\n\u015ei g\u00e2ndirilor d\u00e2nd via\u0163\u0103, suferin\u0163ele \u00eentuneci;
\nMii pustiuri sc\u00e2nteiaz\u0103 sub lumina ta fecioar\u0103,
\n\u015ei c\u00e2\u0163i codri-ascund \u00een umbr\u0103 str\u0103lucire de izvoar\u0103!
![\"\"](\"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-content\/uploads\/2020\/01\/image-2020-01-15-23601162-41-eminescu-einstein.jpg\")
<\/a><\/em>De c\u00e2te ori ascult versurile acestea, m\u0103 trece un fior. Eminescu parc\u0103 \u00eemi \u015ftia cele mai ad\u00e2nci g\u00e2nduri \u015fi vise. S\u0103 fi fost el al\u0103turi de mine la L\u0103pu\u015fata, satul \u00een care am copil\u0103rit? S\u0103 fi v\u0103zut acolo Luna deasupra Cernei care curge? S\u0103 fi privit el din dep\u0103rtare luminile caselor din G\u0103tejei, satul de peste Cerna? S\u0103 fi v\u0103zut el Luna str\u0103lucind deasupra p\u0103durii din deal ? S\u0103 fi descoperit \u015fi el izvoarele ascunse ale p\u0103durii, acolo unde apa \u00eenghea\u0163\u0103 iarna iar copacii par crescu\u0163i direct din ghea\u0163\u0103 ? S\u0103 fi p\u00e2ndit \u015fi el c\u0103prioarele dup\u0103 urmele l\u0103sate \u00een z\u0103pad\u0103?<\/p>\nEminescu este fratele meu, al t\u0103u, al tuturor celor care vorbim \u015fi \u00een\u0163elegem limba rom\u00e2n\u0103. Un frate care nu numai c\u0103 a st\u0103p\u00e2nit la perfec\u0163iune limba rom\u00e2n\u0103, dar a fost \u015fi m\u0103cinat de \u00eentreb\u0103rile noastre fundamentale : pe ce lume tr\u0103im, unde mergem?<\/p>\n
Ca s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 ceasul cosmic, Eminescu a apelat nu numai la istorie sau filozofie, dar \u015fi la \u015ftiin\u0163\u0103. Asta \u0219tiu \u0219i cititorii mei, pentru c\u0103 vin adesea la mine cu diferite versuri ale lui Eminescu, spun\u00e2ndu-mi : \u00ab Iat\u0103, Cristi, versul \u0103sta, nu descrie el dilatarea timpului, a\u015fa cum a descoperit-o Einstein ? Poezia \u00ab La steaua \u00bb nu con\u0163ine teoria luminii descris\u0103 de Einstein? Oare s\u0103 fi descoperit Eminescu teoria lui Einstein, cu c\u00e2teva zeci de ani \u00eenaintea lui?<\/p>\n
\u00cen urm\u0103 cu c\u00e2\u0163iva ani, \u00eentrebarea a luat o turnur\u0103 dramatic\u0103, atunci c\u00e2nd un profesor de fizic\u0103 a atras aten\u0163ia c\u0103 un manuscris al lui Eminescu con\u0163ine celebra formula E=mc2, a lui Einstein. Am verificat \u015fi eu manuscrisul \u015fi chiar a\u015fa e ! Am r\u0103mas mirat. Oare ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ? C\u00e2te dintre intui\u0163iile lui Einstein preced teoria relativit\u0103\u0163ii ? A\u015fa c\u0103 am plecat \u00eentr-o c\u0103utare a c\u0103rei poveste este aici.<\/p>\n
Ceea ce am remarcat imediat a fost respectul lui Eminescu pentru oamenii de \u015ftiin\u0163\u0103, pentru dasc\u0103li, pentru cei care caut\u0103 \u015fi aduc cunoa\u015fterea. S\u0103 citim, de exemplu, din Scrisoarea I :<\/p>\n
Iar colo b\u0103tr\u00e2nul dasc\u0103l cu-a lui hain\u0103 roas\u0103-n coate,\/ \u00centr-un calcul f\u0103r\u0103 cap\u0103t tot socoate \u015fi socoate.<\/em><\/p>\n iar mai departe:<\/p>\n Precum Atlas \u00een vechime sprijinea cerul pe um\u0103r Iat\u0103 cum \u015fi Eminescu, ca un veritabil elev al \u015fcolii lui Pitagora, \u00een\u0163elege valoarea numerelor. El \u015ftie care este esen\u0163a cunoa\u015fterii \u015ftiin\u0163ifice: matematica. F\u0103r\u0103 matematic\u0103 nu exista fizic\u0103, chimie sau biologie. Sau, ca s\u0103 \u00eel cit\u0103m pe Einstein: \u201cMatematica pur\u0103 este, \u00een felul ei, poezia ideilor logice\u201d.<\/p>\n De aceea, Eminescu a c\u0103utat cu asiduitate informa\u0163ia \u015ftiin\u0163ific\u0103. Urmele c\u0103ut\u0103rilor sale se g\u0103sesc \u00een poezii, cum sunt urm\u0103toarele versuri din poezia \u00ab Feciorul de \u00eemp\u0103rat f\u0103r\u0103 de stea \u00bb:<\/p>\n Cum Dumnezeu cuprinde cu via\u021ba lui cereasc\u0103 \u201cAtomul nez\u0103rit\u201d la care se refer\u0103 Eminescu este dovada indirect\u0103 a audierii cursurilor marelui fizician Ludwig Boltzman, pe c\u00e2nd acesta era la Viena. Da, pe vremea aceea, nimeni nu dovedise existen\u0163a atomilor, iar Boltzman \u015fi-a f\u0103cut un scop al vie\u0163ii din asta. Din p\u0103cate, Eminescu a fost printre pu\u0163inii care l-au crezut. Mai t\u00e2rziu, Boltzman a avut o moarte trist\u0103, \u00eenainte ca propria contribu\u0163ie s\u0103 fie recunoscut\u0103 de comunitatea \u015ftiin\u0163ific\u0103. Abia Albert Einstein, \u00een 1905, dovede\u015fte f\u0103r\u0103 putin\u0163\u0103 de t\u0103gad\u0103 existen\u0163a atomilor, iar contribu\u0163ia lui Boltzman este recunoscut\u0103. La steaua care-a r\u0103s\u0103rit Frumos, adev\u0103rat \u015fi simplu. Totu\u015fi, \u00eemi pare r\u0103u s\u0103 v\u0103 dezam\u0103gesc, dar versurile de mai sus nu au leg\u0103tur\u0103 cu relativitatea lui Einstein, ci doar cu viteza finit\u0103 a