{"id":17979,"date":"2026-06-22T23:42:29","date_gmt":"2026-06-23T03:42:29","guid":{"rendered":"https:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/?p=17979"},"modified":"2026-06-22T23:43:31","modified_gmt":"2026-06-23T03:43:31","slug":"experienta-vietii-de-dupa-viata-dincolo-de-granitele-bisericii-mihai-cantuniari","status":"publish","type":"post","link":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/2026\/06\/22\/experienta-vietii-de-dupa-viata-dincolo-de-granitele-bisericii-mihai-cantuniari\/","title":{"rendered":"Experien\u021ba vie\u021bii de dup\u0103 via\u021b\u0103, dincolo de \u201dgrani\u021bele\u201d Bisericii – Mihai Cantuniari"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

S\u00eente\u021bi cunoscut pentru existen\u021ba dvs. dep\u0103rtat\u0103 de \u00eenvolbur\u0103rile vie\u021bii lite rare. Ce a determinat aceast\u0103 retragere?<\/strong><\/p>\n

 A fost ea profitabil\u0103 pentru crea\u021bie? Grea \u00eentrebare, teribil r\u0103spuns. Brusca \u0219i de nimic anun\u021bata criz\u0103 psihosomatic\u0103 ce s-a n\u0103pustit asupra mea \u00een ziua de duminic\u0103 15 mai 1983 \u00een jurul orei 17,30 este explica\u021bia care nu explic\u0103 nimic, nici cauzele, nici efectele, nici urm\u0103rile \u00een timp. \u00cen ziua aceea nefast\u0103 \u0219i la ora aceea nemiloas\u0103, tot temeiul vie\u021bii mele s-a r\u0103sturnat \u0219i n\u0103ruit deodat\u0103. Nimic nu a mai fost ca \u00eenainte, nici eu, de bun\u0103 seam\u0103. Pe atunci, aceast\u0103 \u201eboal\u0103\u201c care nu este boal\u0103, ci criz\u0103 existen\u021bial\u0103 extrem\u0103, nici nu era cunoscut\u0103 sau recunoscut\u0103 \u00een analele medicale. Acum ea poart\u0103 numele de Experin\u021b\u0103 pe Pragul Mor\u021bii (EPM, \u00een lumea anglosaxon\u0103 NDE (Near Death Experience) \u0219i este recunoscut\u0103 oficial \u0219i profesional, mai ales dup\u0103 apari\u021bia \u00een 1975 a lucr\u0103rii de pionierat a doctorului Raymond A. Moody Jr., VIA\u0162\u0102 DUP\u0102 VIA\u0162\u0102. Investigarea unui fenomen: supra vie\u0163uirea dup\u0103 moartea corpului. \u201eCartea lui Raymond Moody a provocat schimb\u0103ri substan\u0163iale \u00een modul \u00een care \u00een\u0163elegem fenomenul mor\u0163ii. Cercet\u0103rile doctorului Moody au st\u00e2rnit ecouri \u00een lumea \u00eentreag\u0103 \u015fi au contribuit considerabil la conturarea a\u015ftept\u0103rilor noastre cu privire la ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 dup\u0103 moarte – tunelul, lumina alb\u0103, prezen\u0163a celor dragi, mor\u0163i demult, a\u015ftept\u00e2ndu-ne \u201edincolo\u201c. \u015ei trebuie s\u0103 \u0163inem seama c\u0103 nu acestea erau imaginile pe care oamenii le asociau \u00een mod obi\u015fnuit cu experien\u0163a mor\u0163ii. Studiile doctorului Moody (LUMINA VIE\u0162II DE DINCOLO) au constituit o surs\u0103 de inspira\u0163ie pentru o prim\u0103 genera\u0163ie de cercet\u0103tori, \u00een \u00eencercarea lor de a \u00een\u0163elege din punct de vedere \u015ftiin\u0163ific fenomenul con\u015ftiin\u0163ei umane \u015fi al mor\u0163ii- cercet\u0103tori care, la r\u00e2ndul lor, au pus bazele unei noi \u015ftiin\u0163e, a studiilor la grani\u0163a mor\u0163ii.\u201c \u201eS-a deschis o lume nou\u0103\u201c dup\u0103 ce rezultatele cercet\u0103rilor doctorului Moody au fost date publicit\u0103\u0163ii.