui pl\u00eeng\u00eend \u015fi strig\u00eend: ” Nebunule, \u00eendreapt\u0103-ne ochii no\u015ftri”, pentru c\u0103 lor li se p\u0103rea c\u0103 din vrajb\u0103 le-a f\u0103cut lor aceea. Deci, ajung\u00eendu-l, l-au prins \u015fi \u00eel rugau cu sila, zic\u00eendu-i: „Dezleag\u0103 ceea ce ai legat!” Iar el, juc\u00eend, a zis c\u0103tre d\u00eensele: „De voie\u015fte cineva din voi s\u0103 se t\u0103m\u0103duiasc\u0103, atunci s\u0103-i s\u0103rut ochii cei str\u00eembi \u015fi se va t\u0103m\u0103dui”. Unele din ele, c\u00eete a voit Domnul s\u0103 le t\u0103m\u0103duiasc\u0103, s-au \u00eenvoit cu stare\u0163ul s\u0103 le s\u0103rute ochii lor; deci, prin s\u0103rutarea lui, \u00eendat\u0103 au luat t\u0103m\u0103duire. Celelalte, care le-au fost sc\u00eerb\u0103 \u015fi n-au voit s\u0103 le s\u0103rute stare\u0163ul ochii, acelea au r\u0103mas net\u0103m\u0103duite.<\/p>\n

Plec\u00eend stare\u0163ul pu\u0163in de la ele, au \u00eenceput \u015fi acelea a alerga \u00een urma lui \u015fi a striga: „A\u015fteapt\u0103, nebunule, a\u015fteapt\u0103 pentru Dumnezeu \u015fi s\u0103rut\u0103-ne \u015fi pe noi!” Dar stare\u0163ul nu le-a ascultat pe ele, ci alerga \u00eenainte, iar fetele veneau \u00een urma lui. Unii din popor care priveau la aceasta, ziceau: „Se joac\u0103 fetele cu d\u00eensul, iar al\u0163ii le socoteau \u015fi pe acelea c\u0103 s\u00eent nebune. Dar cuviosul zicea c\u0103tre d\u00een\u015fii: „De n-ar fi str\u00eembat Dumnezeu ochii lor, apoi ar fi \u00eentrecut cu desfr\u00eenarea lor toate femeile din Siria; dar pentru schimbarea ochilor lor, nu vor mai fi astfel”.<\/p>\n

Alt\u0103dat\u0103, unii dintre cet\u0103\u0163enii Emesei s-au dus la Ierusalim, ca s\u0103 pr\u0103znuiasc\u0103 acolo Sfintele Pa\u015fti. Dup\u0103 s\u0103v\u00eer\u015firea praznicului, \u00eentorc\u00eendu-se ei pe la locurile lor, un om dintre ei s-a desp\u0103r\u0163it de ei \u015fi s-a dus \u00een pustie, ca s\u0103 cerceteze pe sfin\u0163ii p\u0103rin\u0163i \u015fi s\u0103 se \u00eenvredniceasc\u0103 de binecuv\u00eentarea \u015fi de rug\u0103ciunile lor. Acela cerceta chiliile p\u0103rin\u0163ilor cu aduceri de daruri \u015fi milostenii din averile sale. Dar, dup\u0103 r\u00eenduiala lui Dumnezeu, i s-a \u00eent\u00eemplat de a \u00eent\u00eelnit \u00een pustie pe Cuviosul Ioan, care a fost pustnic \u00eempreun\u0103 cu Sf\u00eentul Simeon. Sf\u00eentul Ioan petrecea aproape de Marea Moart\u0103 \u015fi de r\u00eeul Iordan. Deci el, \u00eenchin\u00eendu-se lui, cerea binecuv\u00eentare \u015fi rug\u0103ciuni. Cuviosul Ioan a zis c\u0103tre d\u00eensul: „Av\u00eend \u00een cetatea ta pe Simeon, pl\u0103cutul lui Dumnezeu, ce mai ceri de la mine s\u0103racul? De rug\u0103ciunile lui nu numai eu, ci toat\u0103 lumea are trebuin\u0163\u0103”.<\/p>\n

Apoi, lu\u00eend pe omul acela, l-a dus la chilia sa. Acolo au aflat \u00een chilie o mas\u0103 neobi\u015fnuit\u0103 pustiului, pus\u0103 de o m\u00een\u0103 nev\u0103zut\u0103 \u015fi trimis\u0103 de Dumnezeu. Pe mas\u0103 erau p\u00eeini curate \u015fi calde, pe\u015fti ale\u015fi, vin bun \u015fi vase. Deci, \u015fez\u00eend ei, au m\u00eencat \u015fi s-au s\u0103turat, mul\u0163umind lui Dumnezeu. Dup\u0103 mas\u0103, Cuviosul Ioan, lu\u00eend trei prescuri asemenea trimise de Dumnezeu, le-a dat omului aceluia, zic\u00eendu-i: „D\u0103 aceste prescuri fratelui meu, Simeon cel Nebun, \u015fi zi-i lui: „Roag\u0103-te pentru fratele t\u0103u, Ioan!” \u00centorc\u00eendu-se omul acela \u00een cetatea Emesei, Cuviosul Simeon l-a \u00eent\u00eempinat pe el la por\u0163ile cet\u0103\u0163ii \u015fi i-a zis: „S\u0103n\u0103tos este fratele meu Ioan? Nu mi-ai m\u00eencat oare vreo prescur\u0103 din cele trei pe care mi le-a trimis mie pentru binecuv\u00eentare?”<\/p>\n

