![\"\"](\"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-content\/uploads\/2017\/06\/bustemin2.jpg\")
<\/a><\/p>\nM\u0103rturii scrise, tradi\u021bia M\u0103n\u0103stirii Agafton p\u0103streaz\u0103 c\u00e2teva cr\u00e2mpeie din copil\u0103ria lui Eminescu \u00een perioada c\u00e2nd \u00ee\u0219i petrecea vacan\u021bele aici. Mih\u0103i\u021b\u0103 – c\u0103ci acesta era numele de alint pentru m\u0103tu\u0219ile sale – era \u00eent\u00e2mpinat \u00eentotdeauna cu c\u0103ldur\u0103 \u0219i afec\u021biune, se strecura frecvent prin livad\u0103 c\u0103tre p\u0103durea Baisa din \u00eemprejurimi (codrii de aram\u0103 de mai t\u00e2rziu), unde pleca cu o traist\u0103 cu ceva merinde preg\u0103tite de m\u0103icu\u021be \u0219i invariabil cu vreo carte din care citea la umbra codrului. \u201eEra credincios Mih\u0103i\u021b\u0103 \u0219i cu dragoste de cele sfinte. Nu-i pl\u0103cea s\u0103 se joace cu al\u021bi copii \u0219i nici nu r\u00e2dea. Singuratic \u0219i t\u0103cut, cu p\u0103rul mereu ciufulit \u0219i hainele cam \u0219ifonate, poetul se cufunda \u00een codrul ar\u0103miu al toamnei discut\u00e2nd cu Dumnezeu \u0219i cu viet\u0103\u021bile p\u0103durii\u201d, \u00ee\u0219i amintesc vie\u021buitoarele m\u0103n\u0103stirii.<\/p>\n
\u00cempreun\u0103 cu m\u0103tu\u0219ile sale st\u0103tea la pravil\u0103 nemi\u0219cat \u0219i nu scotea o vorb\u0103 zile \u00eentregi. \u201eM-am str\u0103duit, dar nu l-am \u00een\u021beles. Sufletul lui avea un lac\u0103t prea mare pentru mine\u201d, spunea m\u0103tu\u0219a sa, maica Olimpiada (viitoarea stare\u021b\u0103 a m\u0103n\u0103stirii), \u00ee\u0219i aminte\u0219te maica Adriana de la stare\u021ba ei Agafia Moise, care l-a v\u0103zut \u0219i cunoscut pe Eminescu. \u00cen chilia ei mai supravie\u021buie\u0219te o fotografie a lui Eminescu cu maica Olimpiada (Sorin Preda, \u201eM\u0103n\u0103stirea copil\u0103riei lui Eminescu\u201d, \u00een Formula AS <\/em>din 8 iulie 2016).<\/p>\n Disciplina practicii monahale, rug\u0103ciunile \u0219i ritualurile de zi cu zi erau, prin urmare, cunoscute poetului din lungile vizite \u0219i din vacan\u021bele prelungite petrecute aici. Vor avea o influen\u021b\u0103 puternic\u0103 \u0219i vizibil\u0103 asupra \u00eentregii opere eminesciene, fapt ce va reu\u0219i s\u0103-i uimeasc\u0103 pe contemporani, care nu-\u0219i amintesc ca poetul s\u0103 se fi aplecat asupra studiului teologiei sau s\u0103 fi audiat cursuri \u00een domeniu (Ioan Slavici). Detaliile pe care poetul le folose\u0219te \u00een abordarea oric\u0103rei ches\u00adtiuni de dogm\u0103 \u0219i ritual cre\u0219tin dovedesc o profund\u0103 cunoa\u0219tere a ritului ortodox, pe care nu \u0219i l-ar fi putut \u00eensu\u0219i dec\u00e2t tr\u0103ind atmosfera religioas\u0103 a unui loca\u0219 de cult, care nu putea fi altul dec\u00e2t Agafton, sub p\u0103storia m\u0103tu\u0219ilor lui. De la aser\u00ad\u021biunea c\u0103 \u201e\u0219i istoria lumii cuget\u0103 – de\u0219i \u00eencet, \u00eens\u0103 sigur \u0219i just, istoria lumii e desf\u0103\u0219urarea cuget\u0103rii lui Dumnezeu. Nu se mi\u0219c\u0103 un fir de p\u0103r din capul nostru f\u0103r\u0103 \u0219tirea