O \u00eentrebare care i se punea \u00een mod constant P\u0103rintelui Arsenie era aceea dac\u0103, dat\u0103 fiind experien\u021ba bogat\u0103 a vie\u021bii sale, cu ani grei de \u00eenchisoare \u0219i cu perioade de retragere \u00een pustie, nu cumva s-a f\u0103cut vreo minune cu el. P\u0103rintele evita cu dib\u0103cie un r\u0103spuns direct, apreciind \u00eentrebarea a fi mai mult de curiozitate dec\u00e2t de folos. F\u0103cea aceasta, desigur, din marea lui smerenie. \u00cens\u0103, nici nu t\u0103g\u0103duia c\u0103 acestea au existat, pun\u00e2ndu-le numai pe seama darului lui Dumnezeu. (S.A.<\/strong>)<\/em><\/p>\n \u00centr-un interviu din anul 1993, P\u0103rintele \u00eei r\u0103spundea a\u0219a pictorului Sorin Dumitrescu: \u201eS\u0103 \u0219ti\u021bi dumneavoastr\u0103 c\u0103 pe ori\u0219icine a\u021bi \u00eentreba care nu a glumit cu rug\u0103ciunea lui \u2013 fie \u00een \u00eenchisoare, fie \u00een pustie, fie \u00een chilie, fie pe strad\u0103 sau, m\u0103 rog, la birou \u2013, totdeauna o s\u0103 se fereasc\u0103 s\u0103 spun\u0103 c\u0103 a v\u0103zut cutare \u0219i cutare lucru, de\u0219i acestea exist\u0103. Asta pentru c\u0103, dac\u0103 a\u021bi \u0219ti dumneavoastr\u0103 c\u00e2t este de dincolo de tine acel \u00abceva\u00bb suprafiresc care apare, \u00eenc\u00e2t te cuprinde o bucurie \u0219i o n\u0103dejde, dincolo de ceea ce suntem noi! Iar cel dint\u00e2i lucru care \u00ee\u021bi vine \u00een minte este s\u0103 taci \u0219i s\u0103 nu vorbe\u0219ti\u201d.<\/p>\n Alt\u0103dat\u0103, la aceea\u0219i \u00eentrebare, a r\u0103spuns astfel: \u201eEu am fost \u00eentrebat, pentru c\u0103 am vreo paisprezece ani de \u00eenchisoare, am tr\u0103it \u0219i prin p\u0103duri, dac\u0103 s-a f\u0103cut vreo minune cu mine. Am spus c\u0103: Da, s-a f\u0103cut! Care? Aceea c\u0103 nu s-a f\u0103cut nici una. Dar minunea este c\u0103 nu s-a f\u0103cut nici o minune \u0219i eu tr\u0103iesc, continui s\u0103 n\u0103d\u0103jduiesc, am reu\u0219it \u00een p\u0103dure s\u0103 stau de vorb\u0103 cu copacii, s\u0103 cunosc glasul p\u0103durii, taina t\u0103cerii p\u0103durii. Copacii \u0103\u0219tia majestuo\u0219i, cu r\u0103d\u0103cinile \u00een p\u0103m\u00e2nt, cum ar trebui s\u0103 fim noi pe picioarele noastre, dar cu v\u00e2rfurile spre cer\u2026 F\u0103ceam compara\u021bia asta \u0219i vedeam \u00een copacul \u0103sta ceea ce ar trebui s\u0103 \u00een\u021belegem to\u021bi, c\u0103-i cu mare rost pentru o mare \u00een\u021belepciune a fiec\u0103ruia \u0219i \u00een\u021belepciunea una singur\u0103 e: s\u0103 sluje\u0219ti idealurilor celor mai \u00eenalte\u201d.