{"id":8353,"date":"2024-11-13T10:17:44","date_gmt":"2024-11-13T15:17:44","guid":{"rendered":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/?p=8353"},"modified":"2024-11-11T12:03:54","modified_gmt":"2024-11-11T17:03:54","slug":"sfantul-ioan-gura-de-aur","status":"publish","type":"post","link":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/en\/2024\/11\/13\/sfantul-ioan-gura-de-aur\/","title":{"rendered":"St. John Chrysostom the Archbishop of Constantinople"},"content":{"rendered":"

\"sf<\/a><\/span><\/p>\n

Lumin\u0103torul \u015fi dasc\u0103lul lumii, st\u00eelpul \u015fi \u00eent\u0103rirea Bisericii, propov\u0103duitorul poc\u0103in\u0163ei, Sf\u00eentul Ioan Gur\u0103 de Aur, s-a n\u0103scut \u00een Antiohia Siriei, din p\u0103rin\u0163i necredincio\u015fi, care \u0163ineau de credin\u0163a cea elineasc\u0103, \u00eens\u0103 sl\u0103vi\u0163i \u015fi boga\u0163i. Tat\u0103l lui era voievod \u015fi se numea Secund, iar mama sa, Antuza.<\/p>\n

C\u00eend a venit \u00een v\u00eerst\u0103, a fost dat de p\u0103rin\u0163ii s\u0103i la \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura \u00een\u0163elepciunii eline\u015fti, lui Libanie sofistul \u015fi lui Andagratie filosoful. \u015ei fiind \u00eenc\u0103 t\u00een\u0103r, a \u00eenceput a pricepe mai bine dec\u00eet cei b\u0103tr\u00eeni, \u00een\u0163elep\u0163indu-l pe el Duhul Sf\u00eent. Pentru c\u0103 el, cunosc\u00eend pe Unul adev\u0103ratul Dumnezeu, pe Ziditorul tuturor, a lep\u0103dat credin\u0163a elineasc\u0103 \u015fi, alerg\u00eend la prea sfin\u0163itul Meletie, care p\u0103storea \u00een acea vreme Biserica Antiohiei, a primit de la d\u00eensul Sf\u00eentul Botez.<\/span><\/p>\n

Dup\u0103 aceea, a voit Preabunul Dumnezeu de a luminat \u015fi pe p\u0103rin\u0163ii lui cu lumina sfintei credin\u0163e, nel\u0103s\u00eendu-i a r\u0103t\u0103ci \u00een \u00eentunericul necredin\u0163ei, pe aceia care au n\u0103scut pe un lumin\u0103tor ca acesta. Iar dup\u0103 primirea Sf\u00eentului Botez, voievodul Secund, tat\u0103l Sf\u00eentului Ioan, vie\u0163uind nu mult\u0103 vreme, s-a dus c\u0103tre Domnul, la cea mai bun\u0103 via\u0163\u0103. Iar Antuza, mama Sf\u00eentului Ioan, a r\u0103mas v\u0103duv\u0103 foarte de t\u00een\u0103r\u0103, av\u00eend mai pu\u0163in de dou\u0103zeci de ani de la na\u015fterea sa.<\/span><\/p>\n

Sf\u00eentul Ioan, ajung\u00eend la v\u00eersta de optsprezece ani, s-a dus la Atena \u015fi \u00een scurt\u0103 vreme a cov\u00eer\u015fit cu \u00een\u0163elepciunea pe cei mai v\u00eerstnici dec\u00eet el \u015fi pe mul\u0163i filosofi care erau acolo. Pentru c\u0103 el, primind toate \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile eline\u015fti, s-a f\u0103cut filosof ales \u015fi orator cu cuv\u00eent preadulce. Acolo \u00een Atena avea potrivnic pe un filosof cu numele Antimie, foarte zavistnic, care, pizmuind m\u0103rirea lui, nu-l iubea, ci zavistuia asupra lui, gr\u0103ind de r\u0103u despre d\u00eensul. Pe acest filosof Sf\u00eentul Ioan l-a \u00eenvins \u00eenaintea tuturor cu cuvinte \u00een\u0163elepte \u015fi de Dumnezeu insuflate, apoi l-a adus la credin\u0163a \u00een Hristos \u015fi, \u00een acest chip, \u00eempreun\u0103 cu d\u00eensul, \u015fi pe al\u0163i mul\u0163i.<\/span><\/p>\n

Astfel, c\u00eend Antimie disputa cu Sf\u00eentul Ioan, a \u00eenceput a gr\u0103i cuvinte de hul\u0103 asupra Domnului nostru Iisus Hristos. Atunci, \u00eendat\u0103 a venit asupra lui un duh necurat \u015fi a \u00eenceput a-l munci pe el. A\u015fa c\u0103, Antimie, c\u0103z\u00eend la p\u0103m\u00eent, se t\u0103v\u0103lea \u015fi \u00ee\u015fi \u00eentorcea ochii \u015fi gura \u015fi scotea spume din gura lui. To\u0163i cei ce erau de fa\u0163\u0103 s-au sp\u0103im\u00eentat foarte \u015fi mul\u0163i voiau s\u0103 fug\u0103 de fric\u0103; apoi au rugat pe Sf\u00eentul Ioan ca s\u0103 miluiasc\u0103 pe cel \u00eendr\u0103cit \u015fi s\u0103-l vindece. Iar Sf\u00eentul a r\u0103spuns: \u201cDe nu se va poc\u0103i \u015fi nu va crede \u00een Hristos Dumnezeu, pe Care L-a hulit, nu se va vindeca\u201d. \u015ei \u00eendat\u0103 Antimie a strigat, zic\u00eend: \u201cM\u0103rturisesc c\u0103 nu este alt Dumnezeu nici \u00een cer nici pe p\u0103m\u00eent, afar\u0103 de cel cre\u015ftinesc, \u00een care crede prea \u00een\u0163eleptul Ioan\u201d.<\/span><\/p>\n

Acestea zic\u00eend, a ie\u015fit dintr-\u00eensul duhul cel necurat \u015fi a stat s\u0103n\u0103tos pe picioarele sale. Tot poporul, v\u0103z\u00eend o minune ca aceasta, a strigat: \u201cMare este Dumnezeul cre\u015ftinilor, Care face astfel de minuni!\u201d Iar Sf\u00eentul Ioan, cert\u00eendu-l s\u0103 nu mai huleasc\u0103 pe Fiul lui Dumnezeu \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u00eendu-l credin\u0163a cea adev\u0103rat\u0103, l-a trimis la episcopul cet\u0103\u0163ii. Deci, Antimie s-a botezat \u00eempreun\u0103 cu toat\u0103 casa sa \u015fi mul\u0163i din cet\u0103\u0163enii cei cinsti\u0163i au crezut \u00een Hristos \u015fi s-au botezat.<\/span><\/p>\n

Episcopul, \u00een\u015ftiin\u0163\u00eendu-se c\u0103 prin Ioan s-a f\u0103cut una ca aceasta, adic\u0103 \u00eentoarcerea elinilor c\u0103tre Hristos, a g\u00eendit s\u0103-l sfin\u0163easc\u0103 spre slujba Bisericii \u015fi s\u0103-l \u0163in\u0103 la Atena, pentru ca s\u0103 primeasc\u0103 dup\u0103 d\u00eensul scaunul arhieresc, fiindc\u0103 el acum \u00eemb\u0103tr\u00eenise. \u00cen\u0163eleg\u00eend aceasta, fericitul Ioan s-a dus de acolo pe ascuns \u015fi a venit la patria sa \u00een Antiohia.<\/span><\/p>\n

Deci, trec\u00eend cu vederea toat\u0103 de\u015fert\u0103ciunea lumii acesteia, m\u0103rirea cea de\u015fart\u0103 \u015fi m\u00eendria vie\u0163ii, a cugetat s\u0103 primeasc\u0103 via\u0163a monahiceasc\u0103 cea smerit\u0103 \u015fi \u00een chip \u00eengeresc s\u0103 slujeasc\u0103 lui Dumnezeu, av\u00eend \u00eendemn\u0103tor spre aceasta pe un prieten al s\u0103u de aproape, cu numele Vasile, care era de neam tot din Antiohia. Cu acesta cresc\u00eend \u00eempreun\u0103 \u015fi av\u00eend aceia\u015fi dasc\u0103li, aveau mare dragoste unul fa\u0163\u0103 de altul, pentru c\u0103 erau am\u00eendoi de acela\u015fi obicei \u015fi de un suflet.<\/span><\/p>\n

Vasile, \u00eembr\u0103c\u00eendu-se mai \u00eent\u00eei \u00een chipul c\u0103lug\u0103resc, a sf\u0103tuit \u015fi pe prietenul s\u0103u Ioan s\u0103-\u015fi aleag\u0103 aceast\u0103 via\u0163\u0103, al c\u0103rui sfat bun ascult\u00eendu-l Ioan, a voit \u00eendat\u0103 s\u0103 mearg\u0103 la o m\u00een\u0103stire \u015fi s\u0103 se fac\u0103 monah. Dar a fost oprit de mama sa p\u00een\u0103 la o vreme, pentru c\u0103 ea, \u00een\u0163eleg\u00eend scopul fiului s\u0103u Ioan, a \u00eenceput cu lacrimi a gr\u0103i c\u0103tre d\u00eensul:<\/span><\/p>\n

\u201cO, fiule, eu nu m-am veselit mult \u00eempreun\u0103 cu tat\u0103l t\u0103u, de la a c\u0103rui moarte tu ai r\u0103mas orfan \u015fi eu v\u0103duv\u0103, c\u0103ci a\u015fa a voit Dumnezeu. \u015ei nimic n-a putut s\u0103 m\u0103 \u00eenduplece c\u0103tre a doua nunt\u0103 \u015fi a aduce un alt b\u0103rbat \u00een casa tat\u0103lui t\u0103u, ci am trecut prin viforul nevoilor \u015fi prin focul v\u0103duviei, cu purtarea de grij\u0103 a lui Dumnezeu. R\u0103bd\u00eend toate cu ajutorul Lui, m-am m\u00eeng\u00eeiat cu privirea fe\u0163ei tale, cea asemenea cu fa\u0163a tat\u0103lui t\u0103u, sim\u0163ind mare u\u015furare. Apoi averea tat\u0103lui t\u0103u n-am pr\u0103p\u0103dit-o \u00een nevoia v\u0103duviei, ci am p\u0103strat-o \u00eentreag\u0103 spre trebuin\u0163a vie\u0163ii tale. Deci, te rog, fiule, nu m\u0103 arunca \u00een a doua v\u0103duvie, iar t\u00eenguirea ce mi s-a potolit dup\u0103 tat\u0103l t\u0103u n-o mai \u00eennoi iar\u0103\u015fi cu plecarea ta. Ci a\u015fteapt\u0103 moartea mea, pe care o doresc s\u0103 fie degrab\u0103, iar dup\u0103 ce m\u0103 vei \u00eengropa pe mine l\u00eeng\u0103 oasele tat\u0103lui t\u0103u, atunci vei face cum vei voi. Acum \u00eens\u0103, rabd\u0103 pu\u0163in \u015fi r\u0103m\u00eei \u00eempreun\u0103 cu mine, p\u00een\u0103 c\u00eend s\u00eent \u00eenc\u0103 \u00eentre cei vii\u201d. Acestea \u015fi altele asemenea gr\u0103ind mama c\u0103tre Ioan, l-a \u00eenduplecat s\u0103 nu o lase.<\/span><\/p>\n

\u00cen acea vreme a venit \u00een Antiohia Zinon, Patriarhul Ierusalimului, care a f\u0103cut pe Sf\u00eentul Ioan anagnost \u015fi a petrecut \u00een acea r\u00eenduial\u0103 trei ani.<\/span><\/p>\n

Dup\u0103 aceasta a murit mama sa, pe care \u00eengrop\u00eend-o, \u00eendat\u0103 a \u00eemp\u0103r\u0163it toat\u0103 averea sa celor ce aveau trebuin\u0163\u0103, iar robilor \u015fi roabelor le-a d\u0103ruit libertatea. Apoi, l\u0103s\u00eend toate rudele sale \u015fi pe prieteni, s-a dus la o m\u00een\u0103stire \u015fi s-a f\u0103cut monah, slujind Domnului ziua \u015fi noaptea \u00een multe osteneli \u015fi nevoin\u0163e. Acolo a scris \u015fi c\u0103r\u0163i pentru preo\u0163ie \u015fi pentru smerenia inimii, precum \u015fi o epistol\u0103 c\u0103tre Teodor, monahul cel c\u0103zut, plin\u0103 de mult folos; pentru c\u0103 avea de la Dumnezeu darul \u00eenv\u0103\u0163\u0103turii \u015fi darul Sf\u00eentului Duh, care a lucrat prin Apostoli \u015fi care s-a descoperit unuia dintre monahii cei nevoitori, cu numele Isihie, care vie\u0163uia \u00een aceea\u015fi m\u00een\u0103stire. Isihie, fiind b\u0103tr\u00een \u015fi des\u0103v\u00eer\u015fit \u00een bun\u0103t\u0103\u0163i, era mai \u00eenainte v\u0103z\u0103tor.<\/span><\/p>\n

\u00centr-o noapte, nedormind el \u015fi rug\u00eendu-se, a fost r\u0103pit cu mintea \u015fi a v\u0103zut o vedenie ca aceasta: \u201cDoi b\u0103rba\u0163i lumina\u0163i, cobor\u00eendu-se din cer, \u00eembr\u0103ca\u0163i \u00een haine albe \u015fi str\u0103lucind ca soarele, au intrat la fericitul Ioan, unde \u00ee\u015fi f\u0103cea rug\u0103ciunile sale; unul dintre d\u00een\u015fii \u0163inea o h\u00eertie scris\u0103, iar altul ni\u015fte chei. Dar Ioan, v\u0103z\u00eendu-i pe d\u00een\u015fii, s-a temut \u015fi s-a \u00eenchinat lor p\u00een\u0103 la p\u0103m\u00eent. Iar ei, lu\u00eendu-l de m\u00een\u0103, l-au sculat zic\u00eend: \u201cN\u0103d\u0103jduie\u015fte \u015fi nu te teme!\u201d Dar Ioan a zis c\u0103tre d\u00een\u015fii: \u201cCine s\u00eente\u0163i voi, domnii mei?\u201d Iar ei i-au r\u0103spuns: \u201cNu te teme, b\u0103rbatul doririlor celor bune, noule Daniile, \u00eentru care bine a voit a locui Duhul cel Sf\u00eent, pentru cur\u0103\u0163enia inimii tale; c\u0103ci s\u00eentem trimi\u015fi la tine de Marele \u00cenv\u0103\u0163\u0103tor \u015fi M\u00eentuitorul nostru Iisus Hristos\u201d.<\/span><\/p>\n

Zic\u00eend aceasta, cel dint\u00eei, \u00eentinz\u00eendu-\u015fi m\u00eena, i-a dat h\u00eertia, zic\u00eend: \u201cPrime\u015fte h\u00eertia aceasta din m\u00eena mea, c\u0103 eu s\u00eent Ioan cel care m-am rezemat de pieptul Domnului la Cina cea de Tain\u0103 \u015fi de acolo am scos dumnezeie\u015ftile descoperiri. Domnul \u00ee\u0163i d\u0103 \u015fi \u0163ie a cunoa\u015fte toate ad\u00eencurile \u00een\u0163elepciunii, pentru ca s\u0103 hr\u0103ne\u015fti pe oameni, nu cu \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura hranei celei trec\u0103toare, ci ca s\u0103 astupi cu cuvintele gurii tale, gurile ereticilor \u015fi ale iudeilor, care gr\u0103iesc f\u0103r\u0103delege asupra Dumnezeului nostru\u201d.<\/span><\/p>\n

Apoi, \u00eentinz\u00eend \u015fi cel\u0103lalt m\u00eena, i-a dat cheile, zic\u00eend: \u201cPrime\u015fte aceasta, c\u0103ci eu s\u00eent Petru, c\u0103ruia \u00eemi s\u00eent \u00eencredin\u0163ate cheile \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei, \u015fi \u00ee\u0163i d\u0103 \u015fi \u0163ie Domnul cheile Sfintelor Biserici \u015fi, pe care-l vei lega s\u0103 fie legat, iar pe care-l vei dezlega, s\u0103 fie dezlegat\u201d.<\/span><\/p>\n

Fericitul Ioan, iar\u0103\u015fi plec\u00eendu-\u015fi genunchii, s-a \u00eenchinat lor, zic\u00eend: \u201cCine s\u00eent eu, ca s\u0103 \u00eendr\u0103znesc a primi \u015fi a purta ni\u015fte slujbe mari \u015fi \u00eenfrico\u015fate ca acestea, fiind p\u0103c\u0103tos \u015fi mai prost dec\u00eet to\u0163i oamenii?\u201d Iar Sfin\u0163ii Apostoli care se ar\u0103taser\u0103, iar\u0103\u015fi l-au prins de m\u00eena dreapt\u0103 \u015fi l-au ridicat, zic\u00eend: \u201cStai pe picioare, \u00eemb\u0103rb\u0103teaz\u0103-te \u015fi te \u00eent\u0103re\u015fte \u015fi f\u0103 cele poruncite \u0163ie; apoi nu t\u0103inui darul cel dat \u0163ie de la Domnul nostru Iisus Hristos, spre sfin\u0163irea \u015fi \u00eent\u0103rirea poporului S\u0103u, pentru care \u015fi-a v\u0103rsat s\u00eengele ca s\u0103-l m\u00eentuiasc\u0103 din \u00een\u015fel\u0103ciune. Gr\u0103ie\u015fte cuv\u00eentul lui Dumnezeu f\u0103r\u0103 \u00eendoire, adu-\u0163i aminte de Domnul Care a zis: Nu te teme turm\u0103 mic\u0103, c\u0103ci a binevoit Tat\u0103l vostru a v\u0103 da vou\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia. Deci, nici tu, nu te teme, pentru c\u0103 a binevoit Hristos, Dumnezeul nostru, a sfin\u0163i prin tine multe suflete \u015fi a le aduce la cuno\u015ftin\u0163a Sa. \u015ei o s\u0103 ai multe nevoi \u015fi necazuri pentru dreptate; dar s\u0103 rabzi ca un diamant tare, pentru c\u0103 a\u015fa vei mo\u015fteni \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Dumnezeu\u201d.<\/span><\/p>\n

Acestea zic\u00eend, l-au \u00eensemnat cu semnul Crucii \u015fi, d\u00eendu-i s\u0103rutare \u00eentru Domnul, s-au dus. Iar cuviosul Isihie, v\u0103z\u00eend aceasta, a spus \u015fi altor fra\u0163i iscusi\u0163i \u015fi aceia, se minunau sl\u0103vind pe Dumnezeu. Apoi Isihie le-a poruncit s\u0103 nu spun\u0103 altora, ca nu cumva s\u0103 afle Ioan \u015fi s\u0103 se duc\u0103 de la d\u00een\u015fii \u015fi astfel s\u0103 fie lipsi\u0163i de o vie\u0163uire \u00eempreun\u0103 cu acest mare pl\u0103cut al lui Dumnezeu.<\/span><\/p>\n

Fericitul Ioan, nelenevindu-se de m\u00eentuirea sa nici de a altora, se ostenea \u00een lucru \u015fi \u00een cuv\u00eent, bine nevoindu-se \u015fi pe al\u0163ii \u00eenv\u0103\u0163\u00eendu-i la aceasta. Apoi \u015fi pe cei lene\u015fi de\u015ftept\u00eendu-i ca s\u0103 alerge c\u0103tre cer, \u00eei \u00eenv\u0103\u0163a s\u0103-\u015fi omoare patimile, iar trupurile s\u0103 le supun\u0103 duhului. Dup\u0103 aceea, fericitul a f\u0103cut multe minuni, ostenindu-se \u00een m\u00een\u0103stire cu pl\u0103cere de Dumnezeu.<\/span><\/p>\n

Unui b\u0103rbat din Antiohia, care era bogat \u015fi de neam bun, i se \u00eemboln\u0103vise jum\u0103tatea capului, \u00eenc\u00eet, de mare durere, i-a ie\u015fit ochiul cel drept; \u015fi d\u00eend mult\u0103 avere la doctori iscusi\u0163i, n-a aflat folos de la ei. Acela, auzind de Sf\u00eentul Ioan, a venit la d\u00eensul \u00een m\u00een\u0103stire \u015fi apropiindu-se, a \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat picioarele lui, s\u0103rut\u00eendu-le \u015fi cer\u00eend t\u0103m\u0103duire. Iar Sf\u00eentul a zis: \u201cNi\u015fte boli ca acestea vin oamenilor pentru p\u0103catele lor \u015fi pentru \u00eempu\u0163inarea credin\u0163ei c\u0103tre Hristos. Deci, dac\u0103 crezi din tot sufletul t\u0103u c\u0103 Hristos este puternic a te vindeca \u015fi dac\u0103 te vei dep\u0103rta de la faptele rele, apoi vei vedea slava lui Dumnezeu\u201d. Omul a r\u0103spuns: \u201cCred, p\u0103rinte, \u015fi voi face toate cele ce-mi vei porunci\u201d.<\/span><\/p>\n

Acestea zic\u00eend, a apucat haina fericitului Ioan \u015fi a pus-o pe capul s\u0103u \u015fi pe ochiul cel bolnav. Atunci, \u00eendat\u0103 a \u00eencetat durerea, s-a a\u015fezat ochiul la locul s\u0103u, precum era \u00eenainte, \u015fi s-a f\u0103cut s\u0103n\u0103tos ca \u015fi cum n-ar fi fost niciodat\u0103 bolnav; apoi s-a dus la casa sa, sl\u0103vind pe Dumnezeu.<\/span><\/p>\n

La fel \u015fi un alt om cu numele Arhelae, care era mai marele cet\u0103\u0163ii Antiohiei, av\u00eend lepr\u0103 pe fruntea sa, a alergat la Sf\u00eentul Ioan cer\u00eend t\u0103m\u0103duire. \u00cenv\u0103\u0163\u00eendu-l Sf\u00eentul din destul, i-a poruncit s\u0103 se spele pe frunte cu ap\u0103, din care beau fra\u0163ii \u00een m\u00een\u0103stire. Aceasta f\u0103c\u00eend, \u00eendat\u0103 s-a cur\u0103\u0163it de lepr\u0103; \u015fi l\u0103s\u00eend lumea, s-a f\u0103cut c\u0103lug\u0103r.<\/span><\/p>\n

Un altul cu numele Evclie, av\u00eend ochiul drept orb din copil\u0103rie, a venit la m\u00een\u0103stirea aceea unde petrecea fericitul Ioan \u015fi a primit acolo chipul monahicesc. Aceluia i-a zis Sf\u00eentul Ioan: \u201cFrate, Dumnezeu s\u0103 te t\u0103m\u0103duiasc\u0103 pe tine \u015fi s\u0103-\u0163i lumineze ochii cei suflete\u015fti \u015fi trupe\u015fti\u201d. Acestea zic\u00eend Sf\u00eentul, \u00eendat\u0103 s-a deschis ochiul celui orb \u015fi vedea luminat. Acestea v\u0103z\u00eend fra\u0163ii, se minunau \u015fi ziceau: \u201cCu adev\u0103rat, Ioan este robul lui Dumnezeu \u015fi Duhul Sf\u00eent vie\u0163uie\u015fte \u00eentr-\u00eensul\u201d.<\/span><\/p>\n