lui Dumnezeu\u201d (\u201eScrisoare dlui Dumitru Br\u0103tianu\u201d, \u00een Rom\u00e2nul<\/em>, 15 august 1871), p\u00e2n\u0103 la afirma\u021bii c\u0103 \u201ef\u0103r\u0103 eu nu exist\u0103 Dumnezeu, f\u0103r\u0103 ochi nu e lumin\u0103, f\u0103r\u0103 auz nu e un c\u00e2ntec. Ochiul e lumina, auzul e c\u00e2ntecul, eu e Dumnezeu, na\u021biunea mea e lumea\u201d (Mihai Eminescu – Cuget\u0103ri<\/em>, Editura Vos, 1997), Eminescu dovede\u0219te c\u0103 st\u0103p\u00e2ne\u0219te dogma cre\u0219tin\u0103 \u00een esen\u021ba ei, cum altfel dec\u00e2t tr\u0103ind \u00een spiritul ei.<\/p>\n \u00cen 1878 public\u0103 \u00eentr-un articol – prilejuit de solicitarea stare\u021bului Chiriac (p\u0103storul m\u0103n\u0103stirii atonite Cutlumu\u0219) pentru ajutor \u00een c\u0103r\u021bi \u0219i bunuri – detalii privind via\u021ba monahal\u0103, cu acurate\u021bea celui care ar fi vie\u021buit \u00eentr-o m\u0103n\u0103stire. Mai mult, face un adev\u0103rat istoric al rela\u021biei rom\u00e2no-atonite, unde unul din 10 c\u0103\u00adlug\u0103ri la vremea aceea era rom\u00e2n – aproximativ 1.000 din cei 10.000 de vie\u021buitori (Mihai Eminescu, \u00adTimpul<\/em>, 10 august 1878).<\/p>\n Nu rareori nostalgia pentru via\u021ba monahal\u0103 o invoc\u0103 \u00een vremuri de restri\u0219te, exprim\u00e2ndu-\u0219i dorin\u021ba de a se c\u0103lug\u0103ri, cel mai probabil ca un refugiu salvator din situa\u021biile \u0219i necazurile vie\u021bii concrete. Este vorba de invita\u021bia f\u0103cut\u0103 colegului s\u0103u Zamfir C. Arbore de la Rom\u00e2nul<\/em> de a merge \u00eempreun\u0103 \u201ela m\u0103n\u0103stire, \u00een chiliile solitare, s\u0103 scriem letopise\u021be \u00een care s\u0103 \u00een\u0219ir\u0103m tot ce \u00eendur\u0103 nenorocitul neam rom\u00e2nesc pentru ca s\u0103 se \u0219tie c\u00e2t amar a suferit rom\u00e2nul, c\u00e2t a tr\u0103it pe acest p\u0103m\u00e2nt\u201d (Stelian Gombo\u0219, \u201eMihai Eminescu \u00een viziunea Bisericii\u201d, www.crestinortodox.ro, 2013). Va repeta aceea\u0219i dorin\u021b\u0103 \u0219i \u00een 1884, etichetat\u0103 de data aceasta ca o glum\u0103 de c\u0103tre prieteni \u0219i chiar ca un semn de aliena\u021bie de c\u0103tre Titu Maiorescu.<\/p>\n \u00cen toamna anului 1887, internat fiind la M\u0103n\u0103stirea Neam\u021b, pri\u00adme\u0219te – la cererea sa – Sf\u00e2nta Tain\u0103 a \u00cemp\u0103rt\u0103\u0219aniei de la preotul locului. Cu aceast\u0103 ocazie, cere: \u201eS\u0103 m\u0103 \u00eengropa\u021bi la \u021b\u0103rmurile m\u0103rii \u0219i s\u0103 fie \u00eentr-o m\u0103n\u0103stire de maici \u0219i s\u0103 ascult \u00een fiecare sear\u0103 ca la Agafton cum c\u00e2ntau Lumin\u0103 lin\u0103\u201d (Paul Miron citat de Nicolae Georgescu). Iat\u0103 un r\u0103spuns elocvent la faptul c\u0103 via\u021ba monahal\u0103 \u00eei era foarte bine cunoscut\u0103 poetului \u00eenc\u0103 din perioada copil\u0103riei, amintirile ei urm\u0103rindu-l toat\u0103 via\u021ba.