{"id":10919,"date":"2021-01-29T20:36:23","date_gmt":"2021-01-30T01:36:23","guid":{"rendered":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/?p=10919"},"modified":"2021-01-31T09:00:42","modified_gmt":"2021-01-31T14:00:42","slug":"sfintii-trei-ierarhi","status":"publish","type":"post","link":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/2021\/01\/29\/sfintii-trei-ierarhi\/","title":{"rendered":"Sfin\u021bii Trei Ierarhi"},"content":{"rendered":"

<\/p>\n

Dezbinarea credincio\u0219ilor pentru Sfin\u021bii Trei Ierarhi<\/strong><\/p>\n

In zilele \u00eemp\u0103ratului Alexie Comnen care a luat sceptrul \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei \u00een anul 1081, dup\u0103 \u00eemp\u0103ratul Botaniat, s-a iscat ne\u00een\u0163elegere \u00eentre oamenii cei mai de cinste \u015fi mai \u00eembun\u0103t\u0103\u0163i\u0163i. Unii cinsteau mai mult pe Vasile cel Mare, zic\u00e2nd c\u0103 este \u00eenalt la cuv\u00e2nt, ca unul care a cercetat prin cuv\u00e2nt firea celor ce sunt, c\u0103 la fapte se aseam\u0103n\u0103 aproape cu \u00eengerii, c\u0103 nu era lesne iert\u0103tor, c\u0103 era fire hot\u0103r\u00e2t\u0103 \u015fi nu era st\u0103p\u00e2nit de nici un lucru p\u0103m\u00e2ntesc. \u00cen schimb, pogorau pe dumnezeiescul Ioan Gur\u0103 de Aur, zic\u00e2nd c\u0103 ar fi fost oarecum potrivnic lui Vasile, pentru c\u0103 ierta prea lesne \u015fi \u00eendemna la poc\u0103in\u0163\u0103. Iar al\u0163ii \u00een\u0103l\u0163au pe acest dumnezeiesc Ioan Gur\u0103 de Aur, zic\u00e2nd c\u0103 este mai omeneasc\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura lui \u015fi c\u0103 \u00eendreapt\u0103 pe to\u0163i, \u015fi-i \u00eenduplec\u0103 spre poc\u0103in\u0163\u0103 prin dulcea\u0163a graiului s\u0103u. Ei ziceau c\u0103 Ioan Gur\u0103 de Aur st\u0103 mai presus dec\u00e2t marele Vasile \u015fi Grigorie prin mul\u0163imea cuv\u00e2nt\u0103rilor sale, cele dulci ca mierea, prin puterea \u015fi ad\u00e2ncimea cuget\u0103rii. Al\u0163ii \u00eenclinau spre dumnezeiescul Grigorie, c\u0103 adic\u0103 el ar fi \u00eentrecut pe to\u0163i, \u015fi pe cei vechi, vesti\u0163i \u00een \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura elineasc\u0103, \u015fi pe ai no\u015ftri, prin \u00een\u0103l\u0163imea, frumuse\u0163ea \u015fi cuviin\u0163a cuv\u00e2nt\u0103rilor \u015fi scrierilor lui. De aceea ziceau c\u0103 Grigorie biruie pe to\u0163i \u015fi st\u0103 mai presus dec\u00e2t Vasile \u015fi Ioan. Deci, se ajunsese acolo c\u0103 lumea se \u00eemp\u0103r\u0163ise: unii se numeau ioanieni, al\u0163ii vasilieni \u015fi al\u0163ii grigorieni, \u015fi pricire \u00een cuvinte era pe numele acestor sfin\u0163i.<\/p>\n

Mai t\u00e2rziu, dup\u0103 c\u00e2\u0163iva ani, sfin\u0163ii ace\u015ftia se ar\u0103tar\u0103, unul c\u00e2te unul, dup\u0103 aceea c\u00e2te trei \u00eempreun\u0103, aievea, iar nu \u00een vis, arhiereului care p\u0103storea atunci cetatea Evhaitenilor, \u015fi care se numea Ioan, fiind b\u0103rbat \u00een\u0163elept \u00een toate, cunosc\u0103tor al \u00eenv\u0103\u0163\u0103turii eline\u015fti, cum se vede din scrierile lui \u015fi care ajunsese pe culmea virtu\u0163ilor.<\/p>\n