luminii. Aceasta, \u00eens\u0103, era cunoscut\u0103 \u015fi m\u0103surat\u0103 cu 150 de ani \u00eenaintea lui Eminescu, de fizicianul danez Ole Romer. De fapt, Romer a folosit chiar \u00eent\u00e2rzierea razelor luminoase pentru a calcula viteza luminii, atunci c\u00e2nd a observat cu telescopul sateli\u0163ii planetei Jupiter. Eminescu \u015ftia deci despre efectul de \u00eent\u00e2rziere a luminii. Marea lui reu\u015fit\u0103 este s\u0103 \u00eel pun\u0103 magistral \u00een versuri, atunci c\u00e2nd vorbe\u015fte despre o stea:<\/p>\n Poate de mult s-a stins \u00een drum Icoana stelei ce-a murit Ce frumos spus! \u201cAzi o vedem \u015fi nu e\u201d. Dac\u0103 a\u0163i urm\u0103rit \u015ftirile, asta se poate \u00eent\u00e2mpla chiar azi pe cer! Astfel, \u00een constela\u0163ia Orion se g\u0103se\u015fte o stea ro\u015fiatic\u0103, pe numele ei Betelgeuse. O vede\u0163i cu ochiul liber, e u\u015for de recunoscut. Este o super-gigant\u0103 ro\u015fie, despre care se \u015ftie c\u0103 va exploda \u015fi va disp\u0103rea apoi de pe cer.<\/p>\n Astronomii au m\u0103surat, \u00een ultimii trei ani, varia\u0163ii puternice \u00een intensitatea luminii sale. Asta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 Betelgeuse va exploda pe cer c\u00e2t de cur\u00e2nd, doar c\u0103 nimeni nu \u015ftie c\u00e2nd. C\u00e2nd o va face, lumina exploziei o va egala pe cea a Lunii, iar explozia se va vedea \u015fi \u00een timpul zilei, mai multe zile la r\u00e2nd.<\/p>\n Aten\u0163ie \u00eens\u0103, momentul c\u00e2nd vedem explozia pe cer nu este \u015fi momentul c\u00e2nd steaua a explodat! Pentru c\u0103 Betelgeuse se afl\u0103 la 500 de ani lumin\u0103, explozia a avut loc \u00een urm\u0103 cu 500 de ani fa\u0163\u0103 de momentul c\u00e2nd se vede ea pe cer! De aceea, se poate ca steaua Betelgeuse s\u0103 fi explodat deja pe cer, iar noi s\u0103 nu vedem \u00eenc\u0103 explozia, pentru c\u0103 lumina ei nu a ajuns la noi. Tot ceea ce vedem este \u201cicoana stelei\u201d. Exact a\u015fa cum zice Eminescu: \u201cAzi o vedem, \u015fi nu e.\u201d<\/p>\n Dac\u0103 poezia \u201cLa steaua\u201d nu con\u0163ine elemente ale teoriei relativit\u0103\u0163ii, poezia \u201cLuceaf\u0103rul\u201d pare c\u0103 da. S\u0103 citim:<\/p>\n Porni luceaf\u0103rul. Cre\u015fteau Un cer de stele dedesubt, Cum adic\u0103, \u201c\u015ei c\u0103i de mii de ani treceau \/ \u00cen tot at\u00e2tea clipe\u201d? <\/em>Asta sugereaz\u0103 o c\u0103l\u0103torie de mii de ani lumin\u0103, care pentru Luceaf\u0103r dureaz\u0103 c\u00e2teva clipe. \u00cen teoria relativit\u0103\u0163ii, efectul poart\u0103 numele de dilatarea timpului: cu c\u00e2t c\u0103l\u0103torim cu o vitez\u0103 mai apropiat\u0103 de viteza luminii, cu at\u00e2t timpul va trece mai \u00eencet pentru noi. Astfel, vom ajunge s\u0103 c\u0103l\u0103torim distan\u0163e de mii de ani lumin\u0103, fiind \u00eenc\u0103 tineri.<\/p>\n Numai c\u0103, la o privire mai atent\u0103, nu asta s-a \u00eent\u00e2mplat cu Luceaf\u0103rul. El nu a c\u0103l\u0103torit mii de ani lumin\u0103 cu o vitez\u0103 apropiat\u0103 de viteza luminii, pentru c\u0103 \u00een acest fel c\u0103l\u0103toria ar fi durat mii de ani (chiar dac\u0103 pentru el ar fi durat c\u00e2teva clipe). C\u00e2nd s-ar fi \u00eentors, Luceaf\u0103rul nu ar mai fi g\u0103sit-o pe C\u0103t\u0103lina \u00een via\u021b\u0103, deoarece trecuse prea mult timp.<\/p>\n Poezia ne spune, \u00eens\u0103, c\u0103 pentru C\u0103t\u0103lina au trecut c\u00e2teva zile sau s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. De aceea, Luceaf\u0103rul nu a mers cu o vitez\u0103 egal\u0103 cu cea a luminii, ci cu una care a dep\u0103\u015fit cu mult viteza luminii. Iar asta nu este posibil \u00een teoria relativit\u0103\u0163ii. Se-n\u0163elege c\u0103 atunci trebuie s\u0103 ne desp\u0103r\u0163im pentru totdeauna; c\u0103ci, \u00een spa\u0163ii dorite, ziua va fi secol, \u015fi c\u00e2nd te vei \u00eentoarce nu vei mai g\u0103si pe Ruben, ci un alt om, analog cu mine, pe care \u00eens\u0103 u\u015for \u00eel vei g\u0103si.<\/p>\n Cum adic\u0103, \u201c\u00een spa\u0163ii dorite, ziua va fi secol\u201d? V\u0103 aduce\u0163i aminte de filmul Interstellar? Cum mergeau astronau\u0163ii l\u00e2ng\u0103 gaura neagr\u0103 c\u00e2teva ore, iar \u00een dep\u0103rtare treceau c\u00e2\u0163iva ani? Acesta este un efect al dilat\u0103rii timpului, prezis de Einstein: \u00een jurul obiectelor masive, timpul trece mai \u00eencet.<\/p>\n La fel se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u015fi \u00een spa\u0163iile vizitate de c\u0103l\u0103torul eminescian : acolo, o zi este c\u00e2t un secol. C\u00e2nd se \u00eentoarce la locul de plecare, unde se afl\u0103 Ruben, vor fi trecut secole. Ruben este fie mult \u00eemb\u0103tr\u00e2nit, fie transformat \u00een altceva. De data aceasta, s\u0103 recunoa\u015ftem, Eminescu a avut intui\u0163ia corect\u0103.