Atunci omul acela s-a mirat, de o mai \u00eenainte-vedere ca aceea; iar stare\u0163ul, lu\u00eendu-l pe el \u00een coliba lui cea s\u0103rac\u0103, iar\u0103\u015fi i-a pus \u00eenainte o mas\u0103 ca aceea trimis\u0103 de Dumnezeu Cuviosului Ioan, ce \u00eei fusese pus\u0103 \u00eenainte \u00een pustie. Simeon a spus omului acela toate cele ce a vorbit \u00een pustie cu Ioan, ce a m\u00eencat \u015fi ce a b\u0103ut. Deci, plec\u00eend de la stare\u0163, se minuna cu spaim\u0103 de toate cuvintele lui cele gr\u0103ite cu proorocie; \u00eens\u0103 nu \u00eendr\u0103znea s\u0103 spun\u0103 de aceasta cuiva; pe de o parte c\u0103 era oprit de Dumnezeu \u015fi pe de alta, c\u0103 se ru\u015fina de oameni; pentru c\u0103 \u015ftia c\u0103 nu-l vor crede pe el, deoarece to\u0163i \u00eel aveau pe Simeon ca pe un nebun; \u00eens\u0103 el era mai \u00een\u0163elept dec\u00eet to\u0163i oamenii.<\/p>\n

Asupra diaconului Ioan, cel pomenit mai sus, \u00eentr-o vreme oarecare, a n\u0103p\u0103dit, prin voia lui Dumnezeu, o ispit\u0103 \u00een acest fel: „Ni\u015fte t\u00eelhari au f\u0103cut o ucidere \u00een cetate \u015fi, lu\u00eend trupul omului ucis, l-au aruncat \u00een curtea diaconului. F\u0103c\u00eendu-se ziu\u0103 \u015fi g\u0103sindu-se mortul \u00een curtea diaconului s-a f\u0103cut g\u00eelceav\u0103 mare. Deci, prinz\u00eend boierul pe diacon, f\u0103cea asupra lui judecat\u0103 ca asupra unui uciga\u015f \u015fi nu se g\u0103sea nimeni care s\u0103 fie martor al nevinov\u0103\u0163iei lui. Deci, nevinovatul diacon a fost os\u00eendit la moarte, adic\u0103 s\u0103 fie sp\u00eenzurat pe lemn.<\/p>\n

Duc\u00eendu-l pe el la locul cel de moarte, nu zicea nimic altceva, dec\u00eet numai at\u00eet: „Dumnezeul nebunului, ajut\u0103-mi! Dumnezeul lui Simeon, st\u0103-mi de fa\u0163\u0103 \u00een ceasul acesta!” Dar Simeon, \u00een acea vreme \u00ee\u015fi f\u0103cea nebunia sa \u00een alt loc. Dumnezeu, voind s\u0103 izb\u0103veasc\u0103 pe nevinovatul diacon de o n\u0103past\u0103 \u015fi moarte ca aceea f\u0103r\u0103 de cinste, a trimis un om oarecare la stare\u0163 \u015fi i-a zis lui: „Nebu-nule, prietenul \u015fi f\u0103c\u0103torul t\u0103u de bine, diaconul Ioan, este os\u00eendit la moarte \u015fi de va muri el, apoi tu vei pieri de foame; pentru c\u0103 nimeni nu se va mai \u00eengriji de tine, precum s-a \u00eengrijit el”.<\/p>\n

Aceasta gr\u0103ind, i-a spus \u015fi pricina pentru care a fost os\u00eendit la moarte. Sf\u00eentul Simeon, auzind aceasta, \u00eendat\u0103 a mers \u00een ascuns la locul acela, unde se obi\u015fnuise a se ruga \u00een tain\u0103 \u015fi nimeni nu-i \u015ftia locul acela, dec\u00eet numai singur diaconul. Acolo, plec\u00eendu-\u015fi genunchii, a \u00eenceput cu dinadinsul a se ruga lui Dumnezeu pentru m\u00eentuirea diaconului din acea primejdie de moarte \u015fi \u00eendat\u0103 s-au g\u0103sit uciga\u015fii. Judec\u0103torul a trimis repede c\u0103l\u0103re\u0163i \u00een urma cetelor ce duseser\u0103 pe diacon la moarte, ca s\u0103 libereze pe nevinovat. Deci i-au aflat pe ei acum la locul acela, la care era s\u0103 sp\u00eenzure pe diacon. Diaconul, fiind liberat, nu s-a dus la casa sa, ci s-a dus drept la locul acela unde se ruga Sf\u00eentul Simeon. Dar, g\u0103sindu-l pe el \u00eenc\u0103 cu rug\u0103ciunea neispr\u0103vit\u0103 \u015fi av\u00eend m\u00eeinile ridicate \u00een sus, a stat pu\u0163in \u00eenapoia lui \u00eensp\u0103im\u00eentat. Pentru c\u0103 vedea, precum spunea mai pe urm\u0103 cu jur\u0103m\u00eent, ie\u015find din gura sf\u00eentului, ni\u015fte v\u0103p\u0103i ca s\u0103biile \u015fi o roat\u0103 de foc \u00eemprejurul lui.<\/p>\n