Atunci, sfin\u0163ii gr\u0103ir\u0103 \u00eentr-un glas c\u0103tre d\u00e2nsul: noi, precum vezi, la Dumnezeu una suntem \u015fi nici o \u00eempotrivire sau vrajb\u0103 nu este \u00eentre noi. Ci fiecare la timpul s\u0103u, \u00eendemna\u0163i fiind de Duhul Sf\u00e2nt, am scris \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi pentru m\u00e2ntuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sf\u00e2nt, a\u015fa am \u00eenv\u0103\u0163at. Nu este \u00eentre noi, unul \u00eent\u00e2i \u015fi altul al doilea, \u015fi de vei chema pe unul, vin \u015fi ceilal\u0163i doi. Drept aceea, scoal\u0103-te de porunce\u015fte celor ce se pricesc s\u0103 nu se mai certe pentru noi. C\u0103 nevoin\u0163a noastr\u0103 a fost aceasta, \u015fi c\u00e2t am fost vii \u015fi dup\u0103 ce am r\u0103posat, ca s\u0103 \u00eemp\u0103c\u0103m \u015fi s\u0103 aducem lumea la unire. \u00cempreuneaz\u0103-ne \u00eentr-o singur\u0103 zi \u015fi ne pr\u0103znuie\u015fte cu bun\u0103-cuviin\u0163\u0103. \u00cen\u015ftiin\u0163eaz\u0103 \u015fi pe urma\u015fi, c\u0103 noi una suntem la Dumnezeu \u015fi \u00eencredin\u0163eaz\u0103-i c\u0103 \u015fi noi vom ajuta la m\u00e2ntuirea acelora ce fac pomenirea; c\u0103ci nou\u0103 ni se pare c\u0103 avem oarecare \u00eendr\u0103znire la Dumnezeu. Acestea zic\u00e2ndu-le, s-a p\u0103rut c\u0103 ei se suie iar\u0103\u015fi la ceruri, \u00eembr\u0103ca\u0163i \u00een lumina nespus\u0103 \u015fi chem\u00e2ndu-se unul pe altul, pe nume.<\/p>\n

Iar minunatul om care a fost Ioan Evhaitul, a f\u0103cut a\u015fa cum \u00eei porunciser\u0103 sfin\u0163ii, potolind mul\u0163imea \u015fi pe cei ce se certau, c\u0103ci acesta era om vestit pentru via\u0163a lui \u00eembun\u0103t\u0103\u0163it\u0103. El a dat Bisericii s\u0103rb\u0103toarea aceasta spre a fi pr\u0103znuit\u0103. \u015ei iat\u0103 g\u00e2ndul acestui om: cunosc\u00e2nd c\u0103 luna aceasta ianuarie, \u00eei are pe c\u00e2te trei sfin\u0163i: la zi \u00eent\u00e2i pe Vasile cel Mare, la dou\u0103zeci \u015fi cinci pe dumnezeiescul Grigorie \u015fi la dou\u0103zeci \u015fi \u015fapte pe dumnezeiescul Ioan Gur\u0103 de Aur, i-a s\u0103rb\u0103torit la un loc \u00een ziua a treizecea, \u00eempodobindu-le slujba cu canoane, cu tropare \u015fi cu cuvinte de laud\u0103, a\u015fa cum se c\u0103dea. Aceasta pare c\u0103 s-a f\u0103cut \u015fi cu voia sfin\u0163ilor, c\u0103ci laudele \u00eenchinate lor n-au nici o lips\u0103 \u015fi au \u00eentrecut pe toate c\u00e2te s-au f\u0103cut \u015fi c\u00e2te se vor mai face.<\/p>\n