<\/p>\n Nuvela \u201cS\u0103rmanul Dionis\u201d are \u015fi alte elemente care se potrivesc foarte bine cu g\u00e2ndirea lui Einstein. Iat\u0103, de exemplu, urm\u0103torul paragraf:<\/p>\n S\u0103 ne-nchipuim lumea redus\u0103 la dimensiunile unui glonte, \u015fi toate celea din ea sc\u0103zute \u00een analogie, locuitorii acestei lumi, presupun\u00e2ndu-i dota\u0163i cu organele noastre, ar pricepe toate celea absolut \u00een felul \u015fi \u00een propor\u0163iunile \u00een care le pricepem noi. S\u0103 ne-o \u00eenchipuim \u00eenmiit de mare \u2015 acela\u015fi lucru. Cu propor\u0163iuni neschimbate o lume \u00eenmiit de mare \u015fi alta \u00eenmiit de mic\u0103 ar fi pentru noi tot at\u00e2t de mare. \u015ei obiectele ce le v\u0103d; c\u00e2t de mari sunt ele absolut? Cine \u015ftie dac\u0103 nu tr\u0103im \u00eentr-o lume microscopic\u0103 \u015fi numai f\u0103ptura ochilor no\u015ftri ne face s-o vedem \u00een m\u0103rimea \u00een care o vedem?<\/em><\/p>\n Eminescu ne spune clar c\u0103, \u00eentr-un univers \u00een care nu avem o referin\u0163\u0103 a lungimii, nu \u015ftim dac\u0103 un obiect e mare sau mic. F\u0103r\u0103 o referin\u0163\u0103 absolut\u0103, spa\u0163iul este relativ, o idee care st\u0103 la baza teoriei relativit\u0103\u0163ii a lui Einstein.<\/p>\n Deosebirea dintre Einstein \u015fi Eminescu este c\u0103 primul a fost ghidat de logic\u0103, matematic\u0103 \u015fi experimente \u00een c\u0103ut\u0103rile sale, dar tot ele i-au \u015fi impus limitele. \u00cen poezie \u00eens\u0103, Eminescu nu a putut fi oprit dec\u00e2t de puterea imagina\u0163iei. Vr\u00e2nd s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 ce este timpul, de exemplu, Eminescu \u015fi-a permis s\u0103 mearg\u0103 cu g\u00e2ndul acolo unde matematica nu a ajuns nici azi. Citi\u0163i, v\u0103 rog, urm\u0103toarele versuri din poezia \u00ab Cu m\u00e2ine zilele-\u0163i adaogi \u00bb:<\/p>\n Cu m\u00e2ine zilele-\u0163i adaogi, Din orice clip\u0103 trec\u0103toare \u201cClipa sprijin\u0103 ve\u015fnicia\u201d!<\/em> Iat\u0103 o intui\u0163ie poetic\u0103 profund\u0103, al c\u0103rui adev\u0103r nu-l \u00een\u0163elegem pe deplin nici azi. Oare s\u0103 fie toat\u0103 istoria doar o clip\u0103 ? Iat\u0103 ce spune tot Eminescu prin g\u00e2ndurile s\u0103rmanului Dionis:<\/p>\n \u201cUn punct matematic se pierde-n nem\u0103rginirea dispozi\u0163iunii lui, o clip\u0103 de timp \u00een \u00eempar\u0163iabilitatea sa infinitezimal\u0103, care nu \u00eenceteaz\u0103 \u00een veci. \u00cen aceste atome de spa\u0163iu \u015fi timp, c\u00e2t infinit !\u201d<\/em><\/p>\n Aici, cuv\u00e2ntul \u00ab atome \u00bb se poate referi la ceva infinitezimal, dar sugereaz\u0103 \u015fi ideea de discret, num\u0103rabil, a\u015fa cum \u00ee\u015fi imagina Pitagora c\u0103 este spa\u0163iul: o colec\u0163ie de puncte discrete, pe care el le numea monade.<\/p>\n \u00cen aceast\u0103 interpretare a lui Eminescu, spa\u0163iul \u015fi timpul ar fi discret \u015fi nu continuu, o idee care se g\u0103se\u015fte \u00een teoria modern\u0103 a gravita\u0163iei cuantice cu bucle. Ea une\u015fte teoria relativit\u0103\u0163ii a lui Einstein cu mecanica cuantic\u0103, presupun\u00e2nd nu numai c\u0103 spa\u0163iul este discret, dar \u015fi timpul.<\/p>\n Aceste teorii moderne ale gravita\u0163iei cuantice ne spun c\u0103, la nivel microscopic, spa\u0163iu-timpul ar fi ca o \u201cspum\u0103 cuantic\u0103\u201d. Ne-o putem imagina ca bulele de s\u0103pun, \u00een mare parte goale, pentru c\u0103 nu exist\u0103 spa\u0163iu \u015fi timp acolo.<\/p>\n \u00cen teoriile moderne ale infla\u0163iei, din aceast\u0103 spum\u0103 cuantic\u0103 se poate na\u015fte un Univers. De exemplu, undeva \u00een dep\u0103rtarea universului nostru, c\u00e2mpul inflatonic are fluctua\u0163ii cuantice \u00een aceast\u0103 spum\u0103 cuantic\u0103, iar ele determin\u0103 la un moment dat expansiunea spa\u0163iului. Simplu spus, unul dintre baloanele minuscule de spa\u0163iu se umfl\u0103 rapid, gener\u00e2nd un Big Bang. \u00cen acest fel se na\u015fte un nou Univers, chiar \u00een interiorul universului nostru. Pe de alt\u0103 parte, \u015fi Universul nostru observabil ar fi ap\u0103rut a\u015fa, din spuma cuantic\u0103 a unui univers precedent.<\/p>\n Vede\u0163i c\u00e2te cuvinte am folosit \u015fi c\u00e2te no\u0163iuni moderne, acum, la 170 de ani de la na\u015fterea poetului ? Iat\u0103 cum Eminescu pare s\u0103 sugereze aceea\u015fi spum\u0103 cuantic\u0103, \u00een doar c\u00e2teva versuri, atunci c\u00e2nd Luceaf\u0103rul merge la locul na\u015fterii Universului s\u0103 cear\u0103 renun\u021barea la nemurire. \u201cVremea \u00eencearc\u0103 din goluri a se na\u015fte\u201d\u2026 Oare sunt aceste goluri spuma cuantic\u0103 a spa\u0163iu-timpului, din care se na\u015fte un Univers cu timpul s\u0103u?