![\"\"](\"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-content\/uploads\/2024\/02\/image-2018-01-11-22218753-41-ziua-culturii-nationale-2018.jpg\")
<\/a>Discursul \u021binut de prof. Ioan-Aurel Pop, pre\u0219edintele Academiei Rom\u00e2ne, \u00een Aula Academiei, cu ocazia Zilei Culturii Na\u021bionale:\n\u201cZiua Culturii Na\u021bionale ne duce \u00eentotdeauna cu g\u00e2ndul la acei care au f\u0103urit cultura rom\u00e2neasc\u0103, la cei care au rostit versuri \u0219i le-au \u0219i c\u00e2ntat \u00een rom\u00e2ne\u0219te, pe c\u00e2mp, la hor\u0103 ori la biseric\u0103, la cei care au scris primii \u00een limba noastr\u0103 \u0219i apoi la cei care au ilustrat domeniile de crea\u021bie spiritual\u0103, de la beletristic\u0103 p\u00e2n\u0103 la istoriografie \u0219i de la folclor p\u00e2n\u0103 la \u0219tiin\u021bele exacte. Membrii \u0219i cercet\u0103torii Academiei Rom\u00e2ne au studiat temeinic, de la 1866 \u00eencoace, aceste teme l\u0103muritoare pentru forma mentis pe care o avem, adic\u0103 pentru felul nostru de a fi rom\u00e2ni.
\nFire\u0219te, sunt unii porni\u021bi pe polemici chiar \u0219i de Ziua Culturii Na\u021bionale. De ce s\u0103 fie na\u021bional\u0103? S\u0103 fie na\u021bional\u0103 ziua (\u201eZiua Na\u021bional\u0103 a Culturii\u201d) ori s\u0103 fie na\u021bional\u0103 cultura (\u201eZiua Culturii Na\u021bionale\u201d)? De ce s\u0103 fie Eminescu, fiindc\u0103 el a iubit prea mult na\u021biunea rom\u00e2n\u0103 \u0219i nu a respectat standardele europene actuale referitoare la str\u0103ini? Sau, dincolo de \u00eentreb\u0103ri, unii cred c\u0103 ar fi mai bine, \u00een spiritul neomarxismului, al \u201eprogresismului\u201d, al deconstructivismului \u0219i globalismului, s\u0103 radiem orice referire la na\u021biune \u0219i la Eminescu, s\u0103 ne topim cu to\u021bii \u00eentr-o mas\u0103 inform\u0103, s\u0103 ne ignor\u0103m antecesorii \u0219i crea\u021biile lor, imit\u00e2nd \u201ecorectitudinea politic\u0103\u201d, inventat\u0103 tocmai c\u0103 s\u0103 arunce \u00een neant experien\u021ba istoric\u0103 a popoarelor, s\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103 criteriul meritului cu felurite discrimin\u0103ri nocive. Dar v\u0103 propun ca ast\u0103zi s\u0103 uit\u0103m aceste nefericite derapaje \u0219i s\u0103 ne cufund\u0103m pentru o clip\u0103 \u00een lumea acelor \u201epoe\u021bi ce-au scris o limb\u0103 ca un fagure de miere\u201d \u0219i s\u0103 privim \u201ezilele de-aur a scripturelor rom\u00e2ne\u201d.
\nAstfel, din aceste scripturi afl\u0103m c\u0103 acum mai bine de dou\u0103 milenii, la Tomis, \u00een vechea Sci\u021bie Mic\u0103, devenit\u0103 parte a Moesiei romane, pedepsitul poet Ovidiu, \u00ee\u0219i scria \u201eTristele\u201d \u0219i \u201ePonticele\u201d, scrisorile sale melancolice de pe malul M\u0103rii Negre: Ut sumus in Ponto, ter frigore constitit Ister,\/ Facta est Euxini dura ter unda maris.\/ At mihi iam videor patria procul esse tot annis, Dardana quot Graio Troia sub hoste fuit. Pe rom\u00e2ne\u0219te, versurile acestea ar suna a\u0219a: \u201eDe c\u00e2nd m\u0103 aflu-\u00een Pont \u00eensingurat\/ De trei ori Istrul a-\u00eenlemnit de ger\/ \u0218i undele de Mare-au \u00eenghe\u021bat.\/ Dar mie mi se pare c\u0103-s stingher,\/ De patrie departe m\u0103 petrec\/ De-at\u00e2\u021bia ani c\u00e2\u021bi Troia s-a \u021binut,\/ Amenin\u021bat\u0103 de du\u0219manul grec,\/ C\u0103lcat\u0103 de nimicitorul cnut.\u201d (Tristele, V.10.1-4). Trei ani de exil \u00eei p\u0103reau poetului a fi fost zece ani. Avea s\u0103 scrie cu greu, dup\u0103 al\u021bi ani de chin, \u201eo c\u0103r\u021bulie\u201d de poezii \u00een limba getic\u0103, din p\u0103cate pierdut\u0103. Dar versurile latine\u0219ti f\u0103cute de Ovidiu pe \u021b\u0103rmul M\u0103rii Negre, la Constan\u021ba, au r\u0103mas \u00een patrimoniul culturii universale.
