Arsenie Boca<\/a> l-a c\u0103l\u0103uzit pe p\u0103rintele St\u0103niloae \u00eentr-un moment \u00een care apari\u0163ia de c\u0103r\u0163i \u00eei era interzis\u0103. Si a tradus \u00een continuare Filocalia…<\/p>\nP\u0103rintele lucreaz\u0103 tot timpul la ceva. La ceva important, fie scrieri originale, fie traduceri din Sfin\u0163ii P\u0103rin\u0163i. Acum \u00eel auzi c\u0103-i pare r\u0103u c\u0103 nu mai are timp s\u0103 fac\u0103 cutare lucru \u015fi acum vezi c\u0103 l-a \u015fi terminat.<\/p>\n
Mereu ultima carte este cea mai bun\u0103. Mereu ultimul Sf\u00e2nt P\u0103rinte tradus este cel mai important, cel mai profund. Iubirea p\u0103rintelui este prezent\u0103 sau localizat\u0103 \u00een prezent, contactul s\u0103u cu Dumnezeu \u015fi cu Sfin\u0163ii S\u0103i este mereu viu, el conduce la prietenie. Cred c\u0103, acolo unde se afl\u0103, Sfin\u0163ii P\u0103rin\u0163i sunt foarte mul\u0163umi\u0163i c\u00e2nd se v\u0103d tradu\u015fi \u015fi comenta\u0163i de p\u0103rintele St\u0103niloae. Orice carte pe care o scrie sau o traduce, p\u0103rintele \u0163i-o rezum\u0103 \u00een c\u00e2teva cuvinte. Totul pare limpede \u015fi complet. Te \u00eentrebi ce mai trebuie ad\u0103ugat. Ceea ce g\u0103se\u015fti, \u00eens\u0103, mai apoi, este o nesf\u00e2r\u015fit\u0103 desfoliere a nuan\u0163elor, a detaliilor, toate av\u00e2nd importan\u0163a lor \u00een iconomia lucr\u0103rii (textului). P\u0103rintele St\u0103niloae descoper\u0103 ad\u00e2ncimi neb\u0103nuite acolo unde al\u0163ii v\u0103d locuri obscure sau f\u0103r\u0103 importan\u0163\u0103.<\/p>\n
Filosoful \u015fi teologul<\/em><\/strong><\/p>\nUn prieten \u00eemi povestea cum l-a dus odat\u0103 la p\u0103rintele Dumitru St\u0103niloae pe un cunoscut filosof \u015fi cum acesta r\u0103m\u0103sese oarecum dezam\u0103git de simplitatea discursului pe care \u00eel \u00eent\u00e2lnise.<\/p>\n
Limbajul p\u0103rintelui \u00een convorbirile orale este mai totdeauna simplu, limpede, accesibil. Dar cuvintele sale au for\u0163\u0103, au acoperire \u00een \u00een\u0163elegere \u015fi tr\u0103ire, au aur\u0103. Ele sunt date pe m\u0103sura fiec\u0103ruia, \u00een form\u0103, dar \u00een ele se g\u0103sesc, \u00een fapt, cele mai profunde g\u00e2nduri. F\u0103r\u0103 a se lansa \u00een istoricism obsedant sau \u00een specula\u0163ii spectaculoase \u015fi gratuite, p\u0103rintele St\u0103niloae are mereu ceva nou de spus \u015fi spusa lui este construit\u0103 f\u0103r\u0103 fisur\u0103.<\/p>\n
Povestea cu filosoful m\u0103 duce cu g\u00e2ndul la reflec\u0163iile lui Nicu Steinhardt despre moartea lui Socrate \u015fi cea a lui Hristos. E cert c\u0103 filosoful nostru c\u0103uta un anume tip de discurs (pur speculativ) care nu la p\u0103rintele era g\u0103sit, iar pentru discursul p\u0103rintelui el nu era preg\u0103tit. Pentru c\u0103 una este a teologhisi \u015fi alta a filosofa despre credin\u0163\u0103.<\/p>\n