Diaconul, v\u0103z\u00eend aceasta, nu \u00eendr\u0103znea s\u0103 se apropie de d\u00eensul, p\u00een\u0103 ce nu \u015fi-a sf\u00eer\u015fit rug\u0103ciunea; iar roata aceea de foc s-a ridicat spre cer. Sf\u00eentul, uit\u00eendu-se, a zis c\u0103tre diacon: „Ce este, frate Ioane? Pu\u0163in a lipsit de n-ai b\u0103ut paharul mor\u0163ii; deci, mergi de te roag\u0103 \u015fi mul\u0163ume\u015fte izb\u0103vitorului Dumnezeu. C\u0103ci aceast\u0103 ispitire \u0163i s-a \u00eent\u00eemplat pentru c\u0103 doi s\u0103raci au venit la tine \u015fi aveai ce s\u0103 le dai, dar nu le-ai dat; ci te-ai \u00eentors spre d\u00een\u015fii \u015fi le-ai dat drumul f\u0103r\u0103 nimic. Au doar ale tale s\u00eent cele ce dai? Nu crezi Aceluia, care a zis: C\u0103 cel ce d\u0103 s\u0103racilor pentru Dumnezeu, \u00eensutit va primi \u00een veacul cel de acum?<\/i> Iar de nu vei da, este ar\u0103tat c\u0103 nu crezi \u00een Dumnezeu. Acestea erau cuvintele nebunului, dar mai ales ale sf\u00eentului \u015fi cuviosului b\u0103rbat, c\u0103ci c\u00eend era cu diaconul Ioan \u00een singur\u0103tate, nimic nu f\u0103cea cu nebunie, ci cu bl\u00eende\u0163e \u015fi cu inim\u0103 umilit\u0103 vorbea cele de folos. De multe ori, c\u00eend diaconul acela asculta cuvintele sf\u00eentului cele folositoare de suflet, sim\u0163ea ie\u015find din gura lui un miros pl\u0103cut.<\/p>\n

\u00centr-o Duminic\u0103 de diminea\u0163\u0103, dup\u0103 a \u015faptea zi de nem\u00een-care, acest sf\u00eent, lu\u00eend un c\u00eerna\u0163 f\u0103cut cu carne, l-a pus pe um\u0103rul s\u0103u, ca pe un orar diaconesc, iar \u00een dreapta avea mu\u015ftar. Deci, d\u00eend c\u00eerna\u0163ul prin mu\u015ftar, m\u00eenca, iar celor ce veneau la d\u00eensul s\u0103 se roage le ungea gura cu mu\u015ftar. \u00centr-o zi, a venit la d\u00eensul un s\u0103tean prost, av\u00eend durere de ochi, din pricina unei albe\u0163e. Atunci el, f\u0103r\u0103 de veste l-a frecat la ochi cu mu\u015ftar. C\u00eend acela a strigat de durere, nebunul a zis c\u0103tre d\u00eensul: „Du-te de te spal\u0103 la ochi cu o\u0163et \u015fi usturoi \u015fi \u00eendat\u0103 te vei t\u0103m\u0103dui!” Dar acela, neascult\u00eend pe sf\u00eent, s-a dus la doctori \u015fi a orbit \u015fi mai r\u0103u. Dup\u0103 aceea, c\u0103indu-se, a zis: „Chiar de-mi vor s\u0103ri ochii, voi face ceea ce mi-a poruncit nebunul stare\u0163!” Iar c\u00eend el \u015fi-a sp\u0103lat ochii s\u0103i cu o\u0163et \u015fi usturoi, \u00eendat\u0103 s-a \u00eens\u0103n\u0103to\u015fit des\u0103v\u00eer\u015fit la ochi. Dup\u0103 aceasta, \u00eent\u00eelnindu-l pe el odat\u0103 sf\u00eentul pe drum, i-a zis: „Iat\u0103, e\u015fti s\u0103n\u0103tos, de acum s\u0103 nu mai furi capre de la vecinul t\u0103u!” A\u015fa a \u00eenv\u0103\u0163at sf\u00eentul pe cel ce fura, pentru c\u0103 \u015ftia toate lucrurile omene\u015fti cele t\u0103inuite.<\/p>\n

Odat\u0103 s-au furat de la ni\u015fte cet\u0103\u0163eni cinci sute de galbeni. Omul acela se m\u00eehnise pentru aurul s\u0103u risipit \u015fi cu dinadinsul f\u0103cea cercetare pentru aceea. El era foarte aspru cu slugile sale \u015fi le b\u0103tea f\u0103r\u0103 mil\u0103. Deci, merg\u00eend el odat\u0103 pe uli\u0163\u0103, l-a \u00eent\u00eempinat Simeon \u015fi i-a zis: „Vrei s\u0103 afli galbenii t\u0103i?” Iar el a zis: „Cu adev\u0103rat voiesc”. Nebunul Simeon a gr\u0103it: „Ce-mi dai mie, ca \u00een acest ceas s\u0103-\u0163i g\u0103sesc aurul t\u0103u?” Omul a r\u0103spuns: „\u00ce\u0163i voi da zece galbeni”. Nebunul a zis: „Nu voiesc aur, ci voiesc s\u0103-mi juri c\u0103 nu vei bate pe cel ce a furat \u015fi nici pe altcineva”. Atunci cet\u0103\u0163eanul s-a jurat, iar sf\u00eentul i-a zis: „Galbenii t\u0103i \u0163i i-a furat pitarul, dar p\u0103ze\u015fte-te ca s\u0103 nu-l ba\u0163i pe el \u015fi nici pe altul”. Deci, duc\u00eendu-se omul acela \u00een casa lui, a g\u0103sit tot aurul la pitar, sluga sa, dup\u0103 cum i-a zis sf\u00eentul, dar nu l-a b\u0103tut. Dup\u0103 aceasta, c\u00eend se \u00eent\u00eempla s\u0103 bat\u0103 pe vreo slug\u0103 a lui pentru vreo pricin\u0103 oarecare, atunci \u00eei amor\u0163ea m\u00eena de durere \u015fi nu putea s\u0103 mai bat\u0103. Deci, aduc\u00eendu-\u015fi aminte de jur\u0103m\u00eent, s-a dus la stare\u0163 \u015fi a zis: „Nebunule, dezleag\u0103-m\u0103 de jur\u0103m\u00eent, ca s\u0103-mi fie m\u00eena liber\u0103”. Dar el, ca \u015fi cum nu \u00een\u0163elegea cele ce i se spune, \u00ee\u015fi f\u0103cea nebunia sa. Omul acela venea de multe ori la d\u00eensul, sup\u0103r\u00eendu-l, ca s\u0103-l dezlege de jur\u0103m\u00eent. Odat\u0103 sf\u00eentul i s-a ar\u0103tat lui \u00een vedenia visului, zic\u00eendu-i: „Te voi dezlega de jur\u0103m\u00eent, dar voi dezlega de la tine \u015fi aurul t\u0103u \u015fi toat\u0103 averea ta o voi risipi, pentru c\u0103 voie\u015fti s\u0103 ba\u0163i pe robii t\u0103i, care vor s\u0103 mearg\u0103 \u00eenaintea ta \u00een veacul ce va s\u0103 fie”. Dup\u0103 acea vedenie, venind el \u00een frica de Dumnezeu, se ar\u0103ta bl\u00eend c\u0103tre to\u0163i.<\/p>\n