<\/p>\n Intui\u0163ia lui Eminescu, care merge p\u00e2n\u0103 la concepte moderne de mecanic\u0103 cuantic\u0103, se recunoa\u015fte \u015fi \u00een poezia \u201cO, sting\u0103-se a vie\u021bii\u2026\u201d Iat\u0103 c\u00e2teva versuri:<\/p>\n De mult a lumii vorbe eu nu le mai ascult, Mesajul este cel de regret: de mii de ani oamenii nu se schimb\u0103 \u00een bine. Totu\u015fi, s\u0103 recitim versul: Viitorul un trecut e, pe care-l v\u0103d \u00eentors\u2026 Cum adic\u0103 s\u0103 vezi viitorul \u00eentors, ca pe un trecut? Oare se poate asta? R\u0103spunsul este c\u0103 da!<\/p>\n Astfel, fizicienii au remarcat un lucru ciudat: pozitronii, antiparticulele electronului, pot fi interpreta\u0163i ca electroni care circul\u0103 \u00eenapoi \u00een timp! S\u0103 zicem c\u0103 noi ne uit\u0103m la un pozitron care st\u0103 pe loc. \u00cel privim acum, peste un minut, peste o or\u0103\u2026 Pozitronul \u0103sta este, de fapt, un electron care vine din viitor. De aceea, pe m\u0103sur\u0103 ce timpul cre\u015fte, noi vedem de fapt trecutul electronului. \u201cViitorul un trecut e, pe care-l v\u0103d \u00eentors\u2026\u201d. Teribil\u0103 intui\u0163ie. Simplu spus, dac\u0103 ne uit\u0103m numai la antimaterie, vedem un viitor \u00eentors, adic\u0103 un trecut al ei.<\/p>\n Ce zice\u0163i \u00eens\u0103 de un alt concept modern, ca cel al multiversurilor? Iat\u0103-l ascuns \u00een poezia Venera \u015fi Madona:<\/p>\n Ideal pierdut \u00een noaptea unei lumi ce nu mai este, Cum adic\u0103 \u00ab Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu al\u0163i zei \u00bb? Ce pot fi \u201cCerurile cu alte stele\u201d dac\u0103 nu alte universuri \u00eentr-un MULTIVERS?<\/p>\n Lumea se \u00eentreab\u0103 azi dac\u0103 teoriile fizicienilor despre multiversuri sunt teorii \u015ftiin\u0163ifice. Cum putem \u015fti ce se afl\u0103 cu adev\u0103rat \u00een celelalte universuri, dac\u0103 niciodat\u0103 nu putem ajunge acolo? Cum putem crede c\u0103 vom \u00een\u0163elege ce e acolo doar m\u0103sur\u00e2nd ce e aici? Oare s\u0103 ne fi atins limitele, a\u015fa cum ne f\u0103cea aten\u0163i Eminescu acum aproape un secol \u015fi jum\u0103tate, \u00een poezia \u00ab La moartea lui Neam\u0163u \u00bb ?<\/p>\n \u00cen z\u0103dar ne batem capul, triste firi vizionare, Adev\u0103rul este c\u0103 omenirea nu poate sc\u0103pa de dorin\u0163a de a \u00een\u0163elege Cosmosul, chiar dac\u0103 el este un \u201cvis\u201d. Iar atunci c\u00e2nd ne atingem limitele, c\u00e2nd vedem c\u0103 matematica ne las\u0103, dorim s\u0103 sim\u0163im, m\u0103car pentru o frac\u0163iune de secund\u0103, m\u0103re\u0163ia Crea\u0163iei. Atunci l\u0103s\u0103m formulele \u015fi ne \u00eentoarcem la poezie. \u015ei unde este mai frumos descris\u0103 Crea\u0163ia Cosmosului dec\u00e2t \u00een Scrisoarea I?<\/p>\n La-nceput, pe c\u00e2nd fiin\u0163\u0103 nu era, nici nefiin\u0163\u0103, Dar deodat-un punct se mi\u015fc\u0103\u2026 cel \u00eent\u00e2i \u015fi singur. Iat\u0103-l Ce frumos! Ce simfonie! Fiecare cuv\u00e2nt se a\u015feaz\u0103 la locul lui ca instrumentul dintr-o orchestr\u0103 \u015fi fiecare liter\u0103 este potrivit\u0103 ca o not\u0103 muzical\u0103!<\/p>\n Vedem cum crea\u0163ia, \u00een viziunea lui Eminescu, seam\u0103n\u0103 uluitor de mult cu Big Bangul, \u00een forma primar\u0103 a teoriei sale: \u201cDar deodat-un punct se mi\u015fc\u0103\u2026 cel \u00eent\u00e2i \u015fi singur. Cum din chaos face mum\u0103, iar\u0103 el devine Tat\u0103l !\u201d. Punctul de care vorbe\u015fte Eminescu este Universul observabil, la \u00eenceputul lui, c\u00e2nd tot ceea ce vedem pe cer era \u00eenghesuit \u00eentr-un spa\u0163iu mai mic dec\u00e2t un v\u00e2rf de ac.<\/p>\n Din nou, Eminescu a avut intui\u0163ia teoriilor lui Einstein, a c\u0103ror consecin\u0163\u0103 este Big Bangul. Desigur, el nu s-a ghidat de teorii matematice, ci cel mai probabil a fost influen\u0163at de ideile filozofice ale crea\u0163iei din nimic, \u201cCreatio ex nihilo\u201d, cum i se mai spune. P\u00e2n\u0103 \u015fi Biblia cre\u015ftin\u0103 descrie cum Creatorul a f\u0103cut tot cosmosul din nimic. Eminescu a \u00eencercat s\u0103 \u00ee\u015fi imagineze cum ar fi avut loc, iar versurile de mai sus sunt rezultatul acestui efort personal.<\/p>\n Dac\u0103 fizica explic\u0103 doar ceea ce a fost DUP\u0102 Big Bang, Eminescu c\u0103uta s\u0103 \u00ee\u015fi imagineze \u015fi ce a fost \u00eenainte. Lucrul acesta este \u00eens\u0103 de ne\u00eenchipuit pentru mintea uman\u0103, iar asta se vede din formele \u00ab apofatice \u00bb pe care le construie\u015fte Eminescu. Apofatismul este o modalitate de abordare a transcenden\u021bei divine const\u00e2nd \u00een a spune ceea ce nu este Dumnezeu \u0219i nu ceea ce este el. Formele \u00ab apofatice \u00bb sunt folosite des \u00een mitologie, teologie \u0219i poezie, pentru a sugera ceea ce este inefabil \u015fi nu se poate defini. Iat\u0103 forma construit\u0103 de Eminescu:<\/p>\n La-nceput, pe c\u00e2nd fiin\u021b\u0103 nu era, nici nefiin\u021b\u0103, \u0218tim c\u0103, \u00een