O lumin\u0103 care vine dinspre Tabor<\/em><\/strong><\/p>\nCineva spunea c\u0103 omul se cunoa\u015fte dup\u0103 cum r\u00e2de. P\u0103rintele St\u0103niloae trebuie v\u0103zut \u015fi arunci c\u00e2nd r\u00e2de. Tot timpul odihne\u015fte o lumin\u0103 pe chipul s\u0103u, dar atunci c\u00e2nd r\u00e2de pare c\u0103 aceast\u0103 lumin\u0103 se amplific\u0103. Ochii i se fac mici de tot, \u00een fapt, dou\u0103 f\u0103clii \u015fi bucuria ce o degaj\u0103 este molipsitoare.<\/p>\n
Un \u00eenger l-a vegheat mereu pe p\u0103rintele<\/em><\/strong><\/p>\nRecenta carte de convorbiri cu p\u0103rintele St\u0103niloae a lui Sorin Dumitrescu \u00eencepe brusc, cu o \u00eentrebare despre \u00eenger. Eu a\u015f spune c\u0103 am v\u0103zut mereu prezent un \u00eenger \u00een preajma p\u0103rintelui Dumitru.<\/p>\n
Nu te po\u0163i referi ia p\u0103rintele Sr\u0103niloae \u015fi la chilia sa din mijlocul Bucure\u015ftilor f\u0103r\u0103 a te g\u00e2ndi imediat \u015fi la maica preoteas\u0103 Maria. Cine l-a cunoscut pe p\u0103rintele a cunoscut-o neap\u0103rat \u015fi pe maica preoteas\u0103. Prezent\u0103 discret \u00eentr-un col\u0163, ea \u00eenc\u0103lze\u015fte locul. \u00cen ochii ei g\u0103se\u015fti str\u0103lucirea entuziasmului, un suflet care se d\u0103ruie\u015fte sincer \u015fi necontenit. G\u0103se\u015fti totdeauna disponibilitatea s\u0103 te \u00eentrebe nu formal, ci plin\u0103 de interes despre ale tale \u015fi despre ai t\u0103i. Pentru p\u0103rintele ea a fost toat\u0103 viata un sprijin extraordinar \u015fi neobosit. Prin prezen\u0163\u0103, prin c\u0103ldur\u0103, prin d\u0103ruire de sine, \u00eentr-un cuv\u00e2nt, printr-o iubire f\u0103r\u0103 margini, calm\u0103 \u015fi devotat\u0103. P\u0103rintele St\u0103niloae se poate \u00eencredin\u0163a c\u0103 a avut, \u00eentreaga sa via\u0163\u0103, l\u00e2ng\u0103 el un \u00eenger.<\/p>\n
Te cuprinde \u00een preajma acestei perechi sfinte o pace a unei iubiri puternice \u015fi calme, a unei iubiri care a fost \u00eentr-adev\u0103r. O \u00eempreun\u0103 deplin\u0103 tr\u0103ire \u00eentr-un trup \u015fi \u00eentr-un suflet, dup\u0103 \u00eendemnul Bisericii lui Hristos. Este absolut impresionant s\u0103-i vezi ast\u0103zi, dup\u0103 aproape 70 de ani de \u00eempreun\u0103 vie\u0163uire, \u00eempov\u0103ra\u0163i de ani \u015fi \u00eempu\u0163ina\u0163i de b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, cu c\u00e2t\u0103 infinit\u0103 tandre\u0163e \u015fi delicate\u0163e se \u00eenconjoar\u0103 unul pe cel\u0103lalt.<\/p>\n
\u00cencolo, p\u0103rintele St\u0103niloae e un om ca noi to\u0163i. Are nelini\u015fti \u015fi bucurii, are nedumeriri \u015fi \u00eentreb\u0103ri f\u0103r\u0103 de r\u0103spuns, are doruri ne\u00eemplinite, se teme c\u0103 nu-\u015fi va mai vedea unele c\u0103r\u0163i tip\u0103rite, se bucur\u0103 c\u00e2nd aude un cuv\u00e2nt bun despre el, \u00eei place s\u0103 glumeasc\u0103, sufer\u0103 al\u0103turi de prietenii s\u0103i, \u00eel nec\u0103jesc ochii \u015fi \u015falele, te \u00eemb\u0103rb\u0103teaz\u0103 din toat\u0103 inima atunci c\u00e2nd o face \u015fi te s\u0103rut\u0103 cu adev\u0103rat…<\/p>\n