\nPe la anul 124 d. Hr., adic\u0103 acum 1900 de ani, \u00eemp\u0103ratul Romei Hadrianus crea \u00een Dacia primele ora\u0219e cu rang de municipiu, de la Dun\u0103re p\u00e2n\u0103 pe Some\u0219uri. Ele aveau s\u0103 devin\u0103, prin \u0219colile publice deschise acolo, focare de cultur\u0103 \u0219i, natural, de alfabetizare a daco-romanilor. Dacia a f\u0103cut parte din cel mai mare (\u00eentins pe trei continente), mai prosper \u0219i mai civilizat stat al lumii de-atunci.
\n\u00cen perioada migra\u021biilor, episcopul got Wulfila a tradus Biblia \u00een limba sa germanic\u0103 printre ge\u021bi \u0219i a predicat la Dun\u0103rea de Jos \u00een greac\u0103, gotic\u0103 \u0219i latin\u0103, ultima limb\u0103 fiind destinat\u0103 \u00een\u021belegerii daco-romanilor, afla\u021bi atunci pe cale de cre\u0219tinare.
\nPe la 587 (adic\u0103 acum aproape un mileniu \u0219i jum\u0103tate, s-ar fi rostit de c\u0103tre latinofonii din nordul Balcanilor primele cuvinte \u00een limba rom\u00e2n\u0103: Torna, torna, fratre!, adic\u0103 \u201e(\u00cen)toarn\u0103-te, (\u00een)toarn\u0103-te, frate! Ar fi aceasta prima m\u0103rturie de limb\u0103 rom\u00e2n\u0103 arhaic\u0103 ori de str\u0103rom\u00e2n\u0103. Istorice\u0219te nu este de mirare, fiindc\u0103 poporul rom\u00e2n \u0219i limba rom\u00e2n\u0103 se aflau \u00een ultima etap\u0103 a form\u0103rii lor, finalizat\u0103 pe la anii 750-800 d. Hr. (la fel cu popoarele romanice fr\u0103\u021be\u0219ti).
\nLimba a fost mereu, la toate popoarele vechi, marca principal\u0103 a na\u021bionalit\u0103\u021bii lor, iar rom\u00e2nii nu au f\u0103cut excep\u021bie.
\nAcum 650 de ani, \u00een anul 1374, chiar \u00een momentul \u00een care o oaste ungureasc\u0103 era preg\u0103tit\u0103 s\u0103 atace Moldova, papa Grigore al XI-lea se adresa regelui Ludovic I \u0219i celor doi arhiepiscopi ai Ungariei (de Strigoniu \u0219i de Calocea), cer\u00e2ndu-le s\u0103 accepte crearea unei episcopii proprii pentru \u201eo anumit\u0103 parte a mul\u021bimii na\u021biunii rom\u00e2nilor\u201d (certa pars multitudinis nationis Wlachonum) \u201ecare locuiau \u00een apropierea hotarelor Regatului Ungariei, spre t\u0103tari\u201d (qui circa metas Regni Ungarie versus Tartaros commorantes) \u0219i care, de\u0219i \u201etr\u0103iau dup\u0103 ritul \u0219i schisma grecilor\u201d (secundum ritus et scisma Grecorum vivebant), fuseser\u0103 atra\u0219i \u00een parte \u201ela adev\u0103rul sfintei credin\u021be catolice\u201d (ad sacre fidei catholice veritatem), prin str\u0103dania zisului rege. Motiva\u021bia acestei ini\u021biative papale de creare a unei biserici catedrale cu episcop propriu pentru rom\u00e2ni este surprinz\u0103toare: ace\u0219ti rom\u00e2ni nu erau mul\u021bumi\u021bi de slujba preo\u021bilor unguri (de solo ministerio sacerdotum Ungarorum non sint bene contenti), fapt pentru care cea mai mare parte a lor nu acceptaser\u0103 