acest poem, Eminescu a folosit \u0219i viziuni despre originile cosmice din \u201cImnul crea\u021biunii\u201d, cu care se deschide Rig Veda. Iat\u0103 cum apar aici astfel de forme \u201eapofatice\u201d (traducere din limba englez\u0103):<\/p>\n Atunci nu era nici ne-existen\u021b\u0103, nici existen\u021b\u0103 Eminescu continu\u0103 cu urm\u0103toarele versuri :<\/p>\n C\u0103ci era un \u00eentuneric ca o mare f\u0103r-o raz\u0103,\/ Existen\u0163a \u00ab \u00eentunericului ca o mare \u00bb sugereaz\u0103 prezen\u0163a unui spa\u0163iu gol, ceea ce desigur nu a fost a\u015fa, c\u0103ci, \u00een varianta lui Einstein, timpul \u015fi spa\u0163iul au fost create la Big Bang. De aceea, nu putem spune c\u0103 Eminescu a \u201cdescoperit\u201d Big Bangul \u00eenainte de Einstein, ci doar c\u0103 a avut o intui\u021bie care se reg\u0103se\u0219te \u0219i \u00een mitologia hindus\u0103 a Vedelor \u0219i a versificat-o extraordinar de frumos \u00een cuvintele limbii rom\u00e2ne.<\/p>\n Primele momente de DUP\u0102 Big Bang sunt descrise foarte bine, poate surprinz\u0103tor, \u00een poezia Luceaf\u0103rul. Aici, Luceaf\u0103rul pleac\u0103 la Creatorul Cosmosului pentru a-i cere s\u0103 fie nemuritor. C\u0103l\u0103toria c\u0103tre acel loc este descris\u0103 prin compara\u0163ie cu \u00ab ziua cea dent\u00e2i \u00bb :<\/p>\n \u015ei din a chaosului v\u0103i, Dar a\u015fa este? S\u0103 ne aducem aminte cum, \u00eentr-adev\u0103r, imediat dup\u0103 Big Bang, Cosmosul era haotic. Particulele elementare nu apucaser\u0103 s\u0103 se combine \u00een atomi \u015fi alergau, haotic, dintr-o parte \u00een alta, ciocnindu-se mereu unele de altele. Sau, tot \u00een versurile lui Eminescu:<\/p>\n Din chaos, Doamne,-am ap\u0103rut Pentru c\u0103 aveau sarcini electrice \u015fi erau accelerate \u00een mi\u015fcare, particulele emiteau mult\u0103 radia\u0163ie electromagnetic\u0103, adic\u0103 lumin\u0103, exact a\u015fa cum zice Eminescu. Aceast\u0103 lumin\u0103 a fost emis\u0103 \u015fi absorbit\u0103 \u00eencontinuu de particule, p\u00e2n\u0103 \u00een anul 300.000, atunci c\u00e2nd s-au format atomii. Ace\u015ftia, fiind neutri electric, nu au mai emis radia\u0163ii electromagnetice iar lumina existent\u0103 deja a \u00eenceput s\u0103 circule liber prin Univers.<\/p>\n Datorit\u0103 expansiunii spa\u0163iului, lungimea de und\u0103 a luminii a crescut, iar lumina aceasta ancestral\u0103 a ajuns \u00een domeniul microundelor. Ast\u0103zi, o parte din ea o \u201cvedem\u201d \u00een „puricii” televizoarelor cu tuburi catodice. O numim \u00ab radia\u0163ie de fond \u00bb.<\/p>\n De aceea, de c\u00e2te ori citim Luceaf\u0103rul, s\u0103 ne aducem aminte c\u0103 el ascunde intui\u0163ia poetului despre prima radia\u0163ie luminoas\u0103 a Cosmosului : radia\u0163ia de fond.<\/p>\n S\u0103 continu\u0103m Scrisoarea I, cu descrierea at\u00e2t de poetic\u0103 a viitorului:<\/p>\n \u00cen prezent cuget\u0103torul nu-\u015fi opre\u015fte a sa minte, deci v (puterea de c\u0103dere) = md (masa multiplicat\u0103 cu ridicarea) sau = mc2(masa multiplicat\u0103 cu repejunea final\u0103 ridicat\u0103 la p\u0103trat)<\/p>\n Vedem cum, \u00een manuscrisul lui Eminescu, ecua\u0163ia apare sub forma v=mc2. Pentru a \u00een\u0163elege semnifica\u0163ia termenilor, citim \u00een manuscris c\u0103:<\/p>\n M\u0103rimea puterii de c\u0103dere, v, st\u0103 \u00een propor\u0163ie direct\u0103 cu m\u0103rimea masei m \u015fi cu m\u0103rimea ridic\u0103rii ei d.<\/p>\n Cu alte cuvinte, dac\u0103 ridic\u0103m un corp de mas\u0103 m la \u00een\u0103l\u0163imea d, acesta va avea o \u201cputere de c\u0103dere\u201d propor\u0163ional\u0103 cu m \u0219i d. \u015etim \u00eens\u0103, de la mecanic\u0103, faptul c\u0103 energia poten\u0163ial\u0103 a unui corp de mas\u0103 m, ridicat la \u00een\u0103l\u0163imea d, este mgd. Deci \u201cputerea de c\u0103dere\u201d v este de fapt energia poten\u0163ial\u0103, pe care o putem nota cu E. Avem atunci, \u00een manuscrisul lui Eminescu, formula E=mc2, unde c, ne spune Eminescu, este \u201crepejunea final\u0103\u201d, adic\u0103 viteza!<\/p>\n Observ\u00e2nd aceste rela\u0163ii, profesorul de fizic\u0103 Ioan C\u00e2mpan a emis ipoteza c\u0103 rela\u0163ia de mai sus chiar este ecua\u0163ia lui Einstein, mai ales c\u0103, spune profesorul C\u00e2mpan, \u201crepejunea final\u0103\u201d c trebuie interpretat\u0103 ca viteza maxim\u0103 pe care o poate avea un obiect, adic\u0103 viteza luminii c!<\/p>\n S\u0103 fie a\u015fa? S\u0103 fi descoperit Eminescu celebra formula E=mc2 cu c\u00e2teva zeci de ani \u00eenaintea lui Einstein? Doar st\u0103 \u00een manuscris, ne spune profesorul C\u00e2mpan! Ipoteza explodeaz\u0103 \u00een spa\u0163iul public \u00een anul 2016, atunci c\u00e2nd Gheorghe Funar o face public\u0103 \u015fi \u00eel acuz\u0103 pe Einstein de fraud\u0103! Dar este a\u015fa?