![\"\"](\"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/sf-teodosie.jpeg\")
<\/a>Pe Cuviosul Teodosie l-a odr\u0103slit satul Mogarion, care se afl\u0103 \u00een p\u0103r\u0163ile Capadochiei, din p\u0103rin\u0163i binecredincio\u015fi; tat\u0103l s\u0103u se numea Proeresie, iar mama sa Evloghia, care l-au crescut cu bunele obiceiuri \u015fi cu \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura. Ajung\u00e2nd la \u00een\u0163elepciunea cea des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u00e2nd dumnezeiasca Scriptur\u0103 bine, i s-a poruncit ca s\u0103 citeasc\u0103 din sfintele c\u0103r\u0163i \u00een biseric\u0103, c\u0103tre popor; pentru c\u0103 era dulce gr\u0103itor \u015fi iscusit cititor, ca nimeni altul.<\/p>\nDeci, citind cuvintele \u00eenv\u0103\u0163\u0103toare spre folosul celor ce ascultau, el singur a tras mari foloase pentru c\u0103, lu\u00e2nd aminte la ceea ce a poruncit Domnul lui Avraam, ca s\u0103 ias\u0103 din p\u0103m\u00e2ntul \u015fi din neamul s\u0103u; iar alt\u0103 dat\u0103, g\u00e2ndind la cele pe care le sf\u0103tuie\u015fte Evanghelia, adic\u0103 s\u0103 lase tat\u0103, mam\u0103 \u015fi fra\u0163i, pentru via\u0163a ve\u015fnic\u0103, el se aprindea cu inima \u015fi ardea cu duhul, ca pe toate s\u0103 le p\u0103r\u0103seasc\u0103 \u015fi s\u0103 urmeze lui Hristos pe calea str\u00e2mt\u0103 \u015fi anevoioas\u0103.<\/p>\n
La acestea totdeauna g\u00e2ndind, se ruga, zic\u00e2nd: „Pov\u0103\u0163uie\u015fte-m\u0103, Doamne, \u00een calea Ta \u015fi voi merge \u00eentru adev\u0103rul T\u0103u”. Apoi, \u00eencredin\u0163\u00e2ndu-se lui Dumnezeu, a luat calea c\u0103tre Ierusalim, pe vremea \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei lui Marchian, care era aproape de sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii lui, \u015fi pe c\u00e2nd se adunase \u00een Calcedon Sinodul al patrulea, a toat\u0103 lumea al Sfin\u0163ilor P\u0103rin\u0163i, contra lui Dioscor \u015fi a lui Eutihie.<\/p>\n
Merg\u00e2nd prin Antiohia, Fericitul Teodosie a dorit s\u0103 vad\u0103 pe Cuviosul Simeon, cel ce st\u0103tea pe st\u00e2lp, voind s\u0103 se \u00eenvredniceasc\u0103 de binecuv\u00e2ntarea lui. Deci, a mers acolo, \u015fi c\u00e2nd era aproape de st\u00e2lp, a auzit pe cuviosul strig\u00e2nd: „Bine ai venit, omule al lui Dumnezeu, Teodosie”. El, cum a auzit c\u0103 acela \u00eel cheam\u0103 pe nume, s-a mirat, c\u0103ci niciodat\u0103 nu-l v\u0103zuse \u015fi nu-l \u015ftia, \u015fi, c\u0103z\u00e2nd \u00een genunchi, s-a \u00eenchinat p\u0103rintelui cel \u00eenaintev\u0103z\u0103tor. Apoi s-a suit la sf\u00e2nt, din porunca lui \u015fi a c\u0103zut la cinstitele lui picioare. Iar el, cuprinz\u00e2nd pe t\u00e2n\u0103rul cel insuflat de Dumnezeu, l-a s\u0103rutat \u015fi i-a proorocit c\u0103 va fi p\u0103stor al oilor cuv\u00e2nt\u0103toare \u015fi pe mul\u0163i va r\u0103pi de la lupul cel vr\u0103jma\u015f \u015fi i-a spus mai \u00eenainte multe altele ce aveau s\u0103 se \u00eent\u00e2mple; apoi, binecuv\u00e2nt\u00e2ndu-l, l-a slobozit.<\/p>\n
Teodosie, \u00eent\u0103rindu-se cu binecuv\u00e2ntarea cuviosului \u015fi sfintele lui rug\u0103ciuni av\u00e2ndu-le la c\u0103l\u0103torie, ca ale unui pov\u0103\u0163uitor \u015fi p\u0103zitor, a mers pe calea ce-i era \u00eenainte \u015fi a ajuns \u00een Sf\u00e2nta Cetate a Ierusalimului, pe vremea patriarhiei lui Iuvenalie.<\/p>\n
Str\u0103b\u0103t\u00e2nd toate locurile de acolo \u015fi \u00eenchin\u00e2ndu-se sfintelor biserici, se g\u00e2ndea pe care din dou\u0103 vie\u0163i s\u0103 \u00eenceap\u0103: pe cea singuratic\u0103, sau pe a celor ce se m\u00e2ntuiesc de ob\u015fte; \u015fi a socotit c\u0103 \u00een singur\u0103tate se va lini\u015fti, ne\u015ftiind \u00eens\u0103 c\u0103 \u015fi acolo se va lupta cu duhurile vicle\u015fugului \u015fi c\u0103 nu este f\u0103r\u0103 de primejdie. „Dac\u0103 cei ce ost\u0103\u015fesc \u00een lume nu sunt at\u00e2t de pricepu\u0163i \u00eenc\u00e2t la \u00eenceputul luptelor s\u0103 se arunce \u00een foc, fiind \u00eenc\u0103 neiscusi\u0163i \u015fi nedeprin\u015fi, cu at\u00e2t mai mult eu – zicea sf\u00e2ntul \u00eentru sine -, ne\u00eenv\u0103\u0163\u00e2nd \u00eenc\u0103 m\u00e2inile mele spre lupt\u0103 \u015fi degetele mele la r\u0103zboi, nici de sus fiind \u00eencins cu putere, cum voi \u00eendr\u0103zni s\u0103 aleg singur\u0103tatea \u00eempotriva \u00eencep\u0103toriilor, puterilor \u015fi st\u0103p\u00e2nitorilor lumii \u00eentunericului acestui veac, \u00eempotriva duhurilor r\u0103ut\u0103\u0163ii celor de sub cer?<\/p>\n
Se cade, mai \u00eent\u00e2i s\u0103 m\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc cu sfin\u0163ii nevoitori \u015fi s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163 de la p\u0103rin\u0163i cum m\u0103 voi lupta cu vr\u0103jma\u015fii cei nev\u0103zu\u0163i; apoi, dup\u0103 o vreme, s\u0103 adun roadele cele ce cresc \u00een singur\u0103tate \u015fi lini\u015fte”.<\/p>\n
Socotind acestea cu \u00een\u0163elepciune, pentru c\u0103 avea \u00eentr-\u00eensul pe l\u00e2ng\u0103 alte fapte bune, \u015fi \u00een\u0163elegerea cea des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103, care \u015ftie pe toate s\u0103 le socoteasc\u0103 bine, \u00eendat\u0103 \u015fi-a c\u0103utat un pov\u0103\u0163uitor. \u00cen acea vreme era mai iscusit \u00eentre p\u0103rin\u0163ii ce vie\u0163uiau \u00eemprejurul Ierusalimului, un stare\u0163 oarecare, anume Longhin, care avea chilia s\u0103 ling\u0103 turnul ce se numea de cei vechi „al lui David”, unde, \u00eenchiz\u00e2ndu-se, lucra cu iubire de osteneal\u0103, mierea cea dulce a bun\u0103t\u0103\u0163ilor.<\/p>\n
Merg\u00e2nd fericitul Teodosie la acest stare\u0163 a f\u0103cut \u00eenceputul ostenelilor monahice\u015fti \u015fi, lipindu-se de acel stare\u0163 cu tot sufletul, se pov\u0103\u0163uia de d\u00e2nsul la toat\u0103 fapt\u0103 bun\u0103; pentru c\u0103 acel cuvios era mare cu cuv\u00e2ntul \u015fi cu fapta. Dup\u0103 mult\u0103 vreme, a fost mutat de c\u0103tre stare\u0163, chiar f\u0103r\u0103 voia sa, la locul ce se numea vechea \u015federe; \u015fi aceasta pentru urm\u0103toarea pricin\u0103: o femeie dreptcredincioas\u0103 \u015fi v\u0103duv\u0103 cinstit\u0103, anume Glicheria, fiind slujitoare a lui Hristos, a zidit \u00een acel loc o biseric\u0103 Preacuratei St\u0103p\u00e2nei noastre N\u0103sc\u0103toare de Dumnezeu, \u015fi st\u0103ruia cu dinadinsul, cu mult\u0103 rug\u0103ciune, pe l\u00e2ng\u0103 Cuviosul Longhin, ca s\u0103 dea voie lui Teodosie s\u0103 locuiasc\u0103 l\u00e2ng\u0103 biserica cea din nou zidit\u0103; dar mucenicul nu voia la \u00eenceput a se desp\u0103r\u0163i de p\u0103rintele s\u0103u, \u00eens\u0103 fiind ascult\u0103tor, s-a s\u0103l\u0103\u015fluit acolo, dup\u0103 porunca p\u0103rintelui; de aici a str\u0103b\u0103tut pretutindeni vestea de bun\u0103t\u0103\u0163ile lui, pentru c\u0103 fapta bun\u0103 face ar\u0103tat pe cel ce o s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte, precum \u015fi luminarea aprins\u0103 arat\u0103 noaptea, pe cel ce o poart\u0103. Au \u00eenceput a veni la d\u00e2nsul cei ce c\u0103utau folos \u015fi se adunau cei ce voiau ca s\u0103 fie urm\u0103tori ai vie\u0163ii lui.<\/p>\n
Vie\u0163uind fericitul acolo c\u00e2t\u0103va vreme, s-a sup\u0103rat de neodihn\u0103, pentru c\u0103 nu suferea s\u0103 fie sl\u0103vit de oameni; deci s-a dus de acolo la un munte, unde era o pe\u015fter\u0103, \u00een care p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi se afl\u0103 sfintele lui moa\u015fte; aici, precum se poveste\u015fte de cei vechi, s-au odihnit de cale \u015fi au dormit acei trei magi, care au mers la Hristos, \u00een Betleem, cu daruri, \u015fi s-au \u00eentors pe alt\u0103 cale la \u0163ara lor. Deci, \u00een acea pe\u015fter\u0103 s-a mutat Cuviosul Teodosie.<\/p>\n