Pentru ni\u015fte minuni ca acestea ale sale, ca s\u0103 nu fie cunoscute de oameni, se f\u0103cea \u00eendr\u0103cit, ca \u015fi cum \u015ftia din lucrarea diavo-leasc\u0103 cele ce se f\u0103ceau \u00een tain\u0103 \u00eentre oameni. De aceea umbla cu cei \u00eendr\u0103ci\u0163i, ca fiind dintre d\u00een\u015fii \u015fi, milostivindu-se spre ei, cu rug\u0103ciunea a izgonit mul\u0163i diavoli din ei; iar ceilal\u0163i \u00eendr\u0103ci\u0163i, mai ales diavolii, care locuiau \u00een oameni, r\u00eenjeau la el, zic\u00eendu-i: „O, nebunule, care batjocore\u015fti pe toat\u0103 lumea, pentru ce ai venit s\u0103 ne faci nou\u0103 str\u00eemb\u0103tate? Du-te de aici! Nu e\u015fti dintre noi, pentru c\u0103 toat\u0103 noaptea ne munce\u015fti \u015fi ne arzi pe noi”.<\/p>\n

Sf\u00eentul \u00een \u00eendr\u0103cirea sa pref\u0103cut\u0103 mustra pe mul\u0163i oameni, ca unul ce toate le \u015ftia din Duhul Sf\u00eent, pentru p\u0103catele lor cele t\u0103inuite. Pe unii, pentru necur\u0103\u0163ie; pe al\u0163ii, pentru furt; iar pe al\u0163ii, pentru c\u0103lcare de jur\u0103m\u00eent. Pe unii \u00eei mustra de-o parte, iar pe al\u0163ii, \u00eenaintea tuturor. Altora le spunea prin pild\u0103 lucrurile cele rele, ca s\u0103-\u015fi cunoasc\u0103 gre\u015feala lor, iar pe al\u0163ii \u00eei oc\u0103ra pentru f\u0103r\u0103delegile f\u0103cute. Astfel oprea toat\u0103 cetatea de la p\u0103catele cele de moarte, aduc\u00eend popoarele \u00eentru sim\u0163ire \u015fi la poc\u0103in\u0163\u0103. Mul\u0163i \u00eel credeau c\u0103 nu \u015ftie tainele de la Dumnezeu, ci de la diavol, crez\u00eendu-l c\u0103 este \u00eendr\u0103cit. Pentru aceea, unii din p\u0103c\u0103to\u015fii cei nepoc\u0103i\u0163i se temeau s\u0103 vin\u0103 \u00eenaintea fe\u0163ei lui sau s\u0103 se \u00eent\u00eelneasc\u0103 cu d\u00eensul. Ci fugeau de el ca s\u0103 nu fie mustra\u0163i.<\/p>\n

\u00cen vremea aceea era \u00een cetate o femeie fermec\u0103toare, care f\u0103cea vr\u0103ji \u015fi era pricinuitoare de multe r\u0103ut\u0103\u0163i. Vr\u00eend cuviosul s\u0103 strice vr\u0103jile acelea, a \u00eenceput a veni la ea adeseori \u015fi, \u00eemprietenindu-se cu ea, \u00eei aducea bucatele ce i se d\u0103dea lui, bani \u015fi haine. Iar el i-a zis odat\u0103: „Voie\u015fti s\u0103-\u0163i fac un lucru pe care, c\u00eend \u00eel vei purta cu tine, nimeni s\u0103 nu te mai deoache \u015fi nici un r\u0103u s\u0103 nu se apropie de tine?” Ea, crez\u00eend c\u0103 nebunul \u015ftie ceva din lucrurile dr\u0103ce\u015fti, i-a zis lui: „Da, voiesc!” Deci, lu\u00eend el o sc\u00eenduric\u0103 mic\u0103, a scris siriene\u015fte pe d\u00eensa: „S\u0103 te certe pe tine Dumnezeu, ca s\u0103 nu mai po\u0163i \u00eentoarce pe oameni de la D\u00eensul”. Deci, a dat sc\u00eendurica femeii ca s-o lege la g\u00eet. F\u0103c\u00eend femeia aceasta, \u00eendat\u0103 a sl\u0103bit puterea farmecelor ei cu totul \u015fi nu mai putea s\u0103 mai vat\u0103me pe nimeni, nici s\u0103 ajute cuiva.<\/p>\n