<\/p>\n De altfel, prezen\u021ba misticului este o constant\u0103 \u00een opera sa, deopotriv\u0103 prin personaje, situa\u021bii, \u00eentreb\u0103ri existen\u021biale \u0219i atitudini sociale. O dovad\u0103 \u00een acest sens este \u0219i minunata poezie pe care o scrie \u00een 1879, intitulat\u0103 \u201eR\u0103sai asupra mea lumin\u0103 lin\u0103\u201d pe care o red\u0103m \u00een \u00eentregime pentru frumuse\u021bea \u0219i sinceritatea ei: \u201eR\u0103sai asupra mea, lumin\u0103 lin\u0103\/ Ca-n visul meu ceresc d-odinioar\u0103\/ O, maic\u0103 sf\u00e2nt\u0103, pururea fecioar\u0103,\/ \u00cen noaptea g\u00e2ndurilor mele vin\u0103.\/ Speran\u021ba mea tu n-o l\u0103sa s\u0103 moar\u0103\/ De\u0219i al meu e un noian de vin\u0103\/ Privirea ta de mil\u0103 cald\u0103, plin\u0103,\/ \u00cendur\u0103toare-asupra mea coboar\u0103.\/ Str\u0103in de to\u021bi, pierdut \u00een suferin\u021ba\/ Ad\u00e2nc\u0103 a nimicniciei mele,\/ Eu nu mai cred nimic \u0219i n-am t\u0103rie.\/ D\u0103-mi tinere\u021bea mea, red\u0103-mi credin\u021ba\/ \u0218i reapari din cerul t\u0103u de stele:\/ Ca s\u0103 te-ador de acum pe veci, Marie!\u201d.<\/p>\n Interesant\u0103 \u00een biografiile care descriu copil\u0103ria lui Eminescu este eludarea interesat\u0103 sau, nu rareori, persiflarea aspectelor religioase \u00een formarea poetului, comi\u021b\u00e2ndu-se astfel – \u00een opinia noastr\u0103 – o gre\u0219eal\u0103 de neiertat \u00een cunoa\u0219terea eminescian\u0103, dac\u0103 nu chiar un sacrilegiu. Rela\u021biile poetului cu cele trei m\u0103tu\u0219i c\u0103lug\u0103ri\u021be \u0219i \u00eendeosebi preocuparea maicii Fevronia, cu ajutorul c\u0103reia p\u0103trunde tainele canoanelor religioase, \u00eel ajut\u0103 hot\u0103r\u00e2tor \u00een familiarizarea sa cu r\u00e2nduielile biserice\u0219ti \u00een lungile vacan\u021be pe care le petrece aici, cu sau f\u0103r\u0103 mama sa. A afirma c\u0103 viitorul poet \u0219i-a \u00eensu\u0219it chirilica din rarele lecturi jurnalistice pe care le f\u0103cea tat\u0103l s\u0103u \u021bin\u00e2ndu-l \u00een bra\u021be este o exagerare f\u0103r\u0103 acoperire (Petru Rezu\u0219 \u201eO copil\u0103rie nepereche\u201d, pag. 11). Este mai degrab\u0103 de presupus c\u0103 timpul petrecut la Agafton a \u00eensemnat, pe l\u00e2ng\u0103 tr\u0103irile poetice, o intens\u0103 munc\u0103 de prospectare a acelor lucruri care-l interesau \u00een mod deosebit, a\u0219a cum de fapt va face \u00een toat\u0103 perioada devenirii sale. Aici m\u0103\u00adtu\u0219ile sale \u00eel a\u0219teptau cu drag pe Mih\u0103i\u021b\u0103 al lor, care nu le ie\u0219ea din vorb\u0103, participa la ritualurile vie\u021bii monahale, \u00eentip\u0103rindu-i-se \u00een suflet \u0219i \u00een inim\u0103 \u201elumina lin\u0103\u201d c\u00e2ntat\u0103 la Vecernie de corul m\u0103icu\u021belor, admirabil reprodus\u0103 mai t\u00e2rziu \u00een poezia citat\u0103 mai sus.