\u201c (spicuiri din pres\u0103). Nimic din toate aceste cercet\u0103ri \u0219i informa\u021bii nu era cunoscut \u00een Rom\u00e2nia anului 1983, c\u00e2nd aveam s\u0103 m\u0103 confrunt brutal cu o realitate spiritual\u0103 negat\u0103 vehement de materialismul ateu al epocii. Experien\u021ba aveam s\u0103 o fac pe contul meu, \u00een total\u0103 necuno\u0219tin\u021b\u0103 de cauz\u0103. Am redat-o, pe c\u00e2t am putut \u00een cuvinte de ob\u0219te, \u00een volumul B\u0103rbatul cu cele trei mor\u021bi ale sale, Editura Humanitas 2007 (paginile 118 \u0219i urm\u0103 toarele), prim tom al trilogiei mele OMUL CA IARBA. De aceea nu voi relua aici re latarea pe larg a evenimentelor, ci le voi rezuma c\u00e2t mai succint, p\u0103str\u00e2ndu-le totu\u0219i intact\u0103 atmosfera. \u00cen ziua aceea c\u0103lduroas\u0103 de duminic\u0103 eram a\u0219tepta\u021bi, eu, so\u021bia Ileana \u0219i copiii Radu \u0219i Mona, la masa de pr\u00e2nz la Mama. Mai erau acolo so\u021bul ei, avocat, \u0219i sora ei Ancu\u021ba cu so\u021bul Nuni Cazaban, inginer, \u00een total opt persoane. Dup\u0103 o mas\u0103 co pioas\u0103, stropit\u0103 cu vinuri bune, s-a servit cafeaua, \u0219i totul p\u0103rea normal, \u00een perfect\u0103 regul\u0103. Atunci s-a dezl\u0103n\u021buit atacul: \u201eTocmai c\u00e2nd Mama m\u0103 \u00eendemna mai st\u0103ruitor s\u0103 merg chiar \u00een seara aceea la o vizit\u0103 oarecare de curtoazie, mi s-a f\u0103cut deodat\u0103 r\u0103u. Foarte r\u0103u. M-au l\u0103sat brusc puterile \u015fi abia m-am t\u00e2r\u00e2t la primul fotoliu, cel cu fa\u0163a spre ferestrele mari ale sufra geriei, \u00een care m-am pr\u0103bu\u015fit nemai\u015ftiind de mine. At\u00e2ta re\u0163in: c\u0103 era trecut de cinci dup\u0103-amiaza, fiindc\u0103 m\u0103 uitasem la ceas cu c\u00e2teva momente \u00eenainte. Mama fusese o excep\u0163ional\u0103 sor\u0103 de caritate \u00een timpul r\u0103zboiului, distins\u0103 cu Me ritul Sanitar \u015fi alte medalii; de aceea nu s-a pierdut cu firea, ci s-a aplecat spre mine \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 afle ce simt \u015fi s\u0103-mi ia pulsul. Nu l-a g\u0103sit, \u015fi asta, \u00eempreun\u0103 cu gestul unchiului Nuni de a-mi v\u00e2r\u00ee sub limb\u0103 o pilul\u0103 de nitroglicerin\u0103, au fost ultimele lu cruri de care am mai fost con\u015ftient \u00eenainte de a face primul pas spre nefiin\u0163\u0103. \u00cemi vine extrem de greu s\u0103 descriu \u00een cuvinte urmarea, totu\u015fi voi \u00eencerca s\u0103 trans mit ceva, oric\u00e2t, din groaza (a omului nereligios care eram eu atunci) lunec\u0103rii de ne oprit a sufletului spre Altundeva: plecam, m\u0103 scurgeam, nu mai aveam nici o putere asupra mea, m\u0103 golisem de orice voin\u0163\u0103, nu mai sim\u0163eam dec\u00e2t inexprimabilul. Eram sorbitde o putere c\u0103reia nu i te puteai opune, spre necunoscutul indicibil. \u00cent\u00e2i au disp\u0103rut sunetele, toate, pe r\u00e2nd \u2500 Mama striga l\u00e2ng\u0103 mine dar n-o auzeam, \u00eei vedeam doar gura deschis\u0103 \u015fi spaima din priviri \u2500, ca \u015fi cum a\u015f fi fost ap\u0103sat \u015fi scufundat tot 13 M. Ciobanu, I. Iovan, O. Lara, D. Necula, M. Cantuniari Fotografie din arhiva scriitorului Ion Lazu 14 mai ad\u00e2nc \u00eentr-o ap\u0103 mare, profund\u0103, lustral\u0103 sau amniotic\u0103. N-am mai auzit nimic din ce m\u0103 \u00eenconjura, am surzit deplin, dar \u00eenc\u0103 vedeam mobilele, siluetele, fe\u0163ele, tot mai incolore, tot mai albe, a\u015ftept\u00e2nd parc\u0103 \u015fi ele s\u0103 se dizolve, s\u0103 dispar\u0103. \u00cencercam cu disperare s\u0103 m\u0103 ag\u0103\u0163 