Merg\u00eend stare\u0163ul cu fra\u0163ii lui cei s\u0103raci \u015fi apropiindu-se de cuptorul unde se lucrau sticle, lucr\u0103torul acela era evreu \u015fi, \u015fez\u00eend sf\u00eentul aproape de cuptor, se \u00eenc\u0103lzea, iar lucr\u0103torul f\u0103cea sticle. Nebunul a zis c\u0103tre ceilal\u0163i s\u0103raci ai s\u0103i: „Voi\u0163i s\u0103 v\u0103 fac s\u0103 r\u00eede\u0163i”. Iar ei \u015fi-au \u00eentors ochii spre el, ca s\u0103 vad\u0103 ce va face. C\u00eend jidovul a f\u0103cut o sticl\u0103, el a f\u0103cut semnul Sfintei Cruci cu m\u00eena dreapt\u0103 \u015fi \u00eendat\u0103 sticla s-a spart. F\u0103c\u00eend el alt\u0103 sticl\u0103, s-a spart \u015fi aceea prin \u00eensemnarea crucii f\u0103cute de Simeon. Asemenea s-a spart a treia, a patra p\u00een\u0103 la a \u015faptea. Deci, s\u0103racii au \u00eenceput a r\u00eede cu hohot \u015fi au spus jidovului ceea ce se f\u0103cea. Umpl\u00eendu-se el de m\u00eenie, a apucat un t\u0103ciune \u015fi a gonit pe nebun, b\u0103t\u00eendu-l \u015fi arz\u00eendu-l. Nebunul, duc\u00eendu-se, striga c\u0103tre el, zic\u00eend: „O, sticlarule, p\u00een\u0103 ce nu vei face cruce pe fruntea ta, s\u0103 \u015ftii c\u0103 toate sticlele \u0163i se vor sf\u0103r\u00eema”. Necrez\u00eend, jidovul a \u00eenceput lucra sticle \u015fi i s-au spart, una dup\u0103 alta, vreo treisprezece. V\u0103z\u00eendu-\u015fi paguba, a f\u0103cut f\u0103r\u0103 de voie semnul Sfintei Cruci pe fruntea sa \u015fi a \u00eencetat a se mai sf\u0103r\u00eema sticlele ce le lucra. Cunosc\u00eend el puterea Sfintei Cruci, a mers la sf\u00eenta biseric\u0103 \u015fi s-a f\u0103cut cre\u015ftin, primind Sf\u00eentul Botez.<\/p>\n

\u00cen vremea aceea, a c\u0103zut \u00een boal\u0103 unul din cei mai de frunte ai cet\u0103\u0163ii, \u00een a c\u0103rui cas\u0103 se obi\u015fnuise cuviosul nebun a merge \u015fi a juca. \u00cengreun\u00eendu-se boala aceluia, i s-a ar\u0103tat \u00een vis o vedenie ca aceasta: se vedea c\u0103 arunc\u0103 un ar\u015fic de joc cu un oarecare arap \u00eenfrico\u015fat \u015fi s-a f\u0103cut \u00eentre ei un r\u0103m\u0103\u015fag. Dac\u0103 ar\u015ficul nu va c\u0103dea celui bolnav de trei ori num\u0103rul \u015fase, apoi el va fi biruit de arap; astfel bolnavul a r\u0103mas \u00een \u00eendoire \u015fi \u00een fric\u0103 mare. Bolnavului i s-a mai ar\u0103tat nebunul Simeon, zic\u00eendu-i: „Cu adev\u0103rat acum te va birui pe tine acest arap; deci, d\u0103-mi cuv\u00eent c\u0103 nu vei mai \u00eentina patul femeii tale \u015fi eu voi arunca num\u0103rul pentru tine \u015fi tu vei birui. Bolnavul s-a jurat sf\u00eentului, \u00een acea vedenie, c\u0103 nu va mai p\u0103c\u0103tui. Apoi sf\u00eentul, lu\u00eend un os, l-a aruncat \u015fi a c\u0103zut de trei ori \u015fase \u015fi arapul a plecat de la bolnav. De\u015ftept\u00eendu-se din somn, a sim\u0163it c\u0103 i s-a u\u015furat boala. Venind nebunul ca de obicei \u00een casa lui, a zis c\u0103tre el: „Bine ai f\u0103cut cele trei arunc\u0103turi de ar\u015fic. \u00cens\u0103, crede-m\u0103 pe mine, c\u0103 de-\u0163i vei c\u0103lca jur\u0103m\u00eentul, atunci arapul te va sugruma”. Dup\u0103 aceea, oc\u0103r\u00eend pe to\u0163i cu obiceiul nebuniei sale, s-a dus de acolo.<\/p>\n