<\/p>\n De aici \u0219i respectul pentru spiritualitatea \u0219i credin\u021ba str\u0103mo\u00ad\u0219easc\u0103 pe care poetul \u00eel va ar\u0103ta \u00een scrierile sale ori de c\u00e2te ori va fi cazul. De aici \u0219i probabilitatea ca perioada 1863-1864, at\u00e2t de tulbure \u00een biografia poetului, s\u0103 apar\u021bin\u0103 de fapt epocii Agafton. Eludarea biografic\u0103 voit\u0103 a tr\u0103irilor religioase este subliniat\u0103 ostentativ \u0219i prin rela\u021bia – deloc prietenoas\u0103 – cu cei doi preo\u021bi de la Obergymnazium care l-ar fi mustrat \u0219i cotat necorespunz\u0103tor la religie. Este vorba de preotul Veniamin Iliu\u021b, care \u00eel considera \u201evrednic de mustrare din pricina neglij\u0103rii exhortelor\u201d \u0219i de preotul Michael Kalinovski, care \u00eel va \u00eenlocui pe Aron Pumnul la Catedra de Limba rom\u00e2n\u0103. Ambii preo\u021bi par suficient de pitore\u0219ti \u0219i \u00eencorseta\u021bi \u00een percep\u021bii negative, at\u00e2t \u00een biografia scris\u0103 de G. C\u0103linescu, c\u00e2t \u0219i la Petru Rezu\u0219, \u00eenc\u00e2t s\u0103-i creeze cititorului impresia unui profil de ateu convins care se structura \u00een personalitatea lui Eminescu \u00eenc\u0103 de pe atunci.<\/p>\n Se trece cu vederea \u0219i faptul c\u0103 tinerii \u00een general ajun\u0219i la v\u00e2rsta adolescen\u021bei – de atunci, de ast\u0103zi sau dintotdeauna – devin mai reticen\u021bi la \u00eencorset\u0103rile canonice sau pedagogice, nu rareori chiar critici. Cu toate acestea, pentru cei mai mul\u021bi, fondul evlaviei religioase nu se erodeaz\u0103. Eminescu nu a f\u0103cut excep\u021bie de la aceast\u0103 regul\u0103. Aceste sinuozit\u0103\u021bi ale v\u00e2rstei nu-l vor \u00eempiedica pe Eminescu ca la reluarea clasei a II-a \u0219i apoi la clasa a III-a gimnazial\u0103 s\u0103 ob\u021bin\u0103 not\u0103ri excep\u021bionale chiar la religie, al\u0103turi de limba rom\u00e2n\u0103, istorie \u0219i geografie.<\/p>\n Atmosfera religioas\u0103 a copil\u0103riei \u00een care el p\u0103trunde taina scrierilor vechi \u00ee\u0219i va g\u0103si \u00eemplinirea mai t\u00e2rziu \u00een activitatea sa de bibliotecar, c\u00e2nd nu numai c\u0103 se ad\u00e2nce\u0219te \u00een studiul acestora, dar face eforturi deosebite de a \u00eembog\u0103\u021bi fondul bibliotecii cu carte veche. Mai mult, din aceast\u0103 pre\u021buire opera sa ajunge s\u0103 fie str\u0103b\u0103tut\u0103 de un adev\u0103rat fior religios ca dovad\u0103 a ata\u0219a\u00admentului, respectului \u0219i admira\u021biei pentru institu\u021bia Bisericii at\u00e2t de str\u00e2ns legat\u0103 de istoria acestui popor \u0219i d\u0103inuirea lui. A\u0219a \u00eenc\u00e2t aser\u00ad\u021biunea c\u0103 crea\u021bia eminescian\u0103 are la baz\u0103 doar natura – prin care c\u00e2nt\u0103 frumuse\u021bea crea\u021biei divine \u0219i libertatea absolut\u0103 a fiin\u021bei – \u0219i satul cu r\u00e2nduielile lui din veac, cu g\u00e2ndirea lui tradi\u021bional\u0103 \u0219i bog\u0103\u021bia folclorului, trebuie completat\u0103 cu tr\u0103irea spiritual\u0103, cu evlavia \u0219i smerenia puternic ancorate \u00een sufletul poetului prin Biseric\u0103 \u00eenc\u0103 din copil\u0103rie.