![\"\"](\"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-content\/uploads\/2018\/05\/sergiu.jpg\")
<\/a><\/p>\n\u00centr-una din c\u0103r\u021bile sale, \u201eThe Light in the Heart” (Lumina din inim\u0103), politicianul american din secolul trecut Roy T. Bennett \u00eendemna: \u201e\u00cenva\u021b\u0103 cum s\u0103 aprinzi o lum\u00e2nare \u00een cele mai \u00eentunecate momente din via\u021ba cuiva. Fii tu lumina care \u00eei ajut\u0103 pe ceilal\u021bi s\u0103 vad\u0103; este tot ceea ce ofer\u0103 vie\u021bii cea mai ad\u00e2nc\u0103 semnifica\u021bie”. Scriitorul Radu Sergiu Ruba, profesor, om de radio \u0219i traduc\u0103tor, de\u0219i nev\u0103z\u0103tor, reu\u0219e\u0219te prin tot ceea ce face s\u0103 aduc\u0103 lumin\u0103 \u00een sufletele celor care-l citesc sau \u00eel ascult\u0103. Interviul cu domnia sa este o dovad\u0103 incontestabil\u0103 \u00een acest sens.<\/p>\n
Domnule profesor, \u00een Vechiul Testament, \u00een psalmul 145, versetul 8, este scris: \u201eDomnul \u00eendreapt\u0103 pe cei g\u00e2rbovi\u021bi, Domnul \u00een\u021belep\u021be\u0219te orbii”. Nevederea este un handicap serios, major. Cu toate acestea, genii f\u0103r\u0103 vedere au existat \u0219i exist\u0103 \u00een lumea noastr\u0103. \u00cen schimb, cei care au un alt handicap, mu\u021benie sau surditate, nu au prea ajuns la genialitate. Cum expli\u00adca\u021bi? Cum interpreta\u021bi afir\u00adma\u021bia din psalmul citat?<\/em><\/p>\n Iat\u0103 c\u0103 g\u00e2rbovi\u0163ilor le e de ajuns \u00eendreptarea, \u00een timp ce orbilor le este necesar\u0103 \u00een\u0163elepciunea. Acum, incontestabil, lipsa vederii, ca alte necazuri persistente de fapt, \u00een\u0163elep\u0163e\u015fte omul. Nu obligatoriu \u00eens\u0103. Am \u00eent\u00e2lnit orbi care, obi\u015fnui\u0163i cu starea lor, au luat-o razna \u00een alte privin\u0163e. Dar o anumit\u0103 \u00een\u0163elepciune a orbilor decurg\u00e2nd din natura infirmit\u0103\u0163ii este perfect explicabil\u0103: lipsa vederii pune mult mai intens con\u015ftiin\u0163a la lucru, ea e chemat\u0103 s\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103 v\u0103zul care identific\u0103 \u015fi distinge detalii dintr-o singur\u0103 mi\u015fcare. Orbul e nevoit s\u0103 interiorizeze informa\u0163ia, s\u0103 o analizeze \u015fi s\u0103 ia decizii numai pe baza judec\u0103\u0163ii proprii, \u00een cazurile \u00een care nu are pe cine s\u0103 consulte, iar asta se \u00eent\u00e2mpl\u0103 des. Con\u015ftiin\u0163a lui e mult mai solicitat\u0103 dec\u00e2t cea a omului tipic, chiar dac\u0103 unii nev\u0103z\u0103tori o solicit\u0103 pentru fleacuri.<\/p>\n Nu e de mirare c\u0103 exist\u0103 orbi care au realizat performan\u0163\u0103 artistic\u0103 sau \u015ftiin\u0163ific\u0103. Dac\u0103 omul ajunge la informa\u0163ie \u015fi poate s\u0103 \u0163in\u0103 leg\u0103tura cu fondul acesteia, crea\u0163ia nu a fost \u015fi nu este \u00eempiedicat\u0103. Ast\u0103zi chiar nu mai e o problem\u0103. Computerul cu programe de voce electronic\u0103, de afi\u015fare tactil\u0103 Braille, ajunge, ca pentru orice utilizator, peste tot: pe internet, pe re\u0163elele de socializare, folose\u015fte serviciile de mesagerie \u015fi po\u015ft\u0103 de tot felul. C\u0103r\u0163ile sunt scanate, iar textul, dup\u0103 