Inf\u0103\u021bi\u0219area Sfin\u021bilor Trei Ierarhi<\/strong><\/p>\n

 <\/strong>Sfin\u0163ii ace\u015ftia erau la statul trupului \u015fi la \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea lor \u00een chipul urm\u0103tor: dumnezeiescul Ioan Gur\u0103 de Aur era foarte m\u0103runt \u015fi foarte sub\u0163ire, cu capul mare, ridicat deasupra umerilor, nasul lung, n\u0103rile late, fa\u0163a foarte galben\u0103, amestecat\u0103 cu alb, loca\u015furile ochilor ad\u00e2ncite, dar ochii mari, care \u00eei f\u0103ceau c\u0103ut\u0103tura vesel\u0103 \u015fi fa\u0163a str\u0103lucit\u0103, de\u015fi din firea lui p\u0103rea m\u00e2hnit; fruntea mare, f\u0103r\u0103 par, cu multe \u00eencre\u0163ituri, urechile mari, barba mic\u0103 \u015fi rar\u0103, \u00eempodobit\u0103 cu p\u0103r pu\u0163in \u015fi c\u0103runt, f\u0103lcile trase \u00een\u0103untru din pricina postului des\u0103v\u00e2r\u015fit. Mai trebuie s\u0103 spunem despre d\u00e2nsul c\u0103 a \u00eentrecut cu graiul pe to\u0163i filosofii elinilor, mai ales cu privire la ad\u00e2ncimea g\u00e2ndurilor \u015fi la dulcea\u0163a \u015fi \u00eenflorirea graiului. A t\u00e2lcuit Sf\u00e2nta Scriptur\u0103 \u015fi a propov\u0103duit Evanghelia cu folos ca nimeni altul, \u00eenc\u00e2t de n-ar fi fost acesta (m\u0103car c\u0103 este o cutezare s\u0103 zicem a\u015fa), ar fi trebuit ca iar\u0103\u015fi s\u0103 vin\u0103 Hristos pe p\u0103m\u00e2nt. C\u00e2t prive\u015fte virtutea \u015fi fapta \u015fi privirea l\u0103untric\u0103, i-a \u00eentrecut pe to\u0163i, f\u0103c\u00e2ndu-se izvor de milostenie, de dragoste \u015fi de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103. A tr\u0103it \u015faizeci \u015fi trei de ani \u015fi a p\u0103storit Biserica lui Hristos \u015fase ani.<\/p>\n

Vasile cel Mare era \u00eenalt \u015fi drept la stat, usc\u0103\u0163iv \u015fi slab, negru la fa\u0163\u0103, cu nasul plecat, spr\u00e2ncenele arcuite, cu fruntea cam posomor\u00e2t\u0103, asemenea omului g\u00e2nditor \u015fi \u00eengrijorat, cu obrazul lunguie\u0163 \u015fi cam \u00eencre\u0163it, cu t\u00e2mplele ad\u00e2ncite, cam p\u0103ros la trup, cu barba destul de lung\u0103, c\u0103runt\u0103 pe jum\u0103tate. Acesta a \u00eentrecut cu scrierile sale nu numai pe \u00een\u0163elep\u0163ii din zilele lui, ci \u015fi pe cei vechi. Str\u0103b\u0103t\u00e2nd toat\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura, era st\u0103p\u00e2n pe toat\u0103 \u015ftiin\u0163a; se folosea de toat\u0103 filosofia \u00een\u0163eleapt\u0103 \u00een lucr\u0103rile sale \u015fi sporea \u00een cuno\u015ftin\u0163a tainelor dumnezeie\u015fti. S-a suit \u00een scaunul arhieriei c\u00e2nd era de patruzeci de ani \u015fi a c\u00e2rmuit Biserica cinci ani.<\/p>\n

Sf\u00e2ntul Grigorie cuv\u00e2nt\u0103torul de Dumnezeu era om de mijloc la statul trupului, cu fa\u0163a palid\u0103 dar vesel\u0103, cu nasul lat, cu spr\u00e2ncenele drepte, c\u0103ut\u0103tura bl\u00e2nd\u0103 \u015fi vesel\u0103; la un ochi era mai m\u00e2hnit din pricina unui semn de lovitur\u0103, la pleoapa de sus; barba nu o avea prea lung\u0103, dar era destul de deas\u0103 \u015fi tocmit\u0103, iar pe margine g\u0103lbuie. Era ple\u015fuv \u015fi alb la p\u0103r.<\/p>\n

Se cuvine s\u0103 spunem despre d\u00e2nsul c\u0103 dac\u0103 ar fi trebuit s\u0103 se fac\u0103 vreo icoan\u0103 sau vreo statuie \u00eenfrumuse\u0163at\u0103 cu toate virtu\u0163ile, apoi aceasta ar fi trebuit s\u0103 \u00eenf\u0103\u0163i\u015feze pe sf\u00e2ntul Grigorie, c\u0103ci el \u00eentrecuse cu str\u0103lucirile vie\u0163uirii sale pe to\u0163i cei iscusi\u0163i \u00een fapt\u0103. A ajuns la at\u00e2ta \u00een\u0103l\u0163ime de teologie, c\u0103 biruia pe to\u0163i prin \u00een\u0163elepciunea cuv\u00e2nt\u0103rilor \u015fi a \u00eenv\u0103\u0163\u0103turilor sale. Drept aceea a c\u00e2\u015ftigat \u015fi numele de teologul, adic\u0103 de Dumnezeu cuv\u00e2nt\u0103torul. A vie\u0163uit pe p\u0103m\u00e2nt optzeci de ani \u015fi a p\u0103storit Biserica din Constantinopol doisprezece ani.<\/p>\n

