![\"\"](\"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-content\/uploads\/2018\/06\/caragiale.jpg\")
<\/a><\/h3>\nPrimul deceniu din secolul al XX-lea a fost, \u00een Rom\u00e2nia, o epoc\u0103 a paradoxurilor, c\u0103ci societatea avea o democra\u0163ie cu retard, iar pionierii culturii de avangard\u0103 g\u0103seau aici un teren prea pu\u0163in ospitalier. \u00cen La Belle \u00c9poque, Capitala era un ora\u015f febril, dar centrul ora\u015fului, de inspira\u0163ie arhitectural\u0103 parizian\u0103, era \u00eenconjurat de periferie, de mahalaua ca univers gregar \u015fi poporan. \u201e\u015ei totu\u015fi, (…) vorbim de o Rom\u00e2nie \u00een care leul era mai tare ca francul francez, unde, pe la 1900 \u015fi ceva, Bucure\u015ftii trimiteau ajutoare Parisului inundat de Sena, c\u00e2nd, pe strada Clemen\u0163ei, se citea, la cafeaua de diminea\u0163\u0103, Figaro-ul, iar scrisorile f\u0103ceau o zi p\u00e2n\u0103 \u00een orice col\u0163 al Europei…\u201d . Hedonismul elitelor \u015fi loisirul micului burghez \u00ee\u015fi aveau propriile locuri sociale, precum Cap\u015fa, respectiv gr\u0103dina de var\u0103 (a se vedea, de pild\u0103, Gr\u0103dina Junion, loc frecventat de personajele caragiale\u015fti din \u201eO noapte furtunoas\u0103\u201d). Dar, dincolo de aparen\u0163e, \u00een statul rom\u00e2n, modernitatea mimat\u0103 fervent \u00een habitudinile elitelor era \u00eenfr\u00e2nat\u0103 de tradi\u0163ionalism. Orientul era \u00eenc\u0103 prezent, occidentalismul era \u00eenc\u0103 o aspira\u0163ie.<\/h3>\n
<\/p>\n
\u00cen 1912, sf\u00e2r\u015fitul Epocii Frumoase nu era intuit. \u201eApocalipsa vesel\u0103\u201d \u00eencepuse \u00een Regatul Rom\u00e2niei \u2013 \u015fi a \u0163inut p\u00e2n\u0103 \u00een 1916. Chiar \u015fi funeraliile celebrit\u0103\u0163ilor erau, \u00een La Belle \u00c9poque, dup\u0103 moda francez\u0103, un fenomen comemorativ identitar \u015fi \u201egrandios\u201d; ceremoniile legate de moartea \u015fi cultul lui Victor Hugo (\u20201885) au presupus, de pild\u0103, participarea direct\u0103 a dou\u0103 milioane de admiratori \u015fi au fundamentat o nou\u0103 cultur\u0103 comemorativ\u0103. <\/p>\n
\u00cen Rom\u00e2nia, \u00een Cimitirul Bellu din Bucure\u015fti, cimitir care c\u0103p\u0103ta preten\u0163ii de panteon, se \u00eengropau \u201eboieri de vi\u0163\u0103\u201d mai mult sau mai pu\u0163in veche, angrosi\u015ftii boga\u0163i, politicienii, dar \u015fi arti\u015ftii, oamenii de cultur\u0103. Paradoxurile epocii erau vizibile \u015fi \u00een funeralii \u2013 \u00een ele se \u00eent\u00e2lnesc contrastant o lume artefactial\u0103, precum \u015fi una cu preten\u0163ii de modernizare. Poate de aceea, deloc \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, \u00eentr-un film despre acei ani \u2013 \u201eRestul e t\u0103cere\u201d, regizat de Nae Caranfil \u2013 prima secven\u0163\u0103 e absolut n\u0103ucitoare \u015fi te arunc\u0103 \u00een cortegiul unor funeralii orchestrate burlesc: preo\u0163ii hieratici, nebunul cartierului coco\u0163at \u00een cimitir pe o cruce de unde profereaz\u0103 blesteme, bocitoarele, luxul contraf\u0103cut, ca \u015fi cucernicia participan\u0163ilor, voracitatea spectatorilor \u015fi a jurnalistului care reprezint\u0103 t\u00e2n\u0103ra pres\u0103 de scandal. E, \u00een fapt, o parodiere a \u00eenmorm\u00e2nt\u0103rii lui Petre Liciu (\u20201 aprilie 1912, Bucure\u015fti), actor cu studii de profil la Paris \u015fi Berlin, societar la Teatrul Na\u0163ional din Bucure\u015fti; la moartea acestuia se realizaser\u0103 dou\u0103 documentare, \u201eFunerariile marelui artist Petre Liciu\u201d \u015fi \u201e\u00cenmorm\u00e2ntarea artistului Liciu\u201d.<\/p>\n
