\n
![\"\"](\"http:\/\/jurnalul.ro\/thumbs\/big\/2013\/05\/08\/sfantul-apostol-si-evanghelist-ioan-18451853.jpg\")
Astazi traim aievea vremurile proorocite, cand iubirea multora s-a racit, cand pofta trupului \u015fi pofta ochilor se satura pe fata fara vreo rusine, iar trufia vie\u0163ii (1 Ioan 2, 16) este \u201ecoloana vertebrala\u201d a omului modern. Desi credem ca ne-am imbogatit si de nimic nu avem nevoie (Apocalipsa 3, 17), desi facem caz de adevar si de toate cele sfinte si le predicam cu usurinta, moralizandu-i pe ceilalti, tocmai acum suntem mai saraci, mai orbi si mai goi ca nicicand: desi ne merge numele ca traim, suntem morti (Apocalipsa 3, 1), fiindca iubirea noastra s-a imputinat.\nUcenicul pe care-l iubea Hristos, dupa cum insusi se numeste cu modestie, \u201epentru smerenia si blandetea lui cea mare\u201c (Sf. Ioan Gura de Aur), intareste in toate scrierile sale porunca iubirii. Porunca pe care insusi o traia si o respira prin toti porii fiintei lui, devenind el insusi iubire dupa asemanarea chipului Iubirii, de la inima Caruia a sorbit Duhul, la picioarele Crucii Caruia a invatat patimirea si de la Care a si primit vrednicia de fiu \u2013 prin \u201cadoptie\u201d \u2013 al Maicii lui Dumnezeu.
\nDe la Sfantul Apostol Ioan invatam ce inseamna sa ai, deopotriva, inima de ucenic credincios si ascultator, de fiu adevarat si devotat, dar si (cum vom vedea mai jos, in viata lui, despre alergarea sa dupa ucenicul cazut, si la propriu, intre talhari) de parinte jertfelnic pana chiar si in neputintele din urma ale batranetilor.
\n\u201cIata, Fiul Tau!\u201d, i-a strigat de pe cruce Domnul Maicii Sale indurerate aratand spre Ioan, singurul din cei 12 care Il urmase in tacere pana pe Golgota. Ce uriasa slava pentru un pamantean, sa se invredniceasca a primi infierea a insasi Preacuratei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu, cea mai presus de ingeri!
\nCui altcuiva putea Cel-mai-inainte-de-veci sa-i incredinteze tainele cele mai presus de fire ale Revelatiei tulburatoare a sfarsitului acestei lumi (cartea Apocalipsei), daca nu celui mai curat si mai iubitor dintre \u201cprietenii\u201d Sai, care a avut si partasia duhovniceasca cea mai apropiata cu Maica Luminii si Imparateasa cerurilor!
\nFericitul Ieronim istoriseste ca, la sfarsitul trecerii sale pamantesti, pe cand apostolul era batran si slabit, nemaiputand vorbi decat cu mare greutate, spunea doar atat: \u201eCopilasilor, iubiti-va unii pe altii!\u201c. Intrebat de ucenici de ce repeta la nesfarsit aceasta, Sfantul Ioan le-a raspuns: \u201eAceasta este porunca Domnului si, daca o pastrati, este de ajuns\u201c.
\nDatori suntem sa ne iubim unul pe altul (1 Ioan 4, 11) si sa ne punem sufletele pentru frati (1 Ioan 3, 16). Din pacate, in vremurile noastre lipsite de dragostea cea vie, si personala, cea intru Adevar se propovaduieste cu insistenta o fatarnica fratietate universala, diluata, demagogica si fara consistenta duhovniceasca, ignorandu-se ca oricine tagaduieste pe Fiul nu are nici pe Tatal, si ca trebuie sa umblam intru Lumina, precum El a umblat:
\n\u201cOricine se abate \u015fi nu r\u0103m\u00e2ne \u00een \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce r\u0103m\u00e2ne \u00een \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura Lui, acela are \u015fi pe Tat\u0103l \u015fi pe Fiul. Dac\u0103 cineva vine la voi \u015fi nu aduce \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura aceasta, s\u0103 nu-l primi\u0163i \u00een cas\u0103 \u015fi s\u0103 nu-i zice\u0163i: Bun venit!\u201c (2 Ioan 1, 9-10)
\nCopii, este ceasul din urma (1 Ioan 2, 18) si multi amagitori au iesit in lume (2 Ioan 1,7), ne spune peste veacuri Sfantul Ioan. Sa nu \u201emodernizam\u201d mostenirea curata lasata noua de Sfintii Parinti, potrivindu-ne cu acest veac, ci sa deosebim care este voia lui Dumnezeu, ce este bun si placut si desavarsit (Romani 12, 2), dupa cum ne indeamna Sf. Ap. Pavel, care-l numea pe Apostolul Ioan \u201estalp al Bisericii\u201c.
