![\"\"](\"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-content\/uploads\/2025\/05\/niceea-1700-de-ani-de-la-prima-biruinta-a-ortodoxiei-ecumenice-331721.jpg\")
<\/a><\/h3>\nSinoadele (conciliile, pentru Apus) au fost evenimente marcante \u00een via\u021ba Bisericii, dar cele mai importante au fost cele ecumenice, adic\u0103 acelea \u021binute \u00eenainte de Marea Schism\u0103 de la 1054. Primul dintre toate a fost cel din 325, desf\u0103\u0219urat \u00een Asia Mic\u0103, \u00een ora\u0219ul Niceea, la ini\u021biativa \u00eemp\u0103ratului Constantin cel Mare \u0219i a mamei sale, Elena, ambii recunoscu\u021bi drept sfin\u021bi. Sinodul, la care au participat, se pare, 318 ierarhi, a realizat mai multe obiective, dar dou\u0103 s-au deta\u0219at dintre toate: condamnarea arianismului \u0219i stabilirea textului Crezului.<\/h3>\n
Arie (250-336), preot \u00een Alexandria, \u00eencepuse s\u0103 sus\u021bin\u0103 c\u0103 Fiul lui Dumnezeu (Logos) nu este de aceea\u0219i natur\u0103 divin\u0103 cu Tat\u0103l, c\u0103 ar fi creatura superioar\u0103 tuturor creaturilor, dar c\u0103 ar fi r\u0103mas creatur\u0103, adic\u0103 om. Sinodul a stabilit c\u0103 Iisus este \u201ede o fiin\u021b\u0103 cu Tat\u0103l\u201d, om \u0219i Dumnezeu \u00een acela\u0219i timp. Crezul de la Niceea exprim\u0103 exact acest lucru; el a fost precizat \u0219i completat la Sinodul ecumenic de la Constantinopol (381), fapt pentru care se cheam\u0103 Crezul niceo-constantinopolitan. Crezul cuprinde profesiunea de credin\u021b\u0103 a cre\u0219tinilor.<\/p>\n
Misiune la nord de Dun\u0103re<\/h3>\n
Sinodul de la Niceea s-a \u021binut la o jum\u0103tate de secol dup\u0103 retragerea aurelian\u0103, adic\u0103 dup\u0103 p\u0103r\u0103sirea Daciei nord-dun\u0103rene (pe locul c\u0103reia se afl\u0103, \u00een linii mari, Rom\u00e2nia de ast\u0103zi) de c\u0103tre autorit\u0103\u021bile romane, \u00een timpul \u00eemp\u0103ratului Aurelian (270-275). Astfel, organizarea vie\u021bii biserice\u0219ti cre\u0219tine \u00een fosta Dacie Traian\u0103 nu a putut urma \u00een totalitate, \u00een mod canonic, modelul din imperiu, de\u0219i, dup\u0103 \u201eEdictul\u201d (de fapt, o scrisoare, o declara\u021bie imperial\u0103) de la Milano (313 d. Hr.), misionarii au trecut nestingheri\u021bi la nord de Dun\u0103re, unde \u0219i-au desf\u0103\u0219urat opera cu ajutorul cre\u0219tinilor deja existen\u021bi. \u00cens\u0103 anumite p\u0103r\u021bi ale Daciei Traiane \u0219i provinciile de la sud de Dun\u0103re (din care f\u0103cea parte \u0219i Scythia Minor) – locuite, \u00eentre al\u021bii, de traci \u0219i de daco-ge\u021bi – au r\u0103mas \u00eentre hotarele romane \u0219i dup\u0103 anii 300, \u00een ciuda asalturilor tot mai frecvente ale popula\u021biilor migratoare. Astfel, rom\u00e2nii s-au cre\u0219tinat \u00een mare parte prin str\u0103mo\u0219ii lor daco-romani, treptat, din om \u00een om, de jos \u00een sus, timp de c\u00e2teva secole, f\u0103r\u0103 interven\u021bia vreunui conduc\u0103tor al lor botezat \u00een mod exemplar, cum s-a \u00eent\u00e2mplat la toate popoarele din jurul lor.<\/p>\n