O femeie, cu numele Cristina, fiind de mult timp bolnav\u0103, a rugat pe b\u0103rbatul s\u0103u s\u0103 o duc\u0103 la Sf\u00eentul Ioan. \u015ei a\u015fez\u00eend-o b\u0103rbatul pe asin, a mers cu d\u00eensa la m\u00een\u0103stire. Apoi, l\u0103s\u00eend-o la poart\u0103, a intrat singur la Sf\u00eentul, rug\u00eendu-l s\u0103 t\u0103m\u0103duiasc\u0103 pe femeie de neputin\u0163a ei. Iar Ioan i-a zis b\u0103rbatului aceluia: \u201cMergi \u015fi spune so\u0163iei tale s\u0103 \u00eenceteze cu r\u0103utatea n\u0103ravului s\u0103u \u015fi cu asprimea ce o are asupra slugilor \u015fi a slujnicelor, \u015ftiind c\u0103 \u015fi ea este f\u0103cut\u0103 din aceea\u015fi tin\u0103; apoi, s\u0103 se \u00eengrijeasc\u0103 de sufletul s\u0103u, d\u00eend milostenie s\u0103racilor \u015fi nel\u0103s\u00eend rug\u0103ciunile ce se cuvin a le face; dup\u0103 aceea, s\u0103 v\u0103 \u00eenfr\u00eena\u0163i \u015fi s\u0103 v\u0103 p\u0103zi\u0163i \u00een cur\u0103\u0163ie \u00een zilele cele sfinte \u015fi de post, c\u0103ci Dumnezeu \u00eei va da t\u0103m\u0103duire\u201d.<\/span><\/p>\n

Deci, merg\u00eend b\u0103rbatul, a spus femeii sale cele ce auzise de la Sf\u00eentul; iar ea a f\u0103g\u0103duit cu toat\u0103 os\u00eerdia, c\u0103 va p\u0103zi toate cele poruncite, p\u00een\u0103 la r\u0103suflarea ei cea de pe urm\u0103. Apoi, s-a \u00eentors b\u0103rbatul la Sf\u00eentul spun\u00eendu-i f\u0103g\u0103duin\u0163a femeii sale. Atunci Sf\u00eentul a zis: \u201cMerge\u0163i cu pace, c\u0103ci acum a t\u0103m\u0103duit-o pe ea Domnul\u201d. \u015ei duc\u00eendu-se b\u0103rbatul, a aflat pe femeia sa t\u0103m\u0103duit\u0103; apoi s-au \u00eentors la casa lor cu bucurie, sl\u0103vind pe Dumnezeu.<\/span><\/p>\n

\u00cen acea vreme era \u00een p\u0103r\u0163ile acelea un leu foarte cumplit care v\u0103t\u0103ma pe oameni \u015fi pe dobitoace. \u015ei de multe ori se aduna poporul cu arme \u015fi cu s\u0103ge\u0163i p\u00eendind s\u0103-l ucid\u0103, dar nimic nu foloseau, c\u0103ci fiara, ie\u015find din dumbrav\u0103, n\u0103v\u0103lea asupra lor cu turbare \u015fi pe mul\u0163i dintr-\u00een\u015fii \u00eei sf\u00ee\u015fia, iar al\u0163ii abia sc\u0103pau r\u0103ni\u0163i; pe al\u0163ii r\u0103nindu-i \u00eei ducea vii \u00een culcu\u015ful s\u0103u \u015fi acolo \u00eei m\u00eenca.<\/span><\/p>\n

Pentru aceasta poporul a vestit pe Sf\u00eentul Ioan \u015fi l-a rugat ca s\u0103-i ajute cu rug\u0103ciunile sale. Iar el le-a dat o cruce de lemn, poruncindu-le s\u0103 o \u00eenfing\u0103 \u00een locul de unde ie\u015fea fiara. Deci merg\u00eend, au \u00eenfipt crucea acolo, dup\u0103 porunca Sf\u00eentului, \u015fi s-au dus. Iar dup\u0103 c\u00eeteva zile, v\u0103z\u00eend poporul c\u0103 nu se mai arat\u0103 fiara, au mers la cruce \u015fi au aflat pe leu mort. V\u0103z\u00eend aceast\u0103 minune s-au bucurat, pentru c\u0103 puterea crucii \u015fi rug\u0103ciunile Sf\u00eentului au omor\u00eet fiara.<\/span><\/p>\n

Sf\u00eentul Ioan a petrecut \u00een acea m\u00een\u0103stire patru ani. Apoi, dorind o via\u0163\u0103 mai lini\u015ftit\u0103, s-a dus pe ascuns de acolo \u00een pustie \u015fi, afl\u00eend o pe\u015fter\u0103, s-a s\u0103l\u0103\u015fluit \u00eentr-\u00eensa \u015fi a petrecut acolo doi ani vie\u0163uind singur, numai cu Dumnezeu. Iar dup\u0103 doi ani, a r\u0103cit \u015fi s-a \u00eemboln\u0103vit a\u015fa de r\u0103u, \u00eenc\u00eet acolo nu-i era cu putin\u0163\u0103 a se \u00eengriji de boala sa. Deci, pentru aceast\u0103 pricin\u0103, a fost silit a l\u0103sa pustia \u015fi a mers \u00een cetatea Antiohiei, venind la limanul cel bisericesc. Aceasta a fost o dumnezeiasc\u0103 r\u00eenduial\u0103 \u015fi purtare de grij\u0103 pentru Biserica lui Dumnezeu, ca s\u0103 nu fie un lumin\u0103tor ca acesta ascuns sub obroc \u00een pustie \u015fi \u00een pe\u015fter\u0103, ci s\u0103 lumineze tuturor \u00een sfe\u015fnicul Bisericii.<\/span><\/p>\n

Deci a binevoit Dumnezeu ca Ioan s\u0103 se \u00eemboln\u0103veasc\u0103 \u015fi astfel s\u0103-l scoat\u0103 din pustie \u015fi de la petrecerea cea \u00eempreun\u0103 cu fiarele, la vie\u0163uirea sa \u00eempreun\u0103 cu oamenii; pentru ca nu numai lui, ci \u015fi altora s\u0103 fie de folos.<\/span><\/p>\n

Venind fericitul Ioan la biseric\u0103, sfin\u0163itul patriarh Meletie l-a primit cu bucurie \u015fi i-a dat loc de odihn\u0103, poftindu-l s\u0103 petreac\u0103 \u00eempreun\u0103 cu d\u00eensul. Apoi \u00een scurt\u0103 vreme l-a hirotonit diacon \u015fi a petrecut \u00een acea slujb\u0103 cinci ani, \u00eempodobind Biserica lui Dumnezeu cu chipul vie\u0163ii sale cea plin\u0103 de fapte bune \u015fi cu scrierile cele de suflet folositoare. Dup\u0103 aceasta Sf\u00eentul Meletie s-a dus la Constantinopol pentru alegerea ca patriarh a Sf\u00eentului Grigorie de Nazianz \u015fi acolo s-a s\u0103v\u00eer\u015fit \u00een Domnul.<\/span><\/p>\n

Ioan, auzind de moartea patriarhului s\u0103u, \u00eendat\u0103 a l\u0103sat Antiohia \u015fi s-a dus la m\u00een\u0103stirea \u00een care petrecuse mai \u00eenainte. Atunci monahii s-au bucurat mult pentru venirea lui Ioan \u015fi au f\u0103cut praznic duhovnicesc, primind de la d\u00eensul obi\u015fnuitele \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi; apoi fericitul a petrecut acolo cinci ani \u00een lini\u015fte, cu pl\u0103cere de Dumnezeu.<\/span><\/p>\n

Primind Flavian scaunul Bisericii Antiohiei, \u00eentr-o noapte st\u00eend la rug\u0103ciune, i s-a ar\u0103tat \u00eengerul Domnului, care i-a zis: \u201cDiminea\u0163\u0103 s\u0103 mergi la m\u00een\u0103stirea \u00een care petrece pl\u0103cutul lui Dumnezeu Ioan \u015fi s\u0103-l aduci pe el de acolo \u00een cetate \u015fi s\u0103-l hirotone\u015fti preot, pentru c\u0103 este vas ales \u015fi vrea Dumnezeu ca printr-\u00eensul s\u0103 \u00eentoarc\u0103 de la r\u0103t\u0103cire mult popor\u201d. \u00cen aceea\u015fi vreme i s-a ar\u0103tat \u00eengerul \u015fi Sf\u00eentului Ioan, pe c\u00eend \u00ee\u015fi f\u0103cea \u00een chilie rug\u0103ciunile cele de noapte, poruncindu-i s\u0103 mearg\u0103 \u00eempreun\u0103 cu Flavian \u00een cetate \u015fi s\u0103 pri-measc\u0103 de la d\u00eensul hirotonia.<\/span><\/p>\n

Deci, f\u0103c\u00eendu-se ziu\u0103, a venit patriarhul la m\u00een\u0103stire \u015fi fericitul Ioan a ie\u015fit \u00een \u00eent\u00eempinarea lui cu to\u0163i c\u0103lug\u0103rii. Apoi \u00eenchin\u00eendu-se, l-au dus \u00een biseric\u0103 cu cinstea ce i se cuvenea, iar el i-a binecuv\u00eentat. Apoi s\u0103v\u00eer\u015find patriarhul Sf\u00eenta Liturghie, i-a \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit pe to\u0163i cu Dumnezeie\u015ftile Taine. La urm\u0103, d\u00eend fra\u0163ilor binecuv\u00eentare, a luat pe Ioan \u015fi l-a dus \u00een cetate, iar monahii to\u0163i se t\u00eenguiau de desp\u0103r\u0163irea de Ioan.<\/span><\/p>\n

A doua zi, sosind vremea hirotoniei, c\u00eend a pus patriarhul m\u00eena sa pe capul lui Ioan, \u00eendat\u0103 s-a ar\u0103tat un porumbel alb, foarte luminat, zbur\u00eend deasupra capului Sf\u00eentului. V\u0103z\u00eendu-le acestea patriarhul Flavian \u015fi to\u0163i cei ce erau \u00eempreun\u0103 cu d\u00eensul, s-au \u00eensp\u0103im\u00eentat \u015fi s-au minunat. Apoi a str\u0103b\u0103tut vestea despre acea minune \u00een toat\u0103 Antiohia, prin cet\u0103\u0163ile cele de primprejur \u015fi \u00een toat\u0103 Siria, \u00eenc\u00eet to\u0163i cei ce auzeau, ziceau \u00een inimile lor: \u201cCe poate fi aceasta, c\u0103 iat\u0103 s-a ar\u0103tat peste d\u00eensul m\u0103rirea Domnului\u201d.<\/span><\/p>\n

Sf\u00eentul Ioan, fiind hirotonit preot, a \u00eenceput mai cu st\u0103ruin\u0163\u0103 a se \u00eengriji de m\u00eentuirea sufletelor omene\u015fti, adeseori \u00eenv\u0103\u0163\u00eend pe popor \u00een biseric\u0103. De acest lucru se mira foarte mult tot poporul Antiohiei \u015fi l\u0103uda pe fericitul; c\u0103ci mai \u00eenainte de d\u00eensul, pe nimeni nu a v\u0103zut \u00een cetatea aceea, nici n-a auzit c\u00eendva s\u0103 propov\u0103duiasc\u0103 cuv\u00eentul lui Dumnezeu pe de rost, f\u0103r\u0103 carte sau scrisoare, ci el a fost \u00eentre d\u00een\u015fii cel dint\u00eei \u015fi cel mai vestit propov\u0103duitor.<\/span><\/p>\n

Astfel de cuvinte ie\u015feau din gura lui, \u00eenc\u00eet to\u0163i cei ce-l ascultau nu puteau s\u0103 se sature de vorbele lui cele dulci. Pentru aceea, mul\u0163i din cei ce scriau repede, \u00eensemnau cuvintele ce le vorbea Sf\u00eentul Ioan \u015fi le d\u0103deau unul altuia prescrise. Apoi se citeau \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile lui la mese \u015fi prin t\u00eerguri, iar al\u0163ii \u00eenv\u0103\u0163au cuvintele lui pe de rost, ca Psaltirea, c\u0103ci a\u015fa era de pl\u0103cut la vorb\u0103, ca vestit orator \u015fi tuturor \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor iubit, \u00eenc\u00eet nu era nimeni \u00een cetate care s\u0103 nu fi dorit a asculta pe Sf\u00eentul c\u00eend vorbea.<\/span><\/p>\n

C\u00eend \u015ftia poporul c\u0103 Ioan are cuv\u00eent de spus, to\u0163i alergau \u00een biseric\u0103 cu bucurie, l\u0103s\u00eend: obl\u0103duitorii cet\u0103\u0163ii judec\u0103\u0163ile, negustorii afacerile lor, me\u015fterii lucrul din m\u00eeini, \u015fi alergau s\u0103 asculte \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura lui Ioan, s\u00eerguindu-se s\u0103 nu se p\u0103gubeasc\u0103 de nici un cuv\u00eent care ie\u015fea din gura lui. Astfel c\u0103 cel care n-ar fi auzit \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile lui cele curg\u0103toare de miere se socotea p\u0103gubit. Drept aceea multe numiri de laude i se d\u0103deau lui. Unii \u00eel numeau gura lui Dumnezeu sau a lui Hristos, al\u0163ii \u00eel numeau dulce vorbitor iar al\u0163ii izvor\u00eetor de miere.<\/span><\/p>\n

Fericitul avea c\u00eeteodat\u0103 obicei de scotea cuvinte din ad\u00eencul \u00een\u0163elepciunii, \u015fi aceasta o f\u0103cea mai ales la \u00eenceputul preo\u0163iei sale, \u015fi alc\u0103tuia cuv\u00eent de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103, ne\u00een\u0163eleas\u0103 de oamenii cei ne\u00eenv\u0103\u0163a\u0163i. Iar odat\u0103 o femeie, ascult\u00eendu-l \u015fi cele gr\u0103ite ne\u00een\u0163eleg\u00eendu-le, a ridicat glas din popor \u015fi a zis c\u0103tre d\u00eensul: \u201c\u00cenv\u0103\u0163\u0103torule duhovnicesc sau mai bine s\u0103-\u0163i zic, Ioane Gur\u0103 de Aur, ad\u00eencit-ai f\u00eent\u00eena sfintelor tale \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi, iar funia min\u0163ii noastre este scurt\u0103 \u015fi nu poate s\u0103 o ajung\u0103!\u201d<\/span><\/p>\n

Atunci a zis mul\u0163imea poporului: \u201cDe\u015fi o femeie a zis cuv\u00eentul acesta, dar Dumnezeu i-a dat acest nume; de acum \u00eenainte Gur\u0103 de Aur s\u0103 fie numit\u201d. Din acea vreme \u015fi p\u00een\u0103 ast\u0103zi, Gur\u0103 de Aur a fost numit de toate Bisericile. Iar Sf\u00eentul Ioan Gur\u0103 de Aur a g\u00eendit \u00een sine c\u0103 nu este de folos a spune c\u0103tre popor \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 cu me\u015fte\u015fugire de cuvinte. \u015ei de atunci se s\u00eerguia s\u0103-\u015fi \u00eempodobeasc\u0103 vorba sa nu cu cuvinte ritorice\u015fti, ci simple \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u0103toare de obiceiuri frumoase, pentru ca \u015fi ascult\u0103torii cei mai ne\u00eenv\u0103\u0163a\u0163i s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 \u015fi s\u0103 aib\u0103 folos. Apoi Sf\u00eentul Ioan nu numai \u00een cuv\u00eent era b\u0103rbat puternic, ci \u015fi \u00een fapt\u0103; pentru c\u0103 f\u0103cea \u015fi minuni cu puterea lui Hristos, t\u0103m\u0103duind pe cei neputincio\u015fi.<\/span><\/p>\n

O femeie, cu numele Evclia, avea un singur fiu \u015fi fiind cuprins de fierbin\u0163eal\u0103 \u015fi aproape s\u0103 moar\u0103, a rugat pe Sf\u00eentul Ioan s\u0103-l t\u0103m\u0103duiasc\u0103. Iar Sf\u00eentul, lu\u00eend ap\u0103, a f\u0103cut semnul Sfintei Cruci de trei ori, \u00een numele Preasfintei Treimi \u015fi a stropit cu d\u00eensa pe cel bolnav \u015fi \u00eendat\u0103 l-a l\u0103sat fierbin\u0163eala \u015fi, scul\u00eendu-se s\u0103n\u0103tos, s-a \u00eenchinat Sf\u00eentului.<\/span><\/p>\n

Era \u00een Antiohia un c\u00eermuitor bogat \u00een\u015felat cu eresul marcioni\u0163ilor \u2013 dup\u0103 numele lui Marcion ereticul -, care f\u0103cea mult r\u0103u celor binecredincio\u015fi. Femeia aceluia, c\u0103z\u00eend \u00eentr-o boal\u0103 cumplit\u0103, nici un doctor nu putea s-o vindece. \u015ei, din zi \u00een zi, cresc\u00eendu-i durerea mai cumplit, a chemat oc\u00eermuitorul pe eretici \u00een casa sa \u015fi le-a zis s\u0103 ajute femeii lui, rug\u00eendu-se pentru s\u0103n\u0103tatea ei. Iar ei s-au rugat pentru d\u00eensa ne\u00eencetat trei zile \u015fi mai mult, dar nimic n-au folosit.<\/span><\/p>\n

Dup\u0103 aceea a zis femeia c\u0103tre b\u0103rbatul s\u0103u: \u201cAud de un preot cu numele Ioan, care vie\u0163uie\u015fte cu episcopul Flavian, c\u0103 este ucenic al lui Hristos \u015fi orice cere de la Dumnezeu \u00eei d\u0103 lui. Deci rogu-te, du-m\u0103 la d\u00eensul ca s\u0103 se roage pentru t\u0103m\u0103duirea mea, c\u0103ci am auzit c\u0103 multe semne face. Iar marcioni\u0163ii nu-mi ajut\u0103 nimic \u015fi din aceasta se v\u0103de\u015fte credin\u0163a lor cea rea. Pentru c\u0103 de ar fi fost dreapt\u0103 credin\u0163a lor, le-ar fi ascultat Dumnezeu rug\u0103ciunea\u201d.<\/span><\/p>\n

Ascult\u00eend b\u0103rbatul cuvintele ei, a dus-o la biserica dreptcredincio\u015filor \u015fi ne\u00eendr\u0103znind s-o duc\u0103 pe ea \u00een\u0103untru, pentru c\u0103 era eretic, a a\u015fezat-o \u00eenaintea bisericii \u015fi a trimis la episcopul Flavian \u015fi la preotul Ioan, spun\u00eendu-le despre venirea sa \u015fi despre pricina venirii, ca s\u0103 se roage Domnului nostru Iisus Hristos pentru s\u0103n\u0103tatea femeii sale, care bolea cumplit.<\/span><\/p>\n

Ie\u015find la d\u00een\u015fii episcopul \u00eempreun\u0103 cu Ioan au zis: \u201cDac\u0103 v\u0103 ve\u0163i lep\u0103da de eresul vostru \u015fi v\u0103 ve\u0163i apropia de Sf\u00eenta, Soborniceasc\u0103 \u015fi Apostoleasc\u0103 Biseric\u0103, ve\u0163i dob\u00eendi m\u00eentuire de la Hristos Domnul\u201d. Iar el a f\u0103g\u0103duit cu os\u00eerdie a se lep\u0103da. \u015ei a poruncit Sf\u00eentul Ioan s\u0103 aduc\u0103 ap\u0103 \u015fi a rugat pe Flavian ca s\u0103 fac\u0103 semnul Crucii peste apa aceea. F\u0103c\u00eendu-se aceasta, a poruncit s\u0103 o verse peste cea bolnav\u0103, care \u00eendat\u0103 s-a f\u0103cut s\u0103n\u0103toas\u0103, ca \u015fi cum n-ar fi fost bolnav\u0103 niciodat\u0103 \u015fi sl\u0103vea pe Dumnezeu.<\/span><\/p>\n

V\u0103z\u00eend eparhul minunea ce s-a f\u0103cut cu femeia sa, s-a apropiat \u00eempreun\u0103 cu d\u00eensa de Sf\u00eenta Biseric\u0103, lep\u0103d\u00eendu-se de eresul lui Marcion \u015fi s-a f\u0103cut bucurie mare pentru \u00eentoarcerea eparhului. Iar ereticii s-au tulburat foarte tare \u015fi s-au m\u00eeniat asupra Sf\u00eentului Ioan, sem\u0103n\u00eend pretutindeni asupra lui hule \u015fi clevetiri, zic\u00eend c\u0103 este vr\u0103jitor \u015fi fermec\u0103tor.<\/span><\/p>\n

\u00cens\u0103 Dumnezeu degrab a \u00eenchis gura lor cea mincinoas\u0103, aduc\u00eend asupra lor o pedeaps\u0103 cumplit\u0103. C\u0103ci odat\u0103, fiind cutremur mare \u00een Antiohia, a c\u0103zut capi\u015ftea \u00een care ereticii aveau adunarea lor \u015fi acolo, fiind aduna\u0163i mul\u0163ime f\u0103r\u0103 de num\u0103r, au murit, fiind uci\u015fi de c\u0103derea capi\u015ftei; iar dintre cei binecredincio\u015fi, nici unul nu s-a v\u0103t\u0103mat de cutremur. Acest lucru v\u0103z\u00eendu-l, nu numai ereticii ce mai r\u0103m\u0103seser\u0103 ci \u015fi elinii, au cunoscut puterea lui Hristos \u015fi, d\u0103r\u00eem\u00eend capi\u015ftile lor, au crezut \u00een adev\u0103ratul Dumnezeu prin \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura Sf\u00eentului Ioan.<\/span><\/p>\n

Dup\u0103 aceasta, Nectarie patriarhul Constantinopolului, care a urmat dup\u0103 Grigorie Nazianzul, cu pace s-a s\u0103v\u00eer\u015fit. \u015ei a fost c\u0103utat cu s\u00eerguin\u0163\u0103 un om care s\u0103 fie vrednic de scaunul patriarhiei. Deci, unii au vestit pe \u00eemp\u0103ratul Arcadie despre Ioan \u2013 pentru c\u0103 se dusese vestea pretutindeni despre via\u0163a \u015fi despre \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura lui -, \u015fi to\u0163i l-au socotit vrednic de o treapt\u0103 ca aceea, ca s\u0103 primeasc\u0103 dup\u0103 Nectarie, oc\u00eermuirea Bisericii Constantinopolului.<\/span><\/p>\n