pasul convertirii. Din punct de vedere logic, motiva\u021bia este fireasc\u0103: pentru succesul oric\u0103rei convertiri la o credin\u021b\u0103, la o doctrin\u0103, la o idee de orice tip este nevoie de dialog, de un efort de convingere, iar acestea nu se pot realiza \u00eentr-o limb\u0103 str\u0103in\u0103 \u0219i necunoscut\u0103 celor viza\u021bi. Ca urmare, papa \u201eporunce\u0219te \u0219i d\u0103 sarcin\u0103\u201d regelui \u0219i celor doi arhiepiscopi ai Ungariei s\u0103 accepte ca \u201eepiscop al mul\u021bimii\u201d acelor rom\u00e2ni pe Antonio de Spoleto, \u201eprofesor\u201d din Ordinul Fra\u021bilor Minori\u021bi, despre care se spunea c\u0103 \u201e\u0219tie limba zisei na\u021biuni\u201d, a rom\u00e2nilor (qui linguam dicte nationis scire asseritur). Se poate ca unii dintre rom\u00e2nii r\u0103s\u0103riteni s\u0103 se fi adresat autorit\u0103\u021bilor ecleziastice (este posibil s\u0103 fi fost vizat direct papa), cer\u00e2nd dialog \u00een limba rom\u00e2n\u0103. R\u0103m\u00e2ne cople\u0219itor acest argument al limbii, adic\u0103 ap\u0103rarea limbii rom\u00e2ne \u00een fa\u021ba intruziunilor apusene, orchestrate de Regatul Ungariei. De aceea, \u0218erban Papacostea nu ezita s\u0103 scrie \u2013 \u00eenc\u0103 de prin anii \u201980 ai secolului trecut \u2013 c\u0103 apari\u021bia limbii ca argument al opozi\u021biei rom\u00e2nilor fa\u021b\u0103 de efortul de supunere a lor prin convertire \u201eera unul din indiciile cele mai puternice ale intr\u0103rii \u00een scen\u0103 a na\u021biunii \u0219i \u00een istoria rom\u00e2neasc\u0103\u201d. Natural, este vorba aici despre na\u021biunea medieval\u0103, a\u0219a cum a fost ea studiat\u0103 \u0219i teoretizat\u0103 \u00een Occident \u0219i \u00een Statele Unite, \u00eencep\u00e2nd cu zorile secolului al XX-lea. Na\u021biunea medieval\u0103 are o serie de deosebiri notabile fa\u021b\u0103 de na\u021biunea modern\u0103. Dar limba este argumentul principal al coeziunii \u0219i pentru na\u021biunile moderne. Prin urmare, \u00een a doua jum\u0103tate a secolului al XIV-lea, unii dintre rom\u00e2ni luptau pentru identitatea lor prin limb\u0103, iar ace\u0219ti \u201eunii dintre rom\u00e2ni\u201d erau rom\u00e2ni moldoveni, ceea ce nu este pu\u021bin lucru.
\nSlavonismul nostru bisericesc ne-a p\u0103strat \u00een plan cultural \u00een aria culturii bizantine, \u00een mijlocul unei mari spiritualit\u0103\u021bi care purta sigiliul \u201eBizan\u021bului dup\u0103 Bizan\u021b\u201d (Nicolae Iorga). Acum aproape cinci secole, Diaconul Coresi \u0219i ucenicii s\u0103i (\u00eentre 1556 \u0219i 1583) au transformat la Bra\u0219ov tiparul slavon \u00een tipar rom\u00e2nesc \u0219i au a\u0219ezat temeliile limbii literare. De-atunci, c\u0103rturarii rom\u00e2ni au \u00eenceput s\u0103 scrie rom\u00e2ne\u0219te sau \u0219i rom\u00e2ne\u0219te. Unul, prea repede uitat uneori, a fost Dosoftei (1624-1693).