P\u0103rintele Nostru<\/strong><\/em><\/p>\nVor trece anii, vor trece veacurile (c\u0103 va mai fi unul, c\u0103 vor mai fi zece, Dumnezeu \u015ftie!) \u015fi genera\u0163iile urm\u0103toare de iubitori de teologie vor trudi \u015fi vor \u00eencerca s\u0103 p\u0103trund\u0103 frumuse\u0163ea textelor P\u0103rintelui St\u0103niloae, a\u015fa cum \u00eencerc\u0103m noi s\u0103 facem acest lucru, acum, cu scrierile unor P\u0103rin\u0163i ai veacurilor trecute.<\/p>\n
Privindu-i icoana, vor fi fiind atunci unii care se vor \u00eentreba asupra traseului p\u0103m\u00e2ntesc al P\u0103rintelui. Noi am avut mila imens\u0103 de la Dumnezeu ca s\u0103 fim contemporani cu P\u0103rintele Dumitru \u015fi s\u0103-i st\u0103m din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u00een preajm\u0103. Putem da m\u0103rturie despre el \u015fi suntem obliga\u0163i \u00een fa\u0163a lui Dumnezeu s\u0103 o facem. Suntem chema\u0163i s\u0103-i alc\u0103tuim detaliat sinaxarul. Via\u0163a P\u0103rintelui a fost la vedere, nimic ascuns.<\/p>\n
Opera teologic\u0103 este \u015fi va fi la \u00eendem\u00e2na tuturor, \u00eens\u0103 acele momente de tandr\u0103 comunicare pe care le petrecea fiecare din noi \u00een chilia P\u0103rintelui sunt un tezaur personal ce trebuie \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit negre\u015fit \u015fi celorlal\u0163i de acum \u015fi de mai t\u00e2rziu. Recitindu-i articolul Sfin\u0163enie \u015fi delicate\u0163e, mi-am dat seama c\u00e2t de s\u0103race sunt cuvintele noastre fa\u0163\u0103 de cele ale P\u0103rintelui. Portretul sf\u00e2ntului f\u0103cut de el acolo este \u00een fapt (ast\u0103zi o putem spune!) un autoportret. Nimic nu l-ar putea zugr\u0103vi mai bine pe P\u0103rintele Dumitru dec\u00e2t propriile-i cuvinte. C\u0103ci acestea dou\u0103 \u00eei apar\u0163ineau \u015fi lui: sfin\u0163enia \u015fi delicate\u0163ea.<\/p>\n
S\u0103 reu\u015fe\u015fti s\u0103 fii, a\u015fa cum era P\u0103rintele, pentru to\u0163i la fel \u015fi pentru fiecare \u00eentr-un fel anume, personal, nu este dec\u00e2t al marilor P\u0103rin\u0163i duhovnice\u015fti care au ajuns la asem\u0103narea cu Dumnezeu. Pentru P\u0103rintele, ca \u015fi pentru Hristos, fiecare om era important \u015fi el \u00eei acorda toat\u0103 aten\u0163ia \u015fi o deschidere \u00eentru iubire. De aici, \u015fi faptul c\u0103 u\u015fa sa era deschis\u0103 totdeauna tuturor, \u015fi tandre\u0163ea cu care te trata. Pentru cei care-i c\u0103lcau mai des pragul, el nu mai era numai marele teolog, numai preotul care-\u015fi lua deplin \u00een serios harul, dar \u015fi tat\u0103l, omul care te \u00eembr\u0103\u0163i\u015fa, care-\u0163i asculta \u00eentrebarea sau necazul, care te sf\u0103tuia \u015fi te \u00eemb\u0103rb\u0103ta, cel la pieptul c\u0103ruia puteai g\u0103si ad\u0103post.<\/p>\n