Deci, \u00eemp\u0103ratul \u00eendat\u0103 a trimis scrisoare c\u0103tre Flavian ca s\u0103 trimit\u0103 pe Ioan la Constantinopol; iar poporul Antiohiei, fiind \u00een\u015ftiin\u0163at de aceasta, s-a adunat \u00een biseric\u0103, fiind aprins de dragostea c\u0103tre Ioan. \u015ei nevr\u00eend a se lipsi de un asemenea \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor, s-au \u00eempotrivit to\u0163i trimi\u015filor de la \u00eemp\u0103ratul. Deci, nevoind s\u0103 asculte pe patriarhul lor, n-au l\u0103sat s\u0103-l ia pe Sf\u00eentul Ioan; dar nici Ioan nu voia s\u0103 mearg\u0103 la Constantinopol, c\u0103ci, fiind smerit, se judeca pe sine a fi nevrednic de o treapt\u0103 ca aceea.<\/span><\/p>\n

De acest lucru \u00een\u015ftiin\u0163\u00eendu-se \u00eemp\u0103ratul, s-a mirat \u015fi a dorit \u015fi mai mult s\u0103 vad\u0103 pe Ioan \u015fi s\u0103-l a\u015feze pe scaunul patriarhal. Deci, trimi\u0163\u00eend a doua oar\u0103, a poruncit lui Asterie comitul s\u0103-l scoat\u0103 din Antiohia \u00een tain\u0103, f\u0103r\u0103 ca s\u0103 \u015ftie poporul; ceea ce s-a \u015fi f\u0103cut.<\/span><\/p>\n

Apropiindu-se Sf\u00eentul Ioan de Constantinopol, a ie\u015fit \u00een \u00eent\u00eempinarea lui tot poporul, cu mul\u0163ime de boieri, fiind trimi\u015fi de \u00eemp\u0103ratul s\u0103-l \u00eent\u00eempine. Deci a fost primit cu cinste de \u00eemp\u0103ratul \u015fi de toat\u0103 adunarea poporului \u015fi to\u0163i se bucurau de un lumin\u0103tor ca acesta al Bisericii.<\/span><\/p>\n

Numai singur Teofil, patriarhul Alexandriei, \u015fi cei de un g\u00eend cu d\u00eensul, se tulburau pentru c\u0103 pizmuiau slava lui Ioan \u015fi-l urau pe el, \u00eenc\u00eet nici nu voiau s\u0103 se \u00eenvoiasc\u0103 cu adunarea care alegea pe Ioan, ci se g\u00eendeau la un alt preot cu numele Isidor, pe care voiau s\u0103-l ridice \u00een scaun. Totu\u015fi s-a plecat soborului \u015fi a sfin\u0163it pe Ioan arhiereu \u015fi l-a a\u015fezat pe scaunul patriarhal \u00een a dou\u0103zeci \u015fi \u015fasea zi a lunii februarie.<\/span><\/p>\n

Atunci a venit \u00eemp\u0103ratul \u015fi cu d\u00eensul to\u0163i domnii \u015fi boierii, vr\u00eend s\u0103 ia binecuv\u00eentare de la Sf\u00eentul Ioan, patriarhul. Iar el, f\u0103c\u00eend rug\u0103ciune pentru \u00eemp\u0103ratul \u015fi pentru popor \u015fi binecuv\u00eent\u00eendu-i pe to\u0163i \u015fi-a deschis gura sa cea de Dumnezeu insuflat\u0103 \u015fi a rostit \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 folositoare de suflet \u00een care pov\u0103\u0163uia pe \u00eemp\u0103ratul s\u0103 petreac\u0103 \u00een dreapta credin\u0163\u0103 neab\u0103tut, s\u0103 se dep\u0103rteze de eretici, s\u0103 vin\u0103 adeseori la biseric\u0103 \u015fi s\u0103 fie drept \u015fi milostiv.<\/span><\/p>\n

Apoi \u00eei zicea: \u201cS\u0103 \u015ftii c\u0103 nu m\u0103 voi ru\u015fina, c\u00eend va fi trebuin\u0163\u0103 de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 \u015fi de mustrare, pentru folosul sufletului t\u0103u, precum nici proorocul Natan nu s-a ru\u015finat de \u00eemp\u0103ratul David, descoperind gre\u015feala lui\u201d.<\/span><\/p>\n

Astfel \u00eenv\u0103\u0163a pe to\u0163i st\u0103p\u00eenitorii duhovnice\u015fti \u015fi pe cei mirene\u015fti \u015fi pe cei de sub st\u0103p\u00eeniri, ca fiecare s\u0103 petreac\u0103 \u00een faptele cele bune \u015fi s\u0103 \u0163in\u0103 cuv\u00eentul s\u0103u de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 cu care to\u0163i s-au m\u00eeng\u00eeiat, ascult\u00eendu-l.<\/span><\/p>\n

Pe c\u00eend el spunea dumnezeie\u015ftile cuvinte, era \u00een popor un oarecare om \u00eendr\u0103cit pe care l-a scuturat duhul cel necurat \u015fi l-a aruncat la p\u0103m\u00eent, strig\u00eend cu glas \u00eenfrico\u015fat, \u00eenc\u00eet s-au \u00eensp\u0103im\u00eentat to\u0163i cei ce erau \u00een biseric\u0103. Iar fericitul Ioan, poruncind s\u0103-l aduc\u0103 \u00eenaintea sa, a f\u0103cut semnul cinstitei Cruci peste d\u00eensul \u015fi, izgonind pe duhul cel necurat, a f\u0103cut pe om s\u0103n\u0103tos; lucru pe care v\u0103z\u00eendu-l poporul, s-a bucurat \u015fi a pream\u0103rit pe Dumnezeu c\u0103 le-a dat un mare lumin\u0103tor \u015fi un doctor sufletesc \u015fi trupesc preaiscusit.<\/span><\/p>\n

Sf\u00eentul Patriarh Ioan, lu\u00eend c\u00eerma Bisericii, a \u00eenceput a pa\u015fte bine turma lui Hristos cea cuv\u00eent\u0103toare, dezr\u0103d\u0103cin\u00eend obiceiurile cele rele din toate treptele, iar mai v\u00eertos dintre preo\u0163i, precum: necur\u0103\u0163enia, zavistia, nedreptatea \u015fi orice lucru nepl\u0103cut. Apoi r\u0103s\u0103dea cur\u0103\u0163enia, dragostea, dreptatea, milostenia \u015fi tot felul de fapte bune \u015fi cu gura sa cea de aur pe to\u0163i \u00eei pov\u0103\u0163uia. Nu numai \u00een cetatea Constantinopolului ci \u015fi prin cet\u0103\u0163ile \u015fi \u0163\u0103rile cele dimprejur avea mult\u0103 purtare de grij\u0103 pentru m\u00eentuirea sufletelor omene\u015fti. Pentru c\u0103 trimitea din clericii s\u0103i cei iscusi\u0163i \u015fi tem\u0103tori de Dumnezeu, b\u0103rba\u0163i sfin\u0163i, care \u00eent\u0103reau dreapta credin\u0163\u0103 cu propov\u0103duirea cuv\u00eentului lui Dumnezeu; iar credin\u0163a cea rea \u015fi eresurile le \u00eenl\u0103tura, pov\u0103\u0163uind pe cei r\u0103t\u0103ci\u0163i la calea m\u00eentuirii.<\/span><\/p>\n

\u00cen Fenicia a d\u0103r\u00eemat capi\u015ftile idole\u015fti care erau din vremurile cele de demult, stric\u00eend temeliile lor. Pe poporul cel\u0163ilor, v\u0103t\u0103mat de credin\u0163a cea rea a arienilor, cu \u00een\u0163elepciune l-a t\u0103m\u0103duit \u015fi la dreapta credin\u0163\u0103 l-a pov\u0103\u0163uit, pentru c\u0103 a poruncit unor preo\u0163i \u015fi diaconi care au fost ale\u015fi pentru acest lucru, ca s\u0103 \u00eenve\u0163e limba cel\u0163ilor \u015fi i-a trimis la poporul acela s\u0103 le propov\u0103duiasc\u0103 buna credin\u0163\u0103 \u00een limba lor celtic\u0103. Iar pe sci\u0163ii care locuiau \u00eemprejurul Dun\u0103rii, \u00een acela\u015fi chip i-a luminat. Eresul marcioni\u0163ilor din p\u0103r\u0163ile r\u0103s\u0103ritului, de asemenea l-a risipit. Astfel, toat\u0103 lumea a luminat-o cu \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura sa.<\/span><\/p>\n

Apoi avea purtare de grij\u0103 \u015fi pentru cei s\u0103raci \u015fi neputincio\u015fi, iar din averea Bisericii hr\u0103nea pe cei fl\u0103m\u00eenzi, \u00eembr\u0103ca pe cei goi \u015fi de orfani \u015fi v\u0103duve mai \u00eenainte de toate se \u00eengrijea. Apoi a zidit \u015fi bolni\u0163e (spitale) pentru odihna bolnavilor \u015fi a str\u0103inilor care nu aveau unde s\u0103-\u015fi plece capul, d\u00eendu-le toat\u0103 \u00eendestularea, r\u00eenduindu-le slugi \u015fi doctori. \u015ei apoi toat\u0103 purtarea de grij\u0103 \u015fi r\u00eenduiala, a \u00eencredin\u0163at-o la doi preo\u0163i tem\u0103tori de Dumnezeu. Iar el se s\u00eerguia pentru \u00eendreptarea Bisericii, iubind pe cei buni, iar pe cei r\u0103i \u00eenv\u0103\u0163\u00eendu-i \u015fi mustr\u00eendu-i. Pentru aceea era foarte iubit de cei buni \u015fi ur\u00eet de cei r\u0103i.<\/span><\/p>\n

Mai ales unii din clericii lui care vie\u0163uiau r\u0103u, nu iubeau pe Sf\u00eentul, de vreme ce d\u0103dea pe fa\u0163\u0103 faptele lor cele rele \u015fi pe unii chiar de la biseric\u0103 \u00eei dep\u0103rta. Iar ei pentru aceasta se m\u00eeniau pe el. Mai cu seam\u0103 erau nemul\u0163umi\u0163i de Serapion diaconul, pentru c\u0103 acela, slujind cu bun\u0103 credin\u0163\u0103 patriarhului \u015fi av\u00eend via\u0163\u0103 curat\u0103, a zis odat\u0103 c\u0103tre Sf\u00eentul, fiind to\u0163i clericii de fa\u0163\u0103: \u201cNu po\u0163i, st\u0103p\u00eene, a-i \u00eendrepta pe ace\u015ftia, dac\u0103 nu-i vei izgoni pe to\u0163i cu un toiag\u201d.<\/span><\/p>\n

Zic\u00eend astfel, mul\u0163i s-au \u00eent\u0103r\u00eetat \u015fi au \u00eenceput \u00een popor a-l vorbi de r\u0103u pe Sf\u00eentul Ioan, hulindu-l, pe el care era vrednic de toate laudele. \u00cens\u0103 Sf\u00eentul, de\u015fi \u015ftia r\u0103utatea lor, nu lua \u00een seam\u0103, pentru c\u0103, cu c\u00eet \u00eel huleau mai mult, cu at\u00eet mai mult \u00eenflorea slava lui \u00een p\u0103r\u0163ile cele dep\u0103rtate, \u00eenc\u00eet mul\u0163i veneau de departe, dorind s\u0103-l vad\u0103 pe Sf\u00eentul \u015fi s\u0103 aud\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura lui.<\/span><\/p>\n

Acela\u015fi Serapion diaconul, a adus la m\u00eenie \u015fi pe Severian mitropolitul asupra Sf\u00eentului Ioan, c\u0103ci a spus cum c\u0103 ar fi zis Severian oarecare hul\u0103 asupra lui Hristos. Iar Ioan, r\u00eevnind dup\u0103 Hristos Domnul s\u0103u \u015fi uit\u00eend de dragostea care o avea fa\u0163\u0103 de Severian, \u00eendat\u0103 l-a izgonit de la sine. Iar dup\u0103 aceasta, fiind rugat de \u00eemp\u0103ratul, l-a iertat pe d\u00eensul \u015fi iar\u0103\u015fi l-a primit la sine.<\/span><\/p>\n

Fericitul, cu toate c\u0103 era \u00eentr-o treapt\u0103 destul de mare \u015fi vie\u0163uia \u00een mijlocul lumii, totu\u015fi nu \u015fi-a l\u0103sat niciodat\u0103 nevoin\u0163ele monahice\u015fti, ci vremea care \u00eei r\u0103m\u00eenea de la treburile biserice\u015fti, \u00eenchiz\u00eendu-se deosebi \u00een chilia sa, o petrecea \u00een singur\u0103tate \u015fi rug\u0103ciune sau \u00een citirea \u015fi scrierea dumnezeie\u015ftilor c\u0103r\u0163i. Postea \u00eentotdeauna \u015fi se \u00eenfr\u00eena f\u0103r\u0103 m\u0103sur\u0103, pentru c\u0103 numai p\u00eeine de orz \u015fi ap\u0103 gusta \u015fi somn pu\u0163in \u015fi acela nu pe pat ci st\u00eend \u015fi nevoindu-se.<\/span><\/p>\n

Apoi la ospe\u0163e \u015fi la veselii nu mergea niciodat\u0103, pentru c\u0103 din tinere\u0163e deprinz\u00eendu-se cu post \u015fi \u00eenfr\u00eenare, nu putea nici s\u0103 se uite spre bucate dulci \u015fi grase, neav\u00eend stomacul s\u0103n\u0103tos. Ci toat\u0103 mintea sa o \u00eendreptase spre \u00een\u0163elegerea dumnezeie\u015ftii Scripturi \u015fi mai ales iubea Epistolele Sf\u00eentului Apostol Pavel, al c\u0103rui chip \u00eel avea \u00een chilia sa.<\/span><\/p>\n

Odat\u0103, scriind la t\u00eelcuirea epistolelor lui, a g\u00eendit \u00een sine, zic\u00eend: \u201cCine \u015ftie oare, pl\u0103cut lui Dumnezeu este aceasta, oare \u00een\u0163eles-am puterea scripturii acestui sf\u00eent sau nu?\u201d \u015ei se ruga lui Dumnezeu ca s\u0103-i vesteasc\u0103 aceasta. Dumnezeu, degrab ascult\u00eend pe robul S\u0103u, i-a dat acest fel de vestire.<\/span><\/p>\n

C\u00eend s-a \u00eenchis singur \u00een chilie noaptea \u015fi scria t\u00eelcuirile la o lum\u00eenare aprins\u0103, Proclu, care \u00eei slujea, a vrut s\u0103 intre la patriarh. \u015ei uit\u00eendu-se prin cr\u0103p\u0103tura u\u015fii, vr\u00eend s\u0103 vad\u0103 ce face, l-a v\u0103zut \u015fez\u00eend \u015fi scriind. Iar un om b\u0103tr\u00een \u015fi foarte cinstit, st\u00eend l\u00eeng\u0103 d\u00eensul la spate, s-a plecat la urechea patriarhului \u015fi-i vorbea bini\u015for. \u015ei omul acela era cu totul asemenea la chip cu Sf\u00eentul Apostol Pavel, care era \u00een perete \u00eenaintea lui Ioan. Aceasta nu numai o dat\u0103 a v\u0103zut-o Proclu, ci de multe ori \u015fi se mira foarte, nepricep\u00eendu-se cine este acela care vorbe\u015fte cu patriarhul \u015fi cugeta cum a intrat acolo, c\u0103ci pretutindeni erau u\u015file \u00eencuiate, \u00eenc\u00eet nu era cu putin\u0163\u0103 cuiva s\u0103 intre.<\/span><\/p>\n

Deci, Proclu a a\u015fteptat p\u00een\u0103 ce va ie\u015fi omul acela. Dar c\u00eend a sosit vremea de tocat pentru utrenie s-a f\u0103cut nev\u0103zut. Astfel v\u0103z\u00eend Proclu \u00een trei nop\u0163i, a \u00eendr\u0103znit s\u0103 \u00eentrebe pe Sf\u00eentul patriarh, zic\u00eend: \u201cSt\u0103p\u00eene, cine este cel ce-\u0163i vorbe\u015fte noaptea la ureche?\u201d Sf\u00eentul a r\u0103spuns: \u201cN-a fost nimeni la mine\u201d. Atunci Proclu i-a spus lui cu am\u0103nuntul cum a v\u0103zut prin cr\u0103p\u0103tura u\u015fii un om b\u0103tr\u00een \u015fi cinstit \u015foptindu-i la ureche c\u00eend scria, \u015fi spunea ce fel era chipul \u015fi fa\u0163a celui ce se ar\u0103ta. Iar Sf\u00eentul se minuna auzind acestea.<\/span><\/p>\n

Apoi Proclu, uit\u00eendu-se la chipul lui Pavel, a zis: \u201cAcest chip era acela care l-am v\u0103zut\u201d. Atunci, cunosc\u00eend Ioan c\u0103 \u00eensu\u015fi pe Sf\u00eentul Apostol Pavel l-a v\u0103zut Proclu, s-a \u00eencredin\u0163at c\u0103 este primit\u0103 osteneala lui \u015fi, c\u0103z\u00eend la p\u0103m\u00eent, a mul\u0163umit lui Dumnezeu \u015fi s-a rugat cu lacrimi fierbin\u0163i. Apoi, de atunci, s-a ocupat cu \u015fi mai mult\u0103 s\u00eerguin\u0163\u0103 de scrierea dumnezeie\u015ftilor c\u0103r\u0163i, pe care ca pe ni\u015fte comori de mult pre\u0163 le-a l\u0103sat Bisericii lui Hristos.<\/span><\/p>\n

Acest mare \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor al lumii, mustra toate str\u00eemb\u0103t\u0103\u0163ile \u015fi nedrept\u0103\u0163ile care se f\u0103ceau; chiar \u015fi pe \u00eemp\u0103ratul \u015fi pe \u00eemp\u0103r\u0103teasa \u00eei \u00eenv\u0103\u0163a s\u0103 nu fac\u0103 str\u00eemb\u0103tate nim\u0103nui, ci s\u0103 fac\u0103 lucruri drepte. Iar pe boieri \u015fi pe b\u0103rba\u0163ii cei cu dreg\u0103torii, pe cei ce r\u0103peau averi str\u0103ine \u015fi f\u0103ceau str\u00eemb\u0103tate s\u0103racilor, \u00eei \u00eengrozea cu judecata lui Dumnezeu.<\/span><\/p>\n

Deci, a \u00eenceput a se ridica asupra lui zavistie, nu numai de la clerici, c\u0103rora le poruncea Sf\u00eentul s\u0103 vie\u0163uiasc\u0103 dup\u0103 a\u015fez\u0103m\u00eentul legii, ci \u015fi de la st\u0103p\u00eenitorii mirene\u015fti. \u015ei precum dintr-o sc\u00eenteie mic\u0103 se aprinde un foc mare, a\u015fa \u015fi din mustrarea p\u0103catelor a \u00eenceput a se aprinde m\u00eenia \u00een inimile acelora care se \u015ftiau pe sine c\u0103 s\u00eent \u00een ni\u015fte asemenea p\u0103cate.<\/span><\/p>\n

Astfel, zavistnicii batjocoreau \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura Sf\u00eentului, iar cuvintele lui cele \u00een\u0163elepte \u015fi bune le socoteau nebune\u015fte ca rele, zic\u00eend c\u0103 patriarhul \u00een propov\u0103duirea sa \u00een biseric\u0103, nu \u00eenva\u0163\u0103 ci mustr\u0103; nu sf\u0103tuie\u015fte, ci oc\u0103r\u0103\u015fte; nu \u00eendrepteaz\u0103, ci hule\u015fte pe \u00eemp\u0103ratul \u015fi pe \u00eemp\u0103r\u0103teasa \u015fi pe to\u0163i st\u0103p\u00eenitorii. Apoi \u00eel socoteau neacoperitor de p\u0103catele aproapelui.<\/span><\/p>\n

Pe acea vreme era un eunuc oarecare \u00een palaturile \u00eemp\u0103r\u0103te\u015fti, cu numele Evtropie, care era mai mare peste postelnicii \u00eemp\u0103ratului. Acela, ridic\u00eendu-se la dreg\u0103toria de patriciu, a sf\u0103tuit pe \u00eemp\u0103ratul ca s\u0103 dea aceast\u0103 lege, ca nimeni s\u0103 nu mai scape la biseric\u0103 pentru vina de moarte \u015fi chiar de ar sc\u0103pa cineva, cu sila s\u0103 se scoat\u0103 din biseric\u0103 \u015fi s\u0103 se pedepseasc\u0103. Pentru c\u0103 acel obicei era de demult, ca oamenii care gre\u015feau ceva greu \u00eempotriva legilor cet\u0103\u0163ene\u015fti \u015fi se os\u00eendeau la moarte, s\u0103 fug\u0103 la biseric\u0103 \u2013 precum odinioar\u0103 israilitenii \u00een cet\u0103\u0163ile de sc\u0103pare -, \u015fi a\u015fa sc\u0103pau de pedeapsa mor\u0163ii.<\/span><\/p>\n

Evtropie, stric\u00eend acel a\u015fez\u0103m\u00eent vechi, a r\u00eenduit s\u0103 scoat\u0103 din biseric\u0103 pe cei vinova\u0163i, de care lucru Sf\u00eentul Ioan Gur\u0103 de Aur, m\u00eehnindu-se, socotea acea fapt\u0103 ca o mare sil\u0103 adus\u0103 Bisericii. Dar nu dup\u0103 mult\u0103 vreme, chiar Evtropie a c\u0103zut \u00een groapa pe care a s\u0103pat-o altora \u015fi s-a t\u0103iat cu sabia pe care o ascu\u0163ise pentru al\u0163ii. C\u0103ci m\u00eeniindu-se \u00eemp\u0103ratul asupra lui pentru oarecare pricini mari, a c\u0103zut asupra lui Evtropie pedeapsa cu moartea.<\/span><\/p>\n

Deci, Evtropie a fugit la biseric\u0103 \u015fi s-a ascuns \u00een altar sub Sf\u00eenta Mas\u0103. Iar fericitul Ioan, fiind \u00een amvon, de unde avea obiceiul a \u00eenv\u0103\u0163a pe poporul ce-i st\u0103tea \u00eenainte, ca un foarte mare r\u00eevnitor, a rostit un cuv\u00eent de mustrare asupra lui Evtropie, zic\u00eend: \u201cAr fi lucru cu dreptate ca legea nedreapt\u0103 cea din nou a\u015fezat\u0103, chiar acela care a scornit-o \u015fi a a\u015fezat-o s\u0103 o \u00eemplineasc\u0103\u201d.<\/span><\/p>\n