Aceast\u0103 mutare a lui acolo a fost cu dumnezeiasc\u0103 r\u00e2nduial\u0103, ca astfel \u00een acel loc s\u0103 se ridice acea m\u0103rit\u0103 lavr\u0103 \u015fi s\u0103 se adune pentru Hristos Dumnezeu cete de o\u015fti duhovnice\u015fti. Fericitul, schimb\u00e2ndu-\u015fi locul petrecerii sale, \u015fi-a schimbat totodat\u0103 \u015fi via\u0163a, \u00eencep\u00e2nd a c\u0103l\u0103tori pe o cale mai str\u00e2mt\u0103. Dorin\u0163a lui era s\u0103 \u00eemplineasc\u0103 totdeauna poruncile Domnului, iar mai v\u00e2rtos era at\u00e2t de cuprins de dragostea dumnezeiasc\u0103, \u00eenc\u00e2t toate suflete\u015ftile puteri spre nimic din cele ale lumii nu le \u00eencorda, f\u0103r\u0103 numai spre Unul Dumnezeu, ca s\u0103-L iubeasc\u0103 din tot sufletul, din toat\u0103 inima \u015fi cu tot cugetul.<\/p>\n
O asemenea dragoste avea \u00een osteneli \u015fi nevoin\u0163e, \u00eenc\u00e2t nu va putea nimeni s\u0103 o spun\u0103 cu am\u0103nuntul. Rug\u0103ciunea lui era ne\u00eencetat\u0103, privegherea de toat\u0103 noaptea, lacrimile din ochi totdeauna curgeau ca din ni\u015fte izvoare; apoi \u0163inea postul f\u0103r\u0103 m\u0103sur\u0103, pentru c\u0103 30 de ani n-a gustat nici p\u00e2ine, ci m\u00e2nca numai fructe de finic, sau linte, sau ierburi \u015fi r\u0103d\u0103cini de pustie, \u015fi de acelea foarte pu\u0163ine, numai s\u0103 nu moar\u0103 de foame. C\u00e2nd nu se g\u0103sea acea hran\u0103 prin pustie, hrana lui erau s\u00e2mburi de curmale, muia\u0163i \u00een ap\u0103; iar sufletul ne\u00eencetat \u00ee\u015fi hr\u0103nea cu cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu, s\u0103tur\u00e2ndu-l cu dumnezeiasca r\u00e2vn\u0103 din\u0103untru.<\/p>\n
Cu via\u0163a aceasta a str\u0103lucit ca o stea luminoas\u0103 \u015fi a fost \u015ftiut de cei ce locuiau \u00een Palestina, c\u0103ci este cu neputin\u0163\u0103 a se ascunde cetatea st\u00e2nd deasupra muntelui; \u015fi veneau la d\u00e2nsul unii dintre cei iubitori de bun\u0103t\u0103\u0163i, voind mai mult s\u0103 aib\u0103 \u00eempreun\u0103 cu d\u00e2nsul acea pustniceasc\u0103 \u015fi lini\u015ftit\u0103 via\u0163\u0103 \u00een pe\u015fter\u0103, dec\u00e2t cea luminat\u0103 din cet\u0103\u0163i. Deci, la \u00eenceput avea \u015fapte ucenici; \u015ftiind c\u0103 celor ce \u00eencep a vie\u0163ui dup\u0103 Dumnezeu nu le este mai de folos altceva dec\u00e2t pomenirea mor\u0163ii, care este adev\u0103rata filosofie, le-a poruncit s\u0103 sape un morm\u00e2nt, ca, privind spre d\u00e2nsul, s\u0103-\u015fi aduc\u0103 aminte de moarte, ca \u015fi cum ar avea-o \u00eenaintea ochilor; iar dup\u0103 ce s-a g\u0103tit morm\u00e2ntul, s-a dus p\u0103rintele s\u0103-l vad\u0103 \u015fi, st\u00e2nd deasupra morm\u00e2ntului, a zis c\u0103tre ucenicii s\u0103i ca \u015fi cum ar glumi, iar cu ochii suflete\u015fti v\u0103z\u00e2nd mai \u00eenainte cele ce aveau s\u0103 fie: „Iat\u0103, fiilor, morm\u00e2ntul este gata, dar oare este cineva din voi g\u0103ta de moarte, ca s\u0103-l primeasc\u0103 morm\u00e2ntul acesta?”.<\/p>\n
Acestea zic\u00e2nd sf\u00e2ntul, un ucenic din cei ce erau de fa\u0163\u0103, anume Vasile, cu r\u00e2nduiala de preot, apuc\u00e2nd \u00eenaintea altora, a c\u0103zut \u00een genunchi \u00eenaintea stare\u0163ului, \u015fi plec\u00e2ndu-\u015fi fa\u0163a la p\u0103m\u00e2nt, cerea binecuv\u00e2ntarea ca s\u0103 moar\u0103 \u015fi s\u0103 fie pus \u00een acel morm\u00e2nt, zic\u00e2nd: „Binecuv\u00e2nteaz\u0103-m\u0103, p\u0103rinte, ca eu s\u0103 \u00eennoiesc morm\u00e2ntul, eu s\u0103 fiu mort mai \u00eenainte de fra\u0163ii care se g\u00e2ndesc la moarte”. Atunci stare\u0163ul s-a \u00eenvoit.<\/p>\n
Vasile intr\u00e2nd \u00een morm\u00e2nt, sf\u00e2ntul a poruncit a se face pomenire pentru Vasile, ca pentru un mort, \u00eemplinind c\u00e2te porunce\u015fte legea pentru cei r\u0103posa\u0163i, la trei zile, la patru zile, la nou\u0103 zile \u015fi la patruzeci de zile. Sf\u00e2r\u015findu-se pomenirea toat\u0103, s-a sf\u00e2r\u015fit \u015fi fericitul Vasile, neav\u00e2nd nici o boal\u0103 trupeasc\u0103, ci adormind \u015fi odihnindu-se ca \u00eentru-un somn dulce, a trecut c\u0103tre Domnul.<\/p>\n
Trec\u00e2nd 40 de zile de la \u00eengroparea lui, stare\u0163ul a v\u0103zut pe Vasile la pravil\u0103, ar\u0103t\u00e2ndu-se \u00eentre fra\u0163i \u015fi c\u00e2nt\u00e2nd cu c\u00e2nt\u0103re\u0163ii; apoi s-a rugat lui Dumnezeu ca s\u0103 li se deschid\u0103 ochii \u015fi celorlal\u0163i, s\u0103 vad\u0103 pe cel ce se ar\u0103tase, \u015fi, v\u0103z\u00e2ndu-l unul din fra\u0163i, anume Aetie, de bucurie s-a repezit s\u0103-l cuprind\u0103 cu m\u00e2inile, dar cel ce s-a ar\u0103tat era de necuprins \u015fi \u00eendat\u0103 s-a f\u0103cut nev\u0103zut. Apoi, duc\u00e2ndu-se, zicea \u00een auzul tuturor: „M\u00e2ntui\u0163i-v\u0103, p\u0103rin\u0163ilor \u015fi fra\u0163ilor, m\u00e2ntui\u0163i-v\u0103, zic; iar pe mine nu m\u0103 ve\u0163i mai vedea aici”.<\/p>\n
Aceasta a fost \u00eent\u00e2ia m\u0103rturie a bun\u0103t\u0103\u0163ilor Cuviosului Teodosie, c\u0103ci avea un astfel de ucenic gata de moarte, cu a lui pov\u0103\u0163uire, \u015fi dup\u0103 moartea cea trupeasc\u0103 ar\u0103t\u00e2ndu-se viu cu sufletul, dup\u0103 cuv\u00e2ntul Domnului din Evanghelie: Cel ce crede \u00een Mine, de va \u015fi muri, viu va fi. Despre celelalte daruri minunate ale stare\u0163ului, ce i s-au dat de la Dumnezeu, cuv\u00e2ntul de fa\u0163\u0103 le va ar\u0103ta.<\/p>\n
Sosind praznicul \u00cenvierii lui Hristos, ucenicii sf\u00e2ntului, care erau \u00een acea vreme 12, se m\u00e2hneau c\u0103 nu aveau ce s\u0103 m\u0103n\u00e2nce la praznic, nici p\u00e2ine, nici unt \u015fi nimic altceva din cele de m\u00e2ncare; iar ceea ce era mai de \u00eentristare, era c\u0103 nici dumnezeiasca Liturghie nu putea s\u0103 se s\u0103v\u00e2r\u015feasc\u0103, la un praznic ca acela luminat, nefiind prescuri, nici vin de slujb\u0103, \u00eenc\u00e2t r\u0103m\u00e2neau lipsi\u0163i \u015fi de \u00eemp\u0103rt\u0103\u015firea Sfintelor Taine; deci, c\u00e2rteau pu\u0163in \u00eentre d\u00e2n\u015fii asupra cuviosului, \u00een tain\u0103. El, av\u00e2nd ne\u00eendoit\u0103 n\u0103dejde spre Dumnezeu, a poruncit fra\u0163ilor s\u0103 \u00eempodobeasc\u0103 bine dumnezeiescul Altar \u015fi s\u0103 fie f\u0103r\u0103 de grij\u0103, apoi le-a zis: „Cel ce a hr\u0103nit pe Israil de demult \u00een pustie \u015fi mai pe urm\u0103 cu pu\u0163ine p\u00e2ini a s\u0103turat multe mii de oameni, Acela se va \u00eengriji \u015fi de noi; pentru c\u0103 \u015fi acum ca \u015fi \u00eenainte, at\u00e2t cu puterea, c\u00e2t \u015fi cu purtarea de grij\u0103, acela\u015fi Dumnezeu este \u00een veci”.<\/p>\n
Acestea le-a gr\u0103it cuviosul cu n\u0103dejde \u015fi \u00eendat\u0103 s-au \u00eemplinit cuvintele lui; precum de demult lui Avraam i-a stat de fa\u0163\u0103 – \u00een Muntele Horeb -, berbecele gata spre jertf\u0103, a\u015fa \u015fi acestui fericit stare\u0163, prin purtarea de grij\u0103 a lui Dumnezeu i s-au g\u0103tit toate cele de trebuin\u0163\u0103. C\u0103ci, apun\u00e2nd soarele, a venit un iubitor de Dumnezeu la pe\u015ftera lor, aduc\u00e2nd de la casa lui, pustnicilor din pustie, doi cat\u00e2ri \u00eenc\u0103rca\u0163i cu fel de fel de hran\u0103 \u015fi cu prescuri \u015fi vin, spre s\u0103v\u00e2r\u015firea dumnezeie\u015ftilor Taine.<\/p>\n
V\u0103z\u00e2nd acestea, ucenicii fericitului, s-au bucurat \u015fi au cunoscut de ce dar s-a \u00eenvrednicit de la Dumnezeu stare\u0163ul lor. Deci, au pr\u0103znuit cu veselie Pa\u015ftele, iar hrana adus\u0103 le-a fost destul\u0103 \u00een cele cincizeci de zile. Dup\u0103 aceea, fiind iar\u0103\u015fi lips\u0103 de hran\u0103, fra\u0163ii se m\u00e2hneau, chinuindu-se de foame.<\/p>\n
Un oarecare b\u0103rbat bogat f\u0103cea \u00eentr-acea vreme milostenii multe tuturor m\u0103n\u0103stirilor celor din Palestina, iar loca\u015ful lui Teodosie, care era \u00een pe\u015fter\u0103, \u00eel trecea cu vederea, ne\u015ftiindu-l, \u015fi prin acesta Dumnezeu \u00eei \u00eencerca credin\u0163a; deci, sup\u0103rau fra\u0163ii pe p\u0103rintele c\u0103 \u015fi pe sine \u015fi pe d\u00e2n\u015fii s\u0103 se fac\u0103 cunoscu\u0163i \u00eenduratului bogat, ca s\u0103 ia \u015fi ei, ca \u015fi celelalte m\u0103n\u0103stiri, milostenie spre hran\u0103.<\/p>\n