ce e recunoscut de un program anume ca text, nu ca imagine oarecare, poate fi transformat \u00een voce, \u00een vorbire. Nu este \u015fi cazul surzilor sau al surdomu\u0163ilor. Fac aceast\u0103 distinc\u0163ie \u00eentruc\u00e2t foarte greu le este s\u0103 ajung\u0103 la sensurile abstracte ale limbajului surzilor din na\u015ftere sau din copil\u0103rie. Altul este cazul asurzi\u0163ilor, cei care-\u015fi pierd auzul c\u00e2nd limbajul este deja format. Deci explica\u0163ia const\u0103 \u00een imposibilitatea accesului plenar la limbajul purt\u0103tor de no\u0163iuni, de abstractitate, deflagrator de imagine plastic\u0103 prin morfologia \u015fi sintaxa sa, altfel spus, purt\u0103tor de metafor\u0103. Un surd nu poate reproduce \u00een limbaj mimico-gestual conceptul de Inefabil, de virtual sau de revelator. Vreau s\u0103 spun, nu ajunge la acestea \u00een mod curent \u015fi spontan. Prin aceast\u0103 diferen\u0163\u0103 dintre orbi \u015fi surzi, se dovede\u015fte \u00eenc\u0103 o dat\u0103 c\u0103 omul este edificat ca om, f\u0103urit ca fiin\u0163\u0103 liber\u0103 prin limbaj, \u015fi nu prin exercitarea sim\u0163urilor. Iar \u00een acest punct, cel mai important sim\u0163 devine auzul, nu v\u0103zul. Auzul, nu v\u0103zul, c\u0103ci mai \u00eent\u00e2i a fost Cuv\u00e2ntul, abia apoi, prin Cuv\u00e2nt, s-a f\u0103cut lumina.<\/p>\n E cazul s\u0103 atac\u0103m frontal un cli\u015feu academic: psihologii \u015fi profesorii de psihologie din universit\u0103\u0163ile noastre nu contenesc \u00een a stresa auditoriul cu afirma\u0163ia c\u0103 70%, 80%, 90% din informa\u0163ie vine pe canalul vizual. Poate s\u0103 vin\u0103, dup\u0103 mine, \u015fi 180%. Esen\u0163ialul e s\u0103 se \u015ftie c\u00e2t din aceast\u0103 informa\u0163ie este util\u0103 \u015fi c\u00e2t e parazitar\u0103. Ei bine, majoritatea cople\u015fitoare a acestei informa\u0163ii nu e bun\u0103 de nimic, e o rev\u0103rsare de clipuri \u015fi clipiri ale mediului, de parazi\u0163i de context. Exist\u0103 \u00een natur\u0103 fiin\u0163e cu mii de ochi, dar care se afl\u0103 undeva foarte jos pe scara dezvolt\u0103rii. Aceasta deoarece informa\u0163ia o proceseaz\u0103 creierul \u015fi o formuleaz\u0103 limbajul. Pot s\u0103 spun c\u0103 o mai cizeleaz\u0103 \u015fi b\u0103t\u0103ile inimii.<\/p>\n Hellen Keller, o scriitoare american\u0103 cu surdocecitate din secolul trecut, spunea: \u201eMai bine s\u0103 mergi cu un prieten \u00een \u00eentuneric dec\u00e2t singur \u00een lumin\u0103”. Ce valoare acorda\u021bi prieteniei? Ce au \u00eensemnat \u0219i \u00eenseamn\u0103 prietenii \u00een via\u021ba dumneavoastr\u0103?<\/em><\/p>\n Este sesizabil\u0103 formularea programatic contrastiv\u0103 din afirma\u0163ia Hellenei Keller, nu cred \u00eens\u0103 c\u0103, la propriu, omul obi\u015fnuit poate fi de acord cu ea. Omul obi\u015fnuit, tipic vede \u015fi aude. El se simte mai bine singur \u00een lumin\u0103 dec\u00e2t \u00een \u00eentuneric cu un prieten \u00eentr-un tandem de \u00eentrajutorare, de coali\u0163ie obligatorie pentru a ie\u015fi din primejdie, din labirint. Dar o asemenea cugetare este \u00eentru totul fireasc\u0103 \u00een cazul unui om afectat de surdocecitate pentru care marea suferin\u0163\u0103 este singur\u0103tatea. E o singur\u0103tate