Acest cuv\u00eent prinz\u00eendu-l pizma\u015fii lui Ioan, au \u00eenceput a-l huli \u00een mijlocul poporului, numindu-l nemilostiv, neiubitor de oameni \u015fi neacoperitor de gre\u015felile omene\u015fti. \u015ei astfel c\u00eete pu\u0163in \u00eent\u0103r\u00eetau inimile mai multor oameni spre m\u00eenie asupra Sf\u00eentului Ioan. Dar el voind a pl\u0103cea lui Dumnezeu iar nu oamenilor, se s\u00eerguia dup\u0103 obiceiul s\u0103u \u00een buna oc\u00eermuire a Sfintei Biserici.<\/span><\/p>\n

Pe vremea patriarhiei Sf\u00eentului Ioan Gur\u0103 de Aur, erau \u00eenc\u0103 o mul\u0163ime de arieni \u00een Constantinopol, care \u00ee\u015fi \u0163ineau credin\u0163a, s\u0103v\u00eer\u015find slujbele lor. Deci fericitul g\u00eendea \u00een ce chip ar cur\u0103\u0163a cetatea de acel eres. \u015ei afl\u00eend vreme cuviincioas\u0103, a zis c\u0103tre \u00eemp\u0103ratul: \u201cBinecredinciosule \u00eemp\u0103rate, dac\u0103 ar fi pus cineva \u00eentre pietrele cele scumpe ce s\u00eent \u00een coroana ta vreo piatr\u0103 proast\u0103, \u00eentunecat\u0103 \u015fi necurat\u0103, nu ar fi necinstit\u0103 toat\u0103 coroana?\u201d<\/span><\/p>\n

\u00cemp\u0103ratul a r\u0103spuns: \u201cAdev\u0103rat, a\u015fa este\u201d. Iar Ioan a zis: \u201cTot a\u015fa este de necinstit\u0103 cetatea aceasta, care, de\u015fi este dreptcredincioas\u0103, totu\u015fi are \u00eentr-\u00eensa pe necredincio\u015fii arieni. \u015ei precum tu, \u00eemp\u0103rate, te-ai fi m\u00eeniat pentru necinstirea coroanei tale, a\u015fa \u015fi Atotputernicul Dumnezeu se m\u00eehne\u015fte de cetatea aceasta, care este \u00een\u015felat\u0103 de eresul arienilor. Deci se cuvine ca, ori s\u0103 aduci pe eretici la unirea credin\u0163ei, ori s\u0103-i izgone\u015fti din cetate\u201d.<\/span><\/p>\n

Auzind acestea \u00eemp\u0103ratul, a poruncit \u00eendat\u0103 s\u0103 aduc\u0103 \u00eenaintea sa pe mai marii arienilor \u015fi le-a poruncit s\u0103 spun\u0103 \u00eenaintea patriarhului m\u0103rturisirea de credin\u0163\u0103 a lor. Iar ei au \u00eenceput a gr\u0103i cuvinte de rea credin\u0163\u0103 \u015fi de hul\u0103 asupra Domnului nostru Iisus Hristos; atunci \u00eemp\u0103ratul a poruncit s\u0103-i izgoneasc\u0103 din cetate.<\/span><\/p>\n

Dup\u0103 c\u00eet\u0103va vreme, arienii av\u00eend iar\u0103\u015fi ajut\u0103tori \u015fi mijlocitori pe cei ce slujeau \u00een palaturile \u00eemp\u0103r\u0103te\u015fti, oameni cu dreg\u0103torii, au \u00eenceput a intra \u00een cetate \u00een zile de Duminici merg\u00eend cu rug\u0103ciuni c\u0103tre loca\u015ful lor \u015fi c\u00eent\u00eend eretice\u015ftile lor c\u00eent\u0103ri prin care huleau pe Preasf\u00eenta Treime. Pentru acest lucru \u00een\u015ftiin\u0163\u00eendu-se preasfin\u0163itul patriarh Ioan s-a temut ca nu cumva s\u0103 \u00eenceap\u0103 cineva din poporul cel ne\u00eenv\u0103\u0163at, a urma acelor rug\u0103ciuni ariene\u015fti.<\/span><\/p>\n

Deci, a poruncit clerului s\u0103u ca s\u0103 umble cu rug\u0103ciuni prin cetate, purt\u00eend cinstitele cruci, sfintele icoane \u015fi f\u0103clii aprinse \u015fi s\u0103 c\u00eente laude lui Dumnezeu, alc\u0103tuite spre slava Preasfintei Treimi \u00eempotriva c\u00eent\u0103rilor ariene\u015fti celor hulitoare. Atunci s-au \u00eent\u00eelnit pe cale dreptcredincio\u015fii cu arienii, cert\u00eendu-se \u00eentre ei. Odat\u0103 s-a ridicat chiar r\u0103zboi, \u00eenc\u00eet din am\u00eendou\u0103 p\u0103r\u0163ile au c\u0103zut c\u00ee\u0163iva mor\u0163i; iar lui Visarion, eunucul \u00eemp\u0103r\u0103tesc, fiind \u015fi el acolo \u00een mul\u0163imea celor dreptcredincio\u015fi, i-au spart capul cu o piatr\u0103. De acest lucru \u00een\u015ftiin\u0163\u00eendu-se \u00eemp\u0103ratul, s-a m\u00eeniat foarte tare asupra arienilor \u015fi le-a poruncit s\u0103 nu \u00eendr\u0103zneasc\u0103 a mai intra \u00een cetate; \u015fi astfel s-a izgonit atunci din cetate hula ereticeasc\u0103.<\/span><\/p>\n

\u00centre cei \u00een\u015fela\u0163i cu eresul arian era \u015fi un voievod din neamul barbarilor, cu numele Gaina, viteaz \u00een r\u0103zboaie \u015fi care avea mare trecere la \u00eemp\u0103rat. Acela cerea \u00eemp\u0103ratului cu dinadinsul ca pentru hat\u00eerul lui s\u0103 porunceasc\u0103 a se da o biseric\u0103 arienilor \u00een cetate. Dar \u00eemp\u0103ratul ne\u015ftiind ce s\u0103-i r\u0103spund\u0103 \u2013 pentru c\u0103 se temea a-l sup\u0103ra, ca nu cumva s\u0103 ridice vreo tulburare asupra \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei grece\u015fti, c\u0103ci era om iute \u015fi cu obicei r\u0103u -, a spus despre aceasta Sf\u00eentului Ioan patriarhul. Iar Ioan a zis c\u0103tre \u00eemp\u0103ratul: \u201cS\u0103 m\u0103 chemi la tine \u00een vremea c\u00eend va vrea Gaina s\u0103 cear\u0103 biseric\u0103 \u015fi eu voi r\u0103spunde pentru tine\u201d.<\/span><\/p>\n

Deci \u00een alt\u0103 zi, fiind chemat patriarhul la palat \u015fi \u015fez\u00eend cu \u00eemp\u0103ratul, a \u00eenceput Gaina iar\u0103\u015fi a cere de la \u00eemp\u0103rat biseric\u0103 \u00een cetate pentru soborul arienesc. \u015ei cerea aceasta ca o r\u0103spl\u0103tire pentru ostenelile pe care le-a avut el \u00een r\u0103zboaie \u015fi pentru vitejia ar\u0103tat\u0103. Iar marele Ioan i-a r\u0103spuns, zic\u00eend: \u201c\u00cemp\u0103ratul de va voi s\u0103 fie tem\u0103tor de Dumnezeu, nu are putere asupra bisericilor, \u00een care s\u00eent pu\u015fi de Dumnezeu st\u0103p\u00eenitorii cei duhovnice\u015fti. Iar \u0163ie dac\u0103 \u00ee\u0163i trebuie biseric\u0103, intr\u0103 \u00een oricare voie\u015fti \u015fi te roag\u0103, c\u0103ci iat\u0103, toate bisericile care s\u00eent \u00een cetate \u00ee\u0163i s\u00eent deschise\u201d.<\/span><\/p>\n

Iar Gaina a zis: \u201cDar eu s\u00eent de alt\u0103 m\u0103rturisire \u015fi de aceea voiesc s\u0103 am \u00een cetate deosebit\u0103 biseric\u0103 dumnezeiasc\u0103, \u00eempreun\u0103 cu cei de o credin\u0163\u0103 cu mine; \u015fi rog \u00eemp\u0103r\u0103teasca st\u0103p\u00eenire s\u0103 porunceasc\u0103 a se \u00eendeplini cererea mea pentru c\u0103 eu multe osteneli am avut, lupt\u00eendu-m\u0103 pentru st\u0103p\u00eenirea greceasc\u0103, v\u0103rs\u00eendu-mi s\u00eengele \u015fi pun\u00eendu-mi sufletul pentru \u00eemp\u0103rat\u201d.<\/span><\/p>\n

Ioan i-a r\u0103spuns: \u201cPentru ostenelile tale \u0163i-ai luat r\u0103spl\u0103tire, mai mult\u0103 cinste, m\u0103rire, boierie \u015fi daruri de la \u00eemp\u0103rat. Deci \u0163i se cade a g\u00eendi ce erai mai \u00eenainte \u015fi cum e\u015fti acum? Cum erai s\u0103rac \u015fi nesl\u0103vit \u015fi cum te-ai \u00eembog\u0103\u0163it \u015fi te-ai m\u0103rit acum? \u015ei \u00een ce fel de r\u00eenduial\u0103 erai c\u00eend vie\u0163uiai de cealalt\u0103 parte a Dun\u0103rii \u015fi \u00een care e\u015fti acum? C\u0103ci erai atunci ca unul din \u0163\u0103ranii cei pro\u015fti \u015fi s\u0103raci, \u00eembr\u0103cat cu haine proaste, abia av\u00eend p\u00eeinea cea de toate zilele spre hran\u0103, iar acum e\u015fti voievod mai cinstit \u015fi mai sl\u0103vit dec\u00eet al\u0163ii, fiind \u00eembr\u0103cat \u00een haine de mare pre\u0163, av\u00eend aur \u015fi argint din destul \u015fi avere mare \u015fi toate acestea le ai de la \u00eemp\u0103rat. Acest fel de r\u0103spl\u0103tire ai luat pentru ostenelile tale; deci fii mul\u0163umitor \u015fi sluje\u015fte cu credin\u0163\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei grece\u015fti dar nu cere daruri dumnezeie\u015fti pentru slujire lumeasc\u0103\u201d.<\/span><\/p>\n

De ni\u015fte cuvinte ca acestea ru\u015fin\u00eendu-se Gaina, a t\u0103cut \u015fi n-a mai cerut de la \u00eemp\u0103rat biseric\u0103. Iar \u00eemp\u0103ratul s-a minunat de \u00een\u0163elepciunea lui Ioan, care cu pu\u0163ine cuvinte a astupat gura acelui barbar nebun \u015fi plin de ne\u00eembl\u00eenzit\u0103 m\u00eenie.<\/span><\/p>\n

Trec\u00eend un an, acel Gaina s-a \u00eenstr\u0103inat de \u00eemp\u0103rat \u015fi, adun\u00eend oaste mult\u0103, a pornit r\u0103zboi asupra Constantinopolului. Iar \u00eemp\u0103ratul neav\u00eend oaste preg\u0103tit\u0103 ca s\u0103 ias\u0103 \u00eempotriva lui era \u00een mare sup\u0103rare \u015fi a rugat pe Sf\u00eentul Ioan s\u0103 ias\u0103 \u00eenaintea lui \u015fi cu cuvinte bune s\u0103-l \u00eembl\u00eenzeasc\u0103. Iar Ioan, de\u015fi \u015ftia c\u0103 a m\u00eeniat pe Gaina c\u00eend l-a oprit s\u0103 aib\u0103 biseric\u0103 arieneasc\u0103 \u00een Constantinopol, \u00eens\u0103 fiind gata a-\u015fi pune sufletul s\u0103u pentru oi, a mers \u00eempotriva m\u00eendrului barbar. Iar Dumnezeu a ajutat robului S\u0103u, pentru c\u0103, cu cuvintele sale aurite, Ioan a \u00eembl\u00eenzit pe omul cel cu capul de fiar\u0103 \u015fi din lup l-a pref\u0103cut \u00een oaie \u015fi \u00eemp\u0103c\u00eendu-l cu \u00eemp\u0103ratul, s-a \u00eentors.<\/span><\/p>\n

Dup\u0103 aceasta Sf\u00eentul Ioan s-a dus \u00een Asia \u00een vreme de iarn\u0103 pentru \u00eendreptarea sfintelor biserici de acolo, de\u015fi era neputincios cu trupul; \u00eens\u0103 a trecut cu vederea s\u0103n\u0103tatea sa, numai ca Biserica lui Dumnezeu s\u0103 nu se fac\u0103 neputincioas\u0103, v\u0103t\u0103m\u00eendu-se de p\u0103storii cei r\u0103i, pentru c\u0103 mul\u0163i din cei de acolo, fiind iubitori de argint, vindeau darul Preasf\u00eentului Duh, hirotonind cu plat\u0103 \u2013 cum era Antonie, mitropolitul Efesului -, a c\u0103rui vin\u0103 Evsevie, episcopul Valintinopoliei, a trimis-o scris\u0103 pe h\u00eertie patriarhului.<\/span><\/p>\n

Deci acolo, Sf\u00eentul Ioan a scos pe mul\u0163i episcopi care iubeau simonia \u015fi pe cei care i-au hirotonit cu plat\u0103, dep\u0103rt\u00eendu-i de la dreg\u0103toria lor \u015fi a pus pe al\u0163ii mai vrednici \u00een locul acelora. \u015ei \u00eendrept\u00eend bine toate bisericile Asiei s-a \u00eentors la Constantinopol.<\/span><\/p>\n

Astfel, pe c\u00eend Sf\u00eentul patriarh Ioan Gur\u0103 de Aur aducea mult folos Bisericii lui Dumnezeu, mustr\u00eend cu limb\u0103 slobod\u0103 p\u0103catele oamenilor care nu se poc\u0103iau, \u00eenv\u0103\u0163\u00eend, t\u0103m\u0103duind \u015fi pov\u0103\u0163uind c\u0103tre poc\u0103in\u0163\u0103; iar mai v\u00eertos c\u00eend cu buzele cele dulci gr\u0103itoare \u015fi cu sabia cea ascu\u0163it\u0103 a cuv\u00eentului lui Dumnezeu dezr\u0103d\u0103cina c\u0103m\u0103t\u0103ria, iubirea de argint, jefuirile, din inimile oamenilor celor cu dreg\u0103torie \u015fi ale celor boga\u0163i, care, fiind puternici asupreau pe cei neputincio\u015fi \u015fi luau averile s\u0103racilor cu sila, atunci aceia se m\u00eeniau asupra lui, fiind mustra\u0163i.<\/span><\/p>\n

\u00cens\u0103 nu voiau nicidecum a se abate de la acele r\u0103ut\u0103\u0163i, pentru c\u0103, \u00eempietrindu-li-se inima, cu greu auzeau cuvintele lui Ioan \u015fi se iu\u0163eau \u00een inimile lor asupra lui, cuget\u00eend r\u0103u despre d\u00eensul \u015fi f\u0103c\u00eend clevetiri mincinoase. Iar mai v\u00eertos \u00eemp\u0103r\u0103teasa Eudoxia s-a m\u00eeniat asupra lui pentru c\u0103 toate cuvintele pe care Gur\u0103 de Aur le rostea de ob\u015fte pentru cei ce r\u0103peau cele str\u0103ine, acestea \u00eemp\u0103r\u0103teasa le socotea c\u0103 pentru d\u00eensa le gr\u0103ie\u015fte \u015fi le privea acelea ca o dos\u0103dire \u015fi mustrare a ei. Pentru c\u0103 era foarte iubitoare de argint \u015fi cuprins\u0103 de nes\u0103\u0163ioasa poft\u0103 a aurului, \u00eenc\u00eet multora le f\u0103cea str\u00eemb\u0103tate, lu\u00eendu-le averile cu sila.<\/span><\/p>\n

Deci, a mustrat-o pe ea \u00eens\u0103\u015fi con\u015ftiin\u0163a ei c\u00eend Sf\u00eentul Ioan gr\u0103ia despre iubirea de argint, care este r\u0103d\u0103cina a toat\u0103 r\u0103utatea, iar pe cei ce r\u0103peau cele str\u0103ine \u00eei \u00eenfrico\u015fa cu pedeapsa lui Dumnezeu. Din aceast\u0103 pricin\u0103 m\u00eeniindu-se \u00eemp\u0103r\u0103teasa asupra lui, cugeta cum l-ar izgoni pe Ioan de la patriarhie.<\/span><\/p>\n

\u00cen acea vreme era \u00een Constantinopol un b\u0103rbat oarecare, numit Teodorit, av\u00eend boierie de patriciu \u015fi bog\u0103\u0163ie mult\u0103, pe care \u00eel pizmuia \u00eemp\u0103r\u0103teasa \u015fi, dorind s\u0103-i ia averea, c\u0103uta asupra lui vreo vin\u0103. Dar nu afla pentru c\u0103 era om bun \u015fi vie\u0163uia cu dreptate.<\/span><\/p>\n

Neput\u00eend s\u0103-i ia cu sila averea, a aflat acest me\u015fte\u015fug, c\u0103ci l-a chemat la sine \u015fi i-a zis: \u201c\u015etii c\u00eet\u0103 avere \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103 se cheltuie\u015fte ne\u00eencetat; c\u00eet aur se d\u0103 o\u015ftilor care ap\u0103r\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia \u015fi f\u0103r\u0103 de num\u0103r s\u00eent aceia care se hr\u0103nesc \u00een toate zilele din vistieria \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103, din care pricin\u0103 ni s-a \u00eempu\u0163inat averea. Deci s\u0103 dai \u015fi tu o parte din averea ta, ca datorie c\u0103tre vistieria \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103, pentru ca s\u0103 afli la noi har \u015fi pe urm\u0103 iar\u0103\u015fi vei lua la vreme ceea ce vei da acum\u201d.<\/span><\/p>\n

Teodorit, pricep\u00eend g\u00eendul \u00eemp\u0103r\u0103tesei, cum c\u0103 nu-i trebuie s\u0103 umple vistieria \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103, ci inima sa cea nes\u0103\u0163ioas\u0103 de iubirea de argint voie\u015fte a o s\u0103tura cu averea lui, a mers la fericitul Ioan povestindu-i acea dorin\u0163\u0103 a \u00eemp\u0103r\u0103tesei \u015fi-l ruga cu lacrimi s\u0103-l ajute \u015fi s\u0103-l apere de \u00eemp\u0103r\u0103teasa care c\u0103uta s\u0103-i ia bog\u0103\u0163ia. Iar Sf\u00eentul Ioan \u00eendat\u0103 a trimis scrisoare c\u0103tre \u00eemp\u0103r\u0103teasa, sf\u0103tuind-o cu cuvinte alese \u015fi bl\u00eende, ca s\u0103 nu fac\u0103 asuprire lui Teodorit. Iar ea, de\u015fi era m\u00eenioas\u0103 asupra Sf\u00eentului, \u00eens\u0103 a f\u0103cut atunci dup\u0103 cererea lui, pentru c\u0103 s-a ru\u015finat de \u00een\u0163eleapta lui sf\u0103tuire \u015fi a f\u0103g\u0103duit c\u0103 nu-i va face lui Teodorit nici un r\u0103u.<\/span><\/p>\n

Dup\u0103 aceasta, Teodorit, ascult\u00eend gura cea de aur gr\u0103itoare a lui Ioan, care \u00eenv\u0103\u0163a pentru milostenie \u015fi sf\u0103tuia s\u0103 nu ascundem comoara \u00een p\u0103m\u00eent, unde m\u00eena cea zavistnic\u0103 voie\u015fte a o lua, ci \u00een cer, unde nimeni nu o zavistuie\u015fte nici n-o ia; apoi, tem\u00eendu-se ca nu cumva s\u0103 cad\u0103 \u00een vreo nevoie pentru bog\u0103\u0163ia sa \u2013 c\u0103ci \u015ftia n\u0103ravul \u00eemp\u0103r\u0103tesei, c\u0103 nu va \u00eenceta a c\u0103uta vin\u0103 asupra lui p\u00een\u0103 c\u00eend \u00ee\u015fi va s\u0103v\u00eer\u015fi r\u0103utatea -, pentru aceea a socotit s\u0103-\u015fi dea bog\u0103\u0163ia sa \u00cemp\u0103ratului ceresc.<\/span><\/p>\n

Deci, oprindu-\u015fi o mic\u0103 parte din averile sale pentru chivernisirea casei, toate celelalte averi care erau foarte multe, le-a dat casei Bisericii, ca s\u0103 fie spre hran\u0103 str\u0103inilor, s\u0103racilor \u015fi bolnavilor.<\/span><\/p>\n

Auzind \u00eemp\u0103r\u0103teasa de aceasta, s-a m\u00eehnit foarte \u015fi a trimis la Sf\u00eentul Ioan, zic\u00eend: \u201cDup\u0103 porunca ta, sfinte patriarh, am iertat pe Teodorit patriciul, nelu\u00eend nimic de la d\u00eensul pentru trebuin\u0163a \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei noastre, iar tu ai r\u0103pit averea lui spre a te \u00eembog\u0103\u0163i. Oare nu era mai cu cuviin\u0163\u0103 a o lua noi, iar nu tu? Pentru c\u0103 acela s-a \u00eembog\u0103\u0163it, slujind \u00eemp\u0103ra\u0163ilor. Pentru ce te-ai \u00eempotrivit nou\u0103? Noi n-am luat nimic de la d\u00eensul; deci \u0163i se c\u0103dea \u015fi \u0163ie a nu lua averile lui\u201d.<\/span><\/p>\n

La aceste cuvinte, Ioan a scris c\u0103tre \u00eemp\u0103r\u0103teasa \u00een acest fel: \u201cSocotesc c\u0103 nu este t\u0103inuit iubirii tale de Dumnezeu cum c\u0103, de a\u015f fi poftit bog\u0103\u0163ie, nimic nu m-ar fi oprit pe mine a o avea; pentru c\u0103 am avut p\u0103rin\u0163i care aveau avere mult\u0103, fiind de neam bun \u015fi boga\u0163i. \u00cens\u0103 de bun\u0103voie m-am lep\u0103dat de bog\u0103\u0163ie. Deci, cum nu m-a\u015f fi ru\u015finat acum a c\u0103uta aceea pe care singur am l\u0103sat-o \u015fi pe al\u0163ii \u00eei \u00eenv\u0103\u0163 ca s\u0103 le treac\u0103 cu vederea? Zici c\u0103 averea lui Teodorit am luat-o spre a mea \u00eembog\u0103\u0163ire. S\u0103 \u015ftii \u00eens\u0103 c\u0103 acela nu mi-a dat nimic \u015fi de mi-ar fi dat, eu nu a\u015f fi primit de la el. Ci el a dat bog\u0103\u0163ia sa lui Hristos, f\u0103c\u00eend milostenie s\u0103racilor \u015fi sc\u0103p\u0103ta\u0163ilor \u015fi bine a f\u0103cut, c\u0103ci \u00eensutit va primi de la Hristos \u00een veacul ce va s\u0103 fie. Eu a\u015f fi voit ca \u015fi tu, r\u00eevnind lui Teodorit, s\u0103 ascunzi averile tale \u00een cer, ca astfel, c\u00eend vei fi lipsit\u0103, s\u0103 fii primit\u0103 \u00een ve\u015fnicile loca\u015furi. Iar dac\u0103 g\u00eende\u015fti ca s\u0103 iei de la Hristos ceea ce a dat Teodorit, tu vei vedea, c\u0103ci nu pe noi, ci chiar pe Hristos \u00cel vei m\u00eenia\u201d.<\/span><\/p>\n