Evenimente care trec \u00een plan secundar moartea \u015fi funeraliile lui Caragiale <\/h3>\n
\u00cen aceast\u0103 lume plin\u0103 de paradoxuri, vestea mor\u0163ii lui Caragiale, a\u015fa-zisul incident al r\u0103t\u0103cirii vagonului mortuar cu r\u0103m\u0103\u015fi\u0163ele p\u0103m\u00e2nte\u015fti ale scriitorului, precum \u015fi \u00eenmorm\u00e2ntarea propriu-zis\u0103 au fost episoade care nu au trezit \u015fi men\u0163inut, \u00een opinia public\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, un interes major. \u00cen anul 1912, \u00een Bucure\u015fti se scria \u015fi se citea mai ales despre \u201etragedia balcanic\u0103\u201d, c\u0103ci \u00een octombrie izbucnise Primul R\u0103zboi Balcanic, dar \u015fi despre funeraliile care aveau o accentuat\u0103 not\u0103 socio-identitar\u0103. Interesau ceremoniile cu pomp\u0103 \u2013 \u015fi cu c\u00e2t defunctul era mai faimos sau era victima unor \u00eent\u00e2mpl\u0103ri ie\u015fite din comun, cu at\u00e2t mai mult relat\u0103rile despre circumstan\u0163ele decesului \u015fi funeralii erau mai ample \u015fi exagerate, atr\u0103g\u00e2nd cititorii avizi de astfel de subiecte.<\/p>\n
Pe de alt\u0103 parte, \u201emoartea celebr\u0103\u201d era promovat\u0103 de presa vremii ca eveniment cu valoare pedagogic\u0103. A\u015fa se explic\u0103 excesiva \u015fi oportunista atitudine a presei rom\u00e2ne\u015fti vizavi de ceremoniile funerare ale Principesei de Flandra, sora regelui Carol I (1912). Oarecare v\u00e2lv\u0103 f\u0103cuse \u015fi un eveniment cultural f\u0103r\u0103 precedent: lansarea filmului artistic \u201eIndependen\u0163a Rom\u00e2niei. R\u0103sboiul Rom\u00e2no-Ruso-Turc 1877\u201d, la 1 septembrie 1912, \u00een Sala Eforie. Par\u0163ial comand\u0103 politic\u0103, pelicula f\u0103cea parte din procesul de afirmare a eposului na\u0163ional, de reimaginare \u2013 \u00een not\u0103 sem\u0103n\u0103torist\u0103 \u015fi na\u0163ionalist\u0103 \u2013 a istoriei recente, \u00een contextul cre\u015fterii tensiunilor dintre tab\u0103ra Puterilor Centrale \u015fi cea a Antantei. Mai mult, din 24 noiembrie 1912, timp de dou\u0103 zile, Marele Duce Nicolae a vizitat capitala Rom\u00e2niei.<\/p>\n
<\/p>\n
Toate aceste evenimente au trecut \u00een plan secundar funeraliile lui I.L.Caragiale. Mai cu seam\u0103 c\u0103, dup\u0103 pamfletul s\u0103u, \u201e1907 din prim\u0103var\u0103 p\u00e2n\u0103\u2019n toamn\u0103\u201d, Caragiale fusese mai pu\u0163in prezent \u00een aten\u0163ia opiniei publice rom\u00e2nea\u015fti. Se stabilise la Berlin, se retr\u0103sese din publicistic\u0103, era mai pu\u0163in productiv ca scriitor.<\/p>\n
\u201eVestea mor\u0163ii lui Caragiale nu pricinui nicio mi\u015fcare\u201d <\/h3>\n
Astfel, \u00een intervalul iunie-noiembrie 1912, informa\u0163iile cu referire la moartea \u015fi \u00eenhumarea lui Caragiale au fost lapidare, inexacte sau exagerate, poate chiar \u015fi inventate. \u00cen amintirile sale, Tudor Arghezi dezminte informa\u0163iile presei (\u201eUniversul\u201d, \u201eEpoca\u201d, \u201eLuceaf\u0103rul\u201d, \u201eVia\u0163a Rom\u00e2neasc\u0103\u201d), cum c\u0103 \u201etoat\u0103 suflarea tinerimii bucure\u015ftene\u201d a fost atins\u0103 emo\u0163ional de \u015ftirea mor\u0163ii dramaturgului.<\/p>\n