Sigur, familia ocupa un loc important \u00een inima lui. O prieten\u0103 \u00eemi spunea cum l-a v\u0103zut odat\u0103 diminea\u0163a, \u00een zori, la Pia\u0163a Rosetti, cu un buchet de flori; pe urm\u0103 \u015fi-a dat seama c\u0103 era ziua maicii preotese. Pe marginea poeziei ficei sale, coment\u00e2nd-o, a construit o \u00eentreag\u0103 teologie, pe care numai iubirea unui tat\u0103 o putea dezvolta cu at\u00e2ta spirit de p\u0103trundere. Nepotul, Dumitra\u015f, \u00eei datoreaz\u0103 \u00eentreaga sa pornire \u00een via\u0163\u0103. Cu c\u00e2ta dragoste \u00ee\u015fi primea rudele din satul natal! Dar \u015fi noi, cei ce ne apropiam de el, sim\u0163eam aceea\u015fi imens\u0103 tandre\u0163e \u00een contactul cu el. Nu trecea ziua de na\u015ftere sau onomastic\u0103 a vreunuia din cei apropia\u0163i, f\u0103r\u0103 ca s\u0103 dea un telefon s\u0103-l binecuv\u00e2nteze \u015fi s\u0103-i ureze de bine. C\u00e2t\u0103 bucurie produceau aceste gesturi, f\u0103cute cu o dezarmant\u0103 naturale\u0163e.<\/p>\n
Mi-aduc aminte de ultima \u00eent\u00e2lnire la spital. Fiecare din cei care au trecut pe acolo are desigur amintirea scump\u0103 a unei ultime \u00eent\u00e2lniri. P\u0103rintele era deja \u00een pragul spre o alt\u0103 lume. (Avem multe a \u00eenv\u0103\u0163a despre om privindu-l c\u00e2nd e \u00een prag… Era ca \u00een fa\u0163a unei \u00eenc\u0103peri mai luminoase, prin a c\u0103rei u\u015f\u0103 \u00eentredeschis\u0103 o raz\u0103 c\u0103dea pe chipul s\u0103u sub\u0163iat de asceza suferin\u0163ei. Str\u0103lucea P\u0103rintele, r\u0103sfr\u00e2ng\u00e2nd acea lumin\u0103 neapropiat\u0103, taboric\u0103. A, mirosea a sfin\u0163enie \u00een acea ultim\u0103 chilie a sa de la Fundeni. \u00cel str\u0103juiau fl\u0103c\u0103ruia veghetoare a candelei, reproduceri de icoane lipite pe faian\u0163\u0103: Maica Domnului cu Pruncul Sfantul, Grigorie Palama… \u201eNu mai pot s\u0103 mai vorbesc\u201d, \u00eemi spunea. \u201eNu mai trebuie. A\u0163i vorbit \u015fi a\u0163i scris toat\u0103 via\u0163a\u201d, \u00eencercam s\u0103-l consolez. \u00cen astfel de clipe, totul este de o mare economie. \u00cen cazuri excep\u0163ionale se poate comunica intens cu mijloace pu\u0163ine. I-am s\u0103rutat m\u00e2na. A ridicat-o pentru a m\u0103 binecuv\u00e2nta. Eu nu a\u015f fi \u00eendr\u0103znit s\u0103-i cer un astfel de efort. Gestul, pornit de la el, a fost clar, complet \u015fi viguros. O mai f\u0103cuse de at\u00e2tea ori \u00een decurs anilor, dar parc\u0103 niciodat\u0103 n-am avut ca atunci sentimentul unei for\u0163e at\u00e2t de extraordinare, de concrete, de evidente care mi se transmitea, ca o desc\u0103rcare teribil\u0103 de har.<\/p>\n
De unde at\u00e2ta putere \u00een trupul acela vl\u0103guit de boal\u0103? \u0162in\u00e2ndu-i m\u00e2na, o sim\u0163eam pe a lui str\u00e2ng\u00e2ndu-m\u0103 u\u015for, dar clar. Era tot un fel de a vorbi, de a ne m\u0103rturisi unul altuia. \u00cemi venea s\u0103-l \u00eembr\u0103\u0163i\u015fez, s\u0103-l s\u0103rut, nu cu mil\u0103, ci cu un fel de pornire copil\u0103reasc\u0103. \u201eDoamne ajut\u0103!\u201d, mi-a spus. \u201eDoamne ajut\u0103!