\u00cemp\u0103r\u0103teasa, citind aceast\u0103 scrisoare a Sf\u00eentului Ioan, s-a umplut de m\u00eenie \u015fi cugeta cum i-ar face Sf\u00eentului Ioan nedreptate.<\/span><\/p>\n

\u00cen acea vreme a venit din Alexandria la Constantinopol o v\u0103duv\u0103 cu numele Chilitropa, pentru o pricin\u0103 ca aceasta. C\u00eend era \u00een Alexandria voievodul Pavlichie, av\u00eend \u00een acea vreme dreg\u0103toria de la Augustal, atunci acea v\u0103duv\u0103 a fost clevetit\u0103 de oarecari oameni zavistnici c\u0103tre voievodul Pavlichie c\u0103 are aur mult; iar Pavlichie, care era foarte iubitor de aur, afl\u00eend oarecare pricin\u0103 asupra v\u0103duvei aceleia, a prins-o \u015fi a silit-o s\u0103-i dea cinci sute de galbeni.<\/span><\/p>\n

Iar ea, neav\u00eend at\u00eeta aur, \u015fi-a pus z\u0103log la vecinii s\u0103i hainele \u015fi vasele, \u015fi abia adun\u00eend cinci sute de galbeni, a dat voievodului, nefiind vinovat\u0103 cu nimic. Iar dup\u0103 ce a fost scos Pavlichie din dreg\u0103toria sa \u015fi s-a dus la Constantinopol pentru a da socoteal\u0103, a plecat \u015fi acea v\u0103duv\u0103 s\u0103rac\u0103, \u015fi intr\u00eend \u00een corabie, a mers \u00een urma lui. Apoi, venind \u00eenaintea \u00eemp\u0103ratului, a c\u0103zut \u00eenaintea lui cu pl\u00eengere, jeluindu-se asupra lui Pavlichie, c\u0103 a luat de la d\u00eensa cu sila at\u00eeta aur, f\u0103r\u0103 nici o vin\u0103.<\/span><\/p>\n

\u00cemp\u0103ratul a poruncit eparhului cet\u0103\u0163ii s\u0103 fac\u0103 \u00eentrebare \u015fi judecat\u0103 de acel lucru, ca s\u0103 dea v\u0103duvei tot ce a luat Pavlichie de la d\u00eensa. Iar eparhul ajut\u00eend lui Pavlichie, l-a scos nevinovat \u015fi pe v\u0103duv\u0103 a l\u0103sat-o p\u0103guba\u015f\u0103. Dar ea, fiind \u00eempins\u0103 de mult\u0103 m\u00eehnire, s-a dus la \u00eemp\u0103r\u0103teasa \u015fi, spun\u00eendu-i toat\u0103 nevoia, cerea de la d\u00eensa mil\u0103 \u015fi ajutor. \u00cemp\u0103r\u0103teasa, fiind \u015fi ea iubitoare de aur, s-a bucurat de un lucru ca acesta, c\u0103ci n\u0103d\u0103jduia c\u0103 \u015fi ea va c\u00ee\u015ftiga aur mult.<\/span><\/p>\n

Deci, \u00eendat\u0103 a chemat pe Pavlichie \u015fi cu mare m\u00eenie l-a mustrat pe el pentru jefuirea averii str\u0103ine \u015fi pentru str\u00eemb\u0103tatea ce o f\u0103cuse acelei v\u0103duve s\u0103race. Apoi a poruncit s\u0103-l \u0163in\u0103 sub straj\u0103 p\u00een\u0103 c\u00eend va da o sut\u0103 de litre de aur. Pavlichie, v\u0103z\u00eend c\u0103 nu este cu putin\u0163\u0103 a sc\u0103pa din m\u00eeinile \u00eemp\u0103r\u0103tesei, a trimis acas\u0103 \u015fi a adus at\u00eeta aur c\u00eet ceruse \u00eemp\u0103r\u0103teasa.<\/span><\/p>\n

\u00cemp\u0103r\u0103teasa, din tot aurul acela, a dat v\u0103duvei numai treizeci \u015fi \u015fase de galbeni de aur \u015fi a eliberat-o, pe c\u00eend cel\u0103lalt aur l-a luat la d\u00eensa. Iar v\u0103duva a ie\u015fit de la \u00eemp\u0103r\u0103teas\u0103 pl\u00eeng\u00eend \u015fi v\u0103it\u00eendu-se pentru o str\u00eemb\u0103tate ca aceea. Auzind de Sf\u00eentul Ioan c\u0103 ap\u0103r\u0103 pe cei asupri\u0163i, a alergat la d\u00eensul \u015fi i-a spus cu de-am\u0103nuntul toate c\u00eete i-a f\u0103cut ei Pavlichie \u015fi \u00eemp\u0103r\u0103teasa. Sf\u00eentul Ioan, m\u00eeng\u00eeind pe v\u0103duva care pl\u00eengea, a trimis la Pavlichie \u015fi, chem\u00eendu-l \u00een biseric\u0103, a zis c\u0103tre d\u00eensul:<\/span><\/p>\n

\u201cNe-a venit \u00een\u015ftiin\u0163are despre nedreptatea care o faci, asuprind pe cei s\u0103raci \u015fi lu\u00eend cu sila averile cele str\u0103ine, precum ai f\u0103cut acestei v\u0103duve s\u0103race, netem\u00eendu-te de Dumnezeu, Care este p\u0103rintele orfanilor \u015fi judec\u0103tor al v\u0103duvelor. Deci, pentru aceasta te-am chemat aici, ca s\u0103 dai cinci sute de galbeni femeii c\u0103reia i-ai f\u0103cut nedreptate. D\u0103-i ceea ce se cuvine ca s\u0103 scape de datornicii s\u0103i \u015fi s\u0103 nu piar\u0103 \u00eempreun\u0103 cu copiii s\u0103i \u00een cea mai de pe urm\u0103 s\u0103r\u0103cie. Apoi, s\u0103 te m\u00eentuie\u015fti \u015fi tu de un p\u0103cat ca acesta \u015fi s\u0103 milostive\u015fti pe Dumnezeu, pe Care L-ai m\u00eeniat \u015fi Care va r\u0103spl\u0103ti \u0163ie pentru facerea de r\u0103u a orfanilor\u201d.<\/span><\/p>\n

Pavlichie a r\u0103spuns: \u201cSt\u0103p\u00eene, aceast\u0103 v\u0103duv\u0103 mai mult mi-a f\u0103cut mie nedreptate; pentru c\u0103, jeluindu-se \u00eemp\u0103r\u0103tesei contra mea, \u00eemp\u0103r\u0103teasa a luat de la mine o sut\u0103 de litre de aur; \u015fi acum ce voie\u015fte mai mult de la mine? S\u0103 se duc\u0103 la \u00eemp\u0103r\u0103teasa \u015fi s\u0103-\u015fi ia ce este al ei de la d\u00eensa!\u201d<\/span><\/p>\n

Sf\u00eentul a zis c\u0103tre d\u00eensul: \u201cDe\u015fi \u00eemp\u0103r\u0103teasa a luat de la tine aurul, \u00eens\u0103 v\u0103duva aceasta n-a primit ce a fost al s\u0103u \u015fi ea nu este vinovat\u0103 de nedreptatea ce \u0163i s-a f\u0103cut \u0163ie de c\u0103tre \u00eemp\u0103r\u0103teas\u0103. Pentru c\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103teasa a luat de la tine at\u00eeta aur nu at\u00eet pentru d\u00eensa, c\u00eet pentru alte p\u0103cate ale tale \u015fi jefuiri pe care le-ai f\u0103cut fiind la dreg\u0103torie. Iar tu nu face pricin\u0103, vorbind contra \u00eemp\u0103r\u0103tesei, c\u0103ci \u00ee\u0163i spun c\u0103 nu vei ie\u015fi de aici p\u00een\u0103 ce nu vei da v\u0103duvei tot ce ai luat de la d\u00eensa, p\u00een\u0103 la galbenul cel mai de pe urm\u0103; iar cei treizeci \u015fi \u015fase de galbeni pe care i-a dat ei \u00eemp\u0103r\u0103teasa, aceia s\u0103-i fie de cheltuial\u0103 pentru drum\u201d. \u015ei astfel, Sf\u00eentul Ioan n-a eliberat pe Pavlichie din biseric\u0103.<\/span><\/p>\n

\u00cemp\u0103r\u0103teasa, afl\u00eend despre aceasta, a trimis la Ioan, zic\u00eend: \u201cLibereaz\u0103 pe Pavlichie c\u0103 am luat aur destul de la d\u00eensul pentru acea datorie\u201d. Ioan a r\u0103spuns trimi\u015filor: \u201cNu va fi eliberat de aici Pavlichie p\u00een\u0103 c\u00eend nu va da femeii celei s\u0103race ceea ce a luat de la d\u00eensa\u201d. \u00cemp\u0103r\u0103teasa a trimis iar\u0103\u015fi la Sf\u00eentul ca s\u0103 elibereze pe Pavlichie. Iar Sf\u00eentul a r\u0103spuns: \u201cDac\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103teasa voie\u015fte s\u0103-l eliberez, apoi s\u0103 trimit\u0103 acestei v\u0103duve cinci sute de galbeni, c\u0103ci nu este lucru mare a face aceasta, fiindc\u0103 a luat mult mai mult de la Pavlichie, adic\u0103 o sut\u0103 de litre de aur\u201d.<\/span><\/p>\n

\u00cemp\u0103r\u0103teasa, auzind aceasta, s-a umplut de m\u00eenie \u015fi \u00eendat\u0103 a trimis doi suta\u015fi cu dou\u0103 sute de osta\u015fi ca s\u0103 scoat\u0103 cu sila pe Pavlichie din biseric\u0103. Dar c\u00eend osta\u015fii s-au apropiat de u\u015file bisericii \u015fi voiau s\u0103 intre, \u00eendat\u0103 li s-a ar\u0103tat \u00eengerul Domnului st\u00eend l\u00eeng\u0103 u\u015f\u0103 \u015fi \u0163in\u00eend sabia \u00een m\u00eeinile sale \u015fi nu-i l\u0103sa s\u0103 intre.<\/span><\/p>\n

Osta\u015fii, v\u0103z\u00eend \u00eengerul cel \u00eenfrico\u015fat, s-au temut \u015fi au fugit \u00eenapoi. \u015ei alerg\u00eend la \u00eemp\u0103r\u0103teasa cu cutremur, i-au spus de ar\u0103tarea \u00eengereasc\u0103. Iar ea, auzind, s-a sp\u0103im\u00eentat cu duhul \u015fi n-a mai \u00eendr\u0103znit a mai trimite la Sf\u00eentul Ioan dup\u0103 Pavlichie. Voievodul, v\u0103z\u00eend c\u0103 nu l-a ajutat \u00eemp\u0103r\u0103teasa, a trimis la casa sa dup\u0103 aur \u015fi a dat v\u0103duvei cinci sute de galbeni, \u015fi a\u015fa a fost eliberat. Iar femeia, lu\u00eendu-\u015fi al s\u0103u, s-a \u00eentors \u00een cetatea sa, bucur\u00eendu-se.<\/span><\/p>\n

\u00cemp\u0103r\u0103teasa nu \u00eenceta a face sup\u0103rare contra fericitului Ioan \u015fi din zi \u00een zi se \u00eenmul\u0163ea m\u00eenia \u015fi r\u0103utatea \u00een inima ei asupra pl\u0103cutului lui Dumnezeu, care era f\u0103r\u0103 de r\u0103utate \u015fi drept. Dup\u0103 pu\u0163in\u0103 vreme \u00eemp\u0103r\u0103teasa a trimis la Sf\u00eentul Ioan, pe de o parte cu \u00eengrozire, iar pe de alta, cu momeli, zic\u00eend:<\/span><\/p>\n

\u201c\u00cenceteaz\u0103 a te mai \u00eempotrivi nou\u0103 \u015fi nu te mai atinge de lucrurile cele \u00eemp\u0103r\u0103te\u015fti, c\u0103 nici noi nu ne atingem de lucrurile cele biserice\u015fti \u015fi te l\u0103s\u0103m singur s\u0103 le \u00eendreptezi. \u00cenceteaz\u0103 de a m\u0103 mai face pe mine pild\u0103 tuturor prin biserici, vorbind de mine \u015fi mustr\u00eendu-m\u0103. Pentru c\u0103 eu, p\u00een\u0103 acum, te aveam pe tine ca pe un p\u0103rinte \u015fi-\u0163i d\u0103deam cinstea ce \u0163i se cuvenea; iar dac\u0103 nu te vei \u00eendrepta \u015fi nu vei fi mai bun c\u0103tre noi, atunci s\u0103 \u015ftii c\u0103 nu-\u0163i voi r\u0103bda mai mult\u201d.<\/span><\/p>\n

Sf\u00eentul Ioan, auzind aceste cuvinte de la \u00eemp\u0103r\u0103teas\u0103, s-a m\u00eehnit foarte \u015fi, oft\u00eend greu, a zis c\u0103tre cei trimi\u015fi:<\/span><\/p>\n

\u201c\u00cemp\u0103r\u0103teasa voie\u015fte s\u0103 fiu ca un mort, care nu vede nedrept\u0103\u0163ile ce se lucreaz\u0103 \u015fi nu aude glasurile celor asupri\u0163i \u015fi ale celor ce pl\u00eeng \u015fi suspin\u0103 \u015fi nu face mustr\u0103ri celor ce gre\u015fesc. Dar de vreme ce s\u00eent episcop \u015fi mie \u00eemi este \u00eencredin\u0163at\u0103 purtarea de grij\u0103 pentru suflete, s\u00eent dator a privi cu ochi neadormi\u0163i asupra tuturor, a asculta cererile tuturor, a \u00eenv\u0103\u0163a pe to\u0163i \u015fi a certa, iar pe cei ce nu se poc\u0103iesc, a-i mustra.<\/span><\/p>\n

Pentru c\u0103 \u015ftiu c\u0103 a nu mustra f\u0103r\u0103delegile \u015fi a nu certa pe cei ce fac rele, este dovedit\u0103 pierzare \u015fi m\u0103 tem c\u0103 dac\u0103 vom t\u0103cea noi pentru cele ce se fac cu nedreptate, s\u0103 nu se zic\u0103 \u015fi despre noi cuv\u00eentul acesta al lui Iosie: Preo\u0163ii au ascuns calea Domnului. Dar \u015fi dumnezeiescul Apostol porunce\u015fte ca pe cel ce gre\u015fe\u015fte s\u0103-l mustri \u00eenaintea tuturor, ca \u015fi al\u0163ii s\u0103 aib\u0103 fric\u0103. Tot acela\u015fi Apostol \u00eenva\u0163\u0103, zic\u00eend: Propov\u0103duie\u015fte cuv\u00eentul, st\u0103ruie\u015fte cu vreme \u015fi f\u0103r\u0103 de vreme; mustr\u0103, ceart\u0103, \u015fi te roag\u0103.<\/span><\/p>\n

Eu, de\u015fi mustru f\u0103r\u0103delegile, nu mustru \u00eens\u0103 pe cei ce fac f\u0103r\u0103delegile \u015fi nu vorbesc \u00een fa\u0163\u0103 pe nimeni, nici am def\u0103imat pe cineva, nici am pomenit c\u00eendva \u00een \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura mea numele \u00eemp\u0103r\u0103tesei, spre a o def\u0103ima. Ci pe to\u0163i de ob\u015fte i-am \u00eenv\u0103\u0163at \u015fi-i \u00eenv\u0103\u0163 ca s\u0103 nu fac\u0103 r\u0103u \u015fi s\u0103 nu asupreasc\u0103 pe cel de aproape. Dac\u0103 pe cineva din cei ce ascult\u0103 cuvintele noastre \u00eel mustr\u0103 con\u015ftiin\u0163a pentru vreun lucru r\u0103u, apoi se cuvine aceluia ca nu asupra noastr\u0103 s\u0103 se m\u00eenie, ci asupra lui \u00eensu\u015fi, pentru c\u0103 a f\u0103cut ni\u015fte lucruri ca acelea, \u015fi s\u0103 se abat\u0103 de la r\u0103u spre a face bine.<\/span><\/p>\n

Dac\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103teasa nu se \u015ftie c\u0103 a f\u0103cut ceva r\u0103u, nici c\u0103 a f\u0103cut nedreptate cuiva, apoi pentru ce se m\u00eenie asupra mea, care \u00eenv\u0103\u0163 pe popor s\u0103 se abat\u0103 de la toat\u0103 nedreptatea? S-ar fi cuvenit mai bine s\u0103 se bucure, pentru c\u0103 n-a f\u0103cut nedreptate, c\u0103ci eu nu m\u0103 lenevesc a \u00eenv\u0103\u0163a pentru m\u00eentuirea poporului peste care ea \u00eemp\u0103r\u0103\u0163e\u015fte. Iar dac\u0103 ea este vinovat\u0103 de p\u0103catele acelea pe care cu cuvinte \u00eenv\u0103\u0163\u0103toare m\u0103 s\u00eerguiesc a le dezr\u0103d\u0103cina din inimile oamenilor, apoi s\u0103 \u015ftie c\u0103 eu nu o mustru pe d\u00eensa, nici nu \u00eei fac necinste, ci singure faptele ei o mustr\u0103 pe d\u00eensa \u015fi-i aduc mare necinste \u015fi ru\u015fine sufletului ei. Deci, poate s\u0103 se m\u00eenie \u00eemp\u0103r\u0103teasa cum voie\u015fte, eu nu voi \u00eenceta a gr\u0103i adev\u0103rul, pentru c\u0103 mai bine este a m\u00eenia pe oameni dec\u00eet pe Dumnezeu. C\u0103ci dac\u0103 a\u015f pl\u0103cea oamenilor, apoi nu a\u015f fi rob al lui Hristos\u201d.<\/span><\/p>\n

Ni\u015fte cuvinte ca acestea \u015fi multe altele asemenea zic\u00eend Sf\u00eentul celor trimi\u015fi, i-a slobozit pe d\u00een\u015fii cu pace. Iar ei, \u00eentorc\u00eendu-se la \u00eemp\u0103r\u0103teasa, i-au spus toate cele ce au auzit. \u00cemp\u0103r\u0103teasa atunci s-a pornit cu \u015fi mai mare m\u00eenie \u015fi foarte mult ura pe fericitul Ioan; apoi nu numai \u00eemp\u0103r\u0103teasa, ci \u015fi mul\u0163i al\u0163ii care vie\u0163uiau \u00een nedreptate \u015fi f\u0103r\u0103 poc\u0103in\u0163\u0103 \u00eel pizmuiau.<\/span><\/p>\n

Dup\u0103 aceea \u00eel urau nu numai cei ce petreceau \u00een Constantinopol, ci \u015fi al\u0163ii de prin laturile cele mai dep\u0103rtate, dintre care erau Teofil, patriarhul Alexandriei, care de la \u00eenceput nu-l iubea pe Sf\u00eentul Ioan \u015fi nu voia s\u0103-l aleag\u0103 pe el la patriarhie. Apoi Acachie, episcopul Veriei, Severian al Gavalului \u015fi Antioh al Ptolemaidei. Iar \u00een Constantinopol erau doi preo\u0163i \u015fi cinci diaconi \u015fi din \u00eemp\u0103r\u0103te\u015ftile palaturi erau mul\u0163i care-l urau \u015fi trei v\u0103duve vestite \u015fi bogate, Marsa, Castritia \u015fi Evgrafia, care vie\u0163uiau \u00een necur\u0103\u0163ie.<\/span><\/p>\n

To\u0163i pism\u0103t\u0103re\u0163ii Sf\u00eentului Ioan, sf\u0103tuindu-se, c\u0103utau vin\u0103 asupra lui, ca s\u0103 aduc\u0103 \u00een popor veste rea despre d\u00eensul. Deci au trimis mai \u00eent\u00eei \u00een Antiohia, cercet\u00eend c\u0103 doar vor afla vreun r\u0103u pe care l-ar fi f\u0103cut Ioan din copil\u0103rie. Dar au murit cei ce f\u0103ceau iscodiri \u015fi n-au aflat nimic. Apoi au trimis \u00een Alexandria la Teofil, care \u015ftia s\u0103 alc\u0103tuiasc\u0103 minciuni cu me\u015fte\u015fug; dar nici acela nu putea gr\u0103i ceva asupra vie\u0163ii Sf\u00eentului Ioan, care str\u0103lucea ca soarele cu faptele cele bune. \u00cens\u0103 Teofil cu dinadinsul se \u00eengrijea de aceasta, cum s\u0103 izgoneasc\u0103 pe Sf\u00eentul Ioan din scaun, av\u00eend ajut\u0103toare pe \u00eemp\u0103r\u0103teasa \u015fi pe al\u0163i oameni r\u0103i; iar mai v\u00eertos, \u015fi-a c\u00ee\u015ftigat ajutor pe satana.<\/span><\/p>\n

Apoi pricina izgonirii Sf\u00eentului Ioan s-a \u00eenceput astfel.<\/span><\/p>\n

Era \u00een Alexandria un preot cinstit cu numele Isidor Xenodoh, adic\u0103 hr\u0103nitor de str\u0103ini, \u00eempodobit cu via\u0163a \u015fi cu cuv\u00eentul \u015fi era pretutindeni sl\u0103vit pentru faptele cele bune \u015fi \u00een\u0163elepciunea lui. Acesta era b\u0103tr\u00een, optzeci de ani av\u00eend de la na\u015fterea sa, iar preot fusese hirotonit de Sf\u00eentul Atanasie cel Mare, patriarhul Alexandriei. Asupra acestui Isidor a prins ur\u0103 Teofil, din pricina lui Petru, protopopul Alexandriei. C\u0103ci Teofil, vr\u00eend s\u0103 scoat\u0103 din slujb\u0103 f\u0103r\u0103 de vin\u0103 pe Petru \u015fi s\u0103-l izgoneasc\u0103 din biseric\u0103, Isidor ap\u0103ra pe Petru \u015fi vina cea adus\u0103 asupra lui o dovedea c\u0103 este nedreapt\u0103.<\/span><\/p>\n

Deci, Teofil a \u00eenceput a se m\u00eenia asupra lui Isidor \u015fi mai \u00eent\u00eei a \u00eendep\u0103rtat din biseric\u0103 pe acel Petru cu nedreptate, dup\u0103 aceea c\u0103uta pricin\u0103 \u015fi asupra lui Isidor, ca \u015fi pe el s\u0103-l dep\u0103rteze. \u00cen acea vreme o oarecare v\u0103duv\u0103 cu numele Teodotia, a dat lui Isidor o mie de galbeni ca s\u0103 cumpere haine \u015fi s\u0103 \u00eembrace pe cei goi, pe orfani \u015fi pe v\u0103duvele s\u0103race care se aflau \u00een Alexandria. Apoi a rugat pe Isidor s\u0103 nu spun\u0103 despre aceasta lui Teofil patriarhul, ca nu cumva s\u0103 ia aurul \u015fi s\u0103-l cheltuiasc\u0103 la zidiri de piatr\u0103.<\/span><\/p>\n