de ceva, de cineva, de orice, s\u0103 nu lunec a\u015fa, s\u0103 nu pier. C\u00e2nd am ajuns la o mare ad\u00e2ncime \u00een apa aceea groas\u0103, v\u0103tuit\u0103, deformatoare, imaginile au \u00eenceput \u015fi ele s\u0103 p\u0103leasc\u0103, iar culorile s\u0103 se \u015ftearg\u0103. Acum, pot da m\u0103rturie c\u0103 primele au disp\u0103rut sunetele, apoi culorile, \u00een cele din urm\u0103 formele, deja incolore, topite \u00eentr o lumin\u0103 alb\u0103, tot mai str\u0103lucitoare, p\u00e2n\u0103 la orbire. Lucrurile, fiin\u0163ele din jur \u015fi-au pierdut orice consisten\u0163\u0103, devenind pete mari albe. Apoi a ap\u0103rut Lumina. M\u0103 \u00eenfior \u015fi acum, mi se curm\u0103 r\u0103suflarea c\u00e2nd retr\u0103iesc momentele acelea inexpri mabile \u015fi m\u0103 c\u0103znesc, poate nu inutil, s\u0103 descriu imensa Lumin\u0103 nematerial\u0103 ce a ap\u0103rut sim\u0163urilor mele paralizate, inerte. Ea nu poate fi transcris\u0103, ci doar \u00een\u0163eleas\u0103. Eram \u00eenc\u0103 con\u015ftient, pare-se, sau deja \u00eenv\u0103luit \u00eentr-o alt\u0103 form\u0103, dinafara exprim\u0103rii, atotstr\u0103in\u0103, de con\u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi cuno\u015ftin\u0163\u0103. De cunoa\u015ftere suprasim\u0163ual\u0103. M\u0103 aflam \u00eentr-un tunel de scur gere spre Altceva sau Altcineva, spre necunoscutul absolut, revelat sub chipul indicibil al Luminii cople\u015fitoare, cov\u00e2r\u015fitoare, nef\u0103cute pentru ochii c\u0103rnii. Lumina aceea nu \u00een c\u0103lzea, nu ardea, nu c\u0103l\u0103uzea, ci doar ERA, se manifesta orbitor, precum certitudinea plenar\u0103. Egal\u0103 sie\u0219i, nu sc\u0103p\u0103ra, nu sl\u0103bea, nici nu se intensifica. Nu atr\u0103gea, nu absorbea, ci a\u015ftepta nemi\u015fcat\u0103 acolo, la cap\u0103t, revel\u00e2ndu-se pesemne doar at\u00e2t c\u00e2t putea suporta f\u0103r\u0103 a pieri fiin\u0163a paralizat\u0103 ce nu dorea \u00eenc\u0103 s\u0103 plece, s\u0103 se contopeasc\u0103 cu Ea. Folosesc majuscule \u00eencerc\u00e2nd s-O captez \u00een s\u0103r\u0103c\u0103cioasele cuvinte tribale ce ne stau tuturor la \u00eendem\u00e2n\u0103, fiindc\u0103 aceast\u0103 Lumin\u0103 neapropiat\u0103 nu poate str\u0103luci dec\u00e2t sufletelor, nef\u0103 c\u00e2nd parte nicidecum din experien\u0163a concret\u0103, material\u0103. Nu \u015ftiu c\u00e2t a durat viziunea, \u00eentruc\u00e2t nu mai eram, ca p\u00e2n\u0103 atunci, o pl\u0103mad\u0103 de timp \u015fi de materie. Cred \u00eens\u0103 c\u0103 pu\u0163in. Nu m\u0103 scurgeam \u00eenc\u0103 altundeva, dar nici acolo \u015fi atunci nu mai eram. Ochii trupe\u015fti st\u0103teau larg deschi\u015fi nemaiv\u0103z\u00e2nd nimic, pe c\u00e2nd cei ai du hului se pierdeau \u00een Oceanul-de-Lumin\u0103 iradiind\u0103, intens-st\u0103t\u0103toare. N-am auzit nici o Voce, n-am ie\u015fit din trup, ci, imponderabil, inert, ajuns doar pur\u0103 con\u015ftiin\u0163\u0103, contemplam cataleptic, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 \u00een\u0163eleg. Setea mea major\u0103 de-a \u015fti nu \u00eencetase nici \u00een fa\u0163a acelei Prezen\u0163e! Dar nu \u00een\u0163elegeam, pentru c\u0103 groaza pur somatic\u0103 de Necunoscut \u015fi de Ne\u015ftiut era \u00een mine cel de-atunci (aflat la \u201edoar\u201c 38 de ani) mai intens\u0103 dec\u00e2t orice, partea ani malic\u0103 nedorind dec\u00e2t s\u0103 se \u00eentoarc\u0103. \u015ei mi s-a acordat milostiv, mie celui nepreg\u0103tit \u00eenc\u0103 de