indus\u0103 de starea dublei deficien\u0163e senzoriale, e greu de comunicat cu o asemenea persoan\u0103, iar ea mai cu seam\u0103 ajunge greu la comunicare cu ceilal\u0163i. Un prieten \u00een astfel de \u00eemprejur\u0103ri \u00ee\u015fi merit\u0103 pre\u0163ul dublei greut\u0103\u0163i \u00een aur. Surdocecitatea e o lovitur\u0103 cumplit\u0103, foarte dificil de reprezentat de omul neatins de o afec\u0163iune senzorial\u0103 sau de cel cu una singur\u0103 precum lipsa vederii ori a auzului, f\u0103r\u0103 alte poveri suplimentare. \u00centr-o carte pe care am tradus-o, marele scriitor francez Michel Tournier (1924-2016) are o discu\u0163ie cu directoarea unui institut al surdocecit\u0103\u0163ii, care depune m\u0103rturie, la cap\u0103tul multor ani de experien\u0163\u0103, c\u0103 internii ei mor de regul\u0103 pe la v\u00e2rsta de 15 ani. E un consum teribil de natur\u0103 psihonervoas\u0103 \u00een \u00eenfruntarea vie\u0163ii \u00eentr-o recluziune senzorial\u0103 ca aceasta. Fiin\u0163a uman\u0103 pur \u015fi simplu nu face fa\u0163\u0103. Dar uneori face, vezi cazul Hellen Keller, despre care Mark Twain spunea c\u0103, al\u0103turi de Napoleon, e cel mai mare om pe care l-a dat civiliza\u0163ia, \u015fi vezi cazul Vasile Adamescu. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor am folosit o sintagm\u0103 ce constituie titlul c\u0103r\u0163ii sale autobiografice, \u201e\u00cenfrunt\u00e2nd via\u0163a”, al c\u0103rei al doilea volum, ap\u0103rut la Editura Boema din Turda, a fost lansat recent \u015fi la Bucure\u015fti, dup\u0103 ce fusese prezentat publicului la Cluj. La apari\u0163ia primului volum, \u00een 2013, pre\u015fedintele Rom\u00e2niei de atunci i-a acordat lui Vasile Adamescu Ordinul \u201eMeritul Cultural al Rom\u00e2niei \u00een grad de Cavaler”.<\/p>\n Dup\u0103 un ocol at\u00e2t de lung, ajungem \u015fi la prietenie. F\u0103r\u0103 prieteni, n-a\u015f fi izbutit aproape nimic \u00een via\u0163\u0103. \u00cen cazul meu, al unui nev\u0103z\u0103tor din copil\u0103rie, de la 11 ani, rela\u0163ionarea la ceilal\u0163i, cu oferte din ambele p\u0103r\u0163i, e obligatorie. Un orb izolat e pierdut. Iar prieteniile trebuie s\u0103 \u015ftii s\u0103 \u0163i le construie\u015fti, s\u0103 le cultivi, se cuvine s\u0103 ai ce s\u0103 oferi, iar dac\u0103 se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 nu ai mare lucru, s\u0103 \u015ftii s\u0103 prime\u015fti \u015fi s\u0103 asimilezi cu gra\u0163ie, cu bl\u00e2nde\u0163e, cu \u00een\u0163elegere, f\u0103r\u0103 revendic\u0103ri \u015fi mai ales f\u0103r\u0103 v\u0103ic\u0103real\u0103. Sunt figuri ale prietenilor din copil\u0103ria mea de p\u00e2n\u0103 la 11 ani pe care le evoc \u00een romanul par\u0163ial autobiografic \u201eO var\u0103 ce nu mai apune”, ap\u0103rut la Editura Humanitas \u00een 2014, carte care a primit premiul Academiei Rom\u00e2ne \u00een 2016. Nu i-am uitat, iar acele pagini, traduse de acum \u015fi-n englez\u0103, \u015fi-n italian\u0103, nu se vor lep\u0103da de ei \u00een veci. \u00cen interviurile pe teme literare acordate \u00een ultima vreme \u00eel evoc mereu pe poetul Ion Cristofor, care s-a lipit de mine la cenaclul elevilor \u201eLucian Blaga” din Cluj \u015fi nu s-a mai dat dus, c\u0103ut\u00e2ndu-m\u0103 constant