\u00cen realitate, \u00een r\u00e2ndul bucure\u015ftenilor a fost o lips\u0103 de reac\u0163ie care l-a n\u0103ucit pe Arghezi: \u201eM\u0103 g\u0103seam duminic\u0103, zi de 10 iunie, diminea\u0163a, \u00eentr-un democratic vagon de tramvai, \u00eenc\u0103rcat cu lume bucure\u015ftean\u0103. Tramvaiul se opri \u00een Pia\u0163a Teatrului, \u015fi o hor\u0103 sprinten\u0103 de \u0163igani m\u0103run\u0163i, cu ziare subsuoar\u0103, se prinse \u00een jurul nostru: \u00abMoartea lui Caragiale! Edi\u0163ie special\u0103!…\u00bb […]. De balconul Teatrului z\u0103rii sp\u00e2nzur\u00e2nd, ca o bucat\u0103 de noapte, drapelul negru, care cu c\u00e2tva timp mai devreme se cl\u0103tinase deasupra sicriului lui Petre Liciu […]. Erau \u00een tramvai cu to\u021bii cam la vreo cincizeci de in\u0219i, cu doamne cu tot. Vestea mor\u021bii lui Caragiale nu pricinui nicio mi\u0219care, nu dete loc la niciun zvon de glasuri, vagonul se urni din sta\u021bie \u0219i ziarele, r\u0103cnite de vocile puilor de \u021bigani, g\u0103sir\u0103 un singur cump\u0103r\u0103tor, \u00een persoana slugii dumneavoastr\u0103. Eu \u0219tiu, desigur, c\u0103 a murit \u00eentr-o bun\u0103 zi \u0219i Goethe \u0219i tot nu s-a cl\u0103tit pe fa\u021ba lumii o singur\u0103 frunz\u0103 ca s\u0103 coboare de la sine\u0219i pe morm\u00e2ntul lui. Cu o indiferen\u021b\u0103 nesf\u00e2r\u0219it\u0103 prime\u0219te \u021b\u0103r\u00e2na \u0219i cadavrele vitelor moarte de dalasc \u0219i osemintele unui Pasteur sau Leonardo da Vinci. M\u0103 a\u0219teptam \u00eens\u0103 la o tres\u0103rire general\u0103 a tovar\u0103\u0219ilor mei de tramvai; voiam s\u0103-i v\u0103d c\u0103 iau parte \u0219i d\u00e2n\u0219ii oarecum, cel pu\u021bin c\u00e2t \u021biganii v\u00e2nz\u0103tori de gazete, la g\u00e2ndurile noastre, ale celor care, exagerat de mult sau exagerat de pu\u021bin, punem pre\u021b pe via\u021ba stins\u0103 a lui Caragiale. Caragiale nu exista pentru niciunul din cei cincizeci. Nici \u00een cea mai pierdut\u0103 din amintiri. El, care s-a scobor\u00e2t \u00een to\u021bi ace\u0219tia, care i-a dumicat cu de-am\u0103nuntul, care \u0219i-a \u00eenmuiat condeiul \u00een gura lor \u0219i-n creierii lor, care i-a batjocorit cu at\u00e2ta iubire ca s\u0103-i fac\u0103 tot pe ei s\u0103 r\u00e2d\u0103\u201d .<\/p>\n
\u00cen practic\u0103, timp de trei zile, presa a scris despre moartea dramaturgului \u2013 \u015fi mai pu\u0163in c\u00e2teva luni mai t\u00e2rziu, dup\u0103 \u00eenhumarea r\u0103m\u0103\u015fi\u0163elor p\u0103m\u00e2nte\u015fti ale acestuia. Imediat dup\u0103 aflarea ve\u015ftii despre decesul lui Caragiale, \u201eUniversul literar\u201d a realizat o \u201erevist\u0103 a presei\u201d care evalua valoarea pierderii culturale presupuse de dispari\u0163ia dramaturgului \u2013 din \u201eUniversul\u201d s-a re\u0163inut, \u00eendeosebi, ideea constituirii dup\u0103 modelul francez, a unui panteon al axiologiilor rom\u00e2ne\u015fti. \u00cen \u201eViitorul\u201d se afirma c\u0103 I.L. Caragiale a surprins cu acurate\u0163e \u015fi sarcasm societatea rom\u00e2neasc\u0103, un fel de dubl\u0103 fronier\u0103 \u00eentre Orient \u015fi Occident; s-au mai eviden\u0163iat texte din \u201eEpoca\u201d, \u201eDiminea\u0163a\u201d, \u201eMinerva\u201d, dar \u015fi elogiul din \u201eVia\u0163a Rom\u00e2neasc\u0103\u201d.<\/p>\n
<\/p>\n
Caragiale se distan\u0163ase de cercurile politice \u015fi culturale din \u0163ar\u0103 <\/h3>\n