plecare, \u00eentoarcerea, treptat\u0103, \u00eenf\u0103ptuit\u0103 \u00een sens contrar: de la un moment \u00eencolo, Lumina a cedat locul luminii zilei p\u0103m\u00e2ntene, care s-a \u00eemp\u0103r\u0163it, sub ochii mei ce re\u00een cepeau s\u0103 vad\u0103, \u00een fiin\u0163e \u015fi lucruri \u00eenc\u0103 str\u0103lucitor de albe \u2500 erau rudele apropiate, so\u0163ia, copiii, cu to\u0163ii \u00eempietri\u0163i de spaim\u0103, ne\u00een\u0163eleg\u00e2nd nimic \u015fi neput\u00e2nd \u00een\u0163elege cele \u00eent\u00e2m plate pe prag de desp\u0103r\u0163ire sau la fruntariile ne\u00een\u0163elesului. \u00cencetul cu \u00eencetul au revenit \u015fi culorile, \u00eembl\u00e2nzind, \u00eembr\u0103c\u00e2nd, individualiz\u00e2nd oameni \u015fi mobile. Deci ochii mei b\u00e2ntui\u0163i de spaim\u0103 vedeau \u00een sf\u00e2r\u015fit; dup\u0103 cum, din ad\u00e2ncuri abisale, urca spre suprafa\u0163a lumii, \u00eenving\u00e2nd strat dup\u0103 strat de \u00eempotrivire, auzul din ce \u00een ce mai clar, discern\u00e2nd vocea panicat\u0103 a Ilenei care revenea cu telefoane alarmate la Salvare (aceasta a sosit, \u00eentr-adev\u0103r, dup\u0103 alt\u0103 jum\u0103tate de or\u0103). Eram din nou printre ai mei \u2500 dar cum? \u00cencerc s\u0103-mi explic medical ce a urmat, dar nici asta nu izbutesc: \u015ftiu doar at\u00e2t, c\u0103, alb la fa\u0163\u0103, \u015firoind de sudorile \u00eenghe\u0163ate ale nenumitului de unde, iat\u0103, m\u0103 \u00eentorceam, am prins a cl\u0103n\u0163\u0103ni din din\u0163i de frig pe o c\u0103ldur\u0103 \u00een\u0103bu\u015fitoare; Mama a adus p\u0103turi de l\u00e2n\u0103 \u015fi m-a \u00eenvelit \u00een ele p\u00e2n\u0103 m-am calmat pu\u0163in. Z\u0103ceam \u015fi d\u00e2rd\u00e2iam, \u00eens\u0103 parc\u0103 \u00eencepeam s\u0103 prind puteri, nu \u015ftiu cum, nici de unde.\u201c Nimic nu a mai fost ca \u00eenainte. Ceva se fr\u00e2nsese \u00een mine. Definitiv. Nu mai intru \u00een am\u0103nunte. De-atunci \u00eencolo n-am mai fost niciodat\u0103 omul de dina inte, cu multele-i rele \u015fi prea pu\u0163inu-i bine. Am experimentat (oamenii Bisericii spun \u201eam experiat\u201c) la acea dat\u0103 ceva de pe alt\u0103 lume \u015fi m-am \u00eentors \u2500 mai bine zis am fost \u00eentors, pentru c\u0103 eu nu aveam nici o putere s\u0103 o fac \u2500 cu des\u0103v\u00e2r\u015fire schimbat. S\u0103 m\u0103 explic: La c\u00e2\u0163iva ani de la drama descris\u0103 mai sus, adic\u0103 prin 1987 sau \u201988, mi-au c\u0103zut \u00een m\u00e2n\u0103 diferite scrieri str\u0103ine (de genul \u201eVia\u0163a de dup\u0103 via\u0163\u0103\u201c) trat\u00e2nd subiectul at\u00e2t de subtil, de controversat, de greu de exprimat, al experien\u0163elor din pragul mor\u0163ii. C\u0103r\u0163ile acestea relatau cazuri dintre cele mai interesante de \u00eentor\u015fi din t\u0103r\u00e2murile de dincolo (oameni opera\u0163i, al\u0163ii accidenta\u0163i grav) \u015fi mai toate aveau un element comun, izbitor: Lumina. Da, pot spune cu m\u00e2na pe inim\u0103 c\u0103 m-am reg\u0103sit doar \u00een acele descrieri, tragice toate, ale tunelului \u00eentunecos la cap\u0103tul c\u0103ruia se a\u0163ine Lumina orbitoare, inexprimabil\u0103. Dimpotriv\u0103, nimic din celelalte elemente ale relat\u0103rilor nu mi se potrivea: nici percep\u0163ia extracorporal\u0103, nici mesajele audibile, fie ele din partea unor puteri supreme, fie ale de ceda\u0163ilor familiali. Totu\u015fi, mai aveam ceva \u00een comun cu ceilal\u0163i \u00eentor\u015fi din Prag \u015fi anume faptul c\u0103, dup\u0103acele momente-limit\u0103, nimic n-a mai fost ca \u00eenainte. Schimbarea era im placabil\u0103, definitiv\u0103, \u00eens\u0103 inexplicabil\u0103 pentru to\u0163i cei care nu au experiat revela\u0163ia nes pusei Lumini neajunse, indiferent c\u00e2t de apropia\u0163i sau de iubitori erau ei fa\u0163\u0103 de subiectul \u00eencerc\u0103rii absolute. Ba mai mult \u00eenc\u0103 (\u015fi aici rezid\u0103 un alt subiect de ne\u00een\u0163elegere \u015fi de durere), necerca\u0163ii nu pot crede reveni\u0163ilor, ci, deruta\u0163i, chiar indigna\u0163i, \u00eei \u00eenvinov\u0103\u0163esc pe ace\u015ftia ori de scorneli aberante, aflate la hotarul imposturii, ori de dorin\u0163a histrionic\u0103 de-a deveni interesan\u0163i cu orice pre\u0163, ori de ambele p\u0103cate deopotriv\u0103. De aceea, \u00eende ob\u015fte, subiec\u0163ii acestor stranii experien\u0163e totale, care (gr\u0103itor lucru) s-au intensificat sim \u0163itor dup\u0103 anii \u201970-\u201980, ocolesc cu grij\u0103 tema spinoas\u0103 a \u00eentoarcerii ce li s-a acordat, sau li se deschid confesiv numai cercet\u0103torilor aviza\u0163i ai fenomenului, lipsi\u0163i de idei precon cepute.\u201c Asta a fost, \u00een rezumat. Descrierea pe larg o g\u0103si\u021bi \u00een volumul amintit. Din acea zi teribil\u0103 \u00een care fusesem juc\u0103ria neputincioas\u0103 a destinului, cam ca o crengu\u021b\u0103 rupt\u0103, inert\u0103, purtat\u0103 de un val nest\u0103vilit, mi-am pierdut orice \u00eencredere \u00een mine, \u00een puterile mele, \u00een voin\u021ba mea. Sim\u021beam c\u0103 nenorocirea se putea abate oric\u00e2nd, din nou, cu urm\u0103ri de data asta fatale. Nu am mai ie\u0219it din cas\u0103, pentru c\u0103 m\u0103 \u00eencerca \u0219i o agorafobie tenace. Am renun\u021bat la planuri, la \u00eent\u00e2lniri, la plimb\u0103ri, la discu\u021bii cu prietenii. Nici un doctor nu m-a putut ajuta \u00een tot acel marasm care a durat \u00eent\u00e2i luni, apoi ani dup\u0103 ani, \u0219i nu a sl\u0103bit nici acum, ca o sabie at\u00e2rnat\u0103 mereu deasupra capului, ca un memento moriper manent. Disp\u0103ruser\u0103 voin\u021ba, curajul, \u0219i totu\u0219i nu de la\u0219itate era vorba, fiindc\u0103 po\u021bi fi la\u0219, ca om, \u00een situa\u021bii umane, nu supraomene\u0219ti, nu de pe alt\u0103 lume. Norocul meu a fost c\u0103 mi-am p\u0103strat mintea limpede, dorul de munc\u0103 la manuscrise, talentul at\u00e2t c\u00e2t era, dorin\u021ba autodep\u0103\u0219irii. Astfel, \u00eencetul cu \u00eencetul, cu \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nare am reluat lucrul literar la tradu ceri, la versuri, cu con\u0219tiin\u021ba supravie\u021buitorului recunosc\u0103tor c\u0103 i s-a mai acordat o postat\u0103 de via\u021b\u0103, din ra\u021biuni necunoscute dar care nu trebuie irosite. A\u0219a am tr\u0103it provizoriu din 1983 p\u00e2n\u0103 acum, cu precau\u021bii de insect\u0103 ce poate fi oric\u00e2nd strivit\u0103. M\u0103 \u00eentreba\u021bi ce am c\u00e2\u0219tigat \u0219i ce am pierdut din experien\u021ba aceasta? Am pierdut siguran\u021ba de sine, certitu dinile, infatuarea c\u0103 mi se cuvenea totul, m\u00e2nia, violen\u021ba, nedreptatea, m\u00e2ndria nejusti ficat\u0103, orbirea, egoismul \u0219i egocentrismul. Am c\u00e2\u0219tigat smerenia, modestia omului simplu, \u00eendoiala fa\u021b\u0103 de propria-mi persoan\u0103, recuno\u0219tin\u021ba peren\u0103 pentru darul divin al vie\u021bii. \u0218i al literaturii.<\/p>\n