Primii atacatori (veni\u021bi ini\u021bial pentru \u201ejaf \u0219i prad\u0103\u201d) au fost go\u021bii, ajun\u0219i \u00een fosta Dacie Traian\u0103 pe la \u00eenceputul secolului al IV-lea. Nu numai migratorii amenin\u021bau via\u021ba lini\u0219tit\u0103 a oamenilor trecu\u021bi la cre\u0219tinism, ci \u0219i autorit\u0103\u021bile interne ale Imperiului roman. Migratorii au p\u0103truns adesea \u0219i la sud de Dun\u0103rea de Jos, \u00een imperiu, tulbur\u00e2nd via\u021ba oamenilor de aici. Scythia Minor (Dobrogea) era o asemenea regiune fr\u0103m\u00e2ntat\u0103, \u00een care cre\u0219tinismul c\u00e2\u0219\u00adtigase teren \u0219i \u00een care se organizaser\u0103 scaune episcopale \u00een cadrul Imperiului roman. \u00centre acestea, Tomisul (Constan\u021ba) ocupa un loc important. C\u00e2ndva, \u00eentre 319 \u015fi 324, \u00een timpul per\u00adsecu\u021biei contra cre\u0219\u00adtinilor ordonate de \u00eemp\u0103ratul Licinius, Episcopul de Tomis a murit ca martir. Astfel, la momentul desf\u0103\u0219ur\u0103rii Sinodului I ecumenic de la Niceea, scaunul episcopal al Tomisului era (cel mai probabil) vacant. Prin urmare, \u00een ciuda unor opinii contrare, prezen\u021ba Episcopului Scythiei Minor la Sinodul I ecumenic de la Niceea, din anul 325, nu poate fi sus\u021binut\u0103 prin dovezi certe. Totu\u0219i, Gelasius din Cyzic – scriitor cre\u0219tin din secolul al V-lea – consemneaz\u0103 faptul c\u0103, dup\u0103 adoptarea hot\u0103r\u00e2rilor lor, sinodalii, la ini\u021biativa \u00eemp\u0103ratului Constantin cel Mare, au f\u0103cut cunoscute peste tot aceste decizii. Astfel, ei au desemnat din r\u00e2ndul celor care au subscris credin\u021bei niceene pe unii \u201eb\u0103rba\u021bi sfin\u021bi \u0219i apostolici\u201d, prin intermediul c\u0103rora au fost trimise scrisori de aducere la cuno\u0219tin\u021b\u0103 despre cele stabilite de sinod ad omnes sanctas sub coelo Dei ecclesias <\/em>(\u201ela toate bisericile sfinte de sub cerul lui Dumnezeu\u201d). <\/em>Astfel de scrisori a trimis \u201eAlexandru, Episcop de Thessalonic\u201d, cu ajutorul unor emisari afla\u021bi \u00een subordinea sa, Bisericilor din prima \u0219i a doua Macedonie, din Grecia \u0219i din toat\u0103 Europa, din cele dou\u0103 Scythii \u0219i mai apoi tuturor celor din Illyricum, din Thesalia \u0219i Achaia. Textul scrisorilor a fost f\u0103cut ori supervizat chiar de c\u0103tre \u00eemp\u0103ratul Constantin, acestea fiind adresate tuturor episcopilor, participan\u021bi \u0219i neparticipan\u021bi la sinod, pentru a avea ca m\u0103rturie scris\u0103 deciziile adun\u0103rii \u0219i pentru a le pune grabnic \u00een aplicare. Prin urmare, este sigur c\u0103 Episcopul Scythiei Minor (mai probabil vicarul lui) de la Tomis a primit hot\u0103r\u00e2rile sinodului imediat dup\u0103 desf\u0103\u0219urarea lucr\u0103rilor.<\/p>\n De altfel, exist\u0103 m\u0103rturii c\u0103 aceste hot\u0103r\u00e2ri au fost respectate \u00eenc\u0103 din secolul al IV-lea de c\u0103tre cre\u0219tinii din provincia Scythia Minor: Episcopul Bretanion (368-369), cel dint\u00e2i episcop tomitan atestat documentar dup\u0103 anul 325 (\u0219i dup\u0103 moartea men\u021bionatului episcop martir), s-a opus \u00eencerc\u0103rii \u00eemp\u0103ratului Valens de a impune arianismul \u00een Tomis \u0219i, \u00eempreun\u0103 cu p\u0103s\u00adtori\u021bii s\u0103i, l-a p\u0103r\u0103sit pe \u00eemp\u0103rat \u0219i suita acestuia \u00een biseric\u0103 \u00een timpul Sfintei Liturghii, pe care a continuat-o \u00eentr-o alt\u0103 biseric\u0103. Din Scythia Minor (Dobrogea) provin Sfin\u021bii Ioan Casian \u0219i Dionisie Exiguus. Ioannis Cassianus sau Kassianos (n\u0103scut \u00een circa 360 \u0219i mort \u00een 435, la Marsilia) a fost unul dintre reprezentan\u021bii cei mai de seam\u0103 ai literaturii \u0219i monahismului cre\u0219tin din secolele al IV-lea \u0219i al V-lea, fiind cinstit ca sf\u00e2nt p\u0103rinte al Bisericii. Dionisie Exiguus\/ Dionisie cel Smerit (n\u0103scut \u00een circa 470 \u0219i mort \u00een circa 545, la Roma) a f\u0103cut Papei propunerea num\u0103r\u0103rii anilor \u00eencep\u00e2nd cu anul na\u0219terii lui Iisus Hristos, sistem de num\u0103rare utilizat \u0219i acum at\u00e2t \u00een calendarul iulian, c\u00e2t \u0219i \u00een calendarul gregorian. Este \u0219i el sf\u00e2nt, deopotriv\u0103 \u00een calendarul roman \u0219i \u00een cel ortodox rom\u00e2n.