la internatul meu \u015fcolar \u015fi citindu-mi poezie, mai ales poezia secolului XX. F\u0103r\u0103 el, sunt singur ast\u0103zi, f\u0103r\u0103 prietenia creat\u0103 \u015fi sus\u0163inut\u0103 de el, fiindc\u0103 eu nu puteam s\u0103 ies din internat s\u0103 merg s\u0103-l caut oric\u00e2nd, n-a\u015f fi reu\u015fit s\u0103-mi construiesc devenirea literar\u0103. Iar ast\u0103zi, f\u0103r\u0103 prieteni a\u015f fi pe nic\u0103ieri. Din fericire, oriunde am de mers \u00een \u0163ar\u0103, pot s\u0103 m\u0103 deplasez f\u0103r\u0103 \u00eenso\u0163itor, fiindc\u0103 am peste tot prieteni care s\u0103 m\u0103 a\u015ftepte la tren, ma\u015fin\u0103, avion, care s\u0103 m\u0103-nso\u0163easc\u0103 unde am eu de peregrinat la fa\u0163a locului.<\/p>\n Ave\u021bi la postul na\u021bional de radio o emisiune pe care o ascult cu pl\u0103cere. Este vorba de \u201eOchiul interior”. Spontaneitatea cuv\u00e2ntului dumneavoastr\u0103 \u0219i mesajul lui sunt de impact. Dar preocup\u0103rile dumneavoastr\u0103 sunt mult mai largi, nu \u021bin numai de radio. Cariera pe care o ave\u021bi \u00een spate e impresionant\u0103. Vorbi\u021bi despre ea \u0219i cum a\u021bi reu\u0219it \u00een via\u021b\u0103.<\/em><\/p>\n Spontaneitatea \u015fi prezen\u0163a de spirit \u00een limbaj provin pesemne de la pasiunea mea constant\u0103 fa\u0163\u0103 de disciplinele comunic\u0103rii \u015fi \u00eendeletnicirea concret\u0103 cu ele. Se trag mai ales de la cariera de profesor de francez\u0103 \u015fi englez\u0103 la nev\u0103z\u0103tori. \u00centr-o clas\u0103 cu elevi f\u0103r\u0103 vedere, f\u0103r\u0103 tabl\u0103 pe care s\u0103 scrii pentru to\u0163i, trebuie s\u0103 vorbe\u015fti at\u00e2t de clar \u015fi de exact, \u00eenc\u00e2t ei s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 u\u015for, dac\u0103 se poate din prima explica\u0163ie. Exerci\u0163iul produce \u00een timp o u\u015furin\u0163\u0103 a formul\u0103rii. Jubilez c\u0103 Ochiul interior<\/em> se bucur\u0103 de popularitate.<\/p>\n Realizez emisiunea din 1992, la extrem de inteligenta ini\u0163iativ\u0103 a mult regretatei jurnaliste Eugenia Grosu-Popescu din Radioul Public, care, pentru aprobarea proiectului, a g\u0103sit al\u0163i jurnali\u015fti de seam\u0103, precum Ion Ghi\u0163ulescu \u015fi Eugen Preda \u2013 care au \u00een\u0163eles c\u0103 nev\u0103z\u0103torilor, cei mai fideli ascult\u0103tori ai radioului, le este cu neputin\u0163\u0103 s\u0103-\u015fi transmit\u0103 informa\u0163ia specific\u0103 ob\u015ftii lor \u00een mod eficient altfel dec\u00e2t prin radio. \u00cen Braille e greu s\u0103 tip\u0103re\u015fti, s\u0103 zicem, un s\u0103pt\u0103m\u00e2nal care s\u0103 \u015fi ajung\u0103 la cititori. Mi-a dat Dumnezeu \u015fansa \u00eent\u00e2lnirii cu doamna Grosu-Popescu \u015fi m-a \u00eenzestrat cu o voce care nu s-a alterat \u00een timp, iar din anul 2000, de c\u00e2nd realizez Ochiul interior<\/em> \u00eempreun\u0103 cu so\u0163ia mea, Nicoleta, calitatea eufonic\u0103 a emisiunii a crescut sensibil, prezen\u0163a ei la microfon fiind deosebit de radiogenic\u0103.