\n
![\"\"](\"http:\/\/www.crestinortodox.ro\/files\/image\/ioan-teologul-efes.jpg\")
Porunca dumnezeiasca a iubirii ne cere \u201cs\u0103 nu iubim cu vorba, numai din gur\u0103, ci cu fapta \u015fi cu adev\u0103rul\u201c. (1 Ioan, 3, 18). Or, azi se practica cu sarg o nerusinata laudarosenie a celor carora li se pare ca iubesc cu multa usurinta, numai pentru ca stiu sa impleteasca vorbe mestesugite, frumoase si dulci sau pentru ca fac niste gesturi \u201cde ochii lumii\u201c. Iubirea \u201ccu vorba\u201d si iubirea \u201cvirtuala\u201d sunt foarte la moda astazi si multi cad in plasa unor asemenea \u201ciubiristi\u201d de profesie, care dau pe dinafara de vorbe mieroase si clameaza Iubirea pe toate drumurile, dar care sunt dati apoi de gol de faptele si de duhul lor.\nMultora li se pare ca daca au o fire mai sentimentala si mai moale, sunt gata nascuti blanzi si iubitori, practicand o \u201ciubire\u201d fara dreapta-socoteala, dupa trup si sange, iar nu dupa Duh si prigonindu-i chiar sau defaimandu-i pe cei despre care au impresia ca nu le sunt asemenea.
\nMulti cred, fara sa-si dea seama, ca daca Sfantul Ioan a spus ca \u201cDumnezeu este Iubire\u201c, asta ar insemna si ca orice numesc ei \u201ciubire\u201d este totuna cu\u2026 Dumnezeu. Da, Dumnezeu este Iubire, dar ca sa intelegem iubirea lui Dumnezeu trebuie sa si patrundem Duhul iubirii Sale, iar nu sa facem din iubirea noastra psihologica, fireasca si \u201cumanista\u201d idol. Iubirea poruncita noua de Hristos si propovaduita de Apostolul Ioan nu este aceeasi cu \u201ctoleranta\u201d, \u201ccaritatea\u201d si \u201cfilantropia\u201d de care astazi omenirea secularizata face atata caz, dupa cum nu este aceeasi nici cu exaltarea sau infierbantarea emotionala sau cu slabiciunea sentimentala, proprii anumitor personalitati.
\nCum bine spunea cineva zilele acestea: Daca scoatem iubirea de aproapele din contextul Duhului si al invataturii Bisericii si o punem mai presus de iubirea de Dumnezeu si de Invatatura Sfintei Scripturi revelata prin Duhul Sfant, atunci devenim idolatri si hulitori, chiar fara sa ne dam seama. \u201cIubirea\u201d si \u201ctoleranta\u201d care ni se propun azi sunt clar antihristice, pentru ca nu sunt indreptate spre sfintirea oamenilor si apropierea lor de Hristos Dumnezeu, ci spre \u201cinglodarea\u201d oamenilor in pacat si in erezie. \u201cIubirea\u201d umanistilor si ecumenistilor este fatarnica nu numai pentru ca ea este pura demagogie, ci si pentru ca nesocoteste sau relativizeaza, minimalizeaza atat ideile de pacat si virtute, de Duh Sfant si duh lumesc, cat si orice chestiune legata de Adevar, pentru ca nu este iubirea care izvoraste din Dumnezeu, iubirea Duhului celui unic al Adevarului-Hristos. \u201cIubirea\u201d aceasta este menita sa indreptateasca, sa legitimeze pacatul si minciuna, iar oamenii sa ajunga sa nu mai discearna intre bine si rau. Or, Apostolul si Teologul Iubirii ne invata foarte limpede:
\n\u201cNu iubi\u0163i lumea, nici cele ce sunt \u00een lume. Dac\u0103 cineva iube\u015fte lumea, iubirea Tat\u0103lui nu este \u00eentru el\u201d (Ioan 2, 15).