<\/p>\n Sinodul de la Niceea a r\u0103mas \u00een memoria colectiv\u0103 a rom\u00e2nilor \u00een toat\u0103 perioada medieval\u0103, sub mai multe forme. Cea mai cunoscut\u0103 este forma blestemului prezent\u0103 \u00een documentele slavo-rom\u00e2ne din secolele XV-XVI de danie. Cel care ar fi \u00eenc\u0103lcat voin\u021ba principelui urma \u201es\u0103 fie de trei ori blestemat de 318 purt\u0103tori de Dumnezeu cei de la Nicheia \u0219i s\u0103 fie socotit cu Iuda \u0219i cu Arie \u0219i cu al\u021bi necredincio\u0219i evrei care au strigat asupra s\u00e2ngelui Domnului Iisus Hristos zic\u00e2nd: \u00abS\u00e2ngele lui asupra noastr\u0103 \u0219i asupra copiilor no\u0219tri\u00bb, este \u0219i va fi \u00een vecii vecilor\u201d. De asemenea, sinodul este prezent \u00een pictura bisericeasc\u0103 din \u021a\u0103rile Rom\u00e2ne, \u00een frescele de la Biserica \u201eSf. Nicolae Domnesc\u201d de la Arge\u0219, de la Cozia, Snagov, C\u0103luiu (din \u021aara Rom\u00e2neasc\u0103), de la B\u0103line\u0219ti, Pop\u0103u\u021bi, Dobrov\u0103\u021b, H\u00e2rl\u0103u, Probota, Humor, Mol\u00addovi\u021ba, Arbore etc. Diaconul Coresi a introdus Crezul niceo-constantinopolitan \u00een prima sa carte rom\u00e2neasc\u0103 tip\u0103rit\u0103 la Bra\u0219ov \u00een 1559 \u0219i numit\u0103 \u201e\u00centrebare cre\u0219\u00adtineasc\u0103\u201d.<\/p>\n Sinodul (Conciliul) de la Niceea a avut o importan\u021b\u0103 capital\u0103 pentru evolu\u021bia vie\u021bii biserice\u0219ti \u0219i pentru p\u0103strarea tradi\u021biei cre\u00addin\u021bei \u00een partea de r\u0103s\u0103rit a Europei. \u021a\u0103rile Rom\u00e2ne extracarpatice \u0219i rom\u00e2nii din Transilvania au f\u0103cut parte din lumea \u201eBi\u00adzan\u021bului dup\u0103 Bizan\u021b\u201d \u0219i s-au \u00eengrijit de la un timp de organizarea lor canonic\u0103, aflat\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu marile centre religioase ale \u00adR\u0103s\u0103ritului.<\/p>\n articol de: Acad. Ioan Aurel Pop<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Sinoadele (conciliile, pentru Apus) au fost evenimente marcante \u00een via\u021ba Bisericii, dar cele mai importante au fost cele ecumenice, adic\u0103 acelea \u021binute \u00eenainte de Marea Schism\u0103 de la 1054. Primul dintre toate a fost cel din 325, desf\u0103\u0219urat \u00een Asia Mic\u0103, \u00een ora\u0219ul Niceea, la ini\u021biativa \u00eemp\u0103ratului Constantin cel Mare \u0219i a mamei sale, Elena, … <\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"image","meta":{"ngg_post_thumbnail":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["entry","post","publish","author-antonel","post-17234","format-image","category-biblioteca","post_format-post-format-image","has-format"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17234","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17234"}],"version-history":[{"count":1,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17234\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17237,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17234\/revisions\/17237"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17234"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17234"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17234"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}Forme inedite de amintire la rom\u00e2ni a Sinodului I<\/h3>\n