<\/p>\n Studiile din str\u0103in\u0103tate \u00eentre anii 1869 \u0219i 1874 – \u00een calitate de student extraordinar la Viena (1869-1872) \u0219i doctorand la Berlin \u0219i la Jena (1872-1874) – \u00eei vor des\u0103v\u00e2r\u0219i concep\u021bia religioas\u0103 prin frecventarea cursurilor de religie comparat\u0103, orientalistic\u0103, filosofie, istorie universal\u0103, art\u0103 veche \u0219i contemporan\u0103. P\u0103trunde at\u00e2t de ad\u00e2nc \u00een esen\u021ba fenomenului religios, \u00eenc\u00e2t las\u0103 impresia unor studii aprofundate de mistic\u0103 religioas\u0103, de\u0219i nu exist\u0103 nici o m\u0103rturie c\u0103 ar fi avut asemenea preocup\u0103ri \u00een perioada studiilor din str\u0103in\u0103tate. Maniera \u00een care abordeaz\u0103 concep\u021bia religioas\u0103 despre lume \u0219i via\u021b\u0103 arat\u0103 nu numai faptul c\u0103 o cuno\u0219tea foarte bine, dar \u0219i tr\u0103ia experien\u021ba pe care nu ar fi cunoscut-o niciodat\u0103 \u00een afara unei m\u0103n\u0103stiri.<\/p>\n Iat\u0103 de ce credem c\u0103 perioada Agafton a fost definitorie pentru p\u0103trunderea \u0219i \u00een\u021belegerea credin\u021bei \u0219i spiritualit\u0103\u021bii poporului s\u0103u. \u00cen perioada studiilor vieneze \u0219i berlineze este atras \u00eendeosebi de metafizic\u0103 \u0219i filosofie transcendental\u0103, opt\u00e2nd pentru studiu \u0219i erudi\u021bie, ceea ce-l va determina pe Constantin Noica s\u0103-l considere \u201eun uomo universale<\/em> \u00een versiune rom\u00e2neasc\u0103\u201d. De aici va porni \u00een c\u0103utarea r\u0103spunsurilor pentru marile probleme ale existen\u021bei, explicarea universului, a misterului vie\u021bii \u0219i mor\u021bii \u0219i, \u00een general, a tot ce g\u00e2ndirea timpului ridica \u00een fa\u021ba omului de \u0219tiin\u021b\u0103 sau filosofului. Iat\u0103 de ce \u00een r\u0103spunsurile sale va c\u0103uta cu obstina\u021bie spa\u021biul demiurgic, ca o posibil\u0103 evadare din concretul existen\u021bial care i se p\u0103rea \u00eengust \u0219i limitat.<\/p>\n Va constata cur\u00e2nd c\u0103 arta poetic\u0103 nu-i va fi suficient\u0103 pentru a-\u0219i exprima convingerile \u0219i atunci va recurge la proz\u0103. De aici dimensiunea astral\u0103 a operei sale (vezi S\u0103rmanul Dionis<\/em>, Cezara<\/em>, Geniu pustiu<\/em>) \u00een dezvoltarea concep\u021biei cosmogonice despre lume \u0219i via\u021b\u0103, concep\u021bie ce va reuni \u00een cazul s\u0103u g\u00e2ndirea \u0219tiin\u021bific\u0103, filosofic\u0103 \u0219i religioas\u0103 deopotriv\u0103: \u201eLa-nceput, pe c\u00e2nd fiin\u021b\u0103 nu era, nici nefiin\u021b\u0103\/ Pe c\u00e2nd totul era lips\u0103 de via\u021b\u0103 \u0219i voin\u021b\u0103\/ C\u00e2nd nu s-ascundea nimica, de\u0219i tot era ascuns…\/ C\u00e2nd p\u0103truns de sine \u00eensu\u0219i odihnea cel nep\u0103truns.\/ Fu pr\u0103pastie? genune? Fu noiam \u00eentins de ap\u0103?\/ N-a fost lume priceput\u0103 \u0219i nici minte s-o priceap\u0103\u201d (\u201eScrisoarea I\u201d, 1881, fragment).<\/p>\n \u201eDumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele un nour din marea de amar\u201d (ms 2254.f.18), m\u0103rturise\u0219te Eminescu uimit \u0219i el de r\u0103spunsurile la care ajunge, pentru c\u0103 \u00een toat\u0103 opera sa se reg\u0103sesc realitatea \u0219tiin\u021bific\u0103 \u0219i spiritualitatea timpului s\u0103u. \u00cen plus, este str\u0103b\u0103tut\u0103 de realit\u0103\u021bile istorice \u0219i de tradi\u021bia poporului s\u0103u. Aceast\u0103 