<\/p>\n \u201eCu asta l-am biruit\u201d<\/strong><\/p>\n Una dintre virtu\u021bile care a f\u0103cut minuni \u00een via\u021ba P\u0103rintelui Arsenie, a\u0219a cum se poate \u00eent\u00e2mpla \u00een via\u021ba oricui o dob\u00e2nde\u0219te, a fost iubirea lui de vr\u0103jma\u0219i, al c\u0103rei efect minunat era schimbarea brusc\u0103 spre bine a celui ce \u00eel prigonea. \u00cen 1938 lucra la fabrica de armament Malaxa, de l\u00e2ng\u0103 Bra\u0219ov \u0219i, un \u201ehaiduc\u201d din partea locului, temut de to\u021bi, nici mai mult, nici mai pu\u021bin, \u00ee\u0219i pusese \u00een g\u00e2nd s\u0103-l omoare pe Anghel (numele de mirean al P\u0103rintelui Arsenie), care fusese \u00een\u0219tiin\u021bat de al\u021bii despre acest plan. Se afla undeva, la un circ, c\u00e2nd omul acela l-a atacat cu o b\u00e2t\u0103. \u201eDoar pu\u021bin m-am ferit \u00eentr-o parte \u0219i el a c\u0103zut\u201d. Sora celui ce \u00eel atacase era subalterna lui Anghel la fabric\u0103, bucur\u00e2ndu-se de ajutor din partea lui. Ea \u0219i-a certat fratele aspru, c\u00e2nd a aflat c\u0103 a atentat la via\u021ba binef\u0103c\u0103torului ei, lucru care l-a f\u0103cut s\u0103 se c\u0103iasc\u0103 de fapta lui. P\u0103rintele ne poveste\u0219te finalul acestei istorii: \u201eDup\u0103 aceea m-am \u00eent\u00e2lnit cu el pe strad\u0103 \u0219i l-am \u00eentrebat: Ce-ai cu mine, de ce-ai vrut s\u0103 m\u0103 omori? Atunci \u0219i-a cerut iertare, cu lacrimi \u00een ochi. Cu asta l-am biruit, m-a luat de bra\u021b \u0219i se mira lumea c\u0103 mergeam cu el la bra\u021b prin centrul ora\u0219ului. L-am luat \u0219i pe el la fabric\u0103, l-am angajat \u0219i am avut grij\u0103 de el. S\u0103 vezi ce l-am \u00eembl\u00e2nzit!\u2026 A fost voia lui Dumnezeu!\u201d.<\/p>\n Alt\u0103dat\u0103, \u00een timpul unei campanii electorale, a fost \u00eenjunghiat, mai mult accidental, de c\u0103tre un jandarm, cu baioneta, \u00een abdomen. Speriat, jandarmul a sc\u0103pat baioneta, gest care putea \u00eensemna pierderea postului, \u00een cazul \u00een care Anghel \u00eei lua baioneta \u0219i era dezarmat. Dar Anghel a ac\u021bionat cu totul contrar a\u0219tept\u0103rilor \u0219i temerilor lui. R\u0103nit cum era, s\u00e2nger\u00e2nd, a luat baioneta de jos \u0219i i-a \u00eentins-o. I-a spus: \u201eTat\u0103l t\u0103u e \u0219i tat\u0103l meu, mama ta e \u0219i mama mea!\u201d. Iertarea, pozi\u021bia lui \u00eemp\u0103ciuitoare, poate c\u0103 l-au surprins pe jandarm, nu \u0219tim, dar cu siguran\u021b\u0103 l-au sc\u0103pat pe Anghel de un mare necaz, \u00eenc\u00e2t rana s-a vindecat u\u0219or, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eel pun\u0103 \u00een pericol.<\/p>\n Preotul Sfintei Parascheva<\/strong><\/p>\n De s\u0103rb\u0103toarea Sfintei Parascheva, P\u0103rintele mergea la Ia\u0219i \u0219i st\u0103tea \u00een zilele s\u0103rb\u0103torii la capul sfintei, la care avea mare evlavie, miruind pe credincio\u0219ii ce treceau \u0219i se \u00eenchinau la racla cu sfintele ei moa\u0219te. Odat\u0103, la racl\u0103 a venit o femeie disperat\u0103, cu pruncul ei mort \u00een bra\u021be. Probabil c\u0103 tocmai murise, iar femeia, \u00een disperarea ei, s-a g\u00e2ndit la Sf\u00e2nta Parascheva. P\u0103rintele a luat copilul \u00een m\u00e2ini \u0219i l-a \u00eenchinat deasupra sfintelor moa\u0219te. \u00cen acel moment copilul a \u00eenceput s\u0103-\u0219i mi\u0219te m\u00e2inile \u0219i picioarele. \u00cenviase.