Isidor, lu\u00eend aurul, a f\u0103cut dup\u0103 cum l-a rugat Teodotia. Dar Teofil, \u00een\u015ftiin\u0163at fiind despre aceasta de oarecine, cum c\u0103 Isidor a luat o mie de galbeni de la Teodotia \u015fi, nespun\u00eendu-i lui, i-a cheltuit spre trebuin\u0163a s\u0103racilor, s-a m\u00eeniat foarte tare asupra lui Isidor. C\u0103ci Teofil era mare iubitor de argint \u015fi a adus asupra lui Isidor o vin\u0103 grea, zic\u00eend c\u0103 un p\u0103cat mai presus de fire a necinstit pe b\u0103tr\u00eenul. \u00cens\u0103 vina aceea, scris\u0103 de \u00eensu\u015fi Teofil, nu era adev\u0103rat\u0103, c\u0103ci de\u015fi cump\u0103rase Teofil martori mincino\u015fi, minciuna era minciun\u0103, iar nevinovatul Isidor s-a aflat curat. Atunci Teofil, din r\u0103utatea sa cea ne\u00eembl\u00eenzit\u0103, a scos din preo\u0163ie pe Isidor cu necinste \u015fi cu b\u0103t\u0103i, de\u015fi era nevinovat. Iar Isidor, primind necinstea f\u0103r\u0103 vin\u0103, cu cinste a l\u0103sat Alexandria \u015fi s-a dus la lini\u015fte \u00een muntele Nitriei \u00een care petrecuse mai \u00eenainte c\u00eend era t\u00een\u0103r \u015fi, \u015fez\u00eend \u00een coliba lui, se ruga lui Dumnezeu cu r\u0103bdare.<\/span><\/p>\n

\u00cen acea vreme erau \u00een m\u00een\u0103stirile Egiptului patru fra\u0163i, b\u0103rba\u0163i \u00eempodobi\u0163i cu fapte bune \u015fi tem\u0103tori de Dumnezeu, care toat\u0103 via\u0163a lor o petrecuser\u0103 \u00een posturi \u015fi osteneli monahice\u015fti. \u015ei numele lor erau: Dioscor, Amonie, Evsevie \u015fi Eftimie, iar cu porecla se numeau \u201clungii\u201d, pentru c\u0103 erau \u00eenal\u0163i de statur\u0103. Ace\u015ftia, nu numai de alexandreni erau iubi\u0163i, pentru faptele lor cele bune \u015fi pentru via\u0163a lor cea v\u0103zut\u0103 de to\u0163i, ci chiar de Teofil, fiind foarte cinsti\u0163i de el.<\/span><\/p>\n

Unul dintre d\u00een\u015fii, cu numele Dioscor, chiar nevr\u00eend el, a fost ales episcop al Bisericii Ermopoliei. Acesta nu era Dioscor cel care a fost eretic, ci altul; c\u0103ci acesta a tr\u0103it cu mul\u0163i ani mai \u00eenainte de acela. Acesta a fost episcop al Ermopoliei \u015fi, vie\u0163uind cu sfin\u0163enie, a dob\u00eendit sf\u00eer\u015fit fericit. Iar acela a fost patriarh al Alexandriei \u015fi a fost blestemat de Sfin\u0163ii P\u0103rin\u0163i de la al patrulea Sinod.<\/span><\/p>\n

Deci, pe acest fericit Dioscor l-a f\u0103cut Teofil episcop, iar pe cei doi fra\u0163i ai lui, pe Amonie \u015fi pe Eftimie, i-a rugat s\u0103 r\u0103m\u00een\u0103 \u00eempreun\u0103 cu d\u00eensul \u00een patriarhie \u015fi i-a silit s\u0103 primeasc\u0103 treapta preo\u0163iei. Iar ei, petrec\u00eend l\u00eeng\u0103 Teofil, c\u00eend l-au v\u0103zut c\u0103 nu vie\u0163uie\u015fte dup\u0103 Dumnezeu \u015fi c\u0103 mai mult iube\u015fte aurul dec\u00eet pe Dumnezeu \u015fi c\u0103 face multe str\u00eemb\u0103t\u0103\u0163i, n-au voit mai mult a petrece \u00eempreun\u0103 cu d\u00eensul, ci, l\u0103s\u00eendu-l pe el, s-au \u00eentors la lini\u015ftea lor.<\/span><\/p>\n

Teofil, \u00een\u0163eleg\u00eend pricina plec\u0103rii lor, foarte s-a m\u00eeniat, \u015fi dragostea pe care o avea c\u0103tre d\u00een\u015fii a schimbat-o \u00een ur\u0103 \u015fi cugeta cum le-ar face r\u0103u. Deci, mai \u00eent\u00eei a scornit pentru d\u00een\u015fii o veste, c\u0103 lungii, dimpreun\u0103 cu Isidor cel izgonit, \u0163in de eresul lui Origen \u015fi pe mul\u0163i monahi i-au \u00een\u015felat cu eresul acela. Dup\u0103 aceea, a trimis la episcopii cei mai de aproape, poruncindu-le ca \u00eendat\u0103 s\u0103 izgoneasc\u0103 pe monahii cei mai b\u0103tr\u00eeni din mun\u0163ii \u015fi din pustia aceea. Iar pricina pentru care s\u00eent izgoni\u0163i s\u0103 nu le-o spun\u0103 lor.<\/span><\/p>\n

Deci, c\u00eend au f\u0103cut episcopii dup\u0103 porunca patriarhului, izgonind pe to\u0163i cinsti\u0163ii \u015fi pl\u0103cu\u0163ii lui Dumnezeu nevoitori de prin mun\u0163i \u015fi de prin pustie, s-au adunat cei izgoni\u0163i \u00eempreun\u0103 cu preo\u0163ii lor \u015fi venind \u00een Alexandria la patriarh, l-au rugat s\u0103 le spun\u0103 pentru ce s\u00eent os\u00eendi\u0163i \u015fi izgoni\u0163i de prin locurile lor. Iar el, c\u0103ut\u00eend cu ochi m\u00eenio\u015fi asupra lor \u015fi r\u0103cnind cu m\u00eenie, s-a pornit spre d\u00een\u015fii ca un \u00eendr\u0103cit \u015fi, arunc\u00eend omoforul pe dup\u0103 grumazul lui Amonie, l-a b\u0103tut p\u00een\u0103 la s\u00eenge, strig\u00eend: \u201cEreticule, blestem\u0103 pe Origen\u201d. Asemenea \u015fi pe ceilal\u0163i b\u0103t\u00eendu-i \u015fi nel\u0103s\u00eend pe nici unul dintr-\u00een\u015fii a r\u0103spunde ceva \u00eenaintea lui, i-a izgonit pe to\u0163i cu necinste din fa\u0163a sa; \u015fi s-au \u00eentors \u00een colibele lor f\u0103r\u0103 r\u0103spuns, ne\u0163in\u00eend seama de m\u00eenia \u015fi de \u00eendr\u0103cirea lui Teofil.<\/span><\/p>\n

Apoi Teofil, chem\u00eend pe episcopii cei mai de aproape, a dat anatemei pe acei patru c\u0103lug\u0103ri nevinova\u0163i, pe Amonie, pe Evsevie \u015fi pe Eftimie, fra\u0163ii lui Dioscor \u015fi pe fericitul Isidor cel mai sus pomenit, necercet\u00eendu-i pentru credin\u0163\u0103, nici chem\u00eendu-i acolo de fa\u0163\u0103. \u015ei \u00eenc\u0103 nu s-a \u00eembl\u00eenzit m\u00eenia lui, c\u0103ci a scris singur \u00eempotriva lor multe pricini m\u00eenioase pentru eresuri, pentru fermec\u0103torii \u015fi pentru alte multe p\u0103cate. Apoi, cump\u0103r\u00eend b\u00eerfitori \u015fi m\u0103rturii mincinoase, le-a dat acele scrisori, poruncindu-le ca, atunci c\u00eend va \u00eenv\u0103\u0163a el \u00een biseric\u0103 pe popor, \u00een zi de praznic, s\u0103 se apropie de d\u00eensul \u015fi \u00eenaintea poporului s\u0103 i se dea acele pricini scrise \u00eempotriva acelor c\u0103lug\u0103ri pomeni\u0163i mai sus, aduc\u00eend \u00eenainte \u015fi martorii cei mincino\u015fi.<\/span><\/p>\n

Aceste toate f\u0103c\u00eendu-se, Teofil a poruncit s\u0103 se citeasc\u0103 \u00een sobor b\u00eerfelile cele alc\u0103tuite. Apoi lu\u00eendu-le, a mers la eparhul cet\u0103\u0163ii \u015fi ar\u0103t\u00eendu-le lui, au luat de la d\u00eensul cinci sute de osta\u015fi \u015fi s-au dus la muntele Nitriei ca s\u0103-i izgoneasc\u0103 din p\u0103r\u0163ile Egiptului pe Isidor, pe fra\u0163ii lui Dioscor \u015fi pe to\u0163i c\u0103lug\u0103rii care urmeaz\u0103 lor, ca pe ni\u015fte eretici \u015fi vr\u0103jitori. Deci, mai \u00eent\u00eei a trimis arapii s\u0103i \u015fi au scos din scaun pe Dioscor.<\/span><\/p>\n

Dup\u0103 aceea, \u00eemb\u0103t\u00eend pe osta\u015fi cu vin, au n\u0103v\u0103lit noaptea asupra muntelui Nitriei \u015fi, mai \u00eent\u00eei dec\u00eet pe to\u0163i, c\u0103utau pe Isidor \u015fi pe fra\u0163ii lui Dioscor, pe Amonie, pe Evsevie \u015fi pe Eftimie. Neafl\u00eendu-i, pentru c\u0103 se ascunseser\u0103 \u00eentr-o r\u00eep\u0103, a poruncit osta\u015filor s\u0103 n\u0103v\u0103leasc\u0103 asupra tuturor monahilor \u015fi s\u0103 le jefuiasc\u0103 averile, adic\u0103 hainele \u015fi bucatele.<\/span><\/p>\n

Osta\u015fii fiind be\u0163i, pornindu-se prin toate locurile cele pustii \u015fi prin pe\u015fteri, au omor\u00eet pe sfin\u0163ii pustnici, ca la zece mii, cu moarte crud\u0103, adic\u0103 cu foc \u015fi cu sabie, \u00een a zecea zi a lunii iulie, \u00een care Sf\u00eenta Biseric\u0103 s\u0103v\u00eer\u015fe\u015fte pomenirea lor. Iar ceilal\u0163i c\u0103lug\u0103ri s-au \u00eempr\u0103\u015ftiat ascunz\u00eendu-se pe unde au putut. Astfel, o\u015ftindu-se Teofil prin pustie, s-a \u00eentors \u00een Alexandria.<\/span><\/p>\n

Dup\u0103 acel r\u0103zboi, s-au adunat monahii care mai r\u0103m\u0103seser\u0103 \u015fi pl\u00eeng\u00eend pentru moartea p\u0103rin\u0163ilor \u015fi a fra\u0163ilor lor, s-au \u00eempr\u0103\u015ftiat care pe unde au putut. Dioscor, \u00eempreun\u0103 cu fra\u0163ii s\u0103i, cu fericitul Isidor \u015fi cu mul\u0163i al\u0163i monahi care erau foarte vesti\u0163i \u00een post \u015fi \u00een fapte bune \u015fi ale\u015fi f\u0103c\u0103tori de minuni \u2013 c\u0103rora nu le era greu c\u0103 erau nec\u0103ji\u0163i \u015fi izgoni\u0163i, ci pentru c\u0103 f\u0103r\u0103 vin\u0103 s\u00eent dep\u0103rta\u0163i din Biseric\u0103 de c\u0103tre Teofil, \u015fi num\u0103ra\u0163i cu ereticii -, au mers la Siluam, patriarhul Ierusalimului. Dar Teofil \u00eendat\u0103 a trimis la d\u00eensul \u015fi la to\u0163i episcopii Palestinei, spun\u00eend: \u201cNu se cade vou\u0103, f\u0103r\u0103 voia mea, a primi pe cei caterisi\u0163i de mine \u015fi izgoni\u0163i\u201d.<\/span><\/p>\n

Atunci, acei p\u0103rin\u0163i izgoni\u0163i, ne\u015ftiind unde s\u0103 plece, s-au dus la Constantinopol, la Sf\u00eentul Ioan Gur\u0103 de Aur, ca la un liman bun \u015fi, c\u0103z\u00eend \u00eenaintea lui, \u00eel rugar\u0103 cu lacrimi ca s\u0103-\u015fi arate mila sa spre d\u00een\u015fii \u015fi s\u0103 le ajute, fiind \u00een mare nevoie.<\/span><\/p>\n

V\u0103z\u00eend Sf\u00eentul Ioan cincizeci de b\u0103rba\u0163i care \u00eemb\u0103tr\u00eeniser\u0103 \u00een fapte bune, i s-a f\u0103cut mil\u0103 de ei \u015fi a l\u0103crimat ca \u015fi Iosif pentru fra\u0163ii s\u0103i. Apoi, \u00een\u0163eleg\u00eend de la d\u00een\u015fii pentru care pricin\u0103 au avut de la Teofil at\u00eeta nevoie, i-a m\u00eeng\u00eeiat cu cuvinte bune \u015fi i-a lini\u015ftit, d\u00eendu-le loc de odihn\u0103 l\u00eeng\u0103 Biserica Sfintei Muceni\u0163e Anastasia. \u015ei-i hr\u0103nea pe d\u00een\u015fii, nu numai Sf\u00eentul Ioan Gur\u0103 de Aur, ci \u015fi Sf\u00eenta Olimpiada diaconi\u0163a, care le-a dat mult\u0103 \u00eendestulare din averea sa. C\u0103ci ea toat\u0103 averea sa o \u00eentrebuin\u0163a pentru s\u0103raci \u015fi pentru str\u0103ini, ca s\u0103 aib\u0103 odihn\u0103, precum \u015fi cele trebuincioase trupului, fiind cu adev\u0103rat sf\u00eent\u0103, \u015fi a c\u0103rei pomenire se cinste\u015fte la dou\u0103zeci \u015fi cinci iulie. Dar \u015fi monahii aceia erau cu adev\u0103rat sfin\u0163i, dintre care pe unii Biserica \u00eei cinste\u015fte cu pomenire.<\/span><\/p>\n

Atunci era \u00eentre d\u00een\u015fii unul, anume Ierax, care vie\u0163uise singur mul\u0163i ani \u00een pustie \u015fi c\u0103ruia, venind odat\u0103 diavolii, i-au zis: \u201cB\u0103tr\u00eenule, mai ai s\u0103 tr\u0103ie\u015fti \u00eenc\u0103 cincizeci de ani; deci nu vei putea r\u0103bda \u00een pustia aceasta at\u00eeta vreme\u201d. Iar b\u0103tr\u00eenul, pricep\u00eend \u00een\u015fel\u0103ciunea lor, a zis c\u0103tre d\u00een\u015fii: \u201cM\u00eehnire mi-a\u0163i f\u0103cut mie vestindu-mi scurtarea anilor, pentru c\u0103 eu m-am preg\u0103tit pentru dou\u0103 sute de ani a r\u0103bda \u00een aceast\u0103 pustie\u201d. Auzind diavolii aceasta, au fugit ru\u015fina\u0163i. Pe un p\u0103rinte ca acesta, pe care n-au putut s\u0103-l mi\u015fte diavolii, pe acesta l-a izgonit Teofil Alexandreanul.<\/span><\/p>\n

Mai era \u00eentre d\u00een\u015fii \u015fi un preot Isaac, ucenicul Sf\u00eentului Macarie, curat fiind din pruncie, pentru c\u0103 el fusese dus \u00eenc\u0103 de la v\u00eersta de cinci ani \u00een pustietate \u015fi acolo a fost crescut, fiind iscusit \u00een dumnezeiasca Scriptur\u0103, av\u00eend toate c\u0103r\u0163ile \u00een minte. \u015ei to\u0163i monahii aceia pe care-i izgonise Teofil erau sfin\u0163i \u015fi cuvio\u015fi \u015fi-i cinstea pe d\u00een\u015fii foarte mult fericitul Ioan.<\/span><\/p>\n

Deci, nu i-a oprit a merge la biseric\u0103. Dar cu dumnezeie\u015ftile Taine le-a poruncit s\u0103 nu se \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feasc\u0103, p\u00een\u0103 c\u00eend va \u00een\u0163elege des\u0103v\u00eer\u015fit cauza izgonirii lor \u015fi va face pace \u00eentre Teofil \u015fi \u00eentre d\u00een\u015fii. Apoi i-a oprit s\u0103 nu vesteasc\u0103 despre aceasta pe \u00eemp\u0103ratul, nici s\u0103 se jeluiasc\u0103 asupra lui Teofil, f\u0103g\u0103duind c\u0103 prin scrisoarea sa \u00eel va \u00eemp\u0103ca cu d\u00een\u015fii. Deci, \u00eendat\u0103 a scris c\u0103tre Teofil, rug\u00eendu-l ca s\u0103-i lase pe acei c\u0103lug\u0103ri s\u0103 vie\u0163uiasc\u0103 \u00een pace prin loca\u015furile lor din Egipt iar pe cei desp\u0103r\u0163i\u0163i s\u0103-i primeasc\u0103 iar\u0103\u015fi la unire.<\/span><\/p>\n

Teofil, lu\u00eend scrisoarea Sf\u00eentului Ioan \u015fi auzind de la ni\u015fte clevetitori mincino\u015fi c\u0103 Sf\u00eentul Ioan ar fi primit la Sf\u00eenta \u00cemp\u0103rt\u0103\u015fire pe cei izgoni\u0163i, ceea ce nu era adev\u0103rat, s-a m\u00eeniat foarte tare asupra Sf\u00eentului Ioan pentru c\u0103 a primit pe cei dep\u0103rta\u0163i \u015fi c\u0103 le ajut\u0103 lor. Apoi a scris un r\u0103spuns foarte aspru c\u0103tre Ioan. Iar Sf\u00eentul Ioan a scris \u015fi a doua oar\u0103 cu pace, rug\u00eendu-l s\u0103 \u00eenceteze cu m\u00eenia \u015fi s\u0103 primeasc\u0103 pe monahi a petrece acolo de unde au fost izgoni\u0163i. Dar Teofil i-a r\u0103spuns Sf\u00eentului Ioan \u015fi mai aspru dec\u00eet \u00eenainte, m\u00eeniindu-se mai mult asupra lui dec\u00eet asupra acelor monahi. Dar ace\u015ftia, v\u0103z\u00eend c\u0103 Teofil st\u0103 neschimbat \u00een r\u0103utatea sa, au scris toate nevoile lor pe care le-au suferit de la Teofil f\u0103r\u0103 nici o vin\u0103 \u015fi au dat aceast\u0103 scrisoare \u00eemp\u0103ratului, jeluindu-se cu lacrimi asupra celui care-i m\u00eehnise, rug\u00eendu-se s\u0103 porunceasc\u0103 s\u0103 fie judeca\u0163i.<\/span><\/p>\n

F\u0103c\u00eendu-i-se mil\u0103 \u00eemp\u0103ratului de ni\u015fte asemenea c\u0103lug\u0103ri cinsti\u0163i \u015fi plini de fapte bune, a trimis o scrisoare c\u0103tre eparhul Alexandriei, ca s\u0103 trimit\u0103 pe Teofil cu sila la Constantinopol spre judecat\u0103, pentru ca \u00eenaintea Sf\u00eentului Ioan patriarhul \u015fi \u00eenaintea episcopilor care vor fi aduna\u0163i s\u0103 dea seama de r\u0103utatea sa \u015fi s\u0103 primeasc\u0103 pedeaps\u0103 pentru faptele sale.<\/span><\/p>\n

Apoi a scris \u015fi c\u0103tre Inochentie, papa al Romei, rug\u00eendu-l s\u0103 trimit\u0103 \u015fi el episcopi la sobor \u00een Constantinopol ca s\u0103 judece pe Teofil. Iar papa \u00eendat\u0103 a poruncit episcopilor s\u0103i s\u0103 fie gata de c\u0103l\u0103torie \u015fi a\u015ftepta vestea de la \u00eemp\u0103ratul Arcadie, ca s\u0103-i spun\u0103 dac\u0103 s-au adunat episcopii r\u0103s\u0103ritului. Dar \u00eemp\u0103ratul n-a mai scris a doua oar\u0103 \u015fi nici episcopii Apusului n-au mai venit. Iar Teofil a umplut de aur punga eparhului Alexandriei, care a \u00eeng\u0103duit pe Teofil p\u00een\u0103 c\u00eend va str\u00eenge toate aromatele din India, cele cu bun miros \u015fi dulci la m\u00eencare, cu care voia s\u0103 umple o corabie pentru ca s\u0103 le aduc\u0103 la Constantinopol.<\/span><\/p>\n

\u00cen acea vreme Teofil a \u00eenduplecat pe Sf\u00eentul Epifanie, episcopul Ciprului, ca s\u0103-i ia partea, c\u0103ci a scris c\u0103tre el ca \u015fi cum s-ar fi ar\u0103tat r\u00eevnitor dup\u0103 buna credin\u0163\u0103, s\u0103 adune sobor \u00een insula Cipru \u015fi s\u0103 blesteme c\u0103r\u0163ile lui Origen \u2013 pentru c\u0103 \u00eenc\u0103 nu erau blestemate c\u0103r\u0163ile acelea de c\u0103tre Sfin\u0163ii P\u0103rin\u0163i de c\u0103tre un sinod a toat\u0103 lumea, p\u00een\u0103 la Sinodul al cincilea.<\/span><\/p>\n

Atunci Teofil a def\u0103imat prin scrisoarea sa \u015fi pe Sf\u00eentul Ioan, zic\u00eend c\u0103 este eretic, c\u0103ci a primit la sine pe origeni\u015fti \u015fi se \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fte cu d\u00een\u015fii. Iar episcopul, fiind f\u0103r\u0103 de r\u0103utate \u2013 dup\u0103 cum scrie c\u0103 cel f\u0103r\u0103 de r\u0103utate crede tot cuv\u00eentul -, a crezut minciuna, necunosc\u00eend vicle\u015fugul lui Teofil. \u015ei r\u00eevnind foarte dup\u0103 buna credin\u0163\u0103, a blestemat c\u0103r\u0163ile lui Origen \u00een soborul de acolo, scriind Sf\u00eentului Ioan \u015fi sf\u0103tuindu-l ca \u015fi el s\u0103 fac\u0103 acela\u015fi lucru.<\/span><\/p>\n