<\/p>\n Nu am g\u0103sit imediat un r\u0103spuns complet al \u00eentregii pove\u015fti, a\u015fa \u00eenc\u00e2t am c\u0103utat singur s\u0103 v\u0103d care e adev\u0103rul, mai ales c\u0103, a\u015fa cum am v\u0103zut \u015fi eu cu ochii mei, rela\u0163ia chiar exist\u0103 \u00een manuscrisul lui Eminescu. Nu mi-a fost greu s\u0103 g\u0103sesc adev\u0103rul, pornind chiar de la titlul manuscrisului, care este \u201cF.R. Mayer: Observa\u0163iuni asupra puterilor naturii nevie\u0163uitoare\u201d.<\/p>\n Astfel, titlul ne arat\u0103 c\u0103 textul lui Eminescu este o traducere dup\u0103 un articol al lui Robert Mayer, care a tr\u0103it cu c\u00e2teva zeci de ani \u00eenaintea lui Eminescu. Mayer era un chirurg cunoscut \u00een Germania, care a descoperit primul principiu al termodinamicii, cel de conservare a energiei.<\/p>\n Astfel, el observase c\u0103 oamenii de la ecuator au s\u00e2ngele mai \u00eenchis la culoare. Curios, a studiat s\u00e2ngele \u015fi a descoperit c\u0103 el con\u0163ine mai pu\u0163in oxigen. Lipsa de oxigen l-a intrigat \u015fi s-a g\u00e2ndit c\u0103 se datoreaz\u0103 c\u0103ldurii tropicale. Simplu spus, pentru c\u0103 e deja cald acolo, corpul oamenilor are nevoie de mai pu\u0163in oxigen s\u0103 \u00ee\u015fi men\u0163in\u0103 temperatura, deci de mai pu\u0163in\u0103 energie. Asta sun\u0103 deja a conservarea energiei, nu-i a\u015fa?<\/p>\n \u00cen \u015federea sa la Berlin, Eminescu a urm\u0103rit cursurile lui Hermann Helmholtz, care era pe urmele aceluia\u015fi principiu de conservare a energiei, iar la acesta a g\u0103sit articolul lui Robert Mayer.<\/p>\n Am c\u0103utat \u015fi eu articolul original al lui Mayer \u015fi l-am g\u0103sit pe internet. Nu mi-a fost greu s\u0103 v\u0103d c\u0103 manuscrisul lui Eminescu este o traducere cuv\u00e2nt cu cuv\u00e2nt a articolului lui Robert Mayer, ap\u0103rut cu aproape zece ani \u00eenainte ca Eminescu s\u0103 \u00ee\u015fi \u00eenceap\u0103 studiile. Deci, nici vorb\u0103 de vreo prioritate a lui Eminescu. Dac\u0103 este vreo prioritate, ar trebui s\u0103 fie a lui Robert Mayer.<\/p>\n Cu toate acestea, enigma nu mi se p\u0103rea rezolvat\u0103, pentru c\u0103 \u015fi \u00een articolul lui Mayer apare aceea\u015fi formul\u0103 E=mc2, \u00eenainte ca Einstein s\u0103 se nasc\u0103. Totu\u015fi, articolul lui Mayer l\u0103mure\u015fte termenii. Astfel, aici se vede bine cum c nu este viteza maxim\u0103 a obiectelor \u00een cosmos (adic\u0103 viteza luminii) ci viteza final\u0103 pe care o are un obiect de mas\u0103 m, aflat \u00een c\u0103dere liber\u0103. Ecua\u0163ia E=mc2 trebuie citit\u0103 atunci ca energia cinetic\u0103 pe care o are un corp \u00een c\u0103dere liber\u0103, atunci c\u00e2nd viteza lui este c. Sau, dac\u0103 not\u0103m cu v viteza final\u0103, energia ar fi E=mv2. Acum, \u00eens\u0103, orice elev care trece prin fizica de liceu \u015ftie c\u0103 energia cinetic\u0103 a unui corp este E=mv2\/2. A pierdut Robert Mayer factorul de 2?<\/p>\n R\u0103spunsul este pozitiv, iar asta este ultima pies\u0103 din puzzle. \u00centr-adev\u0103r, valoarea energiei cinetice nu s-a \u015ftiut cu precizie \u00een vremea lui Mayer. De fapt, factorul de 2 care lipse\u015fte la Mayer fusese descoperit doar cu 10 ani \u00eenainte de fizicianul Rudolf Clausius. Pe de o parte, Mayer nu aflase de acest factor 2, pe de alt\u0103 parte el era un chirurg, mai pu\u0163in familiarizat cu uneltele matematice ale fizicii. \u015ei, uite a\u015fa, Mayer a ignorat un factor de 2, ajung\u00e2nd s\u0103 scrie o ecua\u0163ie identic\u0103 cu cea a lui Einstein, care va ap\u0103rea apoi \u00een manuscrisul lui Eminescu, cu mult \u00eenainte ca Einstein s\u0103 o descopere! Pur\u0103 \u00eent\u00e2mplare! \u00cen anul 1928, aceasta locuia \u00een Bra\u015fov \u015fi era fascinat\u0103 at\u00e2t de poezia lui Eminescu c\u00e2t \u015fi de teoria relativit\u0103\u0163ii, dezvoltat\u0103 de Einstein. Melania recuno\u015ftea conceptele de relativitate din nuvela \u201cS\u0103rmanul Dionis\u201d, pe care le-am men\u0163ionat \u015fi noi. Sub impresia lor, Melania \u00ee\u015fi ia inima \u00een din\u0163i \u015fi \u00eei scrie direct lui Einstein, cu adresa simpl\u0103: Albert Einstein, Berlin. \u00cei traduce \u00een limba german\u0103 vorbele poetului \u015fi \u00eel roag\u0103 s\u0103 o ajute s\u0103 le \u00een\u0163eleag\u0103.<\/p>\n Spre surpriza ei, scrisoarea ajunge la Einstein, care iat\u0103, ia prima dat\u0103 contact cu Eminescu, la aproape o jum\u0103tate de secol de la moartea poetului! \u015ei astfel, peste veacuri, cei doi \u00ee\u015fi dau m\u00e2na: un fizician \u015fi un poet. Fiecare cu felul s\u0103u de a \u00een\u0163elege \u0219i de a reprezenta Cosmosul \u015fi omul din el.<\/p>\n Einstein nu numai c\u0103 cite\u015fte scrisoarea Melaniei, dar \u00eei \u015fi r\u0103spunde franc:<\/p>\n Mult stimat\u0103 domni\u015foar\u0103 \u015eerbu . Dv considera\u0163i c\u0103 pasajele citate din nuvel\u0103 ar avea vreo leg\u0103tur\u0103 cu aceast\u0103 teorie, \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 cuno\u015ftin\u0163e de fizic\u0103 teoria relativit\u0103\u0163ii nu poate fi \u00een\u0163eleas\u0103.