<\/p>\n Sf\u00e2nta l-a ocrotit \u0219i \u00een timpul deten\u021biei de la Aiud, din perioada 1958-1964. \u00cen aceea\u0219i celul\u0103 cu P\u0103rintele a stat la un moment dat un frate al Generalului Mo\u0219oiu, general care \u00een timpul r\u0103zboiului eliberase Budapesta \u0219i pusese pe cl\u0103direa parlamentului o opinc\u0103 (pentru c\u0103 ungurii ne numeau \u201eopincari\u201d). Acest frate era c\u0103pitan \u0219i avea din r\u0103zboi o ran\u0103 mare la picior. A fost vindecat \u00een \u00eenchisoare, de Sf\u00e2nta Parascheva, la care avea mare evlavie \u0219i la care se rugase \u00een ajunul s\u0103rb\u0103torii ei. Drept mul\u021bumire, i-a m\u0103rturisit p\u0103rintelui c\u0103 dup\u0103 eliberare dorea s\u0103 zideasc\u0103 o m\u0103n\u0103stire de maici cu hramul Cuvioasei, \u0219i-i descria p\u0103rintelui cum ar vrea s\u0103 fie ve\u0219mintele maicilor, total diferite de cele obi\u0219nuite. \u201eI-am interzis, pentru c\u0103 tot ce purt\u0103m are o semnifica\u021bie. E un costum sacru, nu po\u021bi s\u0103-l schimbi cum vrei tu!\u201d. Dar el, care era militar, ce \u0219tia el? P\u0103rintele i l-a dat exemplu pe Ghervasie, un monah tr\u0103itor de la Cozia care, de\u0219i nu \u0219tia carte, p\u0103stra r\u00e2nduiala dreapt\u0103 cu sfin\u021benie. C\u0103pitanul nu a fost mul\u021bumit de opinia p\u0103rintelui \u0219i s-au desp\u0103r\u021bit \u00een aceast\u0103 divergen\u021b\u0103. Au fost muta\u021bi prin celule \u0219i la momentul eliber\u0103rii din 1964, c\u00e2nd curtea \u00eenchisorii era plin\u0103 cu de\u021binu\u021bi, P\u0103rintele a aflat c\u0103 era c\u0103utat de c\u0103pitan cu insisten\u021b\u0103. C\u00e2nd l-a g\u0103sit pe P\u0103rintele, c\u0103pitanul a c\u0103zut la p\u0103m\u00e2nt \u00een fa\u021ba lui, i-a s\u0103rutat picioarele \u0219i l-a rugat s\u0103 \u00eel ierte, pentru c\u0103 \u00eel sup\u0103rase. Ce \u00eel f\u0103cuse \u00eens\u0103 pe c\u0103pitan s\u0103 se poc\u0103iasc\u0103 a\u0219a de repede? \u00centr-o noapte a visat-o pe Sf\u00e2nta Parascheva, care i-a spus cu mustrare: \u201eDe ce l-ai sup\u0103rat pe preotul meu, de ce n-ai ascultat ce \u021bi-a spus?!\u201d Asta l-a f\u0103cut s\u0103-l caute insistent pe P\u0103rintele, pentru a-\u0219i lini\u0219ti sufletul.<\/p>\n \u201eCredeam c\u0103-i ireal\u201d<\/strong><\/p>\n Dac\u0103 mai sus am ar\u0103tat cum iubirea de vr\u0103jma\u0219i a p\u0103rintelui \u00eei schimba pe ace\u0219tia \u00een chip minunat, acela\u0219i lucru se \u00eent\u00e2mpla \u0219i cu cei ce i se \u00eencredin\u021bau spre \u00eendreptare, spre a-i scoate din ad\u00e2ncurile p\u0103catului \u0219i ale necazurilor. Exemplul cel mai uimitor este cel al spovedaniei poetului Daniel Turcea, pe care P\u0103rintele o