Cuviosul Teodosie, nevoind nicidecum s\u0103 fie cunoscut de cineva din mireni \u015fi n\u0103d\u0103jduind nu spre oameni, ci spre Dumnezeu, care deschide m\u00e2na Sa \u015fi satur\u0103 pe tot cel viu de bun\u0103voie, m\u00e2ng\u00e2ia pe ucenicii s\u0103i \u015fi-i \u00eenv\u0103\u0163a c\u0103 \u00een r\u0103bdare s\u0103 a\u015ftepte mila lui Dumnezeu, n\u0103d\u0103jduind spre Acela Care satur\u0103 tot sufletul cel fl\u0103m\u00e2nd; pentru c\u0103, dac\u0103 d\u0103 hran\u0103 dobitoacelor celor necuv\u00e2nt\u0103toare \u015fi puilor corbilor, celor ce-l cheam\u0103 pe El, cu at\u00e2t mai v\u00e2rtos f\u0103ptura Sa cea \u00een\u0163eleg\u0103toare \u015fi cuv\u00e2nt\u0103toare nu o va lipsi de hrana cea trebuincioas\u0103.<\/p>\n
Astfel, m\u00e2ng\u00e2ind sf\u00e2ntul pe fra\u0163ii cei \u00eempu\u0163ina\u0163i cu sufletul, a venit cineva la el, aduc\u00e2nd un dobitoc \u00eenc\u0103rcat cu multe bucate, \u015fi acela mergea nu la pe\u015ftera lui Teodosie, ci aiurea, ca s\u0103 dea bucatele ce aducea; iar c\u00e2nd era aproape de pe\u015fter\u0103 \u015fi voia s\u0103 treac\u0103 de ea, dobitocul a stat \u015fi nu mergea mai departe din loc; de\u015fi era b\u0103tut de st\u0103p\u00e2nul s\u0103u, totu\u015fi st\u0103tea nemi\u015fcat \u00een loc, ca piatra; deci, cunosc\u00e2nd omul acela c\u0103 voia lui Dumnezeu \u015fi puterea nev\u0103zut\u0103 \u0163ineau dobitocul de st\u0103tea nemi\u015fcat, i-a sl\u0103bit fr\u00e2ul \u015fi l-a l\u0103sat ca s\u0103 mearg\u0103 unde va voi. Dobitocul, ca \u015fi cum ar fi fost tras cu m\u00e2na, a mers drept la loca\u015ful Cuviosului Teodosie, care era \u00een pe\u015fter\u0103. Deci, cunosc\u00e2nd omul bun\u0103voire a Domnului \u015fi purtarea de grij\u0103 pentru robii S\u0103i, a dat toate bucatele cuviosului stare\u0163 \u015fi ucenicilor lui. \u00centr-acea vreme au \u00eencetat ucenicii sf\u00e2ntului a se mai \u00eempu\u0163ina cu sufletul \u015fi se s\u00e2rguiau s\u0103 fie r\u00e2vnitori n\u0103dejdii \u015fi credin\u0163ei celei tari c\u0103tre Dumnezeu, precum \u015fi c\u0103tre p\u0103rintele lor.<\/p>\n
\u00cenmul\u0163indu-se fra\u0163ii \u00een toate zilele, pentru c\u0103 izvoarele darurilor de care era plin Sf\u00e2ntul P\u0103rinte chema la sine multe suflete care iubeau fapta bun\u0103, pe care ar putea cineva s\u0103-i numeasc\u0103 cerbi \u00een\u0163eleg\u0103tori \u015fi doritori de izvoarele cele duhovnice\u015fti; c\u0103ci mul\u0163i senatori \u015fi boga\u0163i au venit s\u0103 locuiasc\u0103 cu d\u00e2nsul. \u00cens\u0103 pe\u015ftera fiind strimta pentru a \u00eenc\u0103pea at\u00e2t de mul\u0163i, fra\u0163ii rugau pe cuviosul ca s\u0103 l\u0103rgeasc\u0103 m\u0103n\u0103stirea afar\u0103 de pe\u015fter\u0103 \u015fi s\u0103 fac\u0103 loc mai mare oilor celor cuv\u00e2nt\u0103toare. Ei ziceau: „Nu te \u00eengriji, p\u0103rinte, de cele pentru zidirea m\u0103n\u0103stirii, ci numai porunce\u015fte, c\u0103ci m\u00e2inile noastre sunt de ajuns”.<\/p>\n
Atunci v\u0103z\u00e2nd sf\u00e2ntul c\u0103 este silit s\u0103 fie p\u0103stor la o turm\u0103 mai mare \u015fi se tulbur\u0103 lini\u015ftea, se muncea de felurite g\u00e2nduri, pe de o parte nevr\u00e2nd s\u0103 lase lini\u015ftea, ca pe o adev\u0103rat\u0103 maic\u0103, iar pe de alta \u00eengrijirea pentru fra\u0163i o socotea a fi mai mare lucru; pentru c\u0103 omul este dator s\u0103 vie\u0163uiasc\u0103 nu numai pentru el \u00eensu\u015fi, ci mai mult pentru aproapele, pentru care lucru \u00eensu\u015fi Hristos Domnul a fost pild\u0103, adun\u00e2nd ucenici \u015fi apoi, fiind p\u0103stor oilor celor cuv\u00e2nt\u0103toare, \u015ei-a pus chiar sufletul pentru d\u00e2nsele.<\/p>\n
Acestea g\u00e2ndind Cuviosul Teodosie, nu pricepea de ce s\u0103 se \u0163in\u0103? De lini\u015fte, ori de grij\u0103 pentru m\u00e2ntuirea fra\u0163ilor; deci, uneori se ducea cu g\u00e2ndul la una, iar alteori spre cealalt\u0103. Atunci, ce a f\u0103cut fericitul? Toate le-a \u00eendreptat spre Dumnezeu, Care poate pe am\u00e2ndou\u0103 s\u0103 le aduc\u0103 spre folos; pentru ca \u015fi de roadele lini\u015ftii s\u0103 nu se p\u0103gubeasc\u0103, \u015fi nici plata pentru m\u00e2ntuirea \u015fi \u00eengrijirea fra\u0163ilor s\u0103 n-o lase. De vreme ce nu \u00een singur\u0103tatea trupului, ci \u00een bun\u0103stare \u015fi \u00een alinarea inimii, se s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte via\u0163a monahiceasc\u0103.<\/p>\n
Cuviosul avea \u00een minte \u015fi proorocia Sf\u00e2ntului Simeon St\u00eelp-nicul, care \u00eei proorocise despre p\u0103storirea oilor celor cuv\u00e2nt\u0103toare.<\/p>\n
\u00cens\u0103 el \u00eencredin\u0163a voii lui Dumnezeu lucrul ce avea s\u0103 \u00eenceap\u0103 \u015fi Lui se rug\u0103 ca s\u0103-i arate cu \u00eencredin\u0163are, de \u00eei va fi pl\u0103cut\u0103 zidirea m\u0103n\u0103stirii, \u015fi cu semn de minune s\u0103-i arate locul pe care s\u0103 se pun\u0103 temeliile loca\u015fului.<\/p>\n
Lu\u00e2nd o c\u0103delni\u0163\u0103 \u015fi umpl\u00e2nd-o de c\u0103rbuni stin\u015fi, a pus t\u0103m\u00e2ie \u015fi umbla prin pustie, rug\u00e2ndu-se astfel:<\/p>\n
„Dumnezeule, Cel ce prin multe \u015fi mari minuni ai \u00eencredin\u0163at pe Israel \u015fi pe pl\u0103cutul T\u0103u Moise, prin felurite semne, ca s\u0103 primeasc\u0103 \u00eencep\u0103toria peste poporul T\u0103u; dup\u0103 aceea toiagul l-ai pref\u0103cut \u00een \u015farpe, iar m\u00e2na ai umplut-o de lepr\u0103 \u015fi apoi ai \u00eens\u0103n\u0103to\u015fit-o; Cel ce ai schimbat apa \u00een s\u00e2nge \u015fi s\u00e2ngele iar\u0103\u015fi \u00een ap\u0103 cu \u00eenlesnire l-ai pref\u0103cut; Cel ce ai dat lui Ghedeon prin lina semnul biruin\u0163ei, F\u0103c\u0103torule al tuturor \u015fi Atot\u0163iitorule; Cel ce lui Iezechia, prin umbra cea \u00eentoars\u0103 \u00eenapoi pe trepte, i-ai \u00eencredin\u0163at ad\u0103ugire de via\u0163\u0103; Cel ce rug\u0103ciunile lui Ilie le-ai ascultat \u015fi foc din cer ai trimis, pentru \u00eentoarcerea necredincio\u015filor \u015fi ai ars lemnele, jertfele \u015fi pietrele; Tu \u015fi acum acela\u015fi Dumnezeu e\u015fti, ascult\u0103-m\u0103 pe mine, robul T\u0103u, \u015fi-mi arat\u0103 locul unde va fi pl\u0103cut St\u0103p\u00e2nirii Tale, ca s\u0103 se ridice sf\u00e2nta biseric\u0103 \u015fi s\u0103 se fac\u0103 loca\u015f robilor T\u0103i \u015fi ucenicilor mei. Vei ar\u0103ta aceasta cu adev\u0103rat, \u00een locul unde se vor aprinde ace\u015fti c\u0103rbuni de la sine, \u00een slava Ta, spre cuno\u015ftin\u0163a multora \u015fi spre \u00eencredin\u0163area adev\u0103rului”.<\/p>\n
Acestea \u015fi altele asemenea gr\u0103indu-le \u00een rug\u0103ciune, \u00eenconjura locurile pe care le vedea, unele mai cuviincioase dec\u00e2t altele pentru m\u0103n\u0103stire; \u015fi a ocolit mult p\u0103m\u00e2nt pustiu p\u00e2n\u0103 la locul ce se numea Cutil \u015fi p\u00e2n\u0103 la malurile iezerului celui cu smoal\u0103, av\u00e2nd acei c\u0103rbuni stin\u015fi \u00een c\u0103delni\u0163\u0103. C\u00e2nd a v\u0103zut c\u0103 nu se aprind, nici dorirea lui nu se \u00eemplinea, a g\u00e2ndit s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la pe\u015fter\u0103.<\/p>\n
Deci, \u00eentorc\u00e2ndu-se \u015fi nefiind departe de pe\u015fter\u0103 – o! cine va l\u0103uda dup\u0103 vrednicie puterea Ta, Nemuritorule \u00cemp\u0103rate! -, \u00eendat\u0103 a ie\u015fit din c\u0103delni\u0163\u0103 fum binemirositor, c\u0103ci c\u0103rbunii s-au aprins. Atunci a cunoscut sf\u00e2ntul c\u0103 acela este locul unde binevoie\u015fte Dumnezeu s\u0103 zideasc\u0103 loca\u015ful, ar\u0103t\u00e2nd nu cu graiul, ci prin minune. \u00cendat\u0103 ucenicii sf\u00e2ntului s-au apucat de lucru, pun\u00e2nd temelia; apoi au zidit biserica, chiliile, ograda \u015fi loca\u015f larg degrab\u0103 au f\u0103cut, cu ajutorul Celui Prea\u00eenalt; deci, lavra Cuviosului Teodosie s-a f\u0103cut vestit\u0103 \u015fi sl\u0103vit\u0103 \u015fi \u00eentr-\u00eensa s-a \u00eenceput via\u0163\u0103 de ob\u015fte.<\/p>\n
A dat Domnul \u00een lavra aceea toat\u0103 \u00eendestularea, \u00eenc\u00e2t cei ce locuiau \u00eentr-\u00eensa se \u00eembog\u0103\u0163eau nu numai cu duhovnice\u015fti bog\u0103\u0163ii de lucruri bune, ci \u015fi de cele trupe\u015fti nu se sim\u0163ea trebuin\u0163\u0103; \u015fi era acolo odihna nu numai a monahilor, ci \u015fi a mirenilor, str\u0103inilor, c\u0103l\u0103torilor, s\u0103racilor, sc\u0103p\u0103ta\u0163ilor, bolnavilor \u015fi neputincio\u015filor. Deoarece Cuviosul Teodosie era milostiv, iubitor de oameni \u015fi \u00eendurat, ar\u0103t\u00e2nd c\u0103 este din inim\u0103 tuturor p\u0103rinte, tuturor prieten iubit, tuturor rob \u015fi slujitor os\u00e2rdnic, cur\u0103\u0163ind r\u0103nile bolnavilor, m\u00e2ng\u00e2ind pe cei lepro\u015fi, ad\u0103p\u00e2ndu-i \u015fi f\u0103c\u00e2ndu-le toat\u0103 slujirea.<\/p>\n