<\/p>\n Spuneam c\u0103 m-au pasionat disciplinele comunic\u0103rii: pove\u015ftile, limbile str\u0103ine, jurnalismul, povestitul, scrisul \u015fi strategiile psihomorale ale oamenilor de a se rela\u0163iona unii la al\u0163ii. \u00cen materie de literatur\u0103, am \u00eenceput cu poezia, dar, \u00een cele din urm\u0103, am trecut dealul la proz\u0103. De\u015fi sunt o natur\u0103 mai degrab\u0103 epic\u0103 dec\u00e2t liric\u0103, n-a\u015f fi izbutit s\u0103 scriu proz\u0103 dac\u0103 nu ar fi ap\u0103rut la timp aceast\u0103 fabuloas\u0103 inven\u0163ie a lui Ray Kurzweil, care este programul de sintetizare a vocii umane \u015fi de citire sonor\u0103 a ecranului ordinatorului. Important a fost \u00eens\u0103 c\u0103 pasiunea din copil\u0103rie pentru literatur\u0103 nu m-a p\u0103r\u0103sit \u015fi, cu dificult\u0103\u0163i mari de informare \u015fi \u0163inere la curent, am mers pe firul acestui foc interior. Ceea ce m\u0103 bucur\u0103 este c\u0103 la peste \u015faizeci de ani scriu \u00een continuare cu pasiune at\u00e2t proz\u0103, c\u00e2t \u015fi poezie. Totu\u015fi, proza are \u00eent\u00e2ietate. Am \u00eencheiat recent un roman, sper s\u0103-l pot publica p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul anului. Din var\u0103 \u00eencep altul, fiindc\u0103 am schema lui bine conturat\u0103.<\/p>\n Odat\u0103, la un stare\u021b (e vorba despre un p\u0103rinte francez convertit la Ortodoxie, Placide Desseille) a venit un frate s\u0103-l anun\u021be c\u0103 unul dintre monahii ob\u0219tii sale orbise. Stare\u021bul a cerut s\u0103 fie chemat omul \u00een cauz\u0103. Acesta a venit \u00eenaintea p\u0103rintelui s\u0103u \u0219i la \u00eentrebarea lui: \u201eNu mai vezi acum?” a r\u0103spuns: \u201eNu. S\u0103 nu spune\u021bi c\u0103 nu v\u0103d, fiindc\u0103 eu v\u0103d. Doar c\u0103 v\u0103d altfel”. Cum se vede via\u021ba altfel, domnule profesor, \u0219i ce gust are aceast\u0103 via\u021b\u0103?<\/em><\/p>\n E bine c\u0103 ai amintit aici gustul vie\u0163ii. Via\u0163a are acela\u015fi gust pentru un nev\u0103z\u0103tor ca \u015fi pentru v\u0103z\u0103tor, minus bucuriile ochiului. Dar acesta, ochiul, s\u0103 ne-n\u0163elegem, d\u0103 \u015fi de multe ori erori. \u00cemi lipsesc \u015fi mie splendorile naturii, pe care mi le amintesc destul de bine, \u00eens\u0103 exist\u0103 \u015fi altele pe care nu am apucat s\u0103 le admir. Via\u0163a are acela\u015fi gust fiindc\u0103 \u015fi pe nev\u0103z\u0103tori \u00eei bucur\u0103 prietenia, dragostea, umorul, petrecerile, voia bun\u0103, dansul, pl\u0103cerile intelectuale, care \u00een sfera artei sunt nevoite s\u0103 se limiteze la dou\u0103 din acestea, literatura \u015fi muzica.<\/p>\n Monahul acela avea dreptate \u00een planul spiritului. El vedea ceea ce apucase s\u0103 cunoasc\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci. Apoi, s-ar prea putea, \u015fi eu de asta-l b\u0103nuiesc, c\u0103 el se referea \u015fi la fenomenul memoriei vizuale, prezent la cei care-\u015fi pierd vederea la maturitate. Imaginea lumii nu dispare, ea se cristalizeaz\u0103 \u00eentr-un fel, se schematizeaz\u0103. Dar c\u00e2nd omul dore\u015fte s\u0103-\u015fi evoce o anume imagine, \u00een caz c\u0103 nu a renun\u0163at la exerci\u0163iul ochiului interior, va reu\u015fi s\u0103 re\u00eenvie pe retina memoriei imaginile cu pricina.