Cuviosul avea o colib\u0103 pentru odihn\u0103 \u015fi mai ales pentru rug\u0103ciunile cele de noapte; dar \u00een ea nu era nimic dec\u00eet o sarcin\u0103 de vi\u0163\u0103. \u00cen acea colib\u0103 petrecea la rug\u0103ciune toate nop\u0163ile p\u00een\u0103 diminea\u0163a, ud\u00eend p\u0103m\u00eentul cu lacrimi. Sosind ziua, \u00ee\u015fi \u00eempletea o cunun\u0103 de m\u0103slin sau de buruieni, pe care o punea pe cap \u015fi \u0163in\u00eend \u00een m\u00eeini o st\u00eelpare, umbla prin cetate, strig\u00eend: „Este pr\u0103znuirea \u00eemp\u0103ratului celui biruitor \u015fi a cet\u0103\u0163ii lui”. Prin aceste cuvinte sf\u00eentul numea sufletul drept cetate, iar mintea, \u00eemp\u0103rat care st\u0103p\u00eenea peste patimi, \u015fi le t\u00eelcuia diaconului Ioan, prietenul s\u0103u, la care mergea adeseori \u00een tain\u0103 \u015fi vorbea pe larg, de toate cuvintele \u015fi lucrurile sale, zic\u00eendu-i cu jur\u0103minte \u00eengrozitoare, ca nim\u0103nui s\u0103 nu spun\u0103 ceva de el, p\u00een\u0103 la sf\u00eer\u015fitul vie\u0163ii lui.<\/p>\n

Mai \u00eenainte cu dou\u0103 zile de moartea lui, a mers la diaconul Ioan \u015fi a zis: „Eu ast\u0103zi am fost la iubitul meu frate, Ioan, vie\u0163uitorul \u00een pustie, cu care din \u00eenceput m-am lep\u0103dat de lume \u015fi am intrat \u00een c\u0103lug\u0103rie. Pe el l-am g\u0103sit sporit \u00een bun\u0103t\u0103\u0163i \u015fi des\u0103v\u00eer\u015fit pl\u0103cut lui Dumnezeu. Deci, m-am bucurat c\u0103 l-am v\u0103zut purt\u00eend pe cap o cunun\u0103 luminoas\u0103, pe care era scris: „Cununa r\u0103bd\u0103rii pustiului!” Dup\u0103 aceea, Cuviosul Simeon iar\u0103\u015fi a gr\u0103it c\u0103tre diacon: „Am v\u0103zut pe un sl\u0103vit oarecare, zic\u00eend c\u0103tre mine: „Vino, nebunule, vino s\u0103 prime\u015fti pentru m\u00eentuirea at\u00eetor suflete omene\u015fti, nu o cunun\u0103, ci mai multe””.<\/p>\n

Sf\u00eentul Simeon, zic\u00eend acestea, a suspinat \u015fi iar\u0103\u015fi a zis: „Frate diacon, nimic nu \u015ftiu s\u0103 fi f\u0103cut de acest fel, care s\u0103 fie vrednic de r\u0103spl\u0103tirea cereasc\u0103, pentru c\u0103 nebunul \u015fi lipsitul de \u00een\u0163elegere, ce plat\u0103 va primi, f\u0103r\u0103 numai un dar, de m\u0103 va milui St\u0103p\u00eenul meu cu darul S\u0103u. Te rog \u00eens\u0103 pe tine, frate, ca pe nimeni din cei s\u0103raci, mai ales din monahi, s\u0103 nu-i def\u0103imezi, nici s\u0103-i oc\u0103r\u0103\u015fti. Deci, s\u0103 \u015ftie dragostea ta, c\u0103 mul\u0163i dintre d\u00een\u015fii, prin p\u0103timirea cea rea, s\u00eent cur\u0103\u0163i\u0163i \u015fi str\u0103lucesc ca soarele \u00eenaintea lui Dumnezeu. Asemenea \u015fi \u00eentre oamenii cei pro\u015fti, care vie\u0163uiesc prin sate \u015fi lucreaz\u0103 p\u0103m\u00eentul \u015fi care petrec \u00een ner\u0103utate \u015fi \u00een dreptatea inimii lor \u015fi pe nimeni nu hulesc \u015fi nici nu n\u0103p\u0103stuiesc, ci din osteneala m\u00eeinilor lor \u00ee\u015fi m\u0103n\u00eenc\u0103 p\u00eeinea \u00eentru sudoarea fe\u0163ei. \u00centre unii ca ace\u015ftia mul\u0163i s\u00eent sfin\u0163i mari, pentru c\u0103 i-am v\u0103zut venind \u00een cetate \u015fi \u00eemp\u0103rt\u0103\u015findu-se cu Trupul \u015fi cu S\u00eengele lui Hristos \u015fi f\u0103c\u00eendu-se ca aurul cel curat”.<\/p>\n

Acestea pe care \u0163i le gr\u0103iesc \u0163ie, domnul meu, s\u0103 nu crezi c\u0103 le zic pentru vreo slav\u0103 de\u015fart\u0103, ci dragostea ta m-a silit ca s\u0103 nu t\u0103inuiesc \u00eenaintea ta lenevirea vie\u0163ii mele celei tic\u0103loase. Deci, s\u0103 \u015ftii c\u0103 \u015fi pe tine \u00eendat\u0103 te va lua Domnul de aici. Dar se cade a te \u00eengriji pentru sufletul t\u0103u pe c\u00eet \u00ee\u0163i este puterea, ca s\u0103 po\u0163i f\u0103r\u0103 de sup\u0103rare a trece duhurile cele din v\u0103zduh \u015fi a sc\u0103pa de cumplitele m\u00eeini ale st\u0103p\u00eenului \u00eentunericului.<\/p>\n