\u201d, i-am r\u0103spuns. A\u015fa se despart \u0163\u0103ranii pe uli\u0163\u0103, la noi, \u00een Ardeal. Acestea au fost ultimele cuvinte \u00eentre noi. Nici un fel de vorbe mari. \u00cen fond, totul este at\u00e2t de simplu c\u00e2nd este \u00een r\u00e2nduial\u0103. \u00cen fond, nici nu exist\u0103 desp\u0103r\u0163ire pentru cre\u015ftini. Dar sunt trei feluri de a fi \u00eempreun\u0103: c\u00e2nd suntem \u00eempreun\u0103 aici,pe aceast\u0103 lume, \u00een trup; c\u00e2nd suntem unii aici, unii dincolo, cu duhul; c\u00e2nd vom fi \u00eempreun\u0103 \u00een lumea cealalt\u0103 \u015fi vom avea \u015fi trupurile, pe cele transfigurate. Noi ne-am \u00eenv\u0103\u0163at cu aceast\u0103 comunicare \u015fi cu trupul, cu \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u0103rile cu binecuv\u00e2nt\u0103rile, cu vederea chipurilor \u015fi, \u00een acest sens, P\u0103rintele ne lipse\u015fte mult. \u00cel avem, desigur, \u015fi acum \u00een chip mistic l\u00e2ng\u0103 noi, ca pe un sf\u00e2nt, ocrotindu-ne cu rug\u0103ciunile sale. \u015ei c\u00e2t de m\u00e2ng\u00e2ietor \u015fi alin\u0103tor este acest g\u00e2nd. Dar ce ne putem dori mai mult dec\u00e2t s\u0103 ajungem s\u0103 fim \u00eempreun\u0103 ve\u015fnic, \u015fi acolo cu trupurile noastre duhovnice\u015fti. S\u0103 ne \u00eent\u00e2lnim \u015fi s\u0103 lu\u0103m vorba de unde am r\u0103mas: -\u201eDoamne ajut\u0103!\u201d – \u201eDoamne ajut\u0103!\u201d.<\/p>\n
S\u0103 nu fim c\u00e2rcota\u015fi! S\u0103 mul\u0163umim lui Dumnezeu c\u0103 ni l-a dat pe P\u0103rintele Dumitru p\u00e2n\u0103 aproape la 90 de ani \u015fi nu orice fel de ani, c\u0103ci a lucrat \u00een toate chipurile p\u00e2n\u0103 \u00een ultimul an. \u015ei c\u00e2nd ne g\u00e2ndim c\u0103 Dogmatica a ap\u0103rut la 75 de ani (!) \u015fi c\u0103 alte lucr\u0103ri importante au fost rodul b\u0103tr\u00e2ne\u0163ilor sale! Deja P\u0103rintele Dumitru nu mai este numai al nostru. Cine va fi nesocotitul care s\u0103 spun\u0103 c\u0103 Sf\u00e2ntul Isaac Sirul este al sirienilor sau S\u00e2ntul Grigorie Palama al grecilor? P\u0103rintele este al \u00eentregii Biserici, acum inclusiv al celei biruitoare.<\/p>\n
\u00cen noiembrie \u015fi decembrie 1978 am participat la ultimele trei cursuri de Dogmatic\u0103 pentru doctoranzi ale P\u0103rintelui St\u0103niloae. Era deja noapte c\u00e2nd \u00eencepeau lec\u0163iile, la care luau parte \u00een jur de zece persoane. Mi-aduc aminte cum am mers \u00eentr-o sear\u0103 \u00een urma P\u0103rintelui de la sta\u0163ia de tramvai p\u00e2n\u0103 la facultate. \u00cei priveam \u00eenfiorat silueta destul de \u00eenalt\u0103. Era \u00eembr\u0103cat peste ras\u0103 cu un balonzaid negru destul de vechi, purta p\u0103l\u0103ria sa cunoscut\u0103 cu boruri largi \u015fi \u00een m\u00e2n\u0103 ducea o mic\u0103 serviet\u0103 de model vechi. Mersul era b\u0103tr\u00e2nesc, totu\u015fi hot\u0103r\u00e2t \u015fi vioi. Numai albul b\u0103rbii \u00eei str\u0103lucea \u00een noapte. Intra \u00een clas\u0103 cu acela\u015fi pas sigur. Era izbitor felul \u00een