m\u0103rturisire o va face pe Zoe Dumitrescu-Bu\u0219ulenga s\u0103 spun\u0103 c\u0103 \u201edenot\u0103 o credin\u021b\u0103 neclintit\u0103 \u00een sensul herderian al raportului dintre creator \u0219i popor\u201d (Cultur\u0103 \u0219i credin\u021b\u0103<\/em>, Editura Arhiepiscopiei Sucevei \u0219i R\u0103d\u0103u\u021bilor, 2005). Impresionat de av\u00e2ntul \u0219tiin\u021belor pozitive din timpul s\u0103u (epoca marilor descoperiri \u00een domeniul fizicii, chimiei, biologiei etc.), Eminescu afirma c\u0103 \u201eexist\u0103 un secret – Dumnezeul lumii este mecanica Universului\u201d. \u00cen acest context, \u00eendoielile metafizice nu-l vor ocoli, trec\u00e2nd \u00een abordarea lor – nu f\u0103r\u0103 suferin\u021b\u0103 – de la un optimism exuberant la o tristen\u021be f\u0103r\u0103 speran\u021b\u0103, a\u0219a cum se vede dintr-un alt fragment din Scrisoarea I: \u201eTimpul mort \u0219i-ntinde trupul \u0219i devine ve\u0219nicie,\/ C\u0103ci nimic nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een \u00eentinderea pustie\/ \u0218i \u00een noaptea nefiin\u021bii totul cade, totul tace\/ C\u0103ci \u00een sine \u00eemp\u0103cat\u0103 re\u00eencep-eterna pace…\u201d.<\/p>\n Nota melancolic\u0103 se extinde \u0219i asupra tr\u0103irii spiritual-religioase, a\u0219a cum apare \u00een \u201eMelancolie\u201d (1876), unde remarc\u0103 cu triste\u021be cum credin\u021ba p\u0103le\u0219te \u00een raport cu avatarurile vie\u021bii: \u201eCredin\u021ba zugr\u0103\u00adve\u0219te icoanele-n biserici\/ \u0218i-n sufletu-mi pusese pove\u0219tile-i feerici\/ Dar de-ale vie\u021bii valuri, de al furtunii pas\/ Abia conture triste \u0219i umbre-au mai r\u0103mas\u201d.<\/p>\n sursa:ziarullumina.ro<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":" M\u0103rturii scrise, tradi\u021bia M\u0103n\u0103stirii Agafton p\u0103streaz\u0103 c\u00e2teva cr\u00e2mpeie din copil\u0103ria lui Eminescu \u00een perioada c\u00e2nd \u00ee\u0219i petrecea vacan\u021bele aici. Mih\u0103i\u021b\u0103 – c\u0103ci acesta era numele de alint pentru m\u0103tu\u0219ile sale – era \u00eent\u00e2mpinat \u00eentotdeauna cu c\u0103ldur\u0103 \u0219i afec\u021biune, se strecura frecvent prin livad\u0103 c\u0103tre p\u0103durea Baisa din \u00eemprejurimi (codrii de aram\u0103 de mai t\u00e2rziu), … <\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"image","meta":{"ngg_post_thumbnail":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["entry","post","publish","author-antonel","post-11589","format-image","category-biblioteca","post_format-post-format-image","has-format"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11589","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11589"}],"version-history":[{"count":1,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11589\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11591,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11589\/revisions\/11591"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11589"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11589"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11589"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}