Apoi ar\u0103ta mare dragoste spre cei ce veneau de pretutindeni, osp\u0103t\u00e2ndu-i, odihnindu-i \u015fi cu toate trebuin\u0163ele \u00eendestul\u00eendu-i; astfel, cuviosul era ad\u0103postire de ob\u015fte a tuturor, de ob\u015fte primitor, de ob\u015fte cas\u0103, de ob\u015fte osp\u0103\u0163, de ob\u015fte vistierie a neputincio\u015filor, fl\u0103m\u00e2nzilor, s\u0103racilor \u015fi a str\u0103inilor; pentru c\u0103 to\u0163i se \u00eendulceau de dragostea aceluia, de mil\u0103 \u015fi de \u00eendur\u0103rile sale \u015fi nu era nimeni trecut cu vederea de d\u00e2nsul. Aceasta au v\u0103zut-o cei ce slujeau la mese \u00een m\u0103n\u0103stire, c\u0103ci uneori se \u00eent\u00e2mpl\u0103 a se pune 100 de mese \u00eentr-o zi, pentru to\u0163i cei ce veneau, str\u0103ini \u015fi s\u0103raci; at\u00e2t era de iubitor de str\u0103ini Cuviosul p\u0103rinte Teodosie.<\/p>\n
Dar Dumnezeu \u00censu\u015fi, fiind dragoste \u015fi v\u0103z\u00e2nd at\u00e2ta dragoste c\u0103tre aproapele \u00een pl\u0103cutul S\u0103u, i-a binecuv\u00e2ntat m\u0103n\u0103stirea lui; c\u0103ci \u00eentr-\u00eensa, fiind pu\u0163in\u0103 hran\u0103, se \u00eenmul\u0163ea nev\u0103zut \u015fi s\u0103tura multe mii de oameni.<\/p>\n
Odinioar\u0103, fiind foamete \u00een Palestina \u015fi mul\u0163ime de s\u0103raci \u015fi sc\u0103p\u0103ta\u0163i adun\u00e2ndu-se de pretutindeni la por\u0163ile m\u0103n\u0103stirii, ca s\u0103-\u015fi ia obi\u015fnuita milostenie, ucenicii s-au \u00eentristat \u015fi au spus fericitului c\u0103 n-au at\u00e2ta hran\u0103 ca s\u0103 dea tuturor care cereau; iar el, c\u0103ut\u00e2nd cu m\u00e2hnire asupra lor, le-a def\u0103imat necredin\u0163a \u015fi le-a zis: „\u00cendat\u0103 s\u0103 deschide\u0163i por\u0163ile, ca to\u0163i s\u0103 intre”. Deci, intr\u00e2nd s\u0103racii \u015fi sc\u0103p\u0103ta\u0163ii, au \u015fezut la r\u00e2nd. Cuviosul a poruncit ucenicilor ca s\u0103 pun\u0103 p\u00e2ine \u00eenaintea lor \u015fi, merg\u00e2nd ucenicii m\u00e2hni\u0163i la c\u0103mara cu p\u00e2ine, crez\u00e2nd c\u0103 nu vor afla nimic: o! minune, deschiz\u00e2nd c\u0103mara, au g\u0103sit-o plin\u0103 de p\u00e2ini, pentru c\u0103 m\u00e2na lui Dumnezeu, purt\u0103torul de grij\u0103 al tuturor, a umplut-o pentru credin\u0163a robului S\u0103u.<\/p>\n
Atunci fra\u0163ii au l\u0103udat pe Dumnezeu pentru o minune ca aceasta \u015fi s-au minunat de n\u0103dejdea cea mare a p\u0103rintelui lor. F\u0103c\u00e2ndu-se praznic \u00een m\u0103n\u0103stirea lor, \u00een ziua Adormirii Preacuratei N\u0103sc\u0103toare de Dumnezeu, \u015fi la praznic venind mult popor \u015fi nefiind bucate \u00eendeajuns pentru toat\u0103 mul\u0163imea, Cuviosul Teodosie c\u0103ut\u00e2nd spre cer \u015fi pu\u0163ine p\u00e2ini binecuv\u00e2nt\u00e2nd, a poruncit s\u0103 le pun\u0103 \u00eenaintea mul\u0163imilor; \u00eenmul\u0163indu-le Dumnezeu, a s\u0103turat poporul, precum s-a s\u0103turat odinioar\u0103 din cele cinci p\u00e2ini, ba \u00eenc\u0103 \u015fi pentru cale \u015fi-au luat merinde.<\/p>\n
Fra\u0163ii, adun\u00e2nd prisosul r\u0103mas, multe co\u015fni\u0163e au umplut, pe care p\u0103str\u00e2ndu-le, au m\u00e2ncat din ele mult timp. De multe ori, mii de oameni fiind aduna\u0163i la m\u0103n\u0103stire, \u00eenc\u00e2t se p\u0103rea c\u0103 nici f\u00e2nt\u00e2nile nu vor fi destule spre ad\u0103parea at\u00e2tor suflete, to\u0163i erau hr\u0103ni\u0163i cu m\u00e2inile hr\u0103nitorului celui milostiv. Apoi a zidit cuviosul multe case pentru str\u0103ini \u015fi multe bolni\u0163e, pentru monahi \u015fi deosebite pentru mireni, precum \u015fi pentru cei prea \u00eemb\u0103tr\u00e2ni\u0163i \u00een osteneli. Ba \u00eenc\u0103 cerceta \u015fi pe cei ce erau \u00een mun\u0163i \u015fi \u00een pe\u015fteri \u015fi se \u00eengrijea de d\u00e2n\u015fii ca un tat\u0103 de copiii s\u0103i, miluindu-i cu \u00eendur\u0103rile. Drept aceea, le purta de grij\u0103 de toate c\u00e2te trebuiau corpului \u015fi sufletului, \u00eenv\u0103\u0163\u00e2ndu-i \u015fi dojenindu-i \u015fi pe mul\u0163i izb\u0103vindu-i de \u00een\u015fel\u0103ciunea satanei.<\/p>\n
Dar \u00een loca\u015ful cuviosului erau fra\u0163i nu numai de un neam \u015fi de o limb\u0103, de aceea a f\u0103cut \u015fi alte biserici \u00een care fiecare neam s\u0103 binecuv\u00e2nteze pe Dumnezeu \u00een graiul s\u0103u. Drept aceea, \u00een biserica cea mare a Preacuratei N\u0103sc\u0103toare de Dumnezeu erau grecii, \u00eentr-a dou\u0103 erau iviri\u0163ii, iar \u00eentr-a treia armenii, care c\u00e2ntau \u00een limbile lor r\u00e2nduiala bisericeasc\u0103, de \u015fapte ori pe zi, dup\u0103 cum zice David: De \u015fapte ori \u00een zi Te-am l\u0103udat, Doamne.<\/p>\n
\u00cens\u0103 pentru cei bolnavi biseric\u0103 era deosebit\u0103. \u00cen vremea \u00eemp\u0103rt\u0103\u015firii cu Preacuratele Taine, to\u0163i fra\u0163ii din toate bisericile se adunau \u00een biserica cea mare, \u00een care c\u00e2ntau grecii, \u015fi \u00eempreun\u0103 se \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feau.<\/p>\n
Deci, to\u0163i fra\u0163ii petrec\u0103tori aici, fiii cuviosului p\u0103rinte, pe care duhovnice\u015fte i-a n\u0103scut \u015fi \u00een \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 p\u0103store\u015fte i-a crescut \u015fi la fapt\u0103 bun\u0103 i-a pov\u0103\u0163uit, erau \u00een num\u0103r de 693, din care mul\u0163i erau conduc\u0103tori de la alte m\u0103n\u0103stiri, \u00eenv\u0103\u0163\u00e2ndu-se aici oc\u00e2rmuirea cea bun\u0103 de la Sf\u00e2ntul Teodosie, cel plin de duhovniceasc\u0103 \u00een\u0163elepciune, care \u00ee\u015fi p\u0103\u015ftea turma, nu cert\u00e2nd-o cu toiagul, ci cu cuv\u00e2ntul p\u0103storind-o; adic\u0103 cu cuv\u00e2ntul cel dres cu sare, care mi\u015fca sufletul \u015fi str\u0103b\u0103tea p\u00e2n\u0103 la ad\u00e2ncul min\u0163ii; c\u0103ci cu cuv\u00e2ntul \u015fi cu fapta \u00eenv\u0103\u0163a singur, f\u0103c\u00e2ndu-se pild\u0103 a turmei. Pentru aceea, c\u00e2nd sf\u0103tuia cu dragoste sau cert\u0103 pe cineva, era \u00eenfrico\u015f\u0103tor. Cu toate acestea era iubit de to\u0163i \u015fi dulce la vorb\u0103.<\/p>\n
La d\u00e2nsul era minunat \u015fi lucrul acesta, c\u0103 fiind ne\u00eenv\u0103\u0163at \u00een \u00een\u0163elepciunea cea din afar\u0103, nici iscusit \u00een c\u0103r\u0163ile eline\u015fti, d\u0103dea \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 cu at\u00e2ta \u00eendestulare de cuvinte, \u00eenc\u00e2t nici dac\u0103 ar fi \u00eemb\u0103tr\u00e2nit cineva \u00een c\u0103r\u0163i \u015fi ar fi str\u0103b\u0103tut des\u0103v\u00e2r\u015fit \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura retoriceasc\u0103 cu vorbire frumoas\u0103, nu putea s\u0103 se asemene lui. Pentru c\u0103 \u00eenv\u0103\u0163a nu din \u00een\u0163elepciunea cea omeneasc\u0103, ci din darul lui Dumnezeu, care gr\u0103ia c\u0103tre d\u00e2nsul precum c\u0103tre proorocul Ieremia \u00een tain\u0103: Iat\u0103, am dat cuvintele Mele \u00een gura ta.<\/p>\n
Apoi, fericitul gr\u0103ia de la d\u00e2nsul multe cuvinte alese, iar altele din cuvintele apostole\u015fti, din a\u015fez\u0103mintele Sfin\u0163ilor P\u0103rin\u0163i \u015fi din cuvintele cele pustnice\u015fti ale Marelui Vasile, al c\u0103rui urma\u015f era cu via\u0163a, \u015fi r\u00e2vnitor al Scripturilor celor de Dumnezeu \u00een\u0163elep\u0163ite, ale acestui sf\u00e2nt. Este bine \u015fi de folos s\u0103 pomenim o \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 a lui, din cele multe \u015fi mari; adic\u0103 aceast\u0103:<\/p>\n