\nDin viata Sfantului Apostol si Evanghelist Ioan ne-a impresionat in mod deosebit acest episod, care da o marturie extraordinara despre ce inseamna jertfelnicia efectiva a pastorului cel bun, dupa chipul lui Hristos, care poarta o grija infinita de fiecare oaie din turma Domnului si pentru ea nu precupeteste absolut nimic, oricare ar fi pretul.
\nIn acest veac plin de invatatori, de predicatori si de moralisti de tot felul, dar tot mai pustiu in Parinti, e bine sa ne amintim macar din pildele vii ale celor vechi ce inseamna cu adevarat sa fii Parinte, ce inseamna cu adevarat dragostea parinteasca si \u201cpaza sufletelor\u201d fratilor sau fiilor duhovnicesti, spre a nu-i lasa prada \u201cleilor\u201d care racnesc si inghit la tot pasul pe cei aflati in ispita si privati de ocrotirea parinteasca.
\n
![\"\"](\"http:\/\/www.calendar-ortodox.ro\/luna\/mai\/Ioan_Evanghelistul_Patmos.JPG\")
\u201c\u00cenc\u0103 nu se cuvine a t\u0103cea \u015fi pe aceasta, pe care ne-o m\u0103rturise\u015fte Clement Alexandrinul (\u2020215). Apostolul, pe c\u00e2nd umbla \u00een Asia prin cet\u0103\u0163i, a v\u0103zut odinioar\u0103 un t\u00e2n\u0103r pornit din fire a face binele, pe care lu\u00e2ndu-l l-a \u00eenv\u0103\u0163at \u015fi l-a botezat. Apoi, vr\u00e2nd s\u0103 se duc\u0103 de acolo \u00een alt\u0103 parte la propov\u0103duirea Evangheliei, \u00eenaintea tuturor a \u00eencredin\u0163at pe t\u00e2n\u0103rul acela episcopului acelei cet\u0103\u0163i, ca s\u0103-l \u00eenve\u0163e pe el la tot lucrul bun. Iar episcopul lu\u00e2nd pe t\u00e2n\u0103r, l-a \u00eenv\u0103\u0163at pe el Sf\u00e2nta Scriptur\u0103. Dar nu se \u00eengrijea de d\u00e2nsul, a\u015fa precum \u00eei era datoria, nici nu-i da o \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 ca aceea care se cuvine tinerilor, ci l-a l\u0103sat \u00een voia lui \u015fi dup\u0103 pu\u0163in\u0103 vreme a \u00eenceput t\u00e2n\u0103rul a vie\u0163ui r\u0103u, a se \u00eemb\u0103ta \u015fi a fura. Apoi s-a apucat de tov\u0103r\u0103\u015fie cu t\u00e2lharii, care lu\u00e2ndu-l, l-au dus \u00een pustie \u015fi suindu-l \u00een munte, l-au f\u0103cut c\u0103pitan al bandei lor \u015fi f\u0103ceau r\u0103zboi cu puterea la drumul mare.\nIar dup\u0103 c\u00e2t\u0103va vreme, \u00eentorc\u00e2ndu-se Ioan, a venit \u00een cetatea aceea \u015fi auzind de t\u00e2n\u0103r c\u0103 s-a \u00eend\u0103r\u0103tnicit \u015fi s-a f\u0103cut t\u00e2lhar, a zis c\u0103tre episcop: \u201cS\u0103-mi dai amanetul pe care \u0163i l-am l\u0103sat spre paz\u0103, ca \u00een ni\u015fte m\u00e2ini credincioase. S\u0103-mi aduci t\u00e2n\u0103rul pe care \u00eenaintea tuturor \u0163i l-am \u00eencredin\u0163at ca s\u0103-l \u00eenve\u0163i frica lui Dumnezeu\u201c. Iar episcopul a zis cu pl\u00e2ngere: \u201cA pierit t\u00e2n\u0103rul, a murit cu sufletul, iar cu trupul face t\u00e2lh\u0103rie pe la drumuri\u201d. Iar Ioan a zis episcopului: \u201cOare a\u015fa se c\u0103dea \u0163ie s\u0103 p\u0103ze\u015fti sufletul fratelui t\u0103u? S\u0103-mi dai un cal \u015fi un om ca s\u0103 m\u0103 duc\u0103 s\u0103-l caut pe acela pe care tu l-ai pierdut\u201d.