care \u00eei sesizai \u00een acela\u015fi timp \u015fi smerenia, \u015fi m\u0103re\u0163ia. \u00cen jurul unei mese lungi dreptunghiulare erau str\u00e2n\u015fi cursan\u0163ii. \u00cen cap\u0103t se a\u015feza el. \u00ce\u015fi scotea p\u0103l\u0103ria \u015fi o punea al\u0103turi, dar nu se dezbr\u0103ca, fiindc\u0103 era frig \u015fi umezeal\u0103. Se f\u0103cea rug\u0103ciunea \u015fi apoi ne a\u015fezam. Din servieta mic\u0103 de mod\u0103 veche, scotea c\u00e2teva foi pe care le punea \u00een fa\u0163a sa. Le \u0163inea acolo ca un dirijor care \u015ftie pe dinafar\u0103 partitura \u015fi care o \u0163ine \u00een fa\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 s-o r\u0103sfoiasc\u0103. \u00cen prima or\u0103 vorbea \u201eDespre Sf\u00e2nta Treime\u201d, iar \u00een a doua \u201eDespre forme ale rug\u0103ciunii permanente\u201d. Vorbea cu ochii aproape \u00eenchi\u015fi, domol \u015fi ap\u0103sat, f\u0103r\u0103 s\u0103 se \u00eenfl\u0103c\u0103reze. \u015ei totu\u015fi, ce cuv\u00e2nt cu putere mult\u0103! P\u0103rea un om care-\u015fi vede de treab\u0103, a\u015fez\u00e2nd temeinic piatr\u0103 l\u00e2ng\u0103 piatr\u0103 \u015fi ridic\u00e2nd o construc\u0163ie solid\u0103. Lumina chioar\u0103, atmosfera rece din facultate d\u0103deau o senza\u0163ie stranie, de spa\u0163iu cazon. Era o t\u0103cere deplin\u0103, numai fo\u015fnetul u\u015for \u015fi gr\u0103bit al creioanelor pe h\u00e2rtie. La sf\u00e2r\u015fit se ridica \u015fi pleca la fel cum venise: u\u015for ca un \u00eenger care-\u015fi f\u0103cuse vestirea. Noi r\u0103m\u00e2neam cu construc\u0163ia.<\/p>\n
A patra lec\u0163ie nu i-a mai fost \u00eeng\u0103duit\u0103. \u00cen timp ce-l a\u015fteptam pentru ea, a intrat p\u0103rintele profesor Ilie Moldoveanu, pe atunci \u201espiritual\u201d la Facultatea de Teologie din Bucure\u015fti, ast\u0103zi profesor de Moral\u0103 la cea din Sibiu. Ne-a cercetat pe fiecare cine suntem, cu ce ne ocup\u0103m. S-a mirat pu\u0163in c\u0103 un inginer venise la acel curs. \u015ei atunci a avut el acest cuv\u00e2nt minunat despre P\u0103rintele St\u0103niloae: \u201eGrecii spun c\u0103 sunt numai trei \u00abTeologi\u00bb: Sf\u00e2ntul Ioan Evanghelistul, Sf\u00e2ntul Grigorie de Nazianz \u015fi Sf\u00e2ntul Simeon Noul Teolog. Noi, rom\u00e2nii, spunem c\u0103 sunt patru, pentru c\u0103-l ad\u0103ug\u0103m \u015fi pe P\u0103rintele Dumitru\u201d.<\/em><\/p>\nA-l numi Sf\u00e2ntul Dumitru \u201eTeologul\u201d nu este nici o afirma\u0163ie spontanee \u015fi f\u0103r\u0103 acoperire, \u015fi nici m\u0103car o canonizare. Nu noi facem sfin\u0163ii, ci numai lucrarea lor \u00eempreun\u0103 cu Dumnezeu. A-l numi Sf\u00e2nt Teolog vine \u00een continuarea unei Tradi\u0163ii foarte austere \u015fi precaute, care a punctat din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd (\u00een veacul \u00eent\u00e2i, \u00een cel de-al IV-lea, \u00een cel de-al X-lea \u015fi \u00een cel de-al XX-lea) drumul credin\u0163ei noastre prin \u201eTeologi\u201d.<\/p>\n
