![\"\"](\"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-content\/uploads\/2020\/08\/Zoe-Dumitrescu-Bus\u0326ulenga-Maica-Benedicta.jpg\")
<\/a><\/p>\nEra o zi de august. Duminic\u0103 20. Anul 2005. Asupra Moldovei se ab\u0103tuse potopul. Mai cu seam\u0103 \u00een partea de nord diluviul umflase apele luate sub puterea \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toarelor puhoaie de care pomenea \u00een c\u0103r\u0163ile sale Mihail Sadoveanu. Siretul spumega la Pa\u015fcani, iar partea de jos a t\u00e2rgului, Lunca, se afla cuprins\u0103 de ape. M\u0103 \u00eendreptam cu o echip\u0103 de filmare de la TVR Ia\u015fi spre M\u0103n\u0103stirea V\u0103ratec. Am reu\u015fit, nu cu o ma\u015fin\u0103 amfibie, ci cu omnipotenta noastr\u0103 Dacie, s\u0103 ajungem, nu f\u0103r\u0103 emo\u0163ii, la doamna Zoe Dumitrescu-Bu\u015fulenga. \u00cemplinea atunci, la cap\u0103tul celei de a doua decade a lui august, 85 de ani de via\u0163\u0103. O \u015ftiam mai supus\u0103 ca oric\u00e2nd suferin\u0163elor fizice de tot felul. Le \u00eenfr\u00e2ngea cu puterea g\u00e2ndului, cu mintea ei p\u0103trunz\u00e2nd ca un laser p\u00e2n\u0103-n miezul \u00een\u0163elesurilor a tot ceea ce este via\u0163\u0103 \u015fi dincolo de via\u0163\u0103. Voiam s\u0103 o v\u0103d, s\u0103 o ascult \u015fi s\u0103 m\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc din \u00een\u0163elepciunea c\u0103rturarului \u015fi din parc\u0103 nem\u0103rginita sa cunoa\u015ftere. Tr\u0103geam n\u0103dejde s\u0103 o \u00eenduplec s\u0103 se lase filmat\u0103 \u015fi s\u0103 prindem cu aparatul atmosfera din acea zi aniversar\u0103.<\/p>\n
Eram cu doamna mea Ecaterina. S-a bucurat s\u0103 ne vad\u0103 de parc\u0103 i-ar fi intrat \u00een b\u0103t\u0103tur\u0103 propriii copii. Nu mai vremuia ca la venire \u015fi am r\u0103mas \u00een casa de pe dealul acroplean al V\u0103ratecului aproape toat\u0103 ziua. \u00centre timp au sunat telefoanele cu firitiselile obi\u015fnuite. De la Paris a telefonat dragul Dan H\u0103ulic\u0103, cel care n-a uitat-o o clip\u0103 pe doamna Zoe, p\u0103zitorul devotat \u015fi at\u00e2t de iscusit al memoriei ei spirituale. \u00cen rest nimeni nu i-a c\u0103lcat pragul. C\u00e2t despre autorit\u0103\u0163i, acestea au str\u0103lucit, cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 adeseori \u00een ultima vreme, c\u00e2nd e vorba de adev\u0103ratele noastre valori, prin absen\u0163\u0103. Cu toat\u0103 aceast\u0103 nedreapt\u0103 uitare \u015fi trist\u0103 \u00eensingurare, aniversarea a avut prin simplitatea \u015fi cur\u0103\u0163ia ei \u00een\u0103l\u0163ime, noble\u0163e \u015fi o splendoare particular\u0103. Maica Eufrosina, \u00eengerul s\u0103u p\u0103zitor, v\u0103rul acesteia, Teodor, ucenica, monahia Pimena i-au preg\u0103tit o emo\u0163ionant\u0103 mas\u0103 festiv\u0103. O alt\u0103 c\u0103lug\u0103ri\u0163\u0103, Dionisia, cu glasul de pas\u0103re a cerului, a psalmodiat dumnezeie\u015fte o c\u00e2ntare mai pu\u0163in \u015ftiut\u0103 de La mul\u0163i ani! I s-au al\u0103turat soa\u0163a mea \u015fi mai timid noi, ceilal\u0163i meseni, doar c\u00e2\u0163iva la num\u0103r. \u00cenainte de mas\u0103, doamna Zoe a \u00eencuviin\u0163at s\u0103 se dest\u0103inuiasc\u0103 microfonului. O ascultam \u015fi aveam senza\u0163ia c\u0103 vorbeau ca \u00eentr-o logodn\u0103 c\u0103rturarul \u015fi monahia, cea care intrase de un an \u015fi mai bine \u00een monahism la M\u0103n\u0103stirea Petru Vod\u0103, unde primise numele de Benedicta. Am resim\u0163it acele rostiri drept ni\u015fte m\u0103rturisiri testamentare. Spovedania doamnei Zoe – a maicii Benedicta, din ziua ultimei sale anivers\u0103ri de la M\u0103n\u0103stirea V\u0103ratec, am transcris-o \u0219i parte din aceasta o \u00eencredin\u021b\u0103m tiparului \u00een acest august 2020, c\u00e2nd, la 20 ale lunii, se rostuiesc o sut\u0103 de ani de la venirea pe lume a acestei mari perso\u00adnalit\u0103\u021bi a culturii rom\u00e2ne.<\/p>\n