<\/em><\/p>\n Cu alte cuvinte, dac\u0103 poetul \u015fi fizicianul sunt uni\u0163i \u00een c\u0103utarea \u00een\u0163elesului cosmosului \u015fi al vie\u0163ii, totu\u015fi, \u00eei desparte metoda. Fizicianul folose\u015fte creionul pentru a scrie ecua\u0163ii, iar poetul folose\u015fte acela\u015fi creion, dar pentru a scrie versuri \u015fi a trezi emo\u0163ia.<\/p>\n Coresponden\u0163a dintre Melania \u015eerbu \u015fi Einstein continu\u0103 apoi zeci de ani, Melania fiind ajutat\u0103 s\u0103 urmeze calea fizicii. Einstein ajunge s\u0103 \u00eei scrie chiar lui Nicolae Iorga, suger\u00e2ndu-i s\u0103 schimbe legile \u0163\u0103rii pentru a permite unui grup mai mare de elevi s\u0103 urmeze studiile universitare, a\u015fa cum era cazul Melaniei. Impresionat de scrisoare, Iorga chiar face asta. \u00cen final, Melania \u00ee\u015fi \u00eendepline\u015fte visul \u015fi ajunge profesoar\u0103 de fizic\u0103 \u00een Israel.<\/p>\n Lumea toat\u0103-i trec\u0103toare, Numai poetul, Not\u0103: Autorul articolului, Cristian Presur\u0103, este doctor \u00een fizic\u0103 \u0219i cercet\u0103tor la Philips Research Eindhoven \u0219i autorul c\u0103r\u021bii Fizica povestit\u0103. <\/em><\/strong> Lun\u0103 tu, st\u0103p\u00e2na m\u0103rii, pe a lumii bolt\u0103 luneci \u015ei g\u00e2ndirilor d\u00e2nd via\u0163\u0103, suferin\u0163ele \u00eentuneci; Mii pustiuri sc\u00e2nteiaz\u0103 sub lumina ta fecioar\u0103, \u015ei c\u00e2\u0163i codri-ascund \u00een umbr\u0103 str\u0103lucire de izvoar\u0103!De c\u00e2te ori ascult versurile acestea, m\u0103 trece un fior. Eminescu parc\u0103 \u00eemi \u015ftia cele mai ad\u00e2nci g\u00e2nduri \u015fi vise. S\u0103 fi fost el al\u0103turi de … <\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"image","meta":{"ngg_post_thumbnail":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":{"0":"entry","1":"post","2":"publish","3":"author-stefan","4":"post-15225","6":"format-image","7":"category-biblioteca","8":"post_format-post-format-image","9":"has-format"},"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15225","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15225"}],"version-history":[{"count":1,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15225\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15227,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15225\/revisions\/15227"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15225"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15225"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15225"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nA\u015fa el sprijin\u0103 lumea \u015fi vecia \u00eentr-un num\u0103r.<\/em><\/p>\n
\nLumi, stele, timp \u0219i spa\u021biu \u0219-atomul nez\u0103rit,
\nCum toate-s el \u0219i d\u00e2nsul \u00een toate e cuprins,
\nAstfel tu vei fi mare ca g\u00e2ndul t\u0103u \u00eentins.<\/em><\/p>\n
\n\u015ei ajungem iar la Einstein, descoperitorul teoriei relativit\u0103\u0163ii. Mul\u0163i cred c\u0103 teoria lui Einstein se reg\u0103se\u015fte \u00een poezia eminescian\u0103 \u201cLa Steaua\u201d:<\/p>\n
\nE-o cale-at\u00e2t de lung\u0103,
\nC\u0103 mii de ani i-au trebuit
\nLuminii s\u0103 ne-ajung\u0103.<\/em><\/p>\n
\n\u00cen dep\u0103rt\u0103ri albastre,
\nIar raza ei abia acum
\nLuci vederii noastre,<\/em><\/p>\n
\n\u00cencet pe cer se suie:
\nEra pe c\u00e2nd nu s-a z\u0103rit,
\nAzi o vedem, \u015fi nu e.<\/p>\n
\n\u00cen cer a lui aripe,
\n\u015ei c\u0103i de mii de ani treceau
\n\u00cen tot at\u00e2tea clipe.<\/em><\/p>\n
\nDeasupra-i cer de stele –
\nP\u0103rea un fulger ne\u2019ntrerupt
\nR\u0103t\u0103citor prin ele.<\/p>\n
\nAl\u0163ii \u00eens\u0103 sus\u0163in c\u0103 dilatarea timpului \u015fi paradoxul gemenilor se g\u0103sesc totu\u015fi \u00een nuvela S\u0103rmanul Dionis. Iat\u0103 ce scrie acolo :<\/p>\n
\nCu ieri via\u0163a ta o scazi
\n\u015ei ai cu toate astea-n fa\u0163\u0103
\nDe-a pururi ziua cea de azi.<\/em><\/p>\n
\n\u0102st adev\u0103r \u00eel \u00een\u0163eleg,
\nC\u0103 sprijin\u0103 vecia-ntreag\u0103
\n\u015ei-nv\u00e2rte universu-ntreg.<\/p>\n
\n
\nC\u0103ci unde-ajunge nu-i hotar,
\nNici ochi spre a cunoa\u015fte,
\n\u015ei vremea-ncearc\u0103 \u00een zadar
\nDin goluri a se na\u015fte.<\/em><\/p>\n
\nNimic e pentru mine ce pentru ea e mult.
\nViitorul un trecut e, pe care-l v\u0103d \u00eentors\u2026
\nAcela\u0219i \u0219ir de patimi s-a tors \u0219i s-a retors<\/em><\/p>\n
\nLume ce g\u00e2ndea \u00een basme \u015fi vorbea \u00een poezii,
\nO! te v\u0103d, te-aud, te cuget, t\u00e2n\u0103r\u0103 \u015fi dulce veste
\nDintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu al\u0163i zei.<\/em><\/p>\n
\nS\u0103 citim din cartea lumii semne ce noi nu le-am scris.