V\u0103 rug\u0103m s\u0103 ne vorbi\u021bi despre romanele dvs. Care a fost geneza lor \u0219i cum le privi\u021bi \u00een prezent? <\/strong><\/p>\n

Nu le-a\u0219 numi romane. Ele reprezint\u0103 un gen hibrid, contopind pe aceea\u0219i pagin\u0103 amintiri \u00eenduio\u0219ate ale trecutului benefic \u00eencep\u00e2nd chiar din copil\u0103rie, \u0219i critici acerbe ale prezentului dezolant \u00een care v\u0103d c\u0103 ne complacem. Un gen pe care cred c\u0103 eu l-am inaugurat (asta doar dac\u0103 va avea urm\u0103ri \u0219i urma\u0219i) \u00een aceast\u0103 form\u0103 sui-generis, de\u0219i premizele lui sunt vechi \u0219i multiple. O pendulare ame\u021bitoare \u00eentre lumea lui Creang\u0103 \u0219i articolele politice \u00eendurerate-indignate ale lui Eminescu. Nu, Doamne fere\u0219te, nu m\u0103 compar cu corifeii literelor rom\u00e2ne, pe care \u00eei venerez. Fa\u021b\u0103 de Mihai cel Mare eu sunt mihai cel mic. Dar a\u0219a cum \u00een poezie poate c\u0103 am inaugurat prozopoemele, care sunt pu\u021bin altceva dec\u00e2t poemele \u00een proz\u0103, tot a\u0219a \u00een nara\u021biune poate c\u0103 am g\u0103sit o alt\u0103 voce auctorial\u0103 dec\u00e2t cele cunoscute. Dac\u0103 am dreptate ori ba, asta doar cititorul \u0219i viitorul vor decide. Este vorba de trilogia mea OMUL CA IARBA,din care au ap\u0103rut doar primele dou\u0103 volume tip\u0103rite de Humanitas, B\u0103rbatul cu cele trei mor\u021bi ale sale, 2007 (al c\u0103rui titlu ini\u021bial, autentic, era \u00cemb\u0103tr\u00e2nind t\u0103cut pe canapele roase), \u0219i de urm\u0103torul, Oca rina de lut, 2011. Ele au fost salutate satisf\u0103c\u0103tor de critic\u0103 \u00een momentul apari\u021biei. Combina\u021bia nea\u0219teptat\u0103 de Memorii binef\u0103c\u0103toare apar\u021bin\u00e2nd trecutului \u0219i Fustig\u0103ri nemiloase ale tarelor prezentului nu a \u0219ocat, ci a fost tacit acceptat\u0103 ca o perspectiv\u0103 literar\u0103 justificat\u0103 de mersul istoriei prilejuind ciocniri sc\u0103p\u0103r\u0103toare nedureroase \u0219i cel mai ades constructive. Despre al treilea volum, terminat de mai bine de trei ani, va fi vorba la \u00eentrebarea urm\u0103toare.<\/p>\n