considera cea mai grea spovedanie din toat\u0103 activitatea lui de duhovnic \u2013 care a fost una extrem de bogat\u0103, nu numai ca timp (\u0219aizeci de ani de duhovnicie), c\u00e2t mai ales ca aflux de oameni, care \u00een permanen\u021b\u0103, \u00een orice condi\u021bii, \u00een orice loc se afla, a\u0219teptau r\u0103bd\u0103tori la u\u0219a chiliei. Unul dintre ace\u0219tia foarte mul\u021bi a fost Daniel Turcea, care \u00eentr-o diminea\u021b\u0103 a anului 1974 a venit la u\u0219a vestitului duhovnic ce se afla atunci la Cernica. Era hot\u0103r\u00e2t, i-o spusese surorii lui, c\u0103, dac\u0103 acest duhovnic nu va r\u0103spunde tuturor \u00eentreb\u0103rilor lui, va pleca f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate. \u00centreb\u0103rile lui Daniel Turcea nu erau simple. Era un t\u00e2n\u0103r sclipitor de inteligent, autor al unui cunoscut volum de versuri \u0219i tocmai mintea lui prodigioas\u0103 \u00eel purtase, din c\u0103utare \u00een c\u0103utare, prin h\u0103\u021bi\u0219uri cu de toate, doar c\u0103 f\u0103r\u0103 pace, f\u0103r\u0103 Dumnezeu, f\u0103r\u0103 lini\u0219te sufleteasc\u0103.<\/p>\n Red\u0103m \u00een continuare m\u0103rturia t\u00e2n\u0103rului poet: \u201eC\u00e2nd am deschis u\u0219a, am r\u0103mas tr\u0103snit de at\u00e2ta lumin\u0103 ce-i izvora din ochi P\u0103rintelui. Credeam c\u0103-i ireal! Bl\u00e2nde\u021bea \u0219i bun\u0103tatea \u00eentruchipat\u0103! Pentru c\u0103 eram pornit s\u0103 aflu, am prins curaj. Indiferent ce-i spuneam, \u00eemi r\u0103spundea prompt \u0219i anticipa \u00eentreb\u0103ri \u0219i termeni la care nici nu m\u0103 g\u00e2ndeam. Nu se tulbura de nici o \u00eentrebare a mea. Nu cred s\u0103 mai existe un om cu o asemenea cultur\u0103! Dup\u0103 ce mi-a demolat, c\u0103r\u0103mid\u0103 cu c\u0103r\u0103mid\u0103, tot edificiul trufiei cuno\u0219tin\u021belor mele \u0219i-al m\u00e2ndriei min\u021bii, care erau s\u0103 m\u0103 piard\u0103 cu totul, m-a spovedit. Cred c\u0103 se ruga pentru mine, mi-am amintit p\u0103catele din copil\u0103rie. Eu, care nu \u0219tiam cum se face spovedania, \u00eencurajat de P\u0103rinte, am spus tot ce-am f\u0103cut!\u201d.<\/p>\n Iat\u0103 \u0219i cum a povestit P\u0103rintele acela\u0219i moment: \u201eC\u00e2nd a intrat pe u\u0219\u0103 fratele Daniel, cu ochii lui at\u00e2t de lumino\u0219i \u0219i dorind sincer s\u0103 afle adev\u0103rul, l-am \u00eendr\u0103git pe loc \u0219i mi-am zis: \u00abArsenie, acum s\u0103 te v\u0103d! B\u0103iatul acesta sincer e pus pe \u00eentreb\u0103ri, ce-ai s\u0103 faci? Vrea s\u0103 \u0219tie, s\u0103 nu-l pierzi! Dac\u0103-l convingi, l-ai c\u00e2\u0219tigat!