Sf\u00eentul Ioan, negr\u0103bindu-se la aceasta, se \u00eendeletnicea cu Sfintele Scripturi \u015fi toat\u0103 mintea sa la aceasta o avea \u00eendreptat\u0103, ca s\u0103 \u00eenve\u0163e pe popor \u00een biseric\u0103 \u015fi s\u0103 aduc\u0103 pe p\u0103c\u0103to\u015fi la poc\u0103in\u0163\u0103. Apoi Teofil, preg\u0103tindu-se de c\u0103l\u0103torie la Constantinopol pentru judecat\u0103, a rugat pe Sf\u00eentul Epifanie s\u0103 mearg\u0103 \u015fi el acolo, c\u0103ci zicea c\u0103 se face sobor asupra origeni\u015ftilor. Iar Epifanie, ascult\u00eendu-l, s-a s\u00eerguit degrab \u015fi, \u00eentrec\u00eend pe Teofil, s-a dus acolo. Dar mai \u00eenainte de sosirea lui, s-a \u00eent\u00eemplat la Constantinopol un fapt ca acesta.<\/span><\/p>\n

Era un boier cu numele Teognost, b\u0103rbat bun \u015fi tem\u0103tor de Dumnezeu. Acest boier a fost clevetit c\u0103tre \u00eemp\u0103rat de c\u0103tre un alt boier r\u0103ucredincios \u015fi pizm\u0103t\u0103re\u0163, c\u0103 ar fi hulit \u015fi ar fi gr\u0103it de r\u0103u pe \u00eemp\u0103rat \u015fi c\u0103 ar fi numit pe \u00eemp\u0103r\u0103teas\u0103 nes\u0103turat\u0103 de aur \u015fi pierz\u0103toarea st\u0103p\u00eenirii, r\u0103pind averi str\u0103ine f\u0103r\u0103 dreptate. Deci \u00eemp\u0103ratul s-a m\u00eeniat asupra lui \u015fi a poruncit s\u0103-l duc\u0103 \u00een surghiunie la Tesalonic \u015fi toat\u0103 bog\u0103\u0163ia lui s\u0103 o ia, numai o singur\u0103 vie, care era afar\u0103 din cetate, s\u0103 i-o lase, pentru hrana femeii lui Teognost \u015fi a copiilor lui.<\/span><\/p>\n

Merg\u00eend Teognost la Tesalonic, a c\u0103zut bolnav de sup\u0103rare \u015fi a murit; iar femeia s-a m\u00eehnit r\u0103u pentru moartea b\u0103rbatului s\u0103u \u015fi pentru averea luat\u0103 \u015fi, venind la Sf\u00eentul Ioan, i-a spus nevoia sa cu lacrimi. Dar Sf\u00eentul a m\u00eeng\u00eeiat-o cu cuvinte folositoare \u015fi a sf\u0103tuit-o s\u0103-\u015fi pun\u0103 n\u0103dejdea \u00een Dumnezeu. Apoi i-a poruncit ca \u00een fiecare zi s\u0103 ia hran\u0103 pentru copiii s\u0103i \u015fi pentru sine de la casa de str\u0103ini cea bisericeasc\u0103. Iar Sf\u00eentul c\u0103uta vreme prielnic\u0103 s\u0103 roage pe \u00eemp\u0103rat pentru acea v\u0103duv\u0103, ca doar s\u0103-i \u00eentoarc\u0103 \u00eenapoi ei \u015fi copiilor ei averea luat\u0103 f\u0103r\u0103 vin\u0103. \u00cens\u0103 r\u0103utatea \u00eemp\u0103r\u0103tesei a f\u0103cut \u00eempiedicare \u015fi nu numai asupra acelei v\u0103duve, ci \u015fi asupra fericitului Ioan a adus mai mult\u0103 nevoie.<\/span><\/p>\n

Sosind vremea \u00een care se culeg strugurii, c\u00eend to\u0163i oamenii ies la viile lor, a ie\u015fit \u015fi \u00eemp\u0103r\u0103teasa \u015fi se plimba prin viile \u00eemp\u0103r\u0103te\u015fti. Atunci, trec\u00eend pe l\u00eeng\u0103 via lui Teognost \u2013 pentru c\u0103 nu era departe de viile \u00eemp\u0103r\u0103te\u015fti -, a v\u0103zut c\u0103 este frumoas\u0103 \u015fi intr\u00eend \u00eentr-\u00eensa a t\u0103iat un strugure cu m\u00eeinile sale \u015fi l-a m\u00eencat. \u015ei era acest obicei \u00eemp\u0103r\u0103tesc c\u0103, dac\u0103 intra \u00eemp\u0103ratul sau \u00eemp\u0103r\u0103teasa \u00een vreo vie str\u0103in\u0103 \u015fi m\u00eenca struguri, st\u0103p\u00eenul acelei vii s\u0103 nu mai aib\u0103 st\u0103p\u00eenire peste d\u00eensa, ci s\u0103 fie num\u0103rat\u0103 \u00eentre viile \u00eemp\u0103r\u0103te\u015fti, iar st\u0103p\u00eenului viei s\u0103 i se dea sau pre\u0163ul pentru via sa sau alt\u0103 vie, \u00een locul aceleea, de la \u00eemp\u0103ratul.<\/span><\/p>\n

Deci, dup\u0103 acest a\u015fez\u0103m\u00eent \u00eemp\u0103r\u0103tesc, \u00eemp\u0103r\u0103teasa a poruncit s\u0103 scrie via lui Teognost \u00eentre viile \u00eemp\u0103r\u0103te\u015fti. Aceasta a f\u0103cut-o g\u00eendind \u00een dou\u0103 feluri; pe de o parte s\u0103 fac\u0103 necaz v\u0103duvei \u015fi copiilor ei, c\u0103ci se m\u00eeniase pe d\u00eensa, pentru c\u0103 aflase c\u0103 a alergat la Sf\u00eentul Ioan \u015fi i-a spus lui toat\u0103 nevoia sa; iar pe de alta, fiindc\u0103 ea c\u0103uta pricin\u0103 asupra Sf\u00eentului Ioan, cum s\u0103-l izgoneasc\u0103 din scaun, pentru c\u0103 \u015ftia c\u0103 dac\u0103 el ar fi aflat de aceasta, nu va t\u0103cea nicidecum \u015fi se va scula \u00eempotriva ei pentru v\u0103duva cea nedrept\u0103\u0163it\u0103. \u015ei astfel, de aici se va face pricin\u0103 \u015fi se va s\u0103v\u00eer\u015fi lucrul cel g\u00eendit, ceea ce s-a \u015fi f\u0103cut.<\/span><\/p>\n

V\u0103duva aceea n\u0103p\u0103stuit\u0103 a venit la fericitul \u015fi, t\u00eenguindu-se, i-a spus cum \u00eemp\u0103r\u0103teasa i-a luat via, cea mai de pe urm\u0103 n\u0103dejde pentru chiverniseala copiilor s\u0103i, iar Sf\u00eentul Ioan \u00eendat\u0103 a trimis scrisoarea sa c\u0103tre \u00eemp\u0103r\u0103teas\u0103, prin arhidiaconul Evtihie, vorbindu-i de milostivire, aduc\u00eendu-i aminte de via\u0163a cea bun\u0103 a p\u0103rin\u0163ilor s\u0103i \u015fi de faptele cele bune ale \u00eemp\u0103ra\u0163ilor celor mai dinainte. \u015ei, mai aduc\u00eendu-i aminte de frica lui Dumnezeu \u015fi de judecata cea \u00eenfrico\u015fat\u0103 a Lui, a rugat-o s\u0103 \u00eentoarc\u0103 via v\u0103duvei celei s\u0103race.<\/span><\/p>\n

Ea a scris \u00eenapoi Sf\u00eentului cu asprime, neplec\u00eendu-se \u00eenv\u0103\u0163\u0103turilor lui, nici ascult\u00eend rug\u0103mintea; ci punea \u00eenainte legile \u00eemp\u0103r\u0103te\u015fti cele vechi \u015fi, ca \u015fi cum ar fi fost nedrept\u0103\u0163it\u0103 de Sf\u00eentul, se l\u0103uda c\u0103 nu va r\u0103bda o mustrare ca aceea. Astfel zicea: \u201cM\u0103 \u00eenfrun\u0163i cu cuvintele tale ca \u015fi cum a\u015f face nedreptate \u015fi f\u0103r\u0103delege, ne\u015ftiind a\u015fez\u0103mintele \u00eemp\u0103r\u0103te\u015fti; m-ai n\u0103p\u0103stuit cu vorbele tale \u015fi nu voi r\u0103bda p\u00een\u0103 la sf\u00eer\u015fit s\u0103 fiu def\u0103imat\u0103 de tine\u201d.<\/span><\/p>\n

Sf\u00eentul Ioan, citind scrisoarea aceea, s-a dus la palat la \u00eemp\u0103r\u0103teasa \u015fi, \u015fez\u00eend l\u00eeng\u0103 d\u00eensa, a \u00eenceput a o sf\u0103tui iar\u0103\u015fi cu cuvinte bl\u00eende, vorbindu-i mai mult dec\u00eet \u00eent\u00eei \u015fi rug\u00eend-o s\u0103 dea \u00eenapoi via v\u0103duvei. Ea a zis: \u201c\u0162i-am scris ce este a\u015fezat pentru vii de \u00eemp\u0103ra\u0163ii cei de demult; s\u0103-\u015fi ia v\u0103duva alt\u0103 vie \u00een locul aceleia sau s\u0103-\u015fi ia pre\u0163ul pentru d\u00eensa\u201d. Sf\u00eentul a zis: \u201cNu-i trebuie ei alt\u0103 vie, nici nu cere pre\u0163 pentru d\u00eensa, ci pe a sa o cere; d\u0103-i dar \u00eenapoi via ei\u201d.<\/span><\/p>\n

\u00cemp\u0103r\u0103teasa a zis: \u201cNu te \u00eempotrivi a\u015fez\u0103mintelor \u00eemp\u0103r\u0103te\u015fti celor de demult, c\u0103 nu-\u0163i va fi spre bine o \u00eempotrivire ca aceasta\u201d. Ioan a r\u0103spuns: \u201cNu pune \u00eenainte a\u015fez\u0103mintele \u015fi legile pe care le-au a\u015fezat \u00eemp\u0103ra\u0163ii p\u0103g\u00eeni, pentru c\u0103 nimic nu te opre\u015fte pe tine a strica o lege nedreapt\u0103 \u015fi a a\u015feza alta dreapt\u0103, fiind \u00eemp\u0103r\u0103teas\u0103 bine credincioas\u0103. Deci, d\u0103 \u00eenapoi via celei nedrept\u0103\u0163ite, ca s\u0103 nu te numesc pe tine a doua Isabel\u0103 \u015fi s\u0103 mo\u015ftene\u015fti \u00eempreun\u0103 cu ea \u015fi blestemul\u201d.<\/span><\/p>\n

Acestea zic\u00eend Sf\u00eentul, s-a aprins \u00eemp\u0103r\u0103teasa de mare m\u00eenie \u015fi a r\u0103sunat palatul de strigarea ei, dovedind r\u0103utatea cea t\u0103inuit\u0103 \u00een inima sa, zic\u00eend: \u201cEu \u00eens\u0103mi m\u0103 voi r\u0103zbuna asupra ta \u015fi de acum nu numai c\u0103 nu voi da via v\u0103duvei, dar nici alta \u00een locul aceleia \u015fi nici pre\u0163ul nu voi porunci s\u0103-i dea. Iar \u0163ie \u00ee\u0163i voi da pedeaps\u0103 pentru ocara aceasta\u201d. Deci a poruncit s\u0103 scoat\u0103 pe Sf\u00eentul Ioan cu sila din palat.<\/span><\/p>\n

Cu astfel de ocar\u0103 ie\u015find Sf\u00eentul patriarh de la \u00eemp\u0103r\u0103teas\u0103, a poruncit lui Evtihie arhidiaconul, zic\u00eendu-i: \u201cSpune portarilor bisericii ca atunci c\u00eend va veni \u00eemp\u0103r\u0103teasa la biseric\u0103, s\u0103 \u00eenchid\u0103 u\u015file, s\u0103 n-o lase s\u0103 intre, precum \u015fi pe to\u0163i cei care vor veni \u00eempreun\u0103 cu d\u00eensa, \u015fi s\u0103-i spun\u0103 c\u0103 Ioan a poruncit s\u0103 se fac\u0103 a\u015fa\u201d.<\/span><\/p>\n

Sosind praznicul \u00cen\u0103l\u0163\u0103rii Sfintei Cruci \u015fi adun\u00eendu-se tot poporul \u00een biseric\u0103, apoi venind \u015fi \u00eemp\u0103ratul cu to\u0163i boierii s\u0103i, a venit \u015fi \u00eemp\u0103r\u0103teasa cu toat\u0103 curtea. Iar c\u00eend a v\u0103zut-o portarul venind, a \u00eenchis \u00eenaintea ei u\u015file bisericii, nel\u0103s\u00eend-o s\u0103 intre \u00een\u0103untru, dup\u0103 porunca patriarhului. \u015ei c\u00eend strigau slugile: \u201cDeschide\u0163i \u00eemp\u0103r\u0103tesei!\u201d, portarii r\u0103spundeau: \u201cPatriarhul a poruncit s\u0103 n-o l\u0103s\u0103m\u201d. Iar ea, umilindu-se de m\u00eenie \u015fi de ru\u015fine striga, zic\u00eend: \u201cVede\u0163i to\u0163i \u015fi \u00een\u0163elege\u0163i ce fel de necinste \u00eemi face acest om. To\u0163i intr\u0103 \u00een biseric\u0103 \u015fi numai pe mine singur\u0103 m\u0103 opre\u015fte; au doar\u0103 nu este drept s\u0103 m\u0103 r\u0103zbun asupra lui \u015fi s\u0103-l izgonesc din scaun?\u201d<\/span><\/p>\n

A\u015fa strig\u00eend ea, unul din cei ce venise cu d\u00eensa, av\u00eend sabie, a scos-o \u015fi a \u00eentins m\u00eena ca s\u0103 loveasc\u0103 cu sabia \u00een u\u015f\u0103 \u015fi \u00eendat\u0103 i s-a uscat m\u00eena \u015fi s-a f\u0103cut ca moart\u0103. V\u0103z\u00eend \u00eemp\u0103r\u0103teasa \u015fi to\u0163i cei \u00eempreun\u0103 cu d\u00eensa, s-au temut foarte \u015fi s-au \u00eentors \u00eenapoi. Iar cel cu m\u00eena uscat\u0103 a intrat \u00een biseric\u0103 \u015fi a stat \u00een mijlocul poporului cu mare glas strig\u00eend: \u201cMiluie\u015fte-m\u0103, st\u0103p\u00eene sfinte, \u015fi-mi t\u0103m\u0103duie\u015fte m\u00eena aceasta uscat\u0103 care a \u00eendr\u0103znit a lovi asupra sfintei biserici; am gre\u015fit, iart\u0103-m\u0103\u201d. Iar Sf\u00eentul, cunosc\u00eend pricina usc\u0103rii m\u00eeinii, i-a poruncit s\u0103 se spele \u00een sp\u0103l\u0103torul altarului \u015fi sp\u0103l\u00eendu-se, \u00eendat\u0103 m\u00eena s-a f\u0103cut s\u0103n\u0103toas\u0103.<\/span><\/p>\n

Apoi tot poporul, v\u0103z\u00eend o minune ca aceasta, a dat laud\u0103 lui Dumnezeu. \u015ei nu s-au t\u0103inuit acestea toate nici \u00eenaintea \u00eemp\u0103ratului. Dar \u00eemp\u0103ratul, \u015ftiind obiceiul cel r\u0103u al \u00eemp\u0103r\u0103tesei, t\u0103cea ca \u015fi cum n-ar fi \u015ftiut nimic. Iar pe Sf\u00eentul Ioan \u00eel iubea mult \u015fi-l asculta pe el cu pl\u0103cere, \u00eens\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103teasa mereu c\u0103uta vicle\u015fug pentru izgonirea Sf\u00eentului Ioan, care lucru l-a \u015fi s\u0103v\u00eer\u015fit degrab.<\/span><\/p>\n

Dup\u0103 aceasta a venit la Constantinopol \u015fi Sf\u00eentul Epifanie, episcopul Ciprului, dup\u0103 sfatul lui Teofil, aduc\u00eend cu sine \u015fi c\u0103r\u0163i scrise \u00eempotriva lui Origen. \u015ei, ie\u015find din corabie, a intrat \u00een biserica Sf\u00eentului Ioan Botez\u0103torul, care este departe de cetate ca de \u015fapte stadii \u015fi, s\u0103v\u00eer\u015find dumnezeiasca Liturghie, a hirotonit un diacon \u00eempotriva canoanelor, care nu \u00eeng\u0103duiesc nici unui episcop s\u0103 hirotoneasc\u0103 \u00een eparhie str\u0103in\u0103, f\u0103r\u0103 porunca p\u0103storului din acea eparhie. Dup\u0103 aceasta a intrat \u00een cetate \u015fi a g\u0103zduit \u00eentr-o cas\u0103 ne\u015ftiut\u0103.<\/span><\/p>\n

Sf\u00eentul Ioan, auzind de venirea lui Epifanie \u015fi c\u0103 a slujit \u00een biserica Sf\u00eentului Ioan Botez\u0103torul \u015fi \u00eempotriva canoanelor a f\u0103cut diacon \u00een eparhia lui, nu s-a m\u00eeniat de aceasta asupra lui, \u015ftiindu-l c\u0103 este b\u0103rbat sf\u00eent \u015fi f\u0103r\u0103 r\u0103utate, ci l-a rugat s\u0103 vin\u0103 la d\u00eensul \u015fi s\u0103 g\u0103zduiasc\u0103 \u00een casele patriarhiei ca \u015fi al\u0163i episcopi. Iar Epifanie n-a vrut s\u0103 se vad\u0103 cu Sf\u00eentul Ioan, dorind s\u0103 plac\u0103 lui Teofil, \u015fi a r\u0103spuns c\u0103tre cei trimi\u015fi: \u201cDac\u0103 Ioan nu va izgoni din cetate pe Dioscor \u015fi pe c\u0103lug\u0103rii lui \u015fi de nu va isc\u0103li lep\u0103darea c\u0103r\u0163ilor lui Origen, apoi eu nu am \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fire cu Ioan\u201d.<\/span><\/p>\n

Iar Sf\u00eentul Ioan a r\u0103spuns prin trimi\u015fii lui Epifanie, zic\u00eend: \u201cNu se cuvine a face ceva cu \u00eendr\u0103zneal\u0103 mai \u00eenainte de judecata soborului\u201d. Iar pizma\u015fii Sf\u00eentului Ioan, venind la Epifanie, l-au \u00eendemnat s\u0103 intre \u00een biserica Sfin\u0163ilor Apostoli \u00een zi de praznic \u015fi \u00eenaintea a tot poporul s\u0103 blesteme c\u0103r\u0163ile lui Origen \u015fi pe monahii cei izgoni\u0163i din Egipt, \u00eempreun\u0103 cu Dioscor, s\u0103-i lepede ca pe ni\u015fte origeni\u015fti; apoi pe Ioan s\u0103-l mustre, ca unul ce prime\u015fte pe eretici \u015fi se une\u015fte cu d\u00een\u015fii. Iar a doua zi Epifanie a mers la biseric\u0103, r\u00eevnind dup\u0103 buna credin\u0163\u0103.<\/span><\/p>\n

Sf\u00eentul Ioan, \u00een\u015ftiin\u0163\u00eendu-se de ceea ce voia s\u0103 fac\u0103 Epifanie, a trimis la d\u00eensul, zic\u00eend: \u201cEpifanie, multe faci \u00eempotriva canoanelor. \u00cent\u00eei ai slujit Sf\u00eenta Liturghie \u015fi ai hirotonit \u00een eparhia mea, f\u0103r\u0103 voia mea; dup\u0103 aceea te-ai ru\u015finat a petrece \u00eempreun\u0103 cu noi \u015fi acum n\u0103v\u0103le\u015fti asupra Bisericii mele, \u00eendr\u0103znind a face dezbin\u0103ri, f\u0103r\u0103 judecata soborului. Deci, p\u0103ze\u015fte-te, ca s\u0103 nu ridici tulburare \u00een popor, c\u0103 apoi singur vei avea primejdie\u201d.<\/span><\/p>\n

Acestea auzind Epifanie, s-a \u00eenduplecat \u015fi, ie\u015find din biseric\u0103, a\u015ftepta venirea lui Teofil. Iar Domnul, nel\u0103s\u00eend s\u0103 se fac\u0103 nici un fel de vrajb\u0103 \u015fi de m\u00eenie \u00eentre pl\u0103cu\u0163ii S\u0103i, a ar\u0103tat lui Epifanie, prin t\u0103inuite descoperiri, cum c\u0103 Ioan este curat ca soarele \u015fi c\u0103 din zavistia omeneasc\u0103 rabd\u0103 clevetire. Pentru c\u0103 Epifanie auzise de la mul\u0163i oameni despre faptele cele bune \u015fi mari ale Sf\u00eentului Ioan, despre credin\u0163a lui cea f\u0103r\u0103 prihan\u0103 \u015fi despre via\u0163a lui cea des\u0103v\u00eer\u015fit\u0103. Astfel, se mira c\u0103 mul\u0163i s-au sculat asupra lui Ioan \u015fi multe p\u00eeri se aduc asupra lui; dar a\u015ftepta s\u0103 vad\u0103 ce fel de sf\u00eer\u015fit va avea lucrul ce s-a \u00eenceput.<\/span><\/p>\n

\u00cemp\u0103r\u0103teasa Eudoxia, auzind c\u0103 Epifanie se \u00eenstr\u0103ineaz\u0103 de Ioan \u015fi nu are cu d\u00eensul unire, a priceput c\u0103 este m\u00eenie \u00eentre d\u00een\u015fii. \u015ei, chem\u00eend pe Epifanie la sine, a zis c\u0103tre d\u00eensul: \u201cP\u0103rinte Epifanie, tu \u015ftii c\u0103 toat\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia greco-roman\u0103 sub m\u00eena noastr\u0103 este. Deci, iat\u0103 ast\u0103zi toat\u0103 st\u0103p\u00eenirea Bisericii \u00ee\u0163i voi da, dac\u0103 m\u0103 vei asculta pe mine \u015fi vei \u00eendeplini toat\u0103 dorirea inimii mele \u015fi vei face ceea ce g\u00eendesc eu\u201d. Iar Epifanie a zis: \u201cSpune, fiic\u0103, \u015fi dup\u0103 puterea noastr\u0103 ne vom s\u00eergui a face ceea ce va fi spre m\u00eentuirea sufletului t\u0103u\u201d.<\/span><\/p>\n