Sfin\u021bii care ne \u00eempac\u0103<\/strong><\/p>\n

S\u0103rb\u0103toarea din 30 ianuarie este o s\u0103rb\u0103toare a \u00eemp\u0103c\u0103rii \u00een Biseric\u0103. Sesiz\u0103m, din p\u0103\u0163ania credincio\u015filor din veacul al XI-lea, c\u00e2t de u\u015for se poate aluneca \u00een dezbinare, chiar av\u00e2nd r\u00e2vn\u0103 \u015fi (p\u0103relnic\u0103) evlavie la sfin\u0163i. Prilej de reflec\u0163ie \u015fi \u00eendemn \u015fi pentru noi s\u0103 nu facem tabere \u00een Biseric\u0103, pe nici un motiv. C\u0103ci, urm\u00e2nd unor P\u0103rin\u0163i contemporani, unii au ajuns s\u0103 se certe \u00eentre ei. Un P\u0103rinte zice: \u201eSunt semne c\u0103 vine sf\u00e2r\u015fitul lumii, s\u0103 ac\u0163ion\u0103m ca atare\u201d. Altul nu neag\u0103, dar spune: \u201eE un zgomot prea devreme\u201d. Un al treilea se retrage \u00een pustie \u015fi \u00eendeamn\u0103 la rug\u0103ciune \u015fi la ascez\u0103. Asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 e ceart\u0103 sau dezbinare \u00eentre unii ca ace\u015ftia, ca \u015fi cum \u201es-ar fi \u00eemp\u0103r\u0163it Hristos\u201d (Cf. I Corinteni 1, 13), ci doar c\u0103 fiecare \u00ee\u015fi are lucrarea sa \u00een lume, dup\u0103 cum \u00eei d\u0103 Duhul (Cf. Faptele Apostolilor 2, 4). Noi \u00eens\u0103, neputincio\u015fi \u015fi nelumina\u0163i de Duh Sf\u00e2nt, putem fi tenta\u0163i s\u0103 absolutiz\u0103m una dintre pozi\u0163iile unor astfel de modele duhovnice\u015fti, spre a noastr\u0103 pierzare \u015fi slujind, astfel, duhului dezbin\u0103rii \u015fi al z\u00e2zaniei. Sfin\u0163ii Trei Ierarhi ne \u00eenva\u0163\u0103 s\u0103 nu absolutiz\u0103m nici o lucrare din Biseric\u0103, ci fiecare s\u0103 cinsteasc\u0103, \u00een Duh, ceea ce se face spre slava lui Dumnezeu, chiar dac\u0103 rezoneaz\u0103 mai mult cu via\u0163a \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile unui anumit sf\u00e2nt sau unui anume p\u0103rinte duhovnicesc.<\/p>\n

Dar Sfin\u0163ii Trei Ierarhi ne \u00eempac\u0103 nu doar \u00eentre noi, cei din Biseric\u0103, ci \u015fi, prin \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura lor, cu toate cele din lumea aceasta. C\u00e2nd spun ne \u00eempac\u0103, nu \u00een\u0163eleg c\u0103 \u00eendeamn\u0103 la compromis sau concesii necuvenite, ci spun c\u0103 ne ajut\u0103 s\u0103 dob\u00e2ndim pace \u00een minte \u015fi \u00een inim\u0103, nemail\u0103s\u00e2ndu-ne tulbura\u0163i de nimic din cele existente.<\/p>\n

Ne \u00eempac\u0103 Sfin\u0163ii Trei Ierarhi cu \u015ftiin\u0163ele timpului. Ei \u00een\u015fi\u015fi au studiat mai \u00eent\u00e2i cele izvodite de \u00een\u0163elepciunea omeneasc\u0103, \u00eenainte de a se apleca asupra teologiei. C\u0103ci, ei ne \u00eendeamn\u0103 \u201es\u0103 ascult\u0103m \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile sfinte \u015fi de tain\u0103 dup\u0103 ce am fost ini\u0163ia\u0163i, mai \u00eent\u00e2i, \u00een literatura profan\u0103. Dup\u0103 ce ne-am obi\u015fnuit s\u0103 privim soarele \u00een ap\u0103, putem s\u0103 ne \u00eendrept\u0103m privirile \u015fi spre lumina lui\u201d (Sf\u00e2ntul Vasile cel Mare, Omilii \u015fi cuv\u00e2nt\u0103ri, Omilia a XXII-a, II, \u00een PSB, vol. 17, p. 568).<\/p>\n