<\/p>\n Dar aici mai apare un aspect de mare \u00eensemn\u0103tate: cecitatea inventeaz\u0103 noi c\u0103i spre lume… Alfabetul Braille, de exemplu. Acest alfabet din \u015fase puncte \u00eencadrabile \u00eentr-un dreptunghi cu verticala de trei puncte \u015fi orizontala de dou\u0103 constituie dovada impulsului ad\u00e2nc al fiin\u0163ei omene\u015fti de a interioriza forma superioar\u0103 a comunic\u0103rii prin scris \u00een orice situa\u0163ie s-ar afla. De scris nu scrie dec\u00e2t spiritul, adic\u0103 Divinitatea \u015fi omul. Prin limbajul mimico-gestual se poate comunica, dar nu se poate scrie. Acest limbaj r\u0103m\u00e2ne limitat la concretul indicabil cu degetul, trece foarte pu\u0163in peste acest nivel. \u00cen rela\u0163ia cuv\u00e2nt-imagine, de referin\u0163\u0103 este una din primele fraze ale lui Garcia M\u00e1rquez din romanul \u201eUn veac de singur\u0103tate”: \u201eLumea era at\u00e2t de recent\u0103, \u00eenc\u00e2t lucrurile nu aveau \u00eenc\u0103 nume, iar pentru a le deosebi, trebuia s\u0103 le ar\u0103\u0163i cu degetul”. Braille-ul, alfabet creat de un adolescent orb francez \u00eentre cei treisprezece \u015fi \u015faisprezece ani ai s\u0103i (Louis Braille \u2013 1809-1852), atest\u0103 puterea energiilor umane de a face din tactilitate un factor de comunicare la distan\u0163\u0103. Apoi, \u00een braille, tactilitatea devine agent de produc\u0163ie, de emisie \u015fi de recep\u0163ie grafic\u0103. Grafemele tactile se dovedesc a func\u0163iona ca vehicul al \u00eentregii vorbiri.<\/p>\n Deci, chiar dac\u0103 monahului i s-ar fi putut repro\u015fa c\u0103, de fapt, fizic, nu mai vede, el putea s\u0103 vin\u0103 cu replica: nu s-a inventat \u00eenc\u0103 mijlocul de a-mi interzice scrisul \u00een orice \u00eemprejurare m-a\u015f afla.<\/p>\n Sunte\u021bi sup\u0103rat pe Dumnezeu pentru aceast\u0103 cruce pe care o purta\u021bi?<\/em><\/p>\n Cum s\u0103 fiu sup\u0103rat? Sunt multe dimensiuni ale lumii pe care, dac\u0103 a\u015f fi v\u0103zut, nu le-a\u015f fi cunoscut. Unele au fost m\u0103rturisite \u00een r\u00e2ndurile de mai sus. Apoi, citi\u0163i romanul \u201eO var\u0103 ce nu mai apune”. Tratez acolo totul cu un firesc care pe unii i-a nedumerit stra\u015fnic.<\/p>\n Sunt un credincios binedispus. Practicant, nu duminic\u0103 de duminic\u0103 sau s\u0103rb\u0103toare de s\u0103rb\u0103toare, dar merg la biseric\u0103. C\u00e2nd nu p\u0103\u015fesc \u00een ea, ascult Liturghia la radio sau la tv. Dar \u00een parohia mea, la Biserica Pantelimon Capra, am parte de preo\u0163i d\u0103rui\u0163i de Dumnezeu cu har \u015fi de calitatea unor voci din cor care tuturor ne \u00eempodobesc bucuria. Merg alteori cu mare \u00eenc\u00e2ntare la biserica din satul Dr\u0103g\u0103nescu pentru comuniunea cu duhul P\u0103rintelui Arsenie Boca \u015fi pentru \u00eent\u00e2lnirile pline de lumin\u0103 cu p\u0103rintele R\u0103zvan Petcu. Pe P\u0103rintele Arsenie l-am citit constant \u015fi, zic eu, profund \u00een ultimii ani. Nu l-am cunoscut \u00een persoan\u0103. M-a ajutat mult, m-a ajutat concret \u00een \u00eemprejur\u0103ri deosebit de grele, transmi\u0163\u00e2ndu-mi, f\u0103r\u0103 echivoc, ce nu trebuie s\u0103 fac. Pe la r\u0103scruci, \u00eel simt al\u0103turi de mine. Mai frecventez slujbele m\u0103n\u0103stirilor din Prahova, Zamfira, Ghighiu \u0219i V\u0103rbila. De re\u0163inut c\u0103 m\u0103 trag dintr-o familie \u015fi dintr-o tradi\u0163ie puternic greco-catolic\u0103 din nord-vestul \u0163\u0103rii. Nu \u0163in \u00eens\u0103 deloc la diferen\u0163ele dintre cele dou\u0103 Biserici apostolice, Ortodox\u0103 \u015fi Catolic\u0103.