„Rogu-m\u0103 vou\u0103, fra\u0163ilor, zicea el, pentru dragostea Domnului nostru Iisus Hristos, care S-a dat pe Sine pentru p\u0103catele noastre, s\u0103 ne \u00eengrijim de sufletele noastre, s\u0103 ne \u00eentrist\u0103m pentru de\u015fert\u0103ciunea acestei vie\u0163i trec\u0103toare, s\u0103 ne \u00eendrept\u0103m spre cele viitoare, \u00een m\u0103rirea lui Dumnezeu \u015fi a Fiului S\u0103u; s\u0103 nu petrecem \u00een lenevire \u015fi sl\u0103b\u0103nogire, trec\u00e2ndu-ne vremea de ast\u0103zi \u00een tr\u00e2nd\u0103vie \u015fi am\u00e2n\u00e2nd \u00eenceperea lucrului celui bun p\u00e2n\u0103 m\u00e2ine, c\u0103 nu cumva s\u0103 fim afla\u0163i f\u0103r\u0103 fapte bune, de c\u0103tre Cel Care cere sufletele noastre \u015fi ne vom lipsi din c\u0103mara cea de bucurie; atunci \u00een de\u015fert vom pl\u00e2nge pentru vremea vie\u0163ii cea trecut\u0103 r\u0103u, t\u00e2nguindu-ne, c\u00e2nd nici un folos nu va fi celor ce se c\u0103iesc. Acum este vremea bine primit\u0103; acum este ziua m\u00e2ntuirii, acesta este veacul poc\u0103in\u0163ei, iar cel viitor al r\u0103spl\u0103tirii. Acesta este al lucr\u0103rii, iar acela al r\u0103spl\u0103tirii. Acesta este al r\u0103bd\u0103rii, iar acela al m\u00e2ng\u00e2ierii.<\/p>\n
Acum Dumnezeu este ajut\u0103tor al celor ce se \u00eentorc din calea cea rea, iar atunci va fi \u00eenfrico\u015f\u0103tor \u00eentreb\u0103tor al faptelor omene\u015fti, al cuvintelor \u015fi al g\u00e2ndurilor, \u00eenaintea C\u0103ruia nu este cu putin\u0163\u0103 a se t\u0103inui. Acum s\u0103 ne \u00eendulcim de \u00eendelunga Lui r\u0103bdare, iar atunci vom cunoa\u015fte dreapta Lui judecat\u0103, c\u00e2nd vom \u00eenvia, unii spre munc\u0103 ve\u015fnic\u0103, iar al\u0163ii spre via\u0163a ve\u015fnic\u0103; \u015fi vom lua fiecare dup\u0103 faptele noastre. De ce \u00eent\u00e2rziem dar s\u0103 ne supunem lui Hristos, Celui ce ne-a chemat \u00een cereasca Lui \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie? Oare s\u0103 nu ne trezim? Oare s\u0103 nu ne \u00eentoarcem de la via\u0163a cea de\u015fart\u0103, spre evangheliceasca des\u0103v\u00e2r\u015fire?<\/p>\n
Va veni ziua Domnului cea \u00eenfrico\u015fat\u0103 \u015fi de spaim\u0103, \u00een care cei ce vor fi de-a dreapta lui Dumnezeu \u015fi prin fapte bune se vor apropia de El, vor fi primi\u0163i \u00een \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia cereasc\u0103, iar pe cei de-a st\u00e2nga, care vor fi lep\u0103da\u0163i pentru lipsa faptelor bune, \u00eei va acoperi focul gheenei, \u00eentunericul cel ve\u015fnic \u015fi scr\u00e2\u015fnirea din\u0163ilor.<\/p>\n
Noi zicem c\u0103 suntem doritori de cereasca \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie, iar pentru ca s-o c\u00e2\u015ftig\u0103m nu ne \u00eengrijim; \u015fi neostenindu-ne c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in la \u00eemplinirea poruncilor Domnului, \u00een de\u015fert\u0103ciunea min\u0163ii noastre n\u0103d\u0103jduim s\u0103 c\u00e2\u015ftig\u0103m cinstea cea \u00eentocmai ca a acelora care p\u00e2n\u0103 la moarte s-au nevoit \u00eempotriva p\u0103catului”.<\/p>\n
A\u015fa \u00eenv\u0103\u0163\u00e2nd cuviosul pe ucenicii s\u0103i, \u00eei pov\u0103\u0163uia s\u0103 aib\u0103 mult\u0103 s\u00e2rguin\u0163a spre m\u00e2ntuire. \u00cens\u0103 acum este vremea s\u0103 pomenim \u015fi de r\u00e2vna lui pentru dreapta credin\u0163\u0103; pentru c\u0103, de\u015fi era bl\u00e2nd cu obiceiul c\u0103tre to\u0163i, \u00eens\u0103 unde se f\u0103cea nedreptate dreptei credin\u0163e, acolo el era ca un foc arz\u0103tor sau ca o sabie t\u0103ietoare, arm\u0103 nebiruit\u0103 asupra celui potrivnic.<\/p>\n
\u00cen acea vreme \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ea Anastasie (491-518), cel ce luase sceptrul dup\u0103 Leon cel Mare (457-474) \u015fi dup\u0103 Zenon (474-491); \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia aceluia se p\u0103rea ca un r\u0103i de pl\u0103cere, dar mai pe urm\u0103 s-a ar\u0103tat ca un c\u00e2mp pustiu, pentru c\u0103 se f\u0103cuse ca unii din p\u0103storii care risipesc \u015fi pierd turma lor \u015fi cu ap\u0103 tulbure \u00ee\u015fi adap\u0103 oile, fiindc\u0103 s-a v\u0103t\u0103mat cu eresul lui Eutihie \u015fi al lui Sever cel f\u0103r\u0103 de minte; astfel, tulbura Biserica lui Dumnezeu, lep\u0103d\u00e2nd al patrulea Sinod sobornicesc al Sfin\u0163ilor P\u0103rin\u0163i, cel din Calcedon (451); apoi izgonea pe episcopii cei dreptcredincio\u015fi de pe scaunele lor, iar pe cei r\u0103u sl\u0103vitori \u00eei punea \u00een locurile acelora; precum \u015fi pe mul\u0163i din cei dreptcredincio\u015fi plec\u00e2ndu-i spre a sa r\u0103t\u0103cire, pe unii cu \u00eengroziri, iar pe al\u0163ii cu cinste \u015fi cu daruri.<\/p>\n
Acela a \u00eendr\u0103znit cu me\u015fte\u015fugul lui cel \u00een\u015fel\u0103tor a se atinge \u015fi de acest st\u00e2lp nemi\u015fcat \u00eentru credin\u0163\u0103, de Cuviosul p\u0103rintele nostru Teodosie. Vicle\u015fugul era astfel: Anastasie a trimis 30 de litre de aur cuviosului, ca \u015fi cum ar fi spre hran\u0103 \u015fi \u00eembr\u0103c\u0103mintea s\u0103racilor \u015fi spre trebuin\u0163a bolnavilor, iar \u00een fapt el vina voin\u0163a cuviosului pe care toat\u0103 Palestina \u00eel ascult\u0103 \u015fi sfatul s\u0103u \u00eel urm\u0103; iar marele p\u0103rinte, cunosc\u00e2nd vicle\u015fugul \u00eemp\u0103ratului, s-a f\u0103cut ca un vultur zbur\u0103tor \u00een nori, neajuns de nimeni, c\u0103ci cuviosul mai ales vina pe \u00eemp\u0103rat, care voia s\u0103-l prind\u0103 pe el.<\/p>\n
Deci, aurul cel trimis nu l-a lep\u0103dat, ca s\u0103 nu arate c\u0103 defaim\u0103 credin\u0163a \u00eemp\u0103ratului \u015fi s\u0103 nu dea pricin\u0103 m\u00e2niei lui; ba \u00eenc\u0103 prin milostenia f\u0103cut\u0103 din aurul acela s\u0103-i mijloceasc\u0103 de la Dumnezeu mil\u0103, pov\u0103\u0163uindu-l pe calea cea dreapt\u0103. Dar \u00eentru nimic n-a sporit milostenia, de vreme ce nu cu dreptate, ci cu vicle\u015fug a fost trimis aurul. \u00cens\u0103 \u00eemp\u0103ratul n\u0103d\u0103jduia s\u0103 aib\u0103 pe Teodosie la un g\u00e2nd cu sine, de vreme ce luase aurul, dar de\u015fart\u0103 i-a fost n\u0103dejdea lui.<\/p>\n
Pentru c\u0103 venind vremea \u00een care \u00eemp\u0103ratul, prin scrisorile sale, cerea de la cuviosul m\u0103rturisirea credin\u0163ei – \u00eens\u0103 o m\u0103rturisire cum el n\u0103d\u0103jduia, unit\u0103 cu a lui Eutihie \u015fi a lui Sever -, atunci cuviosul, adun\u00e2nd pe to\u0163i cet\u0103\u0163enii pustiului, ca un b\u0103rbat puternic \u015fi pov\u0103\u0163uitor de oaste duhovniceasc\u0103, a stat cu t\u0103rie \u00eempotriva p\u0103g\u00e2n\u0103t\u0103\u0163ii eretice.<\/p>\n
\u00cemp\u0103ratului i-a r\u0103spuns prin scrisoare astfel: „C\u00e2nd aceste dou\u0103 ne stau \u00een fa\u0163\u0103, \u00eemp\u0103rate, adic\u0103, ori cu ur\u00e2ciune voind a vie\u0163ui f\u0103r\u0103 minte, ori a muri cu cinste, urm\u00e2nd dogmelor celor drepte ale sfin\u0163ilor, s\u0103 \u015ftii c\u0103 moartea mai mult o cinstim, pentru c\u0103 nu primim dogmele cele noi, ci urm\u0103m a\u015fez\u0103mintele p\u0103rin\u0163ilor celor care au fost mai \u00eenainte; iar pe cei care voiesc a n\u0103scoci altele, pe aceia cu dreapt\u0103 credin\u0163\u0103 \u00eei lep\u0103d\u0103m \u015fi \u00eei d\u0103m blestemului \u015fi din cei hirotoni\u0163i de cei f\u0103r\u0103 de minte, nu primim pe nici unul. S\u0103 nu ne fie nou\u0103 aceasta, Hristoase, \u00cemp\u0103rate!<\/p>\n
Iar de s-ar \u00eent\u00e2mpla ceva \u00eentr-aceasta, pun\u00e2nd martor al adev\u0103rului pe Dumnezeul cel hulit de d\u00e2n\u015fii, \u00eempotriv\u0103 vom sta p\u00e2n\u0103 la s\u00e2nge; \u015fi precum pentru patrie, astfel \u015fi pentru dreapta credin\u0163\u0103 ne vom pune cu pl\u0103cere sufletele noastre, chiar de am vedea Sfintele Locuri pierdute prin foc. Pentru c\u0103, ce trebuin\u0163\u0103 este numai de nume, adic\u0103 s\u0103 se numeasc\u0103 locuri sfinte, c\u00e2nd acea sfin\u0163enie sufer\u0103 de la eretici ocar\u0103 cu fapta. Drept aceea, noi nicidecum nu voim, nu numai s\u0103 gr\u0103im, dar nici s\u0103 g\u00e2ndim ceva \u00eempotriva sfintelor soboare a toat\u0103 lumea. Dintre care cel dint\u00e2i a fost \u00eempodobit cu trei sute optsprezece p\u0103rin\u0163i, care s-au adunat la Niceea, contra lui Arie \u015fi anatemei d\u00e2ndu-l pe tic\u0103losul acela, l-au \u00eenl\u0103turat de la trupul Bisericii, de vreme ce necredinciosul dogmatiza pe Fiul lui Dumnezeu str\u0103in de fiin\u0163a Tat\u0103lui \u015fi aducea dogmele nedreptei credin\u0163e.<\/p>\n