\u015etie Dumnezeu c\u0103 \u015fi eu am a p\u0103timi mult necaz \u015fi mare fric\u0103, p\u00een\u0103 ce voi trece acele \u00eenfrico\u015f\u0103toare locuri, \u00een care se cerceteaz\u0103 cu de-am\u0103nuntul toate cuvintele, lucrurile \u015fi faptele omene\u015fti. De aceea, te rog, fiule \u015fi fratele meu Ioan, ca \u00een tot chipul s\u0103 te s\u00eerguie\u015fti s\u0103 fii milostiv, c\u0103 \u00een acel ceas \u00eenfrico\u015fat, milostivirea poate s\u0103 ne ajute mai mult dec\u00eet alte bun\u0103t\u0103\u0163i. C\u0103ci este scris: Fericit este cel ce \u00een\u0163elege pe cel s\u0103rac \u015fi sc\u0103p\u0103tat; c\u0103ci \u00een ziua cea rea \u00eel va izb\u0103vi pe el Domnul<\/i>. P\u0103ze\u015fte \u015fi aceasta: „S\u0103 nu te apropii la dumnezeiasca slujire, av\u00eend m\u00eenie asupra cuiva, ca nu cumva p\u0103catele tale s\u0103 opreasc\u0103 venirea Sf\u00eentului Duh!”<\/p>\n

Acestea \u015fi mai multe altele vorbind Cuviosul Simeon cu acel cinstit diacon, l-a rugat ca, dup\u0103 dou\u0103 zile, s\u0103 vin\u0103 \u00een coliba lui. Plec\u00eend de la d\u00eensul, nu s-a mai ar\u0103tat umbl\u00eend prin cetate, ci a petrecut \u00een colib\u0103 p\u00een\u0103 la ceasul cel mai de pe urm\u0103 al sf\u00eer\u015fitului s\u0103u. \u00cens\u0103 nimeni nu \u015ftie \u00een ce fel a fost sf\u00eer\u015fitul lui, dec\u00eet numai Unul Dumnezeu \u015fi \u00eengerii Lui; pentru c\u0103 aceia s-au obi\u015fnuit a fi de fa\u0163\u0103 la sf\u00eer\u015fitul oamenilor s\u0103raci, cei cu totul p\u0103r\u0103si\u0163i, precum a fost de fa\u0163\u0103 la Laz\u0103r, cel ce a murit \u00een gunoi \u015fi despre care se pomene\u015fte \u00een Evanghelie c\u0103 a murit \u015fi a fost dus de \u00eengeri \u00een s\u00eenul lui Avraam. Deci, nu este \u00eendoial\u0103 c\u0103 aceia\u015fi sfin\u0163i \u00eengeri ai lui Dumnezeu au stat de fa\u0163\u0103 \u015fi la acest sf\u00eent, care a fost s\u0103rac cu duhul \u015fi cu lucrul, adic\u0103 la Cuviosul Simeon, \u00een ceasul fericitului s\u0103u sf\u00eer\u015fit. \u015ei, dezleg\u00eend cu bl\u00eende\u0163e sufletul cel drept din trupul cel curat, l-au dus cu glas de bucurie \u00een loca\u015furile cere\u015fti.<\/p>\n

Trec\u00eend aceste dou\u0103 zile, unii din s\u0103racii care au avut cu d\u00eensul tov\u0103r\u0103\u015fie, nev\u0103z\u00eendu-l, \u015fi-au zis: „Oare nu cumva s-a \u00eemboln\u0103vit nebunul?” Deci s-au dus la coliba lui \u015fi l-au g\u0103sit z\u0103c\u00eend mort \u015fi ziceau: „Iat\u0103, cel ce s-a \u00eenebunit \u00een via\u0163a sa, s-a aflat nebun \u015fi dup\u0103 moarte, c\u0103ci nu s-a sf\u00eer\u015fit culcat pe vi\u0163e, ci sub ele”. Deci l-au luat doi oameni ca s\u0103 \u00eengroape f\u0103r\u0103 de sp\u0103lare acel cinstit trup, la locul unde \u00eengropau pe cei str\u0103ini f\u0103r\u0103 de obi\u015fnuita c\u00eentare, f\u0103r\u0103 lum\u00een\u0103ri \u015fi f\u0103r\u0103 t\u0103m\u00eeie.<\/p>\n

Deci, sf\u00eentul a fost dus la \u00eengropare pe l\u00eeng\u0103 casa acelui cre\u015ftin botezat de cur\u00eend, care a fost mai \u00eenainte jidov, lucr\u0103tor de sticle, \u015fi acela a auzit mul\u0163ime de c\u00eent\u0103re\u0163i, c\u00eent\u00eend c\u00eent\u0103ri cu glasuri prea dulci \u015fi negr\u0103ite \u015fi s-a mirat de acea neobi\u015fnuit\u0103 c\u00eentare. El a privit pe o fereastr\u0103, dar n-a v\u0103zut pe nimeni altul, dec\u00eet numai pe acei doi oameni care duceau la \u00eengropare trupul nebunului. Iar glasurile nu \u00eencetau, c\u00eent\u00eend nev\u0103zut, c\u0103ci \u00eengerii lui Dumnezeu c\u00eentau, iar mirosirea cea pl\u0103cut\u0103 umplea v\u0103zduhul. Cre\u015ftinul acela a mirosit \u015fi a zis: „Fericit e\u015fti, nebunule, c\u0103 neav\u00eend oameni s\u0103-\u0163i c\u00eente pentru \u00eengropare, ai pe cere\u015ftile puteri care te cinstesc cu c\u00eent\u0103ri \u015fi te umplu de mireasma c\u0103dirii cea din Rai”. Deci, el \u00eendat\u0103 a mers cu acei doi oameni \u015fi au dus cu ei acel sf\u00eent trup \u015fi l-au \u00eengropat cu m\u00eeinile lor \u00eentre mormintele str\u0103inilor \u015fi ale s\u0103racilor. El spunea tuturor c\u0103 a auzit c\u00eent\u0103ri \u00eengere\u015fti deasupra acelui morm\u00eent \u015fi negr\u0103it\u0103 bun\u0103 mireasm\u0103.<\/p>\n