Nu \u015ftim dac\u0103 dramaturgul ar fi agreat ideea \u00eenhum\u0103rii sale \u00een Rom\u00e2nia. \u015etim doar c\u0103 din 1905 se autoexilase la Berlin. Era afectat de atitudinea academicienilor care \u00eei refuzaser\u0103, \u00een dou\u0103 r\u00e2nduri, premierea operei (Hasdeu \u015fi apoi D.A. Sturdza), precum \u015fi de conspira\u0163ia Caion (ziarist care sus\u0163inuse c\u0103 \u201eN\u0103pasta\u201d era o dram\u0103 plagiat\u0103). \u00cen plus, s-a v\u0103zut distan\u0163area lui Caragiale fa\u0163\u0103 de Rom\u00e2nia cercurilor politice \u015fi culturale chiar cu c\u00e2teva luni \u00eenainte de moartea sa. La \u00eenceputul anului 1912, Societatea Scriitorilor Rom\u00e2ni, prin Emil G\u00e2rleanu, a vrut s\u0103 \u00eel s\u0103rb\u0103toreasc\u0103 pe Caragiale la \u00eemplinirea v\u00e2rstei de 60 de ani, iar Teatrul Na\u0163ional, precum \u015fi Principesa Maria au organizat un festival de comedie \u00een cinstea sa. Sub diverse pretexte, scriitorul a refuzat s\u0103 participe la aceste festivisme; apoi, \u00een martie, nu a acceptat ideea unei subscrip\u0163ii publice care urma s\u0103 se finalizeze printr-o recompens\u0103 pecuniar\u0103. De\u015fi era m\u0103cinat de nelini\u015ftea unui viitor financiar incert, Caragiale, care dispre\u0163uia ac\u0163iunile de genul \u201epupat Pia\u0163a Independen\u0163ei\u201d, nu a fost de acord cu o astfel de ac\u0163iune. Era demn \u015fi decent, a\u015fa c\u0103 a refuzat cu elegan\u0163\u0103.<\/p>\n
Unii dintre contemporani, mai ales Paul Bujor \u015fi Panait Cerna , vorbesc despre grijile lui Caragiale pricinuite de \u00eempu\u0163inarea banilor. Bujor, care \u00eel v\u0103zuse cu c\u00e2teva luni \u00eenainte de deces, afirma c\u0103 I.L. Caragiale era vizibil ap\u0103sat de g\u00e2nduri negre, de teama de boal\u0103 \u015fi de moarte. Dar nu a dat indicii \u00een acest sens. Astfel de tr\u0103iri \u00eei sunt proprii \u015fi personajului Caragiale din nara\u0163iunea \u201eCapra neagr\u0103\u201d (roman de Emanoil Bucu\u0163a; Bucure\u015fti, 1938), spa\u0163iu fic\u0163ional \u00een care scriitorul avea premoni\u0163ii sumbre.<\/p>\n
Patria, tardiv recunosc\u0103toare, i-a confiscat trupul defunct <\/h3>\n
Moartea sa subit\u0103, petrecut\u0103 \u00een zorii zilei de 9\/22 iunie 1912, \u00een locuin\u0163a sa din Sch\u00f6neberg-Berlin, i-a devastat familia, i-a \u00eendurerat prietenii. Alexandru Vlahu\u0163\u0103 \u015fi Barbu Delavrancea au plecat imediat la Berlin pentru a ajuta familia \u015fi a lua decizii legate de gestionarea ceremoniilor mor\u0163ii \u015fi de repatrierea r\u0103m\u0103\u015fi\u0163elor p\u0103m\u00e2nte\u015fti ale lui I.L. Caragiale; acolo i-au \u00eent\u00e2mpinat Dobrogeanu Gherea, Panait Cerna, Dimitrie Gusti \u015fi al\u0163i prieteni intimi ai dramaturgului. Corpul ne\u00eensufle\u0163it a fost \u00eemb\u0103ls\u0103mat \u015fi expus \u00een capela din Erster Sch\u00f6neberg Friedhof. Pe 27 iunie, la orele 4 dup\u0103 amiaz\u0103, r\u0103m\u0103\u015fi\u0163ele defunctului au fost cobor\u00e2te \u00een cavoul capelei cimitirului, \u00een prezen\u0163a familiei \u015fi a d-lor Vlahu\u0163\u0103, Delavrancea, Dobrogeanu-Gherea, urm\u00e2nd ca, \u00een toamn\u0103, sicriul s\u0103 fie transportat \u00een Rom\u00e2nia.<\/p>\n
<\/p>\n
Tot din Berlin, Alexandru Vlahu\u0163\u0103 a scris familiei sale despre \u015focul emo\u0163ional pe care l-a tr\u0103it atunci c\u00e2nd l-a v\u0103zut pe Caragiale \u00een co\u015fciugul de stejar, \u00een capela cimitirului protestant din Sch\u00f6nberg. Din aceia\u015fi surs\u0103, afl\u0103m despre decizia ca sicriul s\u0103 fie depus temporar, \u00eentr-un cavou (din cripta capelei \u2013 n.a.) p\u00e2n\u0103 \u00een noiembrie, c\u00e2nd ar fi urmat s\u0103 fie \u00eengropat \u00een Rom\u00e2nia. <\/p>\n