Al doilea sinod, prin \u00eendemnarea dumnezeiasc\u0103 s-a adunat la Constantinopol, contra lui Macedonie, care gr\u0103ia hule asupra Duhului Sf\u00e2nt. Al treilea s-a adunat la Efes, contra lui Nestorie cel cu limba necurat\u0103, care hulea trupul lui Hristos cel luat din Preacurata Fecioar\u0103. Dup\u0103 aceasta s-a adunat \u00een Calcedon soborul celor trei sute trei zeci de purt\u0103tori de Dumnezeu p\u0103rin\u0163i, care au gr\u0103it \u00eentocmai cu sinoadele cele dint\u00e2i, iar pe cele gr\u0103ite de cei de mai \u00eenainte le-au \u00eent\u0103rit; apoi, pe tic\u0103losul \u015fi hulitorul Eutihie, \u00eempreun\u0103 cu Dioscor, l-a \u00eenl\u0103turat de la sfin\u0163itul \u015fi bisericescul trup \u015fi apostoleasca credin\u0163\u0103 au \u00eent\u0103rit-o; iar pe tot cel ce g\u00e2ndea cele potrivnice l-a socotit str\u0103in de Biserica lui Hristos.<\/p>\n
\u00cen fa\u0163a acestor sinoade s\u0103 se aprind\u0103 asupra noastr\u0103 foc, s\u0103 se ascut\u0103 sabie \u015fi moartea cea mai amar\u0103 s\u0103 ne pun\u0103 nou\u0103 \u00een fa\u0163\u0103, iar mai ales, de se poate, nenum\u0103rate mor\u0163i s\u0103 fie, noi nicidecum nu ne vom lep\u0103da de dreapta credin\u0163\u0103 adev\u0103rat\u0103, nici prin eres nu vom necinsti cele ce p\u0103rin\u0163ii bine le-au primit. Martori s\u0103 ne fie sudorile \u015fi nevoin\u0163ele cele multe, pe care le-au suferit Sfin\u0163ii P\u0103rin\u0163i pentru credin\u0163\u0103. Ci acelea vor r\u0103m\u00e2ne tari \u015fi nemi\u015fcate pentru noi, ca \u015fi pentru aceia c\u0103rora cu cuviin\u0163\u0103 este a urma pe Dumnezeu, iar pacea lui Dumnezeu, care cov\u00e2r\u015fe\u015fte toat\u0103 mintea, s\u0103 fie pov\u0103\u0163uitoare \u015fi p\u0103zitoare st\u0103p\u00e2nirii tale.”<\/p>\n
Cu aceast\u0103 scrisoare cuviosul a ar\u0103tat r\u00e2vna sa pentru dreapta credin\u0163\u0103. Citind aceast\u0103 \u00eemp\u0103ratul, s-a ru\u015finat \u015fi s-a mai potolit pu\u0163in; apoi \u015fi r\u0103zboiul cel din\u0103untru asupra celor dreptcredincio\u015fi a \u00eencetat o vreme. Dup\u0103 aceea, a scris cuviosului cu smerenie, arunc\u00e2nd asupra altora pricina tulbur\u0103rii biserice\u015fti, zic\u00e2nd: „La acest lucru nou nu suntem noi pricinuitori, omule al lui Dumnezeu, pentru care cu \u00eendr\u0103zneal\u0103 chem\u0103m ca martor ochiul lui Dumnezeu cel atotv\u0103z\u0103tor; ci de la aceia iese at\u00e2ta tulburare, care mai mult dec\u00e2t al\u0163ii se c\u0103dea s\u0103 cinsteasc\u0103 dogmele. C\u0103ci ei, dorind fiecare ca s\u0103 se arate \u015fi cu cuv\u00e2ntul \u015fi cu vrednicia mai \u00eent\u00e2i, unul pe altul se \u00eentrec \u015fi caut\u0103 s\u0103 ne atrag\u0103 \u015fi pe noi c\u0103tre ei. \u00cen\u015ftiin\u0163at lucru s\u0103 fie cuvio\u015fiei tale, c\u0103 unii din monahi \u015fi din clerici, p\u0103r\u00e2ndu-li-se a \u00een\u0163elege drept ni\u015fte sminteli ca acestea, au pornit s\u00e2rguindu-se, precum am zis, ca s\u0103 se arate pe ei mai \u00eent\u00e2i”.<\/p>\n
Dup\u0103 aceasta, trec\u00e2nd pu\u0163in\u0103 vreme, iar\u0103\u015fi s-a \u00eent\u0103r\u00e2tat \u00eemp\u0103ratul, av\u00e2nd nestatornicie, \u015fi s-a ridicat asupra dreptei credin\u0163e. Deci, iar\u0103\u015fi s-au dat \u00een toate p\u0103r\u0163ile, cum \u015fi \u00een sf\u00e2nta cetate a Ierusalimului, porunci \u00eemp\u0103r\u0103te\u015fti, care lep\u0103dau sfintele soboare, dar mai ales pe cel din Calcedon. Atunci, iar\u0103\u015fi s-a ar\u0103tat duhovnicescul osta\u015f, Cuviosul Teodosie, care era acum b\u0103tr\u00e2n cu anii, \u00eens\u0103 avea putere de t\u00e2n\u0103r. C\u0103ci to\u0163i de fric\u0103 t\u0103c\u00e2nd \u015fi cei mai mul\u0163i \u00eenvoindu-se cu \u00eemp\u0103ratul, cuviosul venind din loca\u015ful s\u0103u, a intrat \u00een sf\u00e2nta biseric\u0103 cea mare a Ierusalimului; apoi, urc\u00e2ndu-se acolo unde este obiceiul preo\u0163ilor a face citire c\u0103tre popor \u015fi cu m\u00e2na f\u0103c\u00e2nd semn de t\u0103cere, cu mare glas a strigat: „Dac\u0103 nu socote\u015fte cineva pe cele patru sfinte sinoade a toat\u0103 lumea, \u00eentocmai ca \u015fi pe cele patru Evanghelii, anatema s\u0103 fie”.<\/p>\n
Acestea zic\u00e2ndu-le, ca un \u00eenger a \u00eensp\u0103im\u00e2ntat pe popor \u015fi nici unul din potrivnici n-a \u00eendr\u0103znit s\u0103 zic\u0103 vreun cuv\u00e2nt. Apoi, chem\u00e2nd pe ucenicii s\u0103i cei mai aprin\u015fi \u00een credin\u0163\u0103, umbla prin cet\u0103\u0163i \u015fi prin sate, pierz\u00e2nd eresul \u015fi \u00eent\u0103rind bun\u0103 credin\u0163\u0103. Afl\u00e2nd \u00eemp\u0103ratul despre acest lucru, l-a pedepsit cu izgonire, ne\u015ftiind tic\u0103losul c\u0103 se apropia sf\u00e2r\u015fitul s\u0103u. Deci, cuviosul a fost trimis \u00een surghiun, iar \u00eemp\u0103ratul Anastasie \u00een cur\u00eend s-a lipsit de via\u0163a cea p\u0103m\u00e2nteasc\u0103, vremelnic\u0103. Atunci, \u00eendat\u0103 m\u0103rturisitorul lui Hristos, Teodosie, s-a \u00eentors \u00een loca\u015ful s\u0103u, \u00eempreun\u0103 cu to\u0163i ceilal\u0163i care au p\u0103timit izgoniri pentru dreapta credin\u0163\u0103. Agapit, episcopul Romei vechi \u015fi Efrem, episcopul Antiohiei, au scris c\u0103tre d\u00e2nsul, fericindu-l cu multe laude pentru r\u0103bdarea ce a ar\u0103tat \u015fi pentru izgonirea ce a suferit pentru adev\u0103rata credin\u0163\u0103, \u00eenc\u00e2t era gata s\u0103 sufere \u015fi moarte.<\/p>\n
Acum este vremea s\u0103 trecem la povestirea minunilor Sf\u00e2ntului Teodosie.<\/p>\n
\u00cen timpul acela, c\u00e2nd porunca pagin\u0103 a \u00eemp\u0103ratului Anastasie se punea de fa\u0163\u0103, \u00een cetatea Ierusalimului erau aduna\u0163i to\u0163i p\u0103rin\u0163ii din loca\u015furile Palestinei. Cuviosul Teodosie, precum am zis, venind acolo cu ucenicii s\u0103i, \u015fi tot soborul acesta fiind \u00een locul ce se cheam\u0103 Ierotion. \u00cen acel loc este un scaun mare, zidit de marele Constantin, unde \u00een to\u0163i anii se f\u0103cea \u00een\u0103l\u0163area cinstitei Cruci a Domnului.<\/p>\n
Atunci, o femeie oarecare, av\u00e2nd \u00een sinurile sale o durere pe care doctorii o numeau carchin (cancer), p\u0103timind de mult\u0103 vreme \u015fi neav\u00e2nd nici o u\u015furare de la ei, a venit acolo \u015fi st\u0103tea \u00eentristat\u0103 aproape de ceata sfin\u0163ilor; apoi, apropiindu-se de unul din ei (acesta era Cuviosul Isidor, care mai pe urm\u0103 a fost egumen al loca\u015fului Suchiei), i-a ar\u0103tat, pl\u00e2ng\u00e2nd, boala s\u0103 \u015fi l-a \u00eentrebat dac\u0103 este \u00een acel sobor Cuviosul Teodosie \u015fi cum este el la chip. Isidor i-a ar\u0103tat cu degetul pe sf\u00e2nt; deci, ea merg\u00e2nd c\u0103tre d\u00e2nsul, nu \u00eentr-alt chip, ci ca \u015fi femeia aceea c\u0103reia \u00eei curgea s\u00e2nge \u015fi care s-a atins de marginea hainei Domnului, a\u015fa \u015fi d\u00e2nsa \u015fi-a descoperit pieptul \u015fi s-a atins \u00een tain\u0103 de haina monahiceasc\u0103 ce era pe cuviosul \u015fi \u00eendat\u0103 a c\u00e2\u015ftigat t\u0103m\u0103duire.<\/p>\n
Aceasta nu s-a t\u0103inuit de cuviosul, c\u0103ci \u00eentorc\u00e2ndu-se c\u0103tre femeie, i-a zis: „\u00cendr\u0103zne\u015fte fiic\u0103, c\u0103ci St\u0103p\u00e2nul meu a zis: Credin\u0163a ta te-a m\u00e2ntuit”. Fericitul Isidor cu s\u00e2rguin\u0163\u0103 a alergat la femeie, vr\u00e2nd s\u0103 vad\u0103 minunea ce se f\u0103cuse; \u015fi a v\u0103zut c\u0103 nici un semn nu se mai afla \u00een acel loc, unde erau r\u0103nile net\u0103m\u0103duite.<\/p>\n
Dup\u0103 moartea \u00eemp\u0103ratului Anastasie \u015fi dup\u0103 \u00eentoarcerea din surghiun a cuviosului p\u0103rinte, obiceiul lui era ca s\u0103 mearg\u0103 \u00een Betleem pentru rug\u0103ciuni. Odinioar\u0103, vr\u00e2nd s\u0103 se odihneasc\u0103 de oboseal\u0103, s-a ab\u0103tut din cale la loca\u015ful Cuviosului Marchian; iar el, cu dragoste primind pe doritul oaspete, nu avea cu ce s\u0103-l osp\u0103teze – pentru c\u0103 \u00eentr-acea vreme nu avea nici p\u00e2ine, nici gr\u00e2u, \u015fi dup\u0103 \u00eendestulat\u0103 vorb\u0103 duhovniceasc\u0103, c\u00e2nd a fost vremea mesei, Marchian a poruncit ucenicilor s\u0103i ca, fierb\u00e2nd linte, s-o pun\u0103 \u00eenaintea lor.<\/p>\n