Diaconul Ioan, merg\u00eend la coliba aceea \u015fi neg\u0103sind pe sf\u00eent, \u00eel c\u0103uta pretutindeni. Dup\u0103 aceea, \u00een\u015ftiin\u0163\u00eendu-se c\u0103 a murit \u015fi este \u00eengropat, a pl\u00eens foarte mult \u015fi s-a dus la morm\u00eentul lui, vr\u00eend s\u0103 ia trupul de acolo \u015fi s\u0103-l \u00eengroape cu cuviin\u0163\u0103 la loc de cinste. C\u00eend a descoperit \u00eens\u0103 morm\u00eentul, n-a g\u0103sit trupul sf\u00eentului, pentru c\u0103 Domnul l-a mutat pe El, prin sfin\u0163ii S\u0103i \u00eengeri, \u00een loc nev\u0103zut de oameni. Atunci to\u0163i oamenii din cetatea Emesei, de\u015ftept\u00eendu-se ca din somn, au \u00eenceput a-\u015fi aduce aminte \u015fi a-\u015fi spune unul altuia lucrurile cele minunate ale pl\u0103cutului lui Dumnezeu, proorociile \u015fi via\u0163a lui cea mult chinuit\u0103.<\/p>\n

Astfel au cunoscut c\u0103 nebunul nu era nebun, ci era mai \u00een\u0163elept dec\u00eet to\u0163i \u00een\u0163elep\u0163ii acestui veac \u015fi cel ce se p\u0103rea c\u0103 este nes\u0103n\u0103tos era drept \u015fi cuvios. Sub chipul cel de nebunie \u015fi de p\u0103c\u0103tos, \u00ee\u015fi ascundea \u00eenaintea oamenilor via\u0163a sa cea \u00een\u0163elep\u0163it\u0103 de Dumnezeu \u015fi pl\u0103cut\u0103 Lui. Astfel au fost via\u0163a \u015fi nevoin\u0163ele acestui minunat Simeon, care a fost nebun pentru Hristos. El a petrecut ca Lot cel de demult \u00een mijlocul sodomitenilor, care nu s-a \u00eentinat de p\u0103catele acelora. A\u015fa \u015fi el acum, vie\u0163uind \u00een mijlocul lumii, nu s-a v\u0103t\u0103mat cu patimile cele lume\u015fti.<\/p>\n

Cuviosul Simeon s-a sf\u00eer\u015fit \u00een 21 zile ale lunii iulie, iar dup\u0103 d\u00eensul \u015fi Cuviosul Ioan, tovar\u0103\u015ful lui de pustnicie, a adormit cu fericit sf\u00eer\u015fit \u00een pustiul Iordanului. Deci, precum au \u00eenceput am\u00eendoi \u00eempreun\u0103 a sluji Domnului pe p\u0103m\u00eent, tot a\u015fa \u015fi \u00een cer au stat \u00eempreun\u0103 \u00eenaintea scaunului lui Dumnezeu. Via\u0163a am\u00eendurora, precum s-a spus diaconului Ioan prin sf\u00eenta \u015fi nemincinoasa gur\u0103 a lui Simeon, a\u015fa de la acela\u015fi diacon Ioan al Bisericii cea din Emesa, s-a povestit cu credin\u0163\u0103 \u015fi cu adev\u0103rat marelui \u00eentre p\u0103rin\u0163i, Sf\u00eentului Leontie, episcopul Neapolei Ciprului. Acela a dat-o \u00een scris, spre folosul celor ce o vor citi \u015fi o vor asculta \u015fi spre slava lui Hristos Dumnezeul nostru, Celui \u00eempreun\u0103 sl\u0103vit cu Tat\u0103l \u015fi cu Sf\u00eentul Duh, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor. Amin.<\/p>\n

\"nebunul\"<\/a><\/p>\n

Avand ca model viata Sf. Simeon, inspiratul calugar Savatie Bastovoi a scris celebrul roman aghiografic ” Nebunul „.<\/p>\n

 <\/p>\n

<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Pe vremea dreptcredinciosului \u00eemp\u0103rat Iustinian, popoarele iubitoare de Hristos venind \u00een Sf\u00eenta Cetate a Ierusalimului, la praznicul \u00een\u0103l\u0163\u0103rii cinstitei \u015fi de via\u0163\u0103 f\u0103c\u0103toarei Cruci a Domnului, doi tineri, dup\u0103 purtarea de grij\u0103 a lui Dumnezeu, au plecat din Siria la Ierusalim, s\u0103 se \u00eenchine cinstitului lemn al Sfintei Cruci. Numele unuia era Ioan, iar al … <\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"image","meta":{"ngg_post_thumbnail":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[6],"tags":[],"class_list":["entry","post","publish","author-antonel","post-7941","format-image","category-minuni","post_format-post-format-image","has-format"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7941","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7941"}],"version-history":[{"count":1,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7941\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14937,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7941\/revisions\/14937"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7941"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7941"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7941"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}