\nMitropolit al Moldovei, trecut \u00een r\u00e2ndul sfin\u021bilor de Biserica Ortodox\u0103 Rom\u00e2n\u0103, Dosoftei s-a n\u0103scut \u00een urm\u0103 cu patru sute de ani \u0219i a tr\u0103it \u00eentr-un secol zbuciumat de luptele interne dintre partidele boiere\u0219ti \u0219i de rivalitatea marilor puteri pentru dominarea \u021b\u0103rii sale. A fost poet \u0219i traduc\u0103tor, un adev\u0103rat c\u0103rturar. S-a numit Dimitrie Baril\u0103 \u0219i a venit pe lume la Suceava. A studiat la Ia\u0219i, la Academia Domneasc\u0103 fondat\u0103 la 1640 de Vasile Lupu, cel \u201ecu hire \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103\u201d \u0219i apoi la Liov, dup\u0103 reguli ale umanismului t\u00e2rziu. A \u00eenv\u0103\u021bat greaca, latina, slavona, rusa \u0219i polona. Ajutat de sp\u0103tarul Neculai Milescu, a adus din Rusia o tiparni\u021b\u0103 \u0219i a tip\u0103rit la Mitropolie, \u00een rom\u00e2ne\u0219te, c\u0103r\u021bile liturgice de baz\u0103, promov\u00e2nd folosirea limbii rom\u00e2ne \u00een biseric\u0103. Opera sa principal\u0103 este \u201ePsaltirea \u00een versuri\u201d, carte bisericeasc\u0103 de ritual cu cei 151 de psalmi atribui\u021bi regelui David, parte a Vechiului Testament. Este un monument al limbii rom\u00e2ne, \u00eenceputul poeziei scrise a rom\u00e2nilor \u0219i ilustrare a limbii literare, bazate pe ritmul, rima \u0219i m\u0103sura poeziei populare: \u201eLa apa Vavilonului,\/ Jelind de \u021bara Domnului,\/ Acolo \u0219ezum \u0219i pl\u00e2nsem,\/ La voroava c\u0103 ne str\u00e2nsem\/ De te-a\u0219 putea uita-te,\/ Ierusalime cetate\u201d. Versurile acestea sun\u0103 frumos \u00een \u201elimba vechilor cazanii\u201d (cum ar fi spus p\u0103rintele Alexe Mateevici). Dosoftei a fost, al\u0103turi de cronicari, de Varlaam, de logof\u0103tul Udri\u0219te N\u0103sturel, de stolnicul Constantin Cantacuzino, unul dintre cei mai mari intelectuali rom\u00e2ni ai secolului al XVII-lea, pre\u021buitor al documentelor \u0219i inscrip\u021biilor, con\u0219tient de rolul important al culturii rom\u00e2ne\u0219ti \u00een sud-estul Europei. Pe vremea lui Dosoftei \u0219i a cronicarilor moldoveni, limba noastr\u0103 nu respecta reguli de gramatic\u0103, fiindc\u0103 timpurile verbelor \u0219i formele substantivelor se pliau dup\u0103 logica basmului \u0219i a poeziei populare, \u00een care pl\u00e2nser\u0103m era \u201epl\u00e2nsem\u201d, vorba era voroav\u0103, zicerea era \u201edzicere\u201d ori \u201edicere\u201d, p\u00e2inea era p\u00e2ne, c\u00e2inele era c\u00e2ne pe l\u00e2ng\u0103 \u201eomul ista\u201d (nu \u201eacesta\u201d). Toate aceste forme arhaice erau mai aproape de latina popular\u0103 dec\u00e2t formele literare pe care le-au r\u00e2nduit savan\u021bii ulterior. Vorba rostit\u0103 \u0219i scris\u0103 pe prelingea atunci c\u0103tinel, ca apa micului izvor l\u00e2ng\u0103 care avea s\u0103 se culce apoi ades micul Eminescu.
\nAm vrut s\u0103 \u00eenchei inten\u021bionat cu Dosoftei \u2013 cel n\u0103scut acum patru secole la Suceava, pe c\u00e2nd Moldova se \u00eentindea p\u00e2n\u0103 la Nistru \u2013 ca s\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 avem cultur\u0103 veche rom\u00e2neasc\u0103, c\u0103 lumea nu \u00eencepe cu noi, epigonii, c\u0103, \u00een ciuda detractorilor, marea literatur\u0103 modern\u0103 s-a cl\u0103dit pe antecedente notabile. Numai c\u0103 Ziua Culturii Na\u021bionale nu se poate celebra f\u0103r\u0103 Eminescu. Trebuie s\u0103 ne amintim c\u0103 \u00een 1889, adic\u0103 \u00een urm\u0103 cu 135 de ani, se stingea din aceast\u0103 lume efemer\u0103 copilul n\u0103scut la 15 ianuarie 1850, dar abia atunci, la 15 iunie 1889, \u00eencepea via\u021ba lui etern\u0103, fiindc\u0103 el este cel mai mare spirit pe care l-a n\u0103scut vreodat\u0103 poporul rom\u00e2n. Dac\u0103, el, Eminescu (al\u0103turi de al\u021bi clasici, precum Alecsandri, Creang\u0103, Caragiale, Slavici ori Co\u0219buc), nu este cunoscut \u0219i apreciat \u00een lume cum s-ar cuveni \u0219i dac\u0103 str\u0103in\u0103tatea are o alt\u0103 ierarhie a valorilor intelectuale rom\u00e2ne\u0219ti dec\u00e2t avem noi, \u00een \u021aar\u0103 \u0219i \u00een Republica Moldova, nu este vina lui Eminescu, ci a noastr\u0103. \u0218i, poate, a lumii nedrepte \u00een care tr\u0103im \u0219i \u00een care criteriile de valoare sunt str\u00e2mbe.