Teodosie, \u00een\u0163eleg\u00e2nd s\u0103r\u0103cia cea mare \u00een care se afla Marchian, a poruncit ucenicilor s\u0103i s\u0103 aduc\u0103 p\u00e2inile ce le adusese de acas\u0103 \u00een traist\u0103 pentru c\u0103l\u0103torie \u015fi s\u0103 le pun\u0103 \u00eenainte. Plec\u00e2nd ucenicii, Cuviosul Marchian a zis c\u0103tre Cuviosul Teodosie: „S\u0103 nu te superi pentru aceasta p\u0103rinte, c\u0103 \u0163i-am f\u0103cut osp\u0103\u0163 s\u0103rac, nici s\u0103 te m\u00e2hne\u015fti c\u0103 n-am pus p\u00e2ine \u00eenainte, pentru c\u0103 suntem foarte mult lipsi\u0163i \u015fi n-avem gr\u00e2u nicidecum”.<\/p>\n
Zic\u00e2nd el aceasta, minunatul Teodosie a c\u0103utat spre barba lui Marchian \u015fi a v\u0103zut un gr\u0103unte de gr\u00e2u, care nu se \u015ftie de unde c\u0103zuse \u00een barb\u0103, pe care lu\u00e2ndu-l \u00eenceti\u015for cu dreapta \u015fi cu fa\u0163a vesel\u0103 z\u00e2mbind, i-a zis: „Iat\u0103 gr\u00e2ul; deci cum zice\u0163i c\u0103 gr\u00e2u nu ave\u0163i?” Fericitul Marchian lu\u00e2nd cu bucurie gr\u0103untele din m\u00e2inile lui Teodosie, ca pe o s\u0103m\u00e2n\u0163\u0103 bine roditoare, a poruncit s\u0103-l duc\u0103 \u00een jitni\u0163\u0103, crez\u00e2nd c\u0103 binecuv\u00e2ntarea Sf\u00e2ntului Teodosie, f\u0103r\u0103 osteneal\u0103, va aduce rod mai mult dec\u00e2t holdele cele lucrate.<\/p>\n
Aceasta s-a \u015fi \u00eent\u00e2mplat, pentru c\u0103 a doua zi dup\u0103 plecarea lui Teodosie, ucenicii vr\u00e2nd s\u0103 deschid\u0103 u\u015file jitni\u0163ei, au g\u0103sit-o plin\u0103 cu gr\u00e2u, \u00eenc\u00e2t nici u\u015file nu se puteau deschide. Deci, Marchian a trimis la Cuviosul Teodosie, \u00een\u015ftiin\u0163\u00e2ndu-l despre minunea ce se f\u0103cuse, mul\u0163umindu-i pentru \u00eenmul\u0163irea gr\u00e2ului. Cuviosul i-a r\u0103spuns: „Nu eu, ci tu, p\u0103rinte, ai \u00eenmul\u0163it gr\u00e2ul, c\u0103ci din barb\u0103 ta s-a luat acel gr\u0103unte”.<\/p>\n
Alt\u0103 dat\u0103 o femeie cinstit\u0103 din Alexandria a venit la loca\u015ful Cuviosului Teodosie, cu micul s\u0103u fiu, care v\u0103z\u00e2nd pe sf\u00e2ntul p\u0103rinte de departe, a strigat c\u0103tre mama sa, ar\u0103t\u00e2nd cu degetul spre fericitul: „Acesta m-a izb\u0103vit de \u00eenecare \u00een pu\u0163, \u0163in\u00e2ndu-m\u0103 de m\u00e2n\u0103 ca s\u0103 nu m\u0103 afund \u00een ap\u0103”. Iar mama, c\u0103z\u00e2nd la picioarele cuviosului, a zis: „Pruncul acesta, juc\u00e2ndu-se cu al\u0163ii, a c\u0103zut din neb\u0103gare de seam\u0103 \u00een pu\u0163ul cel mai ad\u00e2nc \u015fi socoteam c\u0103 s-a \u00eenecat acolo \u015fi a murit.<\/p>\n
Deci, t\u00e2nguindu-ne pentru d\u00e2nsul ca dup\u0103 un mort, am slobozit un om \u00een pu\u0163, ca s\u0103 scoatem din ap\u0103 trupul pruncului, iar el s-a aflat viu, \u015fez\u00e2nd deasupra apei. Mir\u00e2ndu-ne, \u015fi \u00eentreb\u00e2ndu-l cum de nu s-a afundat \u00een ap\u0103, el ne-a spus c\u0103 un monah b\u0103tr\u00e2n, ar\u0103t\u00e2ndu-se, l-a apucat de m\u00e2n\u0103 \u015fi-l \u0163inea deasupra apei. Deci, eu de atunci lu\u00e2ndu-mi pruncul, \u00eenconjor cet\u0103\u0163ile, satele, mun\u0163ii \u015fi pustiile, p\u00e2n\u0103 ce voi afla pe acel p\u0103rinte; \u015fi iat\u0103 te-am aflat pe cuvio\u015fia ta, pe care te-a cunoscut pruncul meu, cel m\u00e2ntuit de \u00eenecare prin tine”.<\/p>\n
O alt\u0103 femeie, p\u0103timind grele dureri \u00een to\u0163i anii dup\u0103 na\u015fterea copiilor pe care \u00eei n\u0103\u015ftea mor\u0163i, de\u015fi mult roditoare, tot nu avea fii; ea era mult roditoare, c\u0103ci n\u0103\u015ftea adeseori, dar f\u0103r\u0103 fii, c\u0103ci rodul era mort mai \u00eenainte de a ie\u015fi din p\u00e2ntece. Deci, a rugat cu lacrimi pe Cuviosul p\u0103rinte Teodosie, ca \u015fi el s\u0103 se roage pentru d\u00e2nsa, s\u0103 \u00eenceteze pierzarea fiilor care se nasc dintr-\u00eensa \u015fi s\u0103 i se u\u015fureze durerile cele grele.<\/p>\n
L-a mai rugat pe cuviosul, c\u0103 de va na\u015fte vreun prunc de parte b\u0103rb\u0103teasc\u0103, s\u0103-i dea voie, s\u0103-i pun\u0103 numele Teodosie. C\u0103 zicea: „De vei porunci ca acela care are s\u0103 se nasc\u0103 din mine s\u0103 se cheme cu numele t\u0103u, n\u0103d\u0103jduiesc c\u0103 va fi viu pruncul”.<\/p>\n
Cuviosul s-a \u00eenvoit la cererea ei \u015fi a f\u0103cut rug\u0103ciune c\u0103tre Dumnezeu cu dinadinsul pentru d\u00e2nsa; c\u00e2nd era s\u0103 nasc\u0103, n-a avut durerile de mai \u00eenainte, ci a n\u0103scut mai u\u015for, \u015fi cel n\u0103scut era viu \u015fi de parte b\u0103rb\u0103teasc\u0103; apoi l-a numit cu numele cuviosului; iar \u00een\u0163\u0103rc\u00eendu-l \u015fi mai cresc\u00e2nd pu\u0163in, l-a dus \u00een loca\u015ful cuviosului p\u0103rinte \u015fi l-a dat lui Dumnezeu spre c\u0103lug\u0103rie.<\/p>\n
Asemenea \u015fi alt\u0103 femeie din Betleem, \u00eentrist\u00e2ndu-se pentru copiii s\u0103i, care mureau, c\u00e2nd a numit pe pruncul n\u0103scut dup\u0103 numele cuviosului, l-a avut viu \u015fi a crescut s\u0103n\u0103tos cu trupul, f\u0103c\u00e2ndu-se om iscusit, fiind un zidar ales.<\/p>\n
Odat\u0103 sup\u0103rau pe oameni \u00een Palestina omizile \u015fi l\u0103custele, dar cuviosul era foarte b\u0103tr\u00e2n \u00een acea vreme, neput\u00e2nd nici a umbla; \u00eens\u0103 a poruncit ucenicilor s\u0103-l aduc\u0103 \u00een c\u00e2mp, unde se f\u0103cea pierzarea roadelor p\u0103m\u00e2ntului; acolo a certat l\u0103custele \u015fi omizile, zic\u00e2nd: „A\u015fa v\u0103 porunce\u015fte vou\u0103 St\u0103p\u00e2nul vostru cel de ob\u015fte al tuturor, s\u0103 nu pierde\u0163i ostenelile omene\u015fti \u015fi s\u0103 nu m\u00e2nca\u0163i hrana s\u0103racilor”. \u00cendat\u0103 l\u0103custele s-au dus ca un nor, iar omizile au pierit.<\/p>\n
Alt\u0103 dat\u0103 fra\u0163ii aveau trebuin\u0163\u0103 de haine, \u00eenc\u00e2t erau foarte lipsi\u0163i \u015fi dezbr\u0103ca\u0163i \u015fi-l sup\u0103rau pe cuviosul, venind la el; iar el nu avea ce s\u0103 le dea, ca s\u0103-\u015fi cumpere haine \u015fi-i era mil\u0103. \u00cens\u0103 dup\u0103 f\u0103g\u0103duin\u0163a St\u0103p\u00e2nului a toate, gr\u0103ia c\u0103tre d\u00e2n\u015fii: Nu v\u0103 \u00eengriji\u0163i de ziua de m\u00e2ine, ci c\u0103uta\u0163i mai \u00eent\u00e2i \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Dumnezeu \u015fi dreptatea Lui, c\u0103ci toate celelalte se vor ad\u0103uga vou\u0103; pentru c\u0103 Tat\u0103l vostru cel ceresc \u015ftie de ce ave\u0163i trebuin\u0163\u0103 mai \u00eenainte de cererea voastr\u0103.<\/p>\n
A\u015fa m\u00e2ng\u00e2ind sf\u00e2ntul pe fra\u0163i, a venit un b\u0103rbat necunoscut de nimeni, care nici n-a spus cine-i \u015fi de unde este. Acesta a dat cuviosului o sut\u0103 de galbeni pentru trebuin\u0163a m\u0103n\u0103stireasc\u0103 \u015fi s-a dus. Cuviosul, mul\u0163umind lui Dumnezeu pentru o purtare de grij\u0103 ca aceea, a dat galbenii pentru \u00eembr\u0103c\u0103mintea fra\u0163ilor \u015fi s-au \u00eendestulat to\u0163i cu haine mult\u0103 vreme.<\/p>\n
Iulian, p\u0103storul Bisericii Vostriei, care la \u00eenceputul v\u00e2rstei sale \u00eenv\u0103\u0163ase de la cuvios citirea c\u0103r\u0163ilor, a spus despre d\u00e2nsul: „Am venit odat\u0103 – zice el -, cu cuviosul p\u0103rinte \u00een Vostria; \u015fi iat\u0103 o femeie vestit\u0103 cu r\u0103utatea, \u00eent\u00e2mpin\u00e2ndu-ne, a c\u0103utat spre cuvios cu m\u00e2nie \u015fi l-a numit \u00een\u015fel\u0103tor \u015fi mincinos; dar \u00eendat\u0103 a ajuns-o pedeapsa lui Dumnezeu, c\u0103ci, deodat\u0103 c\u0103z\u00e2nd, a murit.<\/p>\n