A fost voin\u0163a familiei \u015fi a apropia\u0163ilor s\u0103i, a ministrului Take Ionescu, care era liderul Partidului Conservator-Democrat, iar din octombrie 1912, ministru de Interne \u00een Cabinetul Titu Maiorescu. De\u015fi Caragiale nu a vrut s\u0103 accepte omagierea sa, cu ocazia \u00eemplinirii a 60 de ani, de c\u0103tre Societatea Scriitorilor Rom\u00e2ni, de\u015fi suportase \u00een \u0163ar\u0103 umilin\u0163e, ponegrire, nerecunoa\u015fterea valorii, patria, tardiv recunosc\u0103toare, prin institu\u0163iile sale statale, i-a confiscat trupul defunct. Concret, la 1 septembrie, Ministerul de Interne a deschis un credit de 22.000 lei, credit necesar pentru transportarea \u00een Rom\u00e2nia a trupului ne\u00eensufle\u0163it al lui Caragiale, un ajutor pentru vaduv\u0103, precum \u015fi pentru \u00eenhumarea scriitorului.<\/p>\n
Vagonul mortuar r\u0103t\u0103cit \u2013 \u201eo poveste\u201d <\/h3>\n
\u015ei acum apare situa\u0163ia dilematic\u0103: s-a scris \u00een toamna \u00een 1912, dar, mai ales, s-a speculat \u00een presa postcomunist\u0103, cu prilejul comemor\u0103rii a 100 de ani de la na\u015fterea scriitorului, despre presupusul episod al r\u0103t\u0103cirii vagonului mortuar al lui I.L. Caragiale \u00een drumul spre \u0163ar\u0103. Mul\u0163i dintre cei care au fost preocupa\u0163i de consemnarea vreunui eveniment mai inedit legat de Caragiale au considerat c\u0103 acest incident a avut loc; eu nu sunt \u00eens\u0103 convins\u0103 c\u0103 o astfel de \u201esecven\u0163\u0103 mortuar\u0103\u201d a putut fi o \u00eent\u00e2mplare real\u0103, ocultat\u0103 cu totul de familie, apropia\u0163i, autorit\u0103\u0163i rom\u00e2ne\u015fti…<\/p>\n
S\u0103 fie, mai degrab\u0103, o exagerare a unui incident minor \u2013 sau doar o legend\u0103 urban\u0103 inventat\u0103 de pres\u0103? Mai precis, de ziarul \u201eUniversul\u201d? De multe ori, jurnali\u015ftii de la publica\u0163iile populare ale timpului, precum \u201eUniversul\u201d sau \u201eEpoca\u201d, exagerau\/redimensionau sau imaginau de-a dreptul episoade pe care le considerau sugestive pentru biografia \u015fi comportamentele unor personalit\u0103\u0163i culturale \u015fi politice. \u015etim deja: notorietatea atrage \u00eentotdeauna legenda.<\/p>\n
Articolul de la care a pornit totul <\/h3>\n
S\u0103 analiz\u0103m \u00eens\u0103 relatarea jurnalistic\u0103 (nesemnat\u0103) din ziarul \u201eUniversul\u201d , conform c\u0103reia vagonul mortuar \u00een care se afla sicriul lui Caragiale a r\u0103t\u0103cit timp de dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni pe liniile austriece, dup\u0103 care a sta\u0163ionat c\u00e2teva zile \u015fi \u00een Gara de Nord, \u00eenainte de a fi, \u00een cele din urm\u0103, identificat.<\/p>\n
Semnatarul articolului, oricine ar fi el, presupune c\u0103 de la Berlin co\u015fciugul a fost expediat ,,\u00eentr-un vagon ro\u015fu, de marf\u0103, f\u0103r\u0103 scrisoare de tr\u0103sur\u0103\u201d. Nu credem c\u0103 un astfel de incident era posibil. La \u00eenceputul secolului al XX-lea, Germania avea o re\u0163ea de comunica\u0163ii modern\u0103 \u015fi, nu mai pu\u0163in important, un sistem economic omogen \u015fi dinamic; cu produc\u0163ia sa industrial\u0103, ocupa primul loc \u00een Europa \u015fi al doilea \u00een lume, dup\u0103 Statele Unite. Disciplina prusac\u0103 era exemplar\u0103 \u015fi \u00een domeniul transportului feroviar \u2013 deci astfel de episoade, presupun\u00e2nd existen\u0163a unor disfunc\u0163ionalit\u0103\u0163i grave de dirijare, sunt greu de \u00eenchipuit. Ad\u0103ug\u0103m aici \u015fi inexactit\u0103\u0163ile din presa timpului: la vremea respectiv\u0103, preciz\u0103rile \u201eazi\u201d \u015fi \u201eieri\u201d din articole aveau un grad mare de aproximare \u2013 articolele se scriau \u015fi se culegeau cu variate \u00eent\u00e2rzieri, astfel \u00eenc\u00e2t \u201eieri\u201d putea s\u0103 \u00eensemne \u015fi \u201ealalt\u0103ieri\u201d.<\/p>\n
<\/p>\n