\nEminescu avut o capacitate de asimilare ie\u0219it\u0103 din comun \u0219i o putere de judecat\u0103 de profunzimi neatinse de al\u021bii. A tr\u0103it \u00een epoca ridic\u0103rii edificiului statal na\u021bional, dar a criticat dur societatea contemporan\u0103. La 1884 (acum 140 de ani), primind drepturi de autor pentru poeziile trimise la \u201eFamilia\u201d de la Oradea, \u00eei scria lui Iosif Vulcan: \u201eMult stimate domnule \u0219i amice, mul\u021bumesc pentru onorariul trimis \u2013 cel dint\u00e2i pentru lucr\u0103ri literare pe care l-am primit vodat\u0103-n via\u021b\u0103. \u00cen Rom\u00e2nia domne\u0219te demagogia, \u0219i \u00een politic\u0103 \u0219i \u00een literatur\u0103; precum omul onest r\u0103m\u00e2ne aici necunoscut \u00een via\u021ba public\u0103, astfel talentul adev\u0103rat e \u00eenecat de buruiana rea a mediocrit\u0103\u021bilor, a acelei \u0219coale care crede a putea \u00eenlocui talentul prin impertinen\u021b\u0103 \u0219i prin admira\u021bie reciproc\u0103. [\u2026] Te asigur c\u0103 a fost pentru mine o rar\u0103 m\u00e2ng\u00e2iere de-a m\u0103 vedea remunerat dintr-un col\u021b at\u00e2t de dep\u0103rtat al Rom\u00e2niei, din Oradea-Mare \u2026\u201d. Eminescu era profund decep\u021bionat de via\u021ba public\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, dar tr\u0103ia ideea unirii \u0219i vedea Rom\u00e2nia ca \u0219i cum ar fi existat deja. Cu decenii \u00eenainte de 1918, el plasa Oradea \u00een Rom\u00e2nia \u0219i jubila cu g\u00e2ndul la \u201emarele viitor\u201d al \u021b\u0103rii sale.
\nEminescu a fost un vizionar, a creat \u00een spiritul poporului s\u0103u, dar a cunoscut \u0219i armonia popoarelor lumii. El nu a scris pentru un loc \u0219i pentru un timp anume, ci pentru nesf\u00e2r\u0219ire. De aceea, ziua na\u0219terii copilului zburd\u0103tor pe dealurile de la Ipote\u0219ti este ziua fast\u0103 a destinului acestui popor, proclamat\u0103 \u00een chip \u00een\u021belept, \u00een cele dou\u0103 state rom\u00e2ne\u0219ti \u0219i \u00een sufletele rom\u00e2nilor de oriunde, drept Ziua Culturii Na\u021bionale.”<\/p>\n
<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Discursul \u021binut de prof. Ioan-Aurel Pop, pre\u0219edintele Academiei Rom\u00e2ne, \u00een Aula Academiei, cu ocazia Zilei Culturii Na\u021bionale: \u201cZiua Culturii Na\u021bionale ne duce \u00eentotdeauna cu g\u00e2ndul la acei care au f\u0103urit cultura rom\u00e2neasc\u0103, la cei care au rostit versuri \u0219i le-au \u0219i c\u00e2ntat \u00een rom\u00e2ne\u0219te, pe c\u00e2mp, la hor\u0103 ori la biseric\u0103, la cei care au … <\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"image","meta":{"ngg_post_thumbnail":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["entry","post","publish","author-stefan","post-16926","format-image","category-biblioteca","post_format-post-format-image","has-format"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16926","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16926"}],"version-history":[{"count":1,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16926\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16928,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16926\/revisions\/16928"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16926"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16926"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16926"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}