Necesitatea continuit\u0103\u021bii<\/strong><\/p>\n \u201e\u00cen momentul de fa\u0163\u0103, mai bine zis \u00een ultimii doi ani, am \u0163inut c\u00e2teva conferin\u0163e tinerilor de la Ia\u015fi, de la Alba Iulia, unde am vorbit de trei ori, ar\u0103t\u00e2ndu-le ce \u00eenseamn\u0103 valoarea unei culturi na\u0163ionale, ce important\u0103 este p\u0103trunderea \u00een aceste valori, ce pre\u0163 are \u00een\u0163elegerea continuit\u0103\u0163ii. Pentru c\u0103 aici v\u0103d eu un punct negru, foarte periculos. Nu mai pricepe nimeni necesitatea continuit\u0103\u0163ii \u00een cultur\u0103. Cultura e alc\u0103tuit\u0103, nu?, din etape. Fiecare cultur\u0103 na\u0163ional\u0103 este alc\u0103tuit\u0103 din etape. Fiindc\u0103 eu nu m\u0103 refer la globalizare. Globalizarea \u00een materie de cultur\u0103 nu e posibil\u0103. Eu spun c\u0103 este o utopie. Cum o s\u0103 globalizezi culturile? Fiecare na\u0163iune are identitatea ei specific\u0103. Cum o s\u0103 amesteci \u015fi s\u0103 rezolvi toat\u0103 treaba asta? Niciodat\u0103 n-o s\u0103 se poat\u0103 face. Atunci ne g\u00e2ndim fiecare la propria noastr\u0103 identitate cultural\u0103, pe care trebuie s\u0103 o p\u0103str\u0103m neatins\u0103. Asta se cere s\u0103 \u00een\u0163elegem. Pentru c\u0103, a\u015fa cum zic, etapele se succed \u015fi din una na\u015fte cealalt\u0103. Nu se produc falii \u00eentre etape. \u015ei un asemenea lucru trebuie \u00een\u0163eles de tinerii no\u015ftri \u015fi mai cu seam\u0103 de arti\u015ftii, mai ales de scriitorii, g\u00e2nditorii, plasticienii, muzicienii. Totul se continu\u0103. Nu \u00eencepem s\u0103 contest\u0103m valorile trecutului, pentru c\u0103 noi descindem din ele. Vrem sau nu vrem. Aceasta este eroarea pe care o comit cei tineri. Nu cutare poet n-a l\u0103sat nici o urm\u0103. Ei! contestarea lui Eminescu este de o durere \u015fi gravitate f\u0103r\u0103 seam\u0103n. Contest\u0103m valorile trecutului, B\u0103lcescu am auzit c\u0103 a fost injuriat, \u00eentr-un recent articol al cuiva, c\u0103 ar fi f\u0103cut at\u00e2ta r\u0103u culturii rom\u00e2ne\u015fti. Ei!, bine, cum po\u0163i s\u0103 spui astfel de lucruri? Oamenii de la 1848 au fost cei care au \u00eempins cultura \u00eenainte, ne-au europenizat \u00eentr-un anume fel. S\u0103 nu uit\u0103m asta! G\u00e2ndi\u0163i-v\u0103 la Ion Ghica, care a fost un european admirabil. Ambasador la Londra. Alecsandri – ambasador la Paris. Costache Negri. To\u0163i, boieri sau boierna\u015fi, aveau leg\u0103turi mari cu Occidentul. \u015ei B\u0103lcescu s-a num\u0103rat printre ei. Mi-aduc aminte, s\u0103racul!, scrie \u00eentr-o scrisoare, fericit, am smuls ast\u0103zi o bucat\u0103 de catifea ro\u015fie din tronul lui Louis Philippe. Sunt ni\u015fte realit\u0103\u0163i care ne unesc, ne fac s\u0103 ne sim\u0163im europeni. \u015ei noi contest\u0103m aceste leg\u0103turi. \u015ei Napoleon al III-lea a participat sentimental \u015fi chiar politic la unirea noastr\u0103 din 1859. S\u0103 nu sc\u0103p\u0103m din vedere c\u0103 1848 a avut meritele lui foarte mari. (…)\u201d<\/p>\n
Drumul de apucat<\/strong><\/p>\n \u201eE foarte important s\u0103 preciz\u0103m drumul de apucat de acum \u00eenainte. \u015ei foarte important s\u0103 g\u00e2ndim mai serios la \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt, la Biseric\u0103 \u015fi \u00een primul r\u00e2nd la familie. Nucleul form\u0103rii unei personalit\u0103\u0163i este familia. Or, \u00een clipa \u00een care familia se dizolv\u0103, personalitatea nu se mai poate forma. Nu trebuie s\u0103 ignor\u0103m asta. Este un dat elementar. Nu se spunea, pe vremuri, \u00abn-are \u015fapte ani de acas\u0103\u00bb? Acum nu se mai zice, c\u0103 n-au. De ce? Nu prea mai are nimeni m\u0103car un an de acas\u0103… Nucleul a fost nu numai sl\u0103bit, nu numai risipit, dar tinde s\u0103 dispar\u0103. (…) Dac\u0103 tu nu vii de acas\u0103 \u00een cei \u015fapte ani cu sufletul, sufle\u0163elul c\u00e2t de c\u00e2t modelat, atunci e greu s\u0103 o \u00eenceap\u0103 \u015fcoala chiar de la cap\u0103t cu tine. \u00cens\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntul trebuie, totu\u015fi, eu nu pot s\u0103 spun revizuit, pentru c\u0103 s-a revizuit, dup\u0103 p\u0103rerea mea, \u00eentr-un mod cu totul nepotrivit, s\u0103 revin\u0103 \u00een matc\u0103. \u00cenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntul a devenit pur \u015fi simplu un loc de informa\u0163ii. Nimic formativ. Toate disciplinele, sau cele mai importante, sunt cele care privesc economia, comer\u0163ul, finan\u0163ele \u015fi informatica, tehnica. Nimic altceva. Disciplinele umanistice? Ah! Cine mai \u00eenva\u0163\u0103 latina? Cine mai \u00eenva\u0163\u0103 greaca? Nici nu se mai pune problema. Dimpotriv\u0103, sunt considerate, am impresia, a\u015fa, cu oarecare dispre\u0163. C\u00e2nd am vorbit despre umanismul antichit\u0103\u0163ii clasice grece\u015fti, mi s-a r\u00e2s \u00een nas. \u015ei stau \u015fi m\u0103 g\u00e2ndesc ce se poate \u00eent\u00e2mpla \u00een atari condi\u0163ii.\u201d<\/p>\n
Nevoia \u00een\u0103l\u0163\u0103rii c\u0103tre Cele de Sus<\/strong><\/p>\n\u201eFoarte ciudat! Sunt \u00eemp\u0103r\u0163it\u0103 \u00eentre tot felul de g\u00e2nduri, dup\u0103 direc\u0163ia pe care ar putea-o urma via\u0163a mea de acum \u00eencolo. La neputin\u0163ele fizice am \u015fi fost supus\u0103. Se \u015fi vede. La cele intelectuale, hm! \u00eenc\u0103 lucrurile, h\u00ee! merg destul de bine. La cele spirituale v\u0103d c\u0103 se produc o sporire \u015fi o intensificare. Nu pot s\u0103 spun ciudat\u0103, pentru c\u0103 dac\u0103 a\u015f spune a\u015fa, ar \u00eensemna c\u0103 nu mi-e apropiat\u0103, mi-e foarte apropiat\u0103 \u015fi-mi d\u0103 o mare bucurie l\u0103untric\u0103. Simt din ce \u00een ce mai mult nevoia \u00een\u0103l\u0163\u0103rii c\u0103tre Cele de Sus. C\u0103tre patria noastr\u0103 cea adev\u0103rat\u0103. \u015ei cu at\u00e2t mai mult m\u0103 simt atras\u0103 c\u0103tre Cele de Sus cu c\u00e2t \u00eemprejurul nostru parc\u0103 apare sau se construie\u015fte alt\u0103 lume dec\u00e2t cea \u00een care m-am n\u0103scut \u015fi am tr\u0103it. Este vorba de o lume secularizat\u0103, \u00een care spiritul, din nefericire, e pe cale s\u0103 dispar\u0103, intelectul este \u00een pericol din pricina p\u0103r\u0103sirii c\u0103r\u0163ii, a lecturii; oamenii fiind tenta\u0163i de televizor, \u015fi ceea ce pe vremuri era considerat necuviincios sau, cum spunea Noica, \u00aberau lucruri care nu se c\u0103deau f\u0103cute\u00bb, devin legiferate, atunci \u00een\u0163elege\u0163i c\u0103 mi-e din ce \u00een ce mai greu s\u0103 tr\u0103iesc aici. \u015ei de aceea simt, probabil, nevoia acestui recul de natur\u0103 spiritual\u0103.\u201d<\/p>\n
sursa:ziarullumina.ro<\/p>\n<\/div>\n
<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Era o zi de august. Duminic\u0103 20. Anul 2005. Asupra Moldovei se ab\u0103tuse potopul. Mai cu seam\u0103 \u00een partea de nord diluviul umflase apele luate sub puterea \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toarelor puhoaie de care pomenea \u00een c\u0103r\u0163ile sale Mihail Sadoveanu. Siretul spumega la Pa\u015fcani, iar partea de jos a t\u00e2rgului, Lunca, se afla cuprins\u0103 de ape. M\u0103 \u00eendreptam … <\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"image","meta":{"ngg_post_thumbnail":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["entry","post","publish","author-antonel","post-15879","format-image","category-biblioteca","post_format-post-format-image","has-format"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15879","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15879"}],"version-history":[{"count":1,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15879\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15881,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15879\/revisions\/15881"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15879"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15879"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15879"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}