\u00bb Mi-am zis: Doamne, tu ai zis: \u00abC\u00e2nd ve\u021bi fi \u00eentreba\u021bi, nu v\u0103 g\u00e2ndi\u021bi la ce ve\u021bi r\u0103spunde, c\u0103-n acel ceas Duhul Sf\u00e2nt v\u0103 va da vou\u0103 cuv\u00e2nt\u2026\u00bb. A\u0219a c\u0103, mi-am f\u0103cut cruce \u0219i i-am r\u0103spuns. Tat\u0103, mare este puterea Sfintei Cruci. \u00centreb\u0103rile veneau ca o avalan\u0219\u0103, \u00een termeni complica\u021bi \u0219i grei, trebuia s\u0103 fii avizat ca s\u0103-i \u00een\u021belegi, dar \u0219i r\u0103spunsurile au fost pe m\u0103sur\u0103. \u00cen pu\u0219c\u0103rie am spovedit savan\u021bi de tot felul, dar cea mai grea spovedanie din via\u021ba mea a fost cea a fratelui Daniil. C\u00e2nd a-nceput s\u0103 se spovedeasc\u0103, nu-l mai puteam opri din pl\u00e2ns, ca s\u0103-n\u021beleg ce-mi spune, c\u0103 se \u00eeneca de sughi\u021buri; dar, cu mila bunului Dumnezeu, l-am \u00een\u021beles perfect. C\u00e2nd l-am dezlegat, n-am v\u0103zut om mai fericit!\u201d.<\/p>\n Via\u021ba lui Daniel Turcea s-a schimbat total de la momentul spovedaniei. Peste doi ani, a intrat la Facultatea de Teologie, dar apoi a fost diagnosticat cu leucemie. \u00cen spital, pe patul de suferin\u021b\u0103, a fost un \u00eenfl\u0103c\u0103rat propov\u0103duitor al credin\u021bei, a scris poezii religioase, a \u00eentors eretici la ortodoxie.<\/p>\n \u201eCe minune mai mare dec\u00e2t c\u0103 sunt \u00een via\u021b\u0103?\u201c<\/strong><\/p>\n Anii de \u00eenchisoare, paisprezece la num\u0103r, au fost ani de intens\u0103 preg\u0103tire duhovniceasc\u0103; ca aurul \u00een topitoare, a\u0219a au fost l\u0103muri\u021bi cei care au purtat o cruce deosebit de grea \u00een \u00eenchisorile din perioada comunist\u0103. A\u0219a cum d\u0103dea m\u0103rturie P\u0103rintele, singura modalitate de a \u00eenl\u0103tura \u201eghimpele\u201d suferin\u021bei de neimaginat era rug\u0103ciunea, leg\u0103tura ne\u00eentrerupt\u0103 cu Dumnezeu. Avea doar dou\u0103zeci \u0219i cinci de ani, iar rug\u0103ciunea sa era de o profunzime \u0219i o t\u0103rie care deranjau duhurile potrivnice. \u201eM\u0103 retr\u0103geam \u00een podul cl\u0103dirii \u0219i m\u0103 rugam profund\u2026 iar diavolul m\u0103 tortura cumplit. S-a \u00eenf\u0103\u021bi\u0219at de mai multe ori \u00een fa\u021ba mea \u0219i acolo m-am luptat cu el. Da, m-am t\u0103v\u0103lit cu el ore \u00eentregi\u201d.<\/p>\n \u00cen iarna anului 1963, P\u0103rintele Arsenie Papacioc se afla \u00eenchis ca de\u021binut politic \u00een \u00eenchisoarea de la Aiud, unde comandant era colonelul Gheorghe Cr\u0103ciun. A tr\u0103it atunci o experien\u021b\u0103 pe care nu \u0219i-o putea explica. \u201e<\/em>Ce minune mai mare dec\u00e2t c\u0103 sunt \u00een via\u021b\u0103?\u201c,<\/em> spunea adeseori duhovnicul. Considerat element periculos pentru credin\u021ba sa nestr\u0103mutat\u0103 \u00een Dumnezeu, P\u0103rintele Arsenie era tot timpul propus pentru izolare: ba pentru c\u0103 nu-\u0219i \u00eencheiase nasturii la hain\u0103 (trei zile de izolare), ba pentru c\u0103 a fost g\u0103sit culcat cu un picior \u00een pat (zece zile de izolare), sau chiar dormind rezemat de lateralele patului (zece zile de izolare), sau pentru c\u0103 f\u0103cea propagand\u0103 religioas\u0103 \u00een celul\u0103 (tot zece zile). \u201eAu \u00eencercat foarte mult s\u0103 m\u0103 distrug\u0103. M\u0103 b\u0103gau la r\u0103citor cu zilele. Mi s-au \u00eent\u00e2mplat lucruri extraordinare acolo. Era a\u0219a o suferin\u021b\u0103 \u0219i o durere c\u0103 nici nu te mai g\u00e2ndeai c\u0103 o s\u0103 scapi viu\u201c, <\/em>m\u0103rturisea P\u0103rintele.