\u00cent\u00e2lnim la P\u0103rintele Dumitru cel pu\u0163in trei din condi\u0163iile pe care Biserica le cere unei canoniz\u0103ri:<\/p>\n
– sf\u00e2r\u015fitul s\u0103u care, conform martorilor oculari, a constat \u00eentr-o or\u0103 de convorbire cu Dumnezeu \u015fi cu Maica Domnului;<\/p>\n
– minunile pe care le-a f\u0103cut: ce altceva sunt scrierile sale? (dar nu numai ele);<\/p>\n
– evlavia credincio\u015filor pentru el.<\/p>\n
La acestea s-au mai ad\u0103ugat o mul\u0163ime de semne mai mici, pe care nu le mai ar\u0103t\u0103m acum, dar care sunt dovedite. Din aceste premise corecte \u015fi adev\u0103rate, Biserica nu poate desprinde dec\u00e2t o concluzie. Biserica a\u015fteapt\u0103 ca timpul s\u0103 probeze, dar nici un canon nu stabile\u015fte acest timp. Timpul suntem noi cu m\u0103rturia noastr\u0103. Imediat dup\u0103 ce \u015fi-a dat duhul Domnul, primul care a m\u0103rturisit despre El – \u201eCu adev\u0103rat, Fiul lui Dumnezeu este Acesta!\u201d-nu a fost un apostol sau un alt ucenic, ci un suta\u015f anonim \u015fi umil. Nu ne este \u00eeng\u0103duit\u0103 nici o risipire. \u00cen fond, P\u0103rintele Dumitru este o membran\u0103 sub\u0163iat\u0103 de Duh prin care Hristos se str\u0103vede \u00een chip apropiat.<\/p>\n
(Costion Nicolescu – Sarea p\u0103m\u00e2ntului – \u00eencruci\u0219\u0103ri, \u00eent\u00e2lniri, \u00eenso\u021biri, Editura Doxologia, Ia\u0219i, 2011,\u00a0pp. 106-108, 111-114).<\/p>\n
sursa: fericiticeiprigoniti.net<\/p>\n
<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
P\u0103rintele locuie\u0219te \u00eentr-o garsonier\u0103 dubl\u0103 sau ceea ce se nume\u0219te \u00een Occident un mic studio. De primit este primit dintre \u00eenc\u0103peri, care nu m\u0103soar\u0103 mai mult de zece metri p\u0103tra\u021bi. Dincolo e dormitorul cu ferestre, unde, la picioarele patului dublu, se afl\u0103 masa la care p\u0103rintele Dumitru St\u0103niloae \u0219i-a lucrat o mare parte a scrierilor … <\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"image","meta":{"ngg_post_thumbnail":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[8],"tags":[],"class_list":{"0":"entry","1":"post","2":"publish","3":"author-antonel","4":"post-10273","6":"format-image","7":"category-sfinti-romani","8":"post_format-post-format-image","9":"has-format"},"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10273","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10273"}],"version-history":[{"count":1,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10273\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10297,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10273\/revisions\/10297"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10273"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10273"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10273"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
![\"\"](\"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/wp-content\/uploads\/2016\/10\/pr-dumitru-staniloae.jpg\")
<\/a><\/p>\n