\nPotrivim \u015firul de g\u00e2nduri pe-o sistem\u0103 oarecare,
\nM\u0103sur\u0103m ma\u015fina lumii cu acea m\u0103sur\u0103toare
\n\u015ei g\u00e2ndirile-s fantome, \u015fi via\u0163a este vis.<\/em><\/p>\n
\nPe c\u00e2nd totul era lips\u0103 de via\u0163\u0103 \u015fi voin\u0163\u0103,
\nC\u00e2nd nu s-ascundea nimica, de\u015fi tot era ascuns\u2026
\nC\u00e2nd p\u0103truns de sine \u00eensu\u015fi odihnea cel nep\u0103truns.
\nFu pr\u0103pastie? genune? Fu noian \u00eentins de ap\u0103?
\nN-a fost lume priceput\u0103 \u015fi nici minte s-o priceap\u0103,
\nC\u0103ci era un \u00eentuneric ca o mare f\u0103r-o raz\u0103,
\nDar nici de v\u0103zut nu fuse \u015fi nici ochi care s-o vaz\u0103.
\nUmbra celor nef\u0103cute nu-ncepuse-a se desface,
\n\u015ei \u00een sine \u00eemp\u0103cat\u0103 st\u0103p\u00e2nea eterna pace!\u2026<\/em><\/p>\n
\nCum din chaos face mum\u0103, iar\u0103 el devine Tat\u0103l!\u2026
\nPunctu-acela de mi\u015fcare, mult mai slab ca boaba spumii,
\nE st\u0103p\u00e2nul f\u0103r\u0103 margini peste marginile lumii\u2026
\nDe-atunci negura etern\u0103 se desface \u00een f\u00e2\u015fii,
\nDe atunci r\u0103sare lumea, lun\u0103, soare \u015fi stihii\u2026
\nDe atunci \u015fi p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi colonii de lumi pierdute
\nVin din sure v\u0103i de chaos pe c\u0103r\u0103ri necunoscute
\n\u015ei \u00een roiuri luminoase izvor\u00e2nd din infinit,
\nSunt atrase \u00een via\u0163\u0103 de un dor nem\u0103rginit.<\/p>\n
\nPe c\u00e2nd totul era lips\u0103 de via\u021b\u0103 \u0219i voin\u021b\u0103,
\nC\u00e2nd nu s-ascundea nimica, de\u0219i tot era ascuns… \/<\/em><\/p>\n
\nNu era nici aer, nici ceruri deasupra. […]
\nLa \u00eenceput era doar \u00eentuneric ascuns de \u00eentuneric.<\/em><\/p>\n
\n\u015ei \u00een sine \u00eemp\u0103cat\u0103 st\u0103p\u00e2nea eterna pace!\u2026<\/em><\/p>\n
\nJur \u00eemprejur de sine,
\nVedea, ca-n ziua cea dent\u00e2i,
\nCum izvorau lumine;
\n<\/em>
\nZiua cea dint\u00e2i este, desigur, Big Bangul, pe care Eminescu \u00eel vede plin de haos, din care iese mult\u0103 lumin\u0103.<\/p>\n
\n\u015ei m-a\u015f \u00eentoarce-n chaos\u2026<\/em><\/p>\n
\nCi-ntr-o clip\u0103 g\u00e2ndu-l duce mii de veacuri \u00eenainte;
\nSoarele, ce azi e m\u00e2ndru, el \u00eel vede trist \u015fi ro\u015f
\nCum se-nchide ca o ran\u0103 printre nori \u00eentuneco\u015fi,
\nCum plane\u0163ii to\u0163i \u00eenghea\u0163\u0103 \u015fi s-azv\u00e2rl rebeli \u00een spa\u0163\u2019
\n<\/em>
\nDincolo de frumuse\u0163ea versurilor, recunoa\u015ftem \u00eenc\u0103 o dat\u0103 limit\u0103rile intui\u0163iei, c\u00e2nd ea nu dispune de informa\u0163iile \u015ftiin\u0163ifice necesare. Astfel, e adev\u0103rat c\u0103, la sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii sale, Soarele va fi ro\u015fu. Cu toate acestea, el nu se va stinge, ci din contr\u0103, va cre\u015fte \u015fi va \u201e\u00eenghi\u0163i\u201d P\u0103m\u00e2ntul. De aceea, unii \u201cplane\u0163i\u201d, cum este P\u0103m\u00e2ntul, nu vor \u00eenghe\u0163a, ci vor arde.
\nDup\u0103 un timp, \u00een locul Soarelui se va forma o pitic\u0103 alb\u0103, adic\u0103 o stea ce arde mocnit. Planetele care vor supravie\u0163ui, cum sunt cele mai \u00eendep\u0103rtate, nu vor sc\u0103pa totu\u015fi de atrac\u0163ia gravita\u0163ional\u0103 a piticii albe, deoarece aceasta este \u00eenc\u0103 masiv\u0103, av\u00e2nd jum\u0103tate din masa Soarelui.
\nDragostea lui Eminescu de \u015ftiin\u0163\u0103 se g\u0103se\u015fte \u00eens\u0103 nu numai \u00een ecua\u0163ii, ci \u015fi \u00een manuscrisele sale. Printre ele, cel mai surprinz\u0103tor este manuscrisul cu num\u0103rul 2267 care con\u0163ine, v\u0103 vine sau nu s\u0103 crede\u0163i, cunoscuta rela\u0163ie a lui Einstein E=mc2. Iat\u0103 ce spune acest manuscris:<\/p>\n
\nLeg\u0103tura dintre Eminescu \u015fi Einstein nu se termin\u0103 totu\u015fi aici. Chiar dac\u0103 formula E=mc2 nu este crea\u0163ia lui Eminescu, o alt\u0103 leg\u0103tur\u0103 exist\u0103, iar ea poart\u0103 numele unei tinere femei: Melania \u015eerbu.<\/p>\n
\nOamenii se trec \u015fi mor
\nCa \u015fi miile de unde,
\nCe un suflet le p\u0103trunde,
\nTreier\u00e2nd necontenit
\nS\u00e2nul m\u0103rii infinit.<\/em><\/p>\n
\nCa p\u0103s\u0103ri ce zboar\u0103
\nDeasupra valurilor,
\nTrece peste nem\u0103rginirea timpului:
\n\u00cen ramurile g\u00e2ndului,
\n\u00cen sfintele lunci
\nUnde p\u0103s\u0103ri ca el
\nSe-ntrec \u00een c\u00e2nt\u0103ri.<\/p>\n
\n<\/em><\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"