<\/p>\n La 24 decembrie 1963, \u00een ajunul Cr\u0103ciunului, P\u0103rintele Arsenie Papacioc a primit zece zile de izolare cu regim sever. Avea vina c\u0103 vorbea a\u0219a tare despre Dumnezeu, \u00eenc\u00e2t se auzea perfect pe coridor \u0219i \u00een celulele vecine. Afar\u0103 era un ger n\u0103prasnic, iar dup\u0103 trei zile, P\u0103rintele era a\u0219a de sl\u0103bit \u00eenc\u00e2t n-a mai rezistat \u0219i s-a a\u0219ezat pe jos, pe cimentul rece al celulei, ceea ce \u00eensemna moarte sigur\u0103. \u201eAjunsesem la un a\u0219a moment c\u0103 a\u0219teptam s\u0103 v\u0103d cum \u00eemi iese sufletul din trup. Eram con\u0219tient p\u00e2n\u0103 \u00een ultima clip\u0103. Atunci s-a \u00eent\u00e2mplat ceva ce nu poate fi spus \u00een cuvinte\u201c, istorisea P\u0103rintele. A sim\u021bit cum \u201eCineva\u201cl-a tras de picioare \u0219i i-a spus: \u201eScoal\u0103-te, Arsenie, dac\u0103 vrei s\u0103 nu mori! Aici nu se doarme! Vremea ta \u00eenc\u0103 nu a venit\u201c. Cu un efort supraomenesc, P\u0103rintele s-a urcat pe marginea tinetei, singurul obiect de \u201emobilier\u201c al celulei de pedeaps\u0103, \u0219i a r\u0103mas a\u0219a \u00een \u00eentuneric, r\u0103bd\u00e2nd soarta.<\/p>\n Era o noapte ad\u00e2nc\u0103, iar de\u021binu\u021bii din izolatoare se chinuiau s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een via\u021b\u0103. So\u021bia colonelului Cr\u0103ciun, comandantul \u00eenchisorii din Aiud, a avut un co\u0219mar. S-a trezit din somn \u0219i i-a spus so\u021bului ei: \u201eDu-te \u0219i f\u0103 ceva cu cei pe care-i ai sub paz\u0103, c\u0103 nu \u0219tiu, eu sau ei, dar o s\u0103 murim de frig\u201d. Colonelul a plecat buimac spre sec\u021bii. A deschis u\u0219ile celulelor de pedeaps\u0103, iar \u00een prima a g\u0103sit doi tineri \u00eembr\u0103ca\u021bi doar \u00een c\u0103ma\u0219\u0103 care tremurau de frig. Era Arsenie Papacioc \u0219i un tovar\u0103\u0219 de suferin\u021b\u0103, Marin Naidim, pe care gardienii i-l b\u0103gaser\u0103 \u00een celul\u0103. Colonelul a dat dispozi\u021bie ca de\u021binu\u021bii de la izolare s\u0103 fie trimi\u0219i la celule. Cr\u0103ciun nu fusese l\u0103sat de Dumnezeu s\u0103 fac\u0103 a\u0219a o crim\u0103, \u0219i \u00een noaptea sf\u00e2nt\u0103 al c\u0103rei nume \u00eel purta.