Se afirm\u0103, de asemenea, \u00een acela\u015fi articol din \u201eUniversul\u201d, c\u0103 \u015feful g\u0103rii din Bucure\u015fti ar fi fost intrigat de prezen\u0163a unui vagon sigilat, dar f\u0103r\u0103 niciun fract [foaie de expedi\u0163iune \u2013 n.a.]. Cic\u0103 nimeni nu \u015fi-a \u00eenchipuit c\u0103 era vorba despre un vagon mortuar. \u00censo\u0163itorul de tren ar fi spus c\u0103 l-a preluat de la Predeal; doar dup\u0103 ce s-a dat un telefon la acea sta\u0163ie, s-ar fi aflat c\u0103 vagonul con\u0163ine corpul lui Caragiale \u015fi c\u0103 fractul s-a pierdut. Vagonul trebuia s\u0103 vin\u0103 de la Berlin direct la Bucure\u015fti \u2013 \u015fi s-a tras concluzia c\u0103 a r\u0103t\u0103cit dintr-o gre\u015feal\u0103 de manevr\u0103 f\u0103cut\u0103 \u00eentr-o gar\u0103 de triaj german\u0103. La Viena, vagonul ar fi stat pe o linie moart\u0103 o zi sau dou\u0103 p\u00e2n\u0103 s-a alc\u0103tuit o garnitur\u0103 c\u0103tre Bucure\u015fti. \u00cen cele din urm\u0103, a fost ata\u015fat la aceasta \u015fi a ajuns la destina\u0163ie. \u015eeful G\u0103rii a \u00eentocmit un proces-verbal, a rupt sigiliul \u015fi a p\u0103truns \u00een vagon; \u00een interior se aflau un sicriu \u00eempreun\u0103 cu coroanele funerare ve\u015ftejite (!). Iar\u0103\u015fi un am\u0103nunt neverosimil: nu credem c\u0103 \u00een vagon, al\u0103turi de sicriul care fusese depus din iunie p\u00e2n\u0103 \u00een noiembrie \u00eentr-o cript\u0103 berlinez\u0103, au fost plasate \u015fi coroane funerare cu flori; nu era firesc. Cum ar fi ar\u0103tat un co\u015fciug sosit, fie \u015fi dup\u0103 dou\u0103 zile, cu coroanele mortuare ofilite?<\/p>\n
Cu excep\u0163ia \u201eUniversului\u201d, nimeni n-a pomenit episodul <\/h3>\n
Potrivit aceleia\u015fi relat\u0103ri din \u201eUniversul\u201d, \u015feful G\u0103rii ar fi constatat c\u0103 \u00een sicriu se aflau r\u0103m\u0103\u015fi\u0163ele trupe\u015fti ale scriitorului Ion Luca Caragiale \u2013 \u015fi ar fi alertat autorit\u0103\u0163ile: pe Take Ionescu, pe atunci ministrul Internelor, pe Constantin Dissescu, ministrul Instruc\u0163iunii Publice, \u015fi pe Mateiu Caragiale. Acesta din urm\u0103, \u00eempreun\u0103 cu Vlahu\u0163\u0103 \u015fi Delavrancea, au dus la gar\u0103 un preot, au preluat sicriul \u015fi l-au depus la biserica Sf. Gheorghe. Altfel, nimeni nu ar fi \u015ftiut despre sosirea r\u0103m\u0103\u015fi\u0163elor p\u0103m\u00e2nte\u015fti ale dramaturgului.<\/p>\n
Potrivit lui \u015eerban Cioculescu, lucrurile au stat, de fapt, \u00een felul urm\u0103tor: sosirea co\u015fciugului a fost a\u015fteptat\u0103 pe 18 noiembrie de Emil G\u00e2rleanu, Ion Brezeanu, pictorul Szathmary, Garabet Ibr\u0103ileanu \u015fi de c\u00e2\u0163iva ziari\u015fti. \u00cen aceea\u015fi zi a fost depus la biserica Sf. Gheorghe . \u00cen afar\u0103 de \u201eUniversul\u201d, dup\u0103 \u015ftiin\u0163a noastr\u0103, niciun alt ziar nu a amintit despre acest incident tragi-comic. Niciun membru al familiei sau vreun apropiat, \u00een memorialistic\u0103 sau \u00een coresponden\u0163\u0103, nu a pomenit despre vreo r\u0103t\u0103cire a vagonului funerar . To\u0163i cei care l-au iubit pe Caragiale au scris despre savoarea ultimelor conversa\u0163ii \u00een familie (fiul s\u0103u Luca), despre decesul subit al lui Caragiale (Cella Delavrancea), despre propriile lor reac\u0163ii de dup\u0103 moartea prietenului (Paul Zarifopol).<\/p>\n
<\/p>\n
Funeraliile lui Caragiale <\/h3>\n
\u00cen 22 noiembrie 1912, era o zi de joi, Caragiale a fost \u00eenhumat la Cimitirul \u015eerban Vod\u0103 (Bellu). De la biserica Sf. Gheorghe, \u201e… \u00een fa\u0163a unei afluen\u0163e extraordinare, corpul ne\u00eensufle\u0163it al marelui scriitor a fost r\u0103dicat de prieteni \u015fi depus pe carul mortuar…\u201d . <\/p>\n