La ce lucra\u021bi acum? C\u00eend s\u0103 ne a\u0219tept\u0103m la o viitoare apari\u021bie? Poezie, roman sau o nou\u0103 traducere?<\/strong><\/p>\n

 Mai am dou\u0103 proiecte de dus la bun sf\u00e2r\u0219it: \u00een Poezie, finalizarea \u0219i publicarea an tologiei opera omnia (poezia unei vie\u021bi) intitulat\u0103 P\u0103m\u00e2nt de flori\u0219i cuprinz\u00e2nd \u00een treaga mea produc\u021bie liric\u0103 din cele \u0219ase volume ap\u0103rute de-a lungul timpului. Nu este o perioad\u0103 fast\u0103 pentru poezie. Realitatea h\u00e2d\u0103, \u0219uie, s\u00e2ngeroas\u0103, parc\u0103 se \u00eenver\u0219uneaz\u0103 contra ei, de\u0219i un scriitor englez \u0219i-a notat \u00een 2018 un grafitti scrijelit pe un zid din Palermo: \u201eLa poesia ci serve, disperatamente\u201c (autor anonim: Avem nevoie disperat\u0103 de poezie)… Nu toat\u0103 lumea este con\u0219tient\u0103 de asta. \u00cen Proz\u0103, acel volum al treilea din OMUL CA IARBA,de care tocmai am pomenit \u0219i care este demult \u00eencheiat. Dar, pentru ca trilogia mea s\u0103 se rotunjeasc\u0103 armonios \u0219i deplin cu tomul trei, trebuie s\u0103 fie abrogate legile liberticide anti\u0219tiin\u021bifice \u0219i antirom\u00e2ne\u0219ti 107\/2006 (\u0219i O.U.G. nr.31\/2002), 217\/2015 \u0219i 157\/02.07.2018, care \u00een calc\u0103 flagrant Constitu\u021bia Rom\u00e2niei \u0219i \u00eei surp\u0103 legitimitatea, neg\u00e2nd libert\u0103\u021bi naturale. Or, cum aceasta nu se va \u00eent\u00e2mpla prea cur\u00e2nd, \u00eei prev\u0103d c\u0103r\u021bii o hibernare \u00eendelung\u0103.<\/p>\n