Mi s-a \u00eent\u00e2mplat, spunea acela\u015fi Iulian, a merge pe l\u00e2ng\u0103 o m\u0103n\u0103stire \u00een care erau monahi cuprin\u015fi de eresul lui Sever, care, v\u0103z\u00e2ndu-ne, au \u00eenceput a da \u00een toaca bisericii spre adunarea fra\u0163ilor, mai \u00eenainte de obi\u015fnuita vreme a c\u00e2nt\u0103rii; iar cuviosul, \u00een\u0163eleg\u00e2nd c\u0103 vrea s\u0103 ne fac\u0103 oarecare asupreal\u0103, s-a aprins cu dreapt\u0103 m\u00e2nie \u015fi prooroce\u015fte a zis cuv\u00e2ntul St\u0103p\u00e2nului nostru Hristos: Nu va r\u0103m\u00e2ne aici piatr\u0103 pe piatr\u0103, care s\u0103 nu se risipeasc\u0103. N-a z\u0103bovit \u00eemplinirea cuvintelor sale, c\u0103ci, pu\u0163in\u0103 vreme trec\u00e2nd, au n\u0103v\u0103lit agarenii (arabii) noaptea la m\u0103n\u0103stirea aceea, \u015fi, lu\u00e2nd toate ce se aflau \u00eentr-\u00eensa \u015fi robind pe to\u0163i monahii, au ars m\u0103n\u0103stirea \u015fi s-a risipit acel loc, dup\u0103 proorocia sf\u00e2ntului.<\/p>\n
Un comite al osta\u015filor greci de la r\u0103s\u0103rit, care se numea Chiric, \u00eendr\u0103zne\u0163 la r\u0103zboaie \u015fi cucernic spre Dumnezeu, merg\u00e2nd asupra per\u015filor, s-a dus mai \u00eent\u00e2i \u00een Ierusalim s\u0103 se \u00eenchine la Sfintele Locuri \u015fi s\u0103 c\u00e2\u015ftige ajutorul lui Dumnezeu asupra vr\u0103jma\u015filor; el a venit \u015fi \u00een loca\u015ful lui Teodosie, de vreme ce, str\u0103b\u0103t\u00e2nd pretutindeni slav\u0103 pentru sfin\u0163enia cuviosului p\u0103rinte, \u00eei atr\u0103gea pe to\u0163i la d\u00e2nsul. Drept aceea, vorbind mult cu sf\u00e2ntul, s-a folosit de la d\u00e2nsul; pentru c\u0103 a auzit din sfin\u0163ita lui limb\u0103 ca s\u0103 nu n\u0103d\u0103jduiasc\u0103 numai spre arcul s\u0103u, nici s\u0103 se bizuiasc\u0103 pe zecile de mii de osta\u015fi, ci pe unul Dumnezeu s\u0103-L \u015ftie de ajut\u0103tor \u015fi s\u0103 n\u0103d\u0103jduiasc\u0103 spre puterea Lui nebiruit\u0103, c\u0103ruia \u015fi este cu \u00eenlesnire s\u0103 fac\u0103 aceasta: adic\u0103, unul s\u0103 goneasc\u0103 o mie, iar doi s\u0103 biruiasc\u0103 zeci de mii.<\/p>\n
Dintr-o \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 c\u0103 aceasta, comitele acela a c\u00e2\u015ftigat mare dragoste c\u0103tre sf\u00e2nt \u015fi a cerut de la d\u00e2nsul ras\u0103 pe care o purta, s-o aib\u0103 ca pe o pav\u0103z\u0103 \u00een r\u0103zboaie. Deci, c\u00e2nd oastea greceasc\u0103 a luptat cu per\u015fii \u015fi se f\u0103cea mare m\u0103cel, comitele fiind \u00eembr\u0103cat \u00een rasa Cuviosului Teodosie, era nev\u0103t\u0103mat de s\u0103ge\u0163i, de suli\u0163e \u015fi de s\u0103bii \u015fi a ar\u0103tat mult\u0103 vitejie.<\/p>\n
Dup\u0103 sf\u00e2r\u015fitul r\u0103zboiului, a venit iar\u0103\u015fi la cuviosul \u015fi i-a spus: „Pe tine \u00eensu\u0163i, p\u0103rinte, te-am v\u0103zut ajut\u00e2ndu-mi \u00een r\u0103zboi \u015fi f\u0103c\u00e2ndu-m\u0103 \u00eenfrico\u015fat vr\u0103jma\u015filor, p\u00e2n\u0103 ce am biruit puterea persan\u0103”. Nu numai comitelui aceluia s-a ar\u0103tat marele nostru p\u0103rinte, fiind departe, ci \u015fi la al\u0163i mul\u0163i se ar\u0103ta \u00een multe locuri, aduc\u00e2ndu-le grabnic ajutor; unora \u00een cor\u0103bii, primejduindu-se \u00een mijlocul valurilor \u015fi al furtunilor, altora prin pustiet\u0103\u0163i r\u0103t\u0103cind \u015fi altora, sco\u0163\u00e2ndu-i din gurile fiarelor s\u0103lbatice. Drept aceea, unora \u00een vis, iar altora \u00een vederea ochilor le st\u0103 \u00een fa\u0163\u0103, sco\u0163\u00e2ndu-i din primejdii.<\/p>\n
Dar nu numai oamenilor le era grabnic ajut\u0103tor, ci \u015fi dobitoacelor celor necuv\u00e2nt\u0103toare; astfel, odat\u0103 un str\u0103in mergea cu cat\u00e2rul \u015fi \u00eent\u00e2mpin\u00e2ndu-l \u00een cale un leu, s-a repezit la cat\u00e2r, neuit\u00e2ndu-se spre om, vr\u00e2nd s\u0103 rup\u0103 \u015fi s\u0103 m\u0103n\u00e2nce cat\u00e2rul; deci, omul tremur\u00e2nd, a chemat cu mare glas numele cuviosului, zic\u00e2nd: „Ajut\u0103-mi, omule al lui Dumnezeu, Teodosie”. Atunci leul, auzind de numele sf\u00e2ntului, s-a \u00eentors \u015fi a fugit \u00een pustie.<\/p>\n
S\u0103 pomenim ceva \u015fi despre \u00eenainte-vederea cuviosului. El a poruncit odat\u0103, nu cu mult \u00eenainte de sf\u00e2r\u015fitul s\u0103u, ca s\u0103 loveasc\u0103 \u00een toac\u0103 spre adunarea fra\u0163ilor. Adun\u00e2ndu-se fra\u0163ii la d\u00e2nsul, a suspinat, a l\u0103crimat \u015fi le-a zis: „Este trebuin\u0163\u0103 a ne ruga, p\u0103rin\u0163ilor \u015fi fra\u0163ilor, este trebuin\u0163\u0103 a ne ruga, c\u0103ci v\u0103d c\u0103 m\u00e2nia lui Dumnezeu s-a pornit spre partea R\u0103s\u0103ritului”.<\/p>\n
Dup\u0103 aceasta, trec\u00e2nd \u015fase sau \u015fapte zile, s-a auzit c\u0103 a c\u0103zut Antiohia \u00een urma unui mare cutremur al p\u0103m\u00e2ntului \u015fi a c\u0103zut chiar \u00een vremea aceea c\u00e2nd cuviosul, v\u0103z\u00e2nd m\u00e2nia Domnului, poruncea fra\u0163ilor s\u0103 se roage.<\/p>\n
Apoi, Cuviosul p\u0103rintele nostru Teodosie s-a apropiat de fericitul sf\u00e2r\u015fit, z\u0103c\u00e2nd pe patul durerii un an \u00eentreg. Era rug\u0103ciunea ne\u00eencetat\u0103 \u00een gura lui, \u00eenc\u00e2t, chiar dormind, buzele lui se mi\u015fcau \u015fi gr\u0103iau psalmii \u015fi rug\u0103ciunile cu care se obi\u015fnuise. C\u00e2nd sf\u00e2ntul voia s\u0103 se de\u015ftepte, afla psalmul \u00een gura sa, \u00eenc\u00e2t se \u00eemplinea cu d\u00e2nsul cuv\u00e2ntul lui David: Noaptea se \u00eenal\u0163\u0103 c\u00e2nt\u0103rea de la mine. Apoi necontenit \u00eenv\u0103\u0163a \u015fi pe fra\u0163i la fapte bune.<\/p>\n
Mai \u00eenainte cu trei zile de sf\u00e2r\u015fitul s\u0103u, a chemat trei episcopi iubi\u0163i ai s\u0103i \u015fi, spun\u00e2ndu-le ducerea sa c\u0103tre Dumnezeu, le-a dat s\u0103rutarea cea de pe urm\u0103; iar ei pl\u00e2ngeau \u015fi se t\u00e2nguiau pentru desp\u0103r\u0163irea de el. Dup\u0103 aceasta, a treia zi, rug\u00e2ndu-se lui Dumnezeu, \u015fi-a dat duhul, vie\u0163uind peste 105 ani. Iar mutarea lui a cinstit-o Dumnezeu cu minunea aceasta: un om, anume \u015etefan, de neam din Alexandria, era \u00eendr\u0103cit de mult\u0103 vreme; acela, dup\u0103 mutarea cuviosului, ating\u00e2ndu-se de patul lui, s-a izb\u0103vit de chinuitorul s\u0103u \u015fi s-a f\u0103cut s\u0103n\u0103tos.<\/p>\n
Auzindu-se pretutindeni despre sf\u00e2r\u015fitul Sf\u00e2ntului Teodosie, s-a adunat din toate p\u0103r\u0163ile mul\u0163ime de popor, precum \u015fi monahi din m\u0103n\u0103stiri.<\/p>\n
Apoi a venit \u015fi Preasfin\u0163itul Petru, \u00eent\u00e2iul st\u0103t\u0103tor al Ierusalimului, cu episcopii s\u0103i, \u015fi au \u00eengropat cu cinste sf\u00e2ntul trup al Cuviosului, \u00een pe\u015ftera \u00een care vie\u0163uise de la \u00eenceput, \u00eentru slava Domnului nostru Iisus Hristos, C\u0103ruia se cuvine \u00eenchin\u0103ciune, \u00eempreun\u0103 cu Tat\u0103l \u015fi Sf\u00e2ntul Duh, \u00een veci. Amin.<\/p>\n
sursa:doxologia.ro<\/p>\n
<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Pe Cuviosul Teodosie l-a odr\u0103slit satul Mogarion, care se afl\u0103 \u00een p\u0103r\u0163ile Capadochiei, din p\u0103rin\u0163i binecredincio\u015fi; tat\u0103l s\u0103u se numea Proeresie, iar mama sa Evloghia, care l-au crescut cu bunele obiceiuri \u015fi cu \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura. Ajung\u00e2nd la \u00een\u0163elepciunea cea des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u00e2nd dumnezeiasca Scriptur\u0103 bine, i s-a poruncit ca s\u0103 citeasc\u0103 din sfintele c\u0103r\u0163i \u00een biseric\u0103, … <\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"image","meta":{"ngg_post_thumbnail":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[6],"tags":[],"class_list":{"0":"entry","1":"post","2":"publish","3":"author-antonel","4":"post-10813","6":"format-image","7":"category-minuni","8":"post_format-post-format-image","9":"has-format"},"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10813","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10813"}],"version-history":[{"count":1,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10813\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10815,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10813\/revisions\/10815"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10813"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10813"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10813"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}