<\/p>\n \u201eZarca, unde m\u0103 b\u0103gau mereu, era o \u00eenchisoare \u00een \u00eenchisoare. \u00centr-un an, de Cr\u0103ciun, m-au b\u0103gat la izolare, \u00eentr-o celul\u0103 f\u0103r\u0103 nimic pe jos, f\u0103r\u0103 pat, \u00eentr-un frig groaznic. Am g\u0103sit acolo un bo\u021b de m\u0103m\u0103lig\u0103 muceg\u0103it\u0103 \u0219i l-am m\u00e2ncat. Era Cr\u0103ciunul \u0219i am zis: \u00abIat\u0103 ce cozonac mi-a fost dat mie\u00bb. Poate e greu s\u0103 crede\u021bi, dar eram fericit. C\u0103 \u0219tiam pentru ce suf\u0103r. Nu eram acolo aiurea, ci pentru numele Domnului sufeream\u201c, avea s\u0103 povesteasc\u0103 P\u0103rintele \u00eenv\u0103\u021b\u0103ceilor s\u0103i.<\/p>\n Acestea au fost c\u00e2teva f\u0103r\u00e2me din tr\u0103irile de tain\u0103 ale P\u0103rintelui Arsenie, c\u00e2teva dintre experien\u021bele ce i-au \u201esc\u0103pat\u201d p\u0103rintelui spre \u00eent\u0103rirea noastr\u0103, spre a-l \u00een\u021belege, pe c\u00e2t posibil, \u00een adev\u0103rata lui statur\u0103 duhovniceasc\u0103. \u00cen fapt, minunile pe care noi le v\u00e2n\u0103m la P\u0103rin\u021bii cu via\u021b\u0103 sf\u00e2nt\u0103, nu sunt nimic mai mult dec\u00e2t firescul lor, firescul vie\u021bilor lor tr\u0103ite la \u00een\u0103l\u021bimea Evangheliei, a poruncilor lui Dumnezeu; nu sunt dec\u00e2t pregustarea \u00cemp\u0103r\u0103\u021biei lui Dumnezeu, care se face \u00eenc\u0103 din via\u021ba aceasta.<\/p>\n Din Sorin Alpetri, \u201e\u00centre timp \u0219i ve\u0219nicie.<\/em><\/p>\n Via\u021ba P\u0103rintelui Arsenie Papacioc\u201d <\/em>(Ed. Accent Print, 2015)<\/em><\/p>\n <\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":" O \u00eentrebare care i se punea \u00een mod constant P\u0103rintelui Arsenie era aceea dac\u0103, dat\u0103 fiind experien\u021ba bogat\u0103 a vie\u021bii sale, cu ani grei de \u00eenchisoare \u0219i cu perioade de retragere \u00een pustie, nu cumva s-a f\u0103cut vreo minune cu el. P\u0103rintele evita cu dib\u0103cie un r\u0103spuns direct, apreciind \u00eentrebarea a fi mai mult de … <\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"image","meta":{"ngg_post_thumbnail":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[21],"tags":[],"class_list":{"0":"entry","1":"post","2":"publish","3":"author-stefan","4":"post-17030","6":"format-image","7":"category-martiri-romani-contemporani","8":"post_format-post-format-image","9":"has-format"},"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17030","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17030"}],"version-history":[{"count":1,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17030\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17031,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17030\/revisions\/17031"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17030"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17030"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17030"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}![\"\"](\"https:\/\/familiaortodoxa.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/07\/Arsenie-papacioc1-denoise-enhance-4x-faceai-1-683x1024.jpg\")
<\/figure>\n<\/div>\n<\/div>\n