Ne \u00eempac\u0103 Sfin\u0163ii Trei Ierarhi cu fenomenul cultural. Nu \u00een sensul de a accepta \u015fi gusta din tot ceea ce se creeaz\u0103 \u00een acest domeniu, ci de a ne forma o anume capacitate de selec\u0163ie. Spre exemplu, \u00een beletristic\u0103: \u201eDup\u0103 cum celelalte fiin\u0163e se bucur\u0103 numai de mirosul sau de frumuse\u0163ea florilor, iar albinele pot lua din flori \u015fi mierea, tot a\u015fa \u015fi aici, oamenii care nu caut\u0103 \u00een astfel de scrieri numai pl\u0103cutul \u015fi frumosul pot s\u0103 scoat\u0103 din ele \u015fi un oarecare folos pentru suflet\u201d (Sf\u00e2ntul Vasile cel Mare, Omilii \u015fi cuv\u00e2nt\u0103ri, Omilia a XXII-a, II-III, \u00een PSB, vol. 17, pp. 568-569).<\/p>\n

Ne \u00eempac\u0103 Sfin\u0163ii Trei Ierarhi cu existen\u0163a celor ce nu cred \u015fi nu-L m\u0103rturisesc pe Iisus Hristos ca Domn \u015fi M\u00e2ntuitor. E un singur mod de a dob\u00e2ndi pacea, \u00een acest caz, anume fiind noi \u00een\u015fine ucenici vrednici de numele de cre\u015ftin. \u201eS\u0103 facem din p\u0103m\u00e2nt cer! (…) C\u00e2nd vor vedea c\u0103 suntem bl\u00e2nzi, f\u0103r\u0103 m\u00e2nie, f\u0103r\u0103 pofte ur\u00e2te, neinvidio\u015fi, nelacomi, c\u00e2nd vor vedea c\u0103 s\u0103v\u00e2r\u015fim numai fapte bune, vor spune: Dac\u0103 aici, pe p\u0103m\u00e2nt, cre\u015ftinii au ajuns \u00eengeri, ce vor fi dup\u0103 ce vor pleca din lumea aceasta? (…) S\u0103 avem, dar, grij\u0103 de noi \u00een\u015fine, ca s\u0103 c\u00e2\u015ftig\u0103m \u015fi pe p\u0103g\u00e2ni\u201d (Sf\u00e2ntul Ioan Gur\u0103 de Aur, Omilii la Matei, omilia XLIII, V, \u00een PSB, vol. 23, p. 517).<\/p>\n

Ne \u00eempac\u0103 Sfin\u0163ii Trei Ierarhi cu \u00eens\u0103\u015fi condi\u0163ia uman\u0103, pe acest p\u0103m\u00e2nt \u00eembibat de suferin\u0163\u0103 \u015fi plin de inechit\u0103\u0163i strig\u0103toare la cer. E \u00eencurajator s\u0103 afli din gura sfin\u0163ilor c\u0103 toate c\u00e2te p\u0103timim ne pot fi de folos, cum ne \u00eenva\u0163\u0103, spre exemplu, Sf\u00e2ntul Grigorie Teologul: \u201e\u015etiin\u0163a medical\u0103 urm\u0103re\u015fte s\u0103n\u0103tatea \u015fi bun\u0103starea trupului: sau s\u0103-l p\u0103streze s\u0103n\u0103tos sau s\u0103-i readuc\u0103 s\u0103n\u0103tatea, dac\u0103 a pierdut-o, cu toate c\u0103 nu \u015ftim bine dac\u0103 s\u0103n\u0103tatea e de folos celor ce o au; adeseori boala le e de mai mult folos. Cu s\u0103n\u0103tatea \u015fi boala e la fel ca \u015fi cu s\u0103r\u0103cia \u015fi bog\u0103\u0163ia, cu slava \u015fi lipsa de slav\u0103, cu starea social\u0103 smerit\u0103 \u015fi starea social\u0103 str\u0103lucit\u0103 \u015fi cu toate cele care, prin natura lor, stau la mijloc \u00eentre bine \u015fi r\u0103u \u015fi nu \u00eenclin\u0103 mai mult nici \u00eentr-o parte, nici \u00een alta, ci ajung bune sau rele prin voia cea liber\u0103 \u015fi prin felul cum le \u00eentrebuin\u0163eaz\u0103 cei ce le au\u201d (Sf\u00e2ntul Grigorie de Nazianz, Cuv\u00e2nt de ap\u0103rare pentru fuga \u00een Pont, \u00een volumul Despre preo\u0163ie, EIBMBOR, Bucure\u015fti, 1998, p. 185). Cu alte cuvinte, important este cum ne raport\u0103m noi la cele bune sau rele din via\u0163a noastr\u0103, ce facem noi din ceea ce tr\u0103im. \u00cen m\u00e2na noastr\u0103 sunt toate, dac\u0103 avem credin\u0163\u0103 \u00een Dumnezeu.<\/p>\n