Coroanele funerare erau purtate de Take Ionescu, A. Davila, Delavrancea \u015fi I. Procopiu. Cortegiul mortuar s-a organizat de la biserica Sf. Gheorghe, urm\u00e2nd un traseu dictat de biografia defunctului: acesta a presupus \u015fi o oprire \u00een fa\u0163a Teatrului Na\u0163ional. Mii de bucure\u015fteni au urmat cortegiul p\u00e2n\u0103 la cimitir; el a str\u0103b\u0103tut \u201eStrada Col\u0163ei, Bulevardul Carol, Strada Academiei Regale, Calea Victoriei, Strada Carol, Calea Rahovei \u015fi Strada 11 Iunie p\u00e2n\u0103 la Bellu\u201d. \u015ei cum \u00een epoc\u0103 exista obiceiul de a se realiza scurte \u201ereportaje\u201d despre ceremoniile funerare ale personalit\u0103\u0163ilor politice \u015fi culturale, funeraliile lui Caragiale au fost filmate. S-a n\u0103scut astfel \u201eGrandioasa \u00eenmorm\u00e2ntare a lui I.L.Caragiale\u201d, a francezului Victor de Bon, operatorul reprezentan\u0163ei \u201ePath\u00e9\u201d din acei ani. <\/p>\n
\u201eDormi Caragiale, dormi, dr\u0103gu\u0163ule, somn f\u0103r\u0103 vise…\u201d <\/h3>\n
\u201eUniversul\u201d , dar \u015fi \u201eNoua Revist\u0103 Rom\u00e2n\u0103\u201d descriu, aproape identic, ceremoniile mortuare. Exist\u0103 chiar \u015fi aceea\u015fi consemnare meteorologic\u0103 \u2013 zi mohor\u00e2t\u0103 \u015fi ploioas\u0103. Cum altfel? Era toamn\u0103 t\u00e2rzie. \u00cen \u201eUniversul\u201d se prezint\u0103 \u015fi am\u0103nuntul c\u0103 familia regal\u0103 a fost \u201eabsent\u0103 cu totul\u201d de la eveniment \u2013 aceasta era ocupat\u0103 cu funeraliile Principesei de Flandra, dar nu uitase, poate, nici sentimentele antimonarhice ale dramaturgului, republicanismul declarat al acestuia (mai ales \u00eentre 1906-1907) sau anecdotele pe seama urechilor principelului Ferdinand.<\/p>\n
Mai dens\u0103 \u015fi mai bine structurat\u0103 narativ este relatarea din \u201eNoua Revist\u0103 Rom\u00e2n\u0103\u201d: \u201eCea mai mare for\u0163\u0103 literar\u0103 a neamului nostru a fost \u00eengropat\u0103 \u00een Bucuresti, Joi 22 curent. Au venit la aceast\u0103 prea trist\u0103 fapt\u0103, scriitorimea noastr\u0103 toat\u0103, oameni politici, arti\u015fti \u2013 toat\u0103 tinerimea Bucure\u015ftilor, militari, studen\u0163i \u015fi \u015fcolari. E \u015fi aci, poate, un semn al viabilit\u0103\u0163ii ve\u015fnic tinere a operei marelui nostru Caragiale. \u00cenmorm\u00e2ntarea s-a f\u0103cut f\u0103r\u0103 vre-o solemnitate rece \u015fi oficial\u0103. Singure felinarele \u00eendoliate pe str\u0103zi ne aminteau de caracterul oficial la ceremoniei. \u00cencolo-mini\u015ftri sau fo\u015fti mini\u015ftri, trep\u0103dau cu to\u0163ii, \u00eentr-o mi\u015fc\u0103toare tov\u0103r\u0103\u015fie de durere, cu mul\u0163imea, \u2012 prin str\u0103zile \u00eenmuiate de ploae. A fost o \u00eenmorm\u00e2ntare care n-a izbit prea mult modestia \u015fi groaza de alaiu \u2012 pe care o cunoscuser\u0103m cu to\u0163ii la marele om\u201d.<\/p>\n
<\/p>\n
Ca reprezentant al genera\u0163iei din care f\u0103cea parte Caragiale, Barbu Delavrancea a vorbit despre unicitatea personalit\u0103\u0163ii prientenului s\u0103u \u015fi s-a desp\u0103r\u0163it, cu patetism, de r\u0103m\u0103\u015fi\u0163ele trupe\u015fti ale acestuia: \u201eCaragiale n-a murit, Caragiale nu poate s\u0103 moar\u0103… Ostenit de at\u00e2ta zbucium, doarme cu fa\u0163a \u00een sus… desprins din unda divin\u0103, oprit o clip\u0103 \u00eentre noi, geniu reversibil, se \u00eentoarce \u00een splendorile misterelor de unde ne vor veni geniile…. Dormi Caragiale, dormi, dr\u0103gu\u0163ule, somn f\u0103r\u0103 vise…\u201d<\/p>\n