<\/p>\n A\u0163i fost pre\u0219edintele Asocia\u021biei Nev\u0103z\u0103torilor din Rom\u00e2nia. Ce sprijin a\u021bi avut din partea Bisericii Ortodoxe Rom\u00e2ne?<\/em><\/p>\n Biserica Ortodox\u0103 a ajutat deja comunitatea noastr\u0103 organiz\u00e2nd pentru nev\u0103z\u0103tori, prin Agen\u0163ia BASILICA, dou\u0103 pelerinaje la Locurile Sfinte cu preo\u0163i-ghizi \u015fi cu anume avantaje organizatorice \u015fi materiale. Ochiul interior<\/em> a reflectat pe larg experien\u0163a acestor pelerinaje. Am avea nevoie \u00eens\u0103 de sprijin financiar privind achizi\u0163ionarea unei tipografii Braille mai mari \u015fi mai performante. Eu am procurat, f\u0103r\u0103 nici un ban public \u015fi f\u0103r\u0103 eforturi financiare din partea Asocia\u0163iei, un \u00eentreg ansamblu tipografic \u00een timpul mandatului meu. Dar, tehnic vorbind, ma\u015finile sunt la apusul carierei, iar marca respectiv\u0103 nu se mai produce. Statul st\u0103 deocamdat\u0103 \u015fi ne contempl\u0103 curios. Biserica s-a dovedit mult mai receptiv\u0103 \u015fi sper\u0103m c\u0103 va veni \u00een sprijinul accesului specific la informa\u0163ie, la cultur\u0103, la studiu \u015fi preg\u0103tire profesional\u0103, la accesul la Sf\u00e2nta Scriptur\u0103 \u00een Braille, deci \u00een sistemul cel mai intim de lectur\u0103 al orbilor. Re\u0163ine\u0163i v\u0103 rog c\u0103, de\u015fi exist\u0103 Biblia \u00eenregistrat\u0103 audio, nu avem \u00eenc\u0103 Biblia integral tip\u0103rit\u0103 \u00een Braille, m\u0103 refer la edi\u0163ia Sf\u00e2ntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Rom\u00e2ne.<\/p>\n sursa:ziarullumina.ro<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":" \u00centr-una din c\u0103r\u021bile sale, \u201eThe Light in the Heart” (Lumina din inim\u0103), politicianul american din secolul trecut Roy T. Bennett \u00eendemna: \u201e\u00cenva\u021b\u0103 cum s\u0103 aprinzi o lum\u00e2nare \u00een cele mai \u00eentunecate momente din via\u021ba cuiva. Fii tu lumina care \u00eei ajut\u0103 pe ceilal\u021bi s\u0103 vad\u0103; este tot ceea ce ofer\u0103 vie\u021bii cea mai ad\u00e2nc\u0103 semnifica\u021bie”. … <\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"image","meta":{"ngg_post_thumbnail":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":{"0":"entry","1":"post","2":"publish","3":"author-antonel","4":"post-13293","6":"format-image","7":"category-biblioteca","8":"post_format-post-format-image","9":"has-format"},"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13293","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13293"}],"version-history":[{"count":1,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13293\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13295,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13293\/revisions\/13295"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13293"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13293"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13293"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}