V\u0103 mul\u021bumim pentru acest interviu \u0219i v\u0103 \u00eentreb\u0103m la finalul s\u0103u ce v-a oferit literatura \u0219i de ce anume v-a lipsit ea?<\/strong><\/p>\n

Oh, aici r\u0103spunsul este peste m\u0103sur\u0103 de simplu. 1) Mi-a oferit totul. 2) De nimic nu m-a lipsit. \u00cen \u00eencheiere, doresc s\u0103 le ofer cititorilor o poezie ce \u00eembie la o experien\u021b\u0103 imposibil\u0103:<\/p>\n

 \u0162int\u0103 \u00een soare<\/strong><\/p>\n

S\u0103 stai \u015fi s\u0103 prive\u015fti \u0163int\u0103 \u00een Soare.<\/p>\n

S\u0103 sim\u0163i cum se desface sufletu-n petale.<\/p>\n

S\u0103 \u015ftii c\u0103 ai l\u0103sat gheena mult \u00een spate;<\/p>\n

c\u0103 te a\u015fteapt\u0103 o alt\u0103 ursit\u0103, dup\u0103 moarte.<\/p>\n

 <\/p>\n

S\u0103 stai, s\u0103 sim\u0163i, s\u0103 \u015ftii ce te a\u015fteapt\u0103.<\/p>\n

S\u0103 ai de partea ta Lumina, dreapt\u0103.<\/p>\n

C\u00e2t le-ai gre\u015fit, din ifos, tuturora<\/p>\n

s\u0103 nu \u0163ii cont, nu-i timp, fulguie ora.<\/p>\n

 <\/p>\n

Spre cer s\u0103-\u0163i urce o ml\u0103di\u0163\u0103 din privire.<\/p>\n

Ea s\u0103 se fac\u0103, tot suind, tot mai sub\u0163ire<\/p>\n

\u0218i s\u0103 str\u0103pung\u0103 punctul luminos, acolo unde<\/p>\n

Rotindul cer, dezv\u0103luindu-se, se-ascunde.<\/p>\n

 <\/p>\n

\u00cent\u00e2iul t\u0103u mobil, poemul fie!<\/p>\n

Poem e lumea \u2013 tot ce te \u00eembie<\/p>\n

S-o fr\u00e2ngi ca pe-o p\u00e2ine-n m\u00e2necare.<\/p>\n

S\u0103 stai \u0219i s\u0103 prive\u0219ti \u021bint\u0103 \u00een Soare.<\/p>\n

 <\/strong>Recuno\u0219tin\u021b\u0103<\/strong><\/p>\n

S\u0103 facem om, minte \u0219i m\u00e2ini de a\u021bi vrea\u2026<\/p>\n

S\u0103 suflu-n \u021b\u0103r\u00e2n\u0103, prefac\u0103-se praful \u00een stea<\/p>\n

S\u0103 fie culoare, sc\u00e2nteie \u00een urma Mea<\/p>\n

S\u0103 c\u00e2nte, s\u0103 strige \u0219i chiar s\u0103-Mi spun\u0103 ceva.<\/p>\n

 <\/p>\n

Din tunet, din vuiet, din ploaie sau scrum<\/p>\n

Mi-atinge voin\u021ba \u0219i dorul din pumn<\/p>\n

Ce-i omul?! De ce-l vreau acum?<\/p>\n

Un \u00eenger\u2026 dumnezeu, pribeag pe-al s\u0103u drum.<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

S\u00eente\u021bi cunoscut pentru existen\u021ba dvs. dep\u0103rtat\u0103 de \u00eenvolbur\u0103rile vie\u021bii lite rare. Ce a determinat aceast\u0103 retragere?  A fost ea profitabil\u0103 pentru crea\u021bie? Grea \u00eentrebare, teribil r\u0103spuns. Brusca \u0219i de nimic anun\u021bata criz\u0103 psihosomatic\u0103 ce s-a n\u0103pustit asupra mea \u00een ziua de duminic\u0103 15 mai 1983 \u00een jurul orei 17,30 este explica\u021bia care nu explic\u0103 nimic, … <\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"image","meta":{"ngg_post_thumbnail":0,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["entry","post","publish","author-antonel","post-17979","format-image","category-biblioteca","post_format-post-format-image","has-format"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17979","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17979"}],"version-history":[{"count":1,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17979\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17982,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17979\/revisions\/17982"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17979"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17979"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17979"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}