Ne \u00eenva\u0163\u0103 Sfin\u0163ii Trei Ierarhi cum s\u0103 ne \u00eemp\u0103c\u0103m \u00eentre noi. Pacea e mult c\u0103utat\u0103 \u00een acest veac, dar solu\u0163iile nu sunt de natur\u0103 politic\u0103 sau social\u0103, ci de natur\u0103 duhovniceasc\u0103: \u201eC\u0103ci n-ar exista \u00eemp\u0103r\u0163iri \u015fi ne\u00een\u0163elegeri \u00eentre oameni, dac\u0103 p\u0103catul n-ar fi \u00eemp\u0103r\u0163it firea \u00een dou\u0103\u201d (Sf\u00e2ntul Vasile cel Mare, Constitu\u0163iile ascetice, cap. XVIII, II, \u00een PSB, vol. 18, p. 501).<\/p>\n

Ne \u00eempac\u0103 Sfin\u0163ii Trei Ierarhi chiar \u015fi cu existen\u0163a diavolului. Lupta cu acest vr\u0103jma\u015f nu trebuie s\u0103 ne sperie: \u201eDe te \u00eentreab\u0103 cineva de ce l-a l\u0103sat Dumnezeu pe diavol (pe p\u0103m\u00e2nt), a\u015fa s\u0103-i r\u0103spunzi: c\u0103 pe cei treji \u015fi veghetori nu numai c\u0103 nu i-a v\u0103t\u0103mat vreodat\u0103, ba chiar le-a fost de folos, nu voind el, desigur, fiindc\u0103 e viclean, ci datorit\u0103 curajului lor, pentru c\u0103 s-au folosit cum trebuie de viclenia lui\u201d (Sf\u00e2ntul Ioan Gur\u0103 de Aur, Diavolul \u015fi magia, Editura Agaton, F\u0103g\u0103ra\u015f, 2012, p. 4).<\/p>\n

Cei trei mari \u015fi sl\u0103vi\u0163i sfin\u0163i pr\u0103znui\u0163i pe 30 ianuarie ne \u00eenva\u0163\u0103, \u00een toate cele ce s-ar putea enumera, me\u015fte\u015fugul prin care dob\u00e2ndim pacea total\u0103, cea care nu se mai poate lua de la noi, pentru c\u0103 izvor\u0103\u015fte din \u00cens\u0103\u015fi prezen\u0163a lui Dumnezeu \u00een via\u0163a noastr\u0103. Ei sunt apostoli ai \u00eemp\u0103c\u0103rii \u015fi ai unit\u0103\u0163ii, ai armoniei \u015fi ai comuniunii spre care ne cheam\u0103 Domnul iubirii des\u0103v\u00e2r\u015fite.<\/p>\n

<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dezbinarea credincio\u0219ilor pentru Sfin\u021bii Trei Ierarhi In zilele \u00eemp\u0103ratului Alexie Comnen care a luat sceptrul \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei \u00een anul 1081, dup\u0103 \u00eemp\u0103ratul Botaniat, s-a iscat ne\u00een\u0163elegere \u00eentre oamenii cei mai de cinste \u015fi mai \u00eembun\u0103t\u0103\u0163i\u0163i. Unii cinsteau mai mult pe Vasile cel Mare, zic\u00e2nd c\u0103 este \u00eenalt la cuv\u00e2nt, ca unul care a cercetat prin cuv\u00e2nt … <\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"image","meta":{"ngg_post_thumbnail":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[6],"tags":[],"class_list":["entry","post","publish","author-stefan","post-10919","format-image","category-minuni","post_format-post-format-image","has-format"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10919","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10919"}],"version-history":[{"count":1,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10919\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10922,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10919\/revisions\/10922"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10919"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10919"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10919"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}