\n\u015ei plec\u00e2nd, c\u00e2nd a sosit Ioan la t\u00e2lhari, i-a rugat pe ei ca s\u0103-l aduc\u0103 la c\u0103pitanul lor. \u015ei-l duser\u0103. V\u0103z\u00e2nd t\u00e2n\u0103rul pe Sf\u00e2ntul Ioan s-a ru\u015finat \u015fi, scul\u00e2ndu-se, fugea \u00een pustie. Iar Ioan, uit\u00e2ndu-\u015fi b\u0103tr\u00e2ne\u0163ile sale, alerga dup\u0103 d\u00e2nsul strig\u00e2nd: \u201c\u00centoarce-te fiul meu la p\u0103rintele t\u0103u, \u015fi nu te dezn\u0103d\u0103jdui de gre\u015fala ta, primesc eu p\u0103catele tale asupra mea. Deci, stai \u015fi m\u0103 a\u015fteapt\u0103, c\u0103 Domnul m-a trimis la tine\u201d. Apoi \u00eentorc\u00e2ndu-se t\u00e2n\u0103rul, cu cutremur \u015fi cu ru\u015fine mare, a c\u0103zut la picioarele sf\u00e2ntului, ne\u00eendr\u0103znind a c\u0103uta la fa\u0163a lui. Iar Ioanar\u0103t\u00e2ndu-i p\u0103rinteasc\u0103 dragoste, l-a cuprins pe el, s\u0103rut\u00e2ndu-l \u015fi lu\u00e2ndu-l l-a dus cu bucurie \u00een cetate, c\u0103ci a aflat oaia cea pierdut\u0103\u201d.
\nPrin cugetul sau fara de prihana si curatia feciorelnica a inimii sale, Sf. Ioan s-a invrednicit, asemenea lui Moise, dupa mai multe zile de post si rugaciune in munte, sa primeasca Cuvantul si sa dicteze ucenicului sau Evanghelia, iar, la sfarsitul vietii, Apocalipsa.
\n\u201eFiindca era de trebuinta sa se masoare cerul cu palma si sa se ingaduie masurilor omenesti sa cuprinda cele tuturor neajunse si greu de povestit, ca sa nu abata pe drumul altor invataturi pe cei mai simpli, ca nici un alt glas al sfintilor, care au fost vazatori si slujitori ai Cuvantului, respingand relele invataturi, Ioan se ridica cu patrundere la ceea ce e mai important din dogmele dumnezeiesti\u201c, scrie Sfantul Chiril al Alexandriei.
\n\u201eDintre evanghelisti, cel care are cele mai inaltatoare cuvinte ale predicarii evanghelice, care a rostit cuvinte mai presus de auz, ce depasesc orice putere de intelegere, este Ioan, fiul tunetului\u201c, marturiseste si Sf. Vasile cel Mare.
\n\u201eRauri de Dumnezeu cuvantatoare au izvorat, Apostole, din cinstita gura ta, din care Biserica lui Dumnezeu adapandu-se cu dreapta credinta se inchina Treimii celei de o fiinta; pe care si acum roag-o, Ioane de Dumnezeu cuvantatorule, sa intareasca si sa mantuiasca sufletele noastre\u201c.<\/p>\n