Cu Caragiale prin istorie <\/h3>\n
\u00cen Rom\u00e2nia, cu prilejul mor\u0163ii lui Caragiale s-a discutat, \u00een pres\u0103 \u015fi \u00een cercurile literare, despre nevoia unui panteon na\u0163ional, a unui sec\u0163iuni dedicate, \u00een Cimitirul Bellu, valorilor culturale ale rom\u00e2nilor. Ungurii, cu decenii \u00eenainte, f\u0103cuser\u0103 din Cimitirul Kerepesi din Budapesta un astfel de spa\u0163iu identitar.<\/p>\n
Devenise oare Caragiale \u00een epoc\u0103 un personaj tutelar, un reper pentru genera\u0163iile de tineri scriitori, precum aceea a lui Mihail Sadoveanu? A\u015fa p\u0103rea c\u0103 stau lucrurile, dac\u0103 acredit\u0103m sinceritatea discursurilor elogioase rostite cu prilejul \u00eenhum\u0103rii. Dar, \u00een acea lume, formalismul era o cutum\u0103. Interesul pentru Caragiale a fost cu adev\u0103rat viu \u00een perioada interbelic\u0103. Opera sa devenise precum vinul vechi, iar via\u0163a public\u0103 \u015fi cea politic\u0103 erau, \u00een continuare, deficitare. Comuni\u015ftii i-au pervertit apoi opera, transform\u00e2ndu-l \u00een \u201epionier\u201d al realismului socialist; nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor se vorbe\u015fte \u015fi-acum despre Caragiale, contemporanul nostru.<\/p>\n
Un lucru e cert: actualitatea profilurilor caragiale\u015fti, a comediei sale de moravuri \u00eel fac s\u0103 fie, poate, cel mai cunoscut scriitor rom\u00e2n. Este apelat, interpretat \u015fi reinterpretat, tranformat \u00een argument. Iar omul, ca s\u0103 fie mai u\u015for de analizat \u015fi asumat, a fost considerat contradictoriu \u015fi paradoxal; caracteriz\u0103ri care sunt, de regul\u0103, c\u0103i de ie\u015fire din orice explica\u0163ie logic\u0103. \u00cen aceea\u015fi not\u0103 trebuie citit \u015fi episodul vagonului funerar \u2013 acesta, ca \u015fi alte accidente \u015fi incidente petrecute \u00een rela\u0163ie cu moartea, au rolul de a accentua misterul \u015fi unicitatea unui personaj. C\u0103ci, e sigur, povestea cu pricina poate fi interpretat\u0103 \u015fi ca ultima fars\u0103 pe care o joac\u0103 I.L. Caragiale contemporanilor \u015fi destinului…<\/p>\n
sursa:historia.ro<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Primul deceniu din secolul al XX-lea a fost, \u00een Rom\u00e2nia, o epoc\u0103 a paradoxurilor, c\u0103ci societatea avea o democra\u0163ie cu retard, iar pionierii culturii de avangard\u0103 g\u0103seau aici un teren prea pu\u0163in ospitalier. \u00cen La Belle \u00c9poque, Capitala era un ora\u015f febril, dar centrul ora\u015fului, de inspira\u0163ie arhitectural\u0103 parizian\u0103, era \u00eenconjurat de periferie, de mahalaua … <\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"image","meta":{"ngg_post_thumbnail":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":{"0":"entry","1":"post","2":"publish","3":"author-antonel","4":"post-13308","6":"format-image","7":"category-biblioteca","8":"post_format-post-format-image","9":"has-format"},"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13308","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13308"}],"version-history":[{"count":1,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13308\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13311,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13308\/revisions\/13311"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13308"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13308"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13308"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}