Atunci \u00eemp\u0103r\u0103teasa, crez\u00eend c\u0103 vicle\u015fugul s\u0103u va pleca pe Epifanie spre al s\u0103u g\u00eend, a \u00eenceput a gr\u0103i despre Sf\u00eentul Ioan, zic\u00eend: \u201cIoan s-a f\u0103cut nevrednic de c\u00eerma Bisericii \u015fi de aceast\u0103 mare treapt\u0103, c\u0103ci se ridic\u0103 asupra \u00eemp\u0103ratului \u015fi nou\u0103 nu ne d\u0103 cinstea ce ni se cuvine. Afar\u0103 de aceasta, mul\u0163i spun c\u0103 el este eretic mai de demult. Pentru aceea a\u015f fi vrut s\u0103 adun\u0103m sinod \u015fi s\u0103-l scoatem din aceast\u0103 treapt\u0103, ca s\u0103 punem pe altul \u00een locul lui, care s\u0103 oc\u00eermuiasc\u0103 bine Biserica, pentru ca s\u0103 fie \u015fi \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia noastr\u0103 \u00een pace\u201d.<\/span><\/p>\n

Astfel gr\u0103ind \u00eemp\u0103r\u0103teasa c\u0103tre Epifanie, tremura de mare m\u00eenie \u015fi iar\u0103\u015fi a zis: \u201c\u015ei nu este de trebuin\u0163\u0103 a osteni mul\u0163i p\u0103rin\u0163i, adun\u00eendu-i aici \u00een sinod, ci sfin\u0163ia ta, p\u0103rinte, izgone\u015fte-l pe d\u00eensul din scaun, iar \u00een locul lui pune pe altul pe care-l va ar\u0103ta \u0163ie Dumnezeu \u015fi eu voi face ca to\u0163i s\u0103 te asculte pe tine\u201d.<\/span><\/p>\n

Epifanie a zis c\u0103tre d\u00eensa: \u201cFiic\u0103, ascult\u0103 pe p\u0103rintele t\u0103u f\u0103r\u0103 m\u00eenie. De va fi Ioan eretic, precum zice\u0163i voi, \u015fi nu se va poc\u0103i de acel eres, apoi nevrednic va fi de scaunul patriarhiei \u015fi vom face precum porunce\u015fti; iar dac\u0103 numai pentru aceast\u0103 vin\u0103, c\u0103 te-ar fi hulit, voie\u015fti a-l izgoni pe el, apoi Epifanie nu voie\u015fte aceasta, pentru c\u0103 \u00eemp\u0103ra\u0163ilor li se cuvine s\u0103 fie buni, bl\u00eenzi \u015fi s\u0103 ierte hulele ce vin asupra lor. C\u0103 voi ave\u0163i peste voi \u00eemp\u0103rat \u00een cer \u015fi ve\u0163i lua de la El iertarea gre\u015felilor voastre, dac\u0103 ve\u0163i ierta \u015fi voi altora. Fi\u0163i milostivi, precum \u015fi Tat\u0103l vostru cel din cer este milostiv\u201d.<\/span><\/p>\n

\u00cemp\u0103r\u0103teasa a zis c\u0103tre Epifanie: \u201cP\u0103rinte, de vei face \u00eempiedicare izgonirii lui Ioan, apoi eu voi deschide capi\u015ftile idolilor \u015fi voi face ca mul\u0163i, dep\u0103rt\u00eendu-se de la Dumnezeu, s\u0103 se \u00eenchine idolilor \u015fi vor fi cele de pe urm\u0103 mai rele dec\u00eet cele dint\u00eei\u201d. Acestea zic\u00eend cu m\u00eenie, v\u0103rsa \u015fi lacrimi din ochii s\u0103i. Iar Epifanie, mir\u00eendu-se de m\u00eenia ei nebuneasc\u0103, i-a zis: \u201cCurat s\u00eent de aceast\u0103 judecat\u0103\u201d. \u015ei astfel zic\u00eend, a ie\u015fit din palat. Apoi \u00eendat\u0103 s-a dus vestea c\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103teasa a pornit pe marele Epifanie contra Sf\u00eentului Ioan, c\u0103ci, intr\u00eend acela \u00een palat, s-a sf\u0103tuit cu \u00eemp\u0103r\u0103teasa pentru \u00eendep\u0103rtarea lui Ioan.<\/span><\/p>\n

Aceast\u0103 veste a ajuns chiar p\u00een\u0103 la Ioan. Iar el, fiind iute din fire \u015fi, av\u00eend cuv\u00eentul gata pe buzele sale, c\u00eend \u00eenv\u0103\u0163a \u00een biseric\u0103, a pomenit \u00eenaintea \u00eentregului popor, din dumnezeiasca Scriptur\u0103, r\u0103utatea multor femei. Auzind poporul c\u0103 este vorba pentru femei, au priceput mul\u0163i c\u0103 a f\u0103cut pild\u0103 despre \u00eemp\u0103r\u0103teasa. Iar pizma\u015fii lui Ioan au scris toate pildele lui pe h\u00eertie \u015fi le-au dat \u00eemp\u0103r\u0103tesei. Acestea citindu-le, i s-a p\u0103rut c\u0103 chiar pentru d\u00eensa a vorbit astfel.<\/span><\/p>\n

Deci se duse la \u00eemp\u0103ratul jeluindu-se c\u0103 Ioan o hule\u015fte \u00een biseric\u0103 \u00eenaintea \u00eentregului popor. \u015ei t\u00eenguindu-se, zicea \u00eemp\u0103ratului: \u201c\u00cen\u0163elege c\u0103 a mea dos\u0103dire este a ta ocar\u0103; c\u0103ci c\u00eend m\u0103 hule\u015fte pe mine Ioan, pe tine te hule\u015fte, necinstea mea este \u015fi necinstea ta\u201d.<\/span><\/p>\n

Apoi ruga pe \u00eemp\u0103ratul s\u0103 porunceasc\u0103 a se aduna un sobor asupra lui Ioan ca s\u0103-l izgoneasc\u0103 din scaun. \u00cemp\u0103r\u0103teasa a mai scris \u015fi c\u0103tre Teofil Alexandreanul ca s\u0103 vin\u0103 iute la Constantinopol, netem\u00eendu-se de nimic, c\u0103ci \u201ceu \u2013 zicea ea -, \u015fi pe \u00eemp\u0103ratul voi ruga pentru tine \u015fi voi astupa gura tuturor potrivnicilor t\u0103i, numai vino f\u0103r\u0103 z\u0103bav\u0103 \u015fi adun\u0103 episcopi mul\u0163i, ca s\u0103 izgone\u015fti din scaun pe vr\u0103jma\u015ful meu Ioan\u201d. Iar Teofil, \u00eent\u0103rit de scrisoarea \u00eemp\u0103r\u0103tesei, s-a gr\u0103bit spre a veni la Constantinopol, av\u00eend cor\u0103bii \u00eenc\u0103rcate cu aromate din India \u015fi cu poame \u015fi cu buc\u0103\u0163i de m\u0103tase de mare pre\u0163, \u0163esute cu fir, pentru ca s\u0103 \u00een\u015fele pe mul\u0163i cu daruri \u015fi s\u0103-i plece spre sfatul s\u0103u.<\/span><\/p>\n

\u00cen acea vreme fericitul Ioan a scris c\u0103tre Sf\u00eentul Epifanie astfel: \u201cFrate Epifanie, am auzit c\u0103 ai f\u0103cut sfat cu \u00eemp\u0103r\u0103teasa, pentru izgonirea mea; dar s\u0103 \u015ftii c\u0103 \u015fi tu nu vei mai vedea scaunul t\u0103u\u201d. Iar Epifanie i-a r\u0103spuns a\u015fa: \u201cR\u0103bd\u0103torule de chinuri, Ioane, n\u0103p\u0103stuit fiind, biruie\u015fte; dar nici tu nu vei ajunge la locul acela la care te vor izgoni pe tine\u201d. \u015ei s-a \u00eemplinit proorocia la am\u00eendoi, pentru c\u0103 Epifanie, mai z\u0103bovind pu\u0163in la Constantinopol, a cunoscut c\u0103 f\u0103r\u0103 dreptate vor s\u0103-l os\u00eendeasc\u0103 pe cel drept.<\/span><\/p>\n

Nevoind s\u0103 fie p\u0103rta\u015f la acea judecat\u0103 t\u00eelh\u0103reasc\u0103, s-a urcat cu ai s\u0103i \u00een corabie, nespun\u00eend nim\u0103nui nimic, \u015fi pe ascuns s-a \u00eentors la ale sale. Dar c\u0103l\u0103torind pe mare, s-a mutat la Domnul, neajung\u00eend la scaunul s\u0103u, dup\u0103 proorocia Sf\u00eentului Ioan. La fel \u015fi Sf\u00eentul Ioan, \u00een a doua izgonire a sa, neajung\u00eend la locul la care a fost trimis, s-a odihnit \u00een Domnul, dup\u0103 proorocia lui Epifanie. Despre acest lucru mai pe urm\u0103 se va vorbi. Iar acum s\u0103 ne \u00eentoarcem cu povestirea istoriei celei dint\u00eei.<\/span><\/p>\n

Teofil, patriarhul Alexandriei, \u00eent\u0103rit fiind cu scrisoarea \u00eemp\u0103r\u0103tesei, a venit la Constantinopol f\u0103r\u0103 z\u0103bav\u0103, cu mul\u0163i episcopi, pe care cu viclenie \u00eei \u00eenduplecase la un g\u00eend cu d\u00eensul, netem\u00eendu-se de nimic. \u00cens\u0103 \u00eemp\u0103ratul n-a voit s\u0103 vorbeasc\u0103 cu Teofil, p\u00een\u0103 c\u00eend vor veni episcopii trimi\u015fi de Inochentie, papa Romei, pentru c\u0103 nu \u015ftia c\u0103 romanii a\u015fteptau a doua scrisoare prin care s\u0103 le vesteasc\u0103 adunarea episcopilor R\u0103s\u0103ritului. Pentru aceea, de\u015fi erau gata de cale, n-au pornit a veni. Iar \u00eemp\u0103r\u0103teasa a ascuns de \u00eemp\u0103ratul pe to\u0163i episcopii care veniser\u0103 cu d\u00eensul, le-a spus cugetul s\u0103u pe care-l are asupra lui Ioan \u015fi i-a rugat s\u0103 se s\u00eerguiasc\u0103 c\u00eet vor putea s\u0103 izgoneasc\u0103 pe Sf\u00eentul din scaun. Apoi g\u0103sindu-i \u00eemp\u0103r\u0103teasa \u015fi pe d\u00een\u015fii tot astfel cuget\u00eend, s-a m\u00eeng\u00eeiat foarte. Dup\u0103 aceea umpl\u00eendu-le pungile cu aur \u015fi \u00eent\u0103rind sfatul, le-a dat voie a se retrage din palat.<\/span><\/p>\n

Dup\u0103 aceasta, \u00eemp\u0103r\u0103teasa a chemat la sine pe to\u0163i cei ce se pl\u00eengeau \u00eempotriva lui Teofil, pe c\u0103lug\u0103ri, pe preo\u0163i \u015fi pe episcopi; c\u0103ci veniser\u0103 \u00eenc\u0103 \u015fase episcopi din Egipt, preo\u0163i \u015fi diaconi, dou\u0103zeci la num\u0103r, care se dep\u0103rtaser\u0103 de Teofil \u015fi aduseser\u0103 multe pricini asupra lui, voind s\u0103 se judece \u00eempreun\u0103 cu d\u00eensul.<\/span><\/p>\n

Pe ace\u015ftia adun\u00eendu-i \u00eemp\u0103r\u0103teasa, i-a rugat s\u0103 \u00eenceteze cu planul lor \u015fi s\u0103 nu aduc\u0103 \u00een judecat\u0103 pricinile lui Teofil, ci s\u0103 ierte n\u0103p\u0103stuirile care li s-au f\u0103cut de d\u00eensul. Astfel, unii au ascultat pe \u00eemp\u0103r\u0103teasa \u015fi, pun\u00eendu-\u015fi n\u0103dejdea spre Dumnezeu, au t\u0103cut; iar al\u0163ii se \u00eempotriveau foarte. Deci, pe cei ce au t\u0103cut \u00eemp\u0103r\u0103teasa i-a \u00eembog\u0103\u0163it cu daruri, iar pe cei ce se \u00eempotriveau, prinz\u00eendu-i, i-a trimis \u00een surghiun la Tesalonic.<\/span><\/p>\n

Monahii cei mai sus pomeni\u0163i, pentru a c\u0103ror str\u00eemb\u0103tate urma s\u0103 se fac\u0103 judecata \u00eempotriva lui Teofil, v\u0103z\u00eend c\u0103 s-au schimbat lucrurile \u015fi c\u0103 nu pentru aceea se adun\u0103 sobor, ca s\u0103 fie judecat Teofil, ci ca s\u0103 fie izgonit Ioan. Apoi, cunosc\u00eend c\u0103 nu pot s\u0103 aduc\u0103 la judecat\u0103 p\u00eer\u0103 contra lui Teofil, a c\u0103rui m\u00een\u0103 o sprijine\u015fte \u00eemp\u0103r\u0103teasa, au \u00eencetat de a se mai jelui \u015fi nici daruri de la \u00eemp\u0103r\u0103teasa nu au voit a primi; ci s-au \u00eendestulat cu aceea c\u0103 Teofil \u00eei \u00eeng\u0103duie a se \u00eenapoia pe la locurile lor prin pustia Egiptului. C\u0103ci me\u015fte\u015fug\u0103re\u0163ul Teofil, intr\u00eend \u00een ora\u015f, mai \u00eent\u00eei a c\u0103utat s\u0103 se \u00eempace cu c\u0103lug\u0103rii cei izgoni\u0163i, pentru ca numai cu Sf\u00eentul Ioan s\u0103 aib\u0103 pricin\u0103.<\/span><\/p>\n

Deci, t\u0103c\u00eend c\u0103lug\u0103rii, unii \u00eendat\u0103 s-au \u00eentors \u00een pustiile lor, dintre care era \u015fi Isidor cel de-a pururea pomenit \u015fi cuviosul Ierax. Iar Dioscor, dup\u0103 pu\u0163in\u0103 vreme a r\u0103posat \u00een Constantinopol \u015fi a fost \u00eengropat cu mare cinste. Tot acolo a murit \u015fi Amonie, care, c\u00eend era aproape s\u0103 moar\u0103 a proorocit c\u0103 tulbur\u0103torii Bisericii cei ce s-au sculat asupra Sf\u00eentului Ioan Gur\u0103 de Aur, se vor sf\u00eer\u015fi cu grea moarte; care lucru s-a \u015fi \u00eemplinit \u015fi despre care se va spune mai pe urm\u0103. Astfel, sc\u0103p\u00eend Teofil de to\u0163i p\u00eer\u00ee\u015fii s\u0103i, a r\u0103mas f\u0103r\u0103 grij\u0103.<\/span><\/p>\n

\u00cen acea vreme Sf\u00eentul Ioan, dup\u0103 obiceiul s\u0103u, propov\u0103duind cuv\u00eentul lui Dumnezeu, a spus ni\u015fte cuvinte din Sf\u00eenta Scriptur\u0103, anume din c\u0103r\u0163ile \u00eemp\u0103ra\u0163ilor: \u201cAduna\u0163i la mine pe proorocii cei de ru\u015fine, pe cei ce m\u0103n\u00eenc\u0103 la masa Isabelei, ca s\u0103 vorbesc c\u0103tre d\u00een\u015fii precum a zis Ilie: P\u00een\u0103 c\u00eend \u015fchiop\u0103ta\u0163i de am\u00eendou\u0103 gleznele voastre? De este Domnul Dumnezeu, merge\u0163i \u00een urma Lui, iar de este masa Isabelei v\u0103 ve\u0163i \u00eengre\u0163o\u015fa\u201d.<\/span><\/p>\n

Acestea auzind pism\u0103t\u0103re\u0163ii Sf\u00eentului Ioan, au spus lui Teofil \u015fi episcopilor care erau cu d\u00eensul; iar ei au scris acele cuvinte, t\u00eelcuindu-le r\u0103u, mai ad\u0103ug\u00eend \u015fi altele, zic\u00eend c\u0103 Sf\u00eentul Ioan a asem\u0103nat \u00eenaintea tuturor pe \u00eemp\u0103r\u0103teasa cu Isabela, iar pe d\u00een\u015fii i-a numit prooroci f\u0103r\u0103 ru\u015fine. Deci, scriind acelea, le-au dat \u00eemp\u0103ratului \u015fi \u00eemp\u0103r\u0103tesei. Atunci \u00eemp\u0103r\u0103teasa t\u00eenguindu-se, cerea \u00eemp\u0103ratului pedepsirea Sf\u00eentului Ioan.<\/span><\/p>\n

\u00cemp\u0103ratului i-a p\u0103rut r\u0103u de \u00eemp\u0103r\u0103teasa sa \u015fi toat\u0103 m\u00eenia ce o avea asupra lui Teofil a \u00eentors-o asupra lui Ioan. Deci, a poruncit lui Teofil s\u0103 adune sobor contra lui Ioan. Iar Teofil cu to\u0163i ai s\u0103i, s-a bucurat de m\u00eenia \u00eemp\u0103ratului asupra Sf\u00eentului Ioan \u015fi a aflat doi diaconi pe care Sf\u00eentul Ioan \u00eei dep\u0103rtase de la biseric\u0103, pentru p\u0103cate; c\u0103ci unul f\u0103cuse ucidere, iar altul desfr\u00eenare.<\/span><\/p>\n

Pe aceia chem\u00eendu-i Teofil, le-a f\u0103g\u0103duit c\u0103-i va aduce la treapta lor, numai s\u0103-l asculte \u015fi s\u0103 m\u0103rturiseasc\u0103 asupra lui Ioan minciuni. Iar ei tic\u0103lo\u015fii, av\u00eend pizm\u0103 asupra lui Ioan \u015fi dorind dreg\u0103toria lor cea dint\u00eei, \u00eendat\u0103 au f\u0103g\u0103duit c\u0103 vor face dup\u0103 voia lui Teofil. Deci a scris Teofil multe pricini mincinoase asupra Sf\u00eentului Ioan \u015fi le-a dat diaconilor acelora ca s\u0103 le aduc\u0103 soborului, ca de la ei. Iar locul soborului era or\u00eenduit s\u0103 fie \u00eenaintea cet\u0103\u0163ii Calcedonului, unde era curtea \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103 \u015fi o biseric\u0103 mare a Sfin\u0163ilor Apostoli Petru \u015fi Pavel; acolo s-au adunat episcopii \u00eempreun\u0103 cu Teofil.<\/span><\/p>\n

Iar Sf\u00eentul Ioan \u015fedea \u00een casa patriarhal\u0103, \u00eempreun\u0103 cu episcopii ce erau cu d\u00eensul, care erau patruzeci la num\u0103r, \u015fi se mira foarte cum Teofil, care trebuia s\u0103 fie judecat \u015fi s\u0103 dea r\u0103spuns pentru at\u00eetea \u00eenvinuiri, acela a venit acum cu episcopi \u015fi a \u00eentors pe \u00eemp\u0103ratul \u00eenc\u00eet, nu numai c\u0103 nu d\u0103 r\u0103spuns de ale sale nedrept\u0103\u0163i, ci caut\u0103 s\u0103 judece \u015fi pe al\u0163ii.<\/span><\/p>\n

Apoi a \u00eenceput a gr\u0103i c\u0103tre episcopii s\u0103i: \u201cFra\u0163ilor, ruga\u0163i pe Dumnezeu pentru mine \u015fi dac\u0103 iubi\u0163i pe Hristos, s\u0103 nu ie\u015fi\u0163i de la bisericile voastre; pentru c\u0103 mie mi s-a apropiat vremea de primejdii \u015fi, multe necazuri av\u00eend, m\u0103 voi duce din aceast\u0103 via\u0163\u0103; c\u0103ci v\u0103d c\u0103 satana ner\u0103bd\u00eend \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura mea, a f\u0103cut sfat asupr\u0103-mi\u201d. Ei, auzind acestea, s-au sp\u0103im\u00eentat \u015fi au pl\u00eens to\u0163i. Iar Sf\u00eentul, zic\u00eendu-le s\u0103 tac\u0103, \u00eei m\u00eeng\u00eeia s\u0103 nu pl\u00eeng\u0103 pentru d\u00eensul.<\/span><\/p>\n

Astfel vorbind el c\u0103tre soborul s\u0103u, iat\u0103 au venit trimi\u015fii de la soborul lui Teofil, chem\u00eend pe Ioan la judecat\u0103, ca s\u0103 r\u0103spund\u0103 \u00eempotriva pricinilor celor aduse asupra lui. Iar episcopii cei ce erau cu Sf\u00eentul Ioan au zis lui Teofil prin trimi\u015fii aceia: \u201cNu chema, precum a chemat Cain pe Abel, ci vino tu la noi, \u00een cetatea aceasta legiuit\u0103; pentru ca noi s\u0103 auzim mai \u00eent\u00eei \u00eendreptarea ta, c\u0103ci avem asupra ta scrisori care cuprind \u015faptezeci de c\u0103lc\u0103ri de lege pe care le-ai f\u0103cut tu. Deci vino tu aici, c\u0103ci noi \u2013 care cu darul lui Dumnezeu ne-am adunat nu spre risipirea Bisericii ci spre pace -, s\u00eentem mai mul\u0163i dec\u00eet cei din soborul vostru\u201d.<\/span><\/p>\n

Sf\u00eentul Ioan a zis: \u201cNu pot merge la vr\u0103jma\u015fii mei cei dovedi\u0163i\u201d. \u015ei fiind chemat \u015fi a doua oar\u0103, \u015fi a treia oar\u0103, n-a mers, zic\u00eend: \u201cLa cine s\u0103 merg, la p\u00eer\u00ee\u015fii ori la judec\u0103torii mei? Eu s\u00eent gata a sta \u015fi \u00eenaintea soborului a toat\u0103 lumea, \u00eens\u0103 s\u0103 stea \u015fi vr\u0103jma\u015fii mei cu mine la judecat\u0103, dar altul s\u0103 fie care s\u0103 ne judece. Pe c\u00eend acum, \u015fi p\u00eer\u00ee\u015fii \u015fi judec\u0103torii mei s\u00eent aceia\u015fi. Ei nu voiesc s\u0103 se judece cu mine, ci ca s\u0103 m\u0103 judece pe mine; deci nu voi merge la o judecat\u0103 ca aceasta. S\u0103 se adune episcopii de la toate scaunele \u015fi atunci voi sta la judecat\u0103\u201d.<\/span><\/p>\n

Acestea zic\u00eend, a trimis \u00een locul s\u0103u trei episcopi \u015fi doi preo\u0163i, ca s\u0103 gr\u0103iasc\u0103 pentru d\u00eensul. Iar adunarea lui Teofil v\u0103z\u00eend pe trimi\u015fii lui Ioan \u015fi cele gr\u0103ite nevoind a le auzi, i-au apucat \u015fi i-au b\u0103tut; iar pe unul dintre ei a pus lan\u0163urile de fier, pe care le preg\u0103tise Sf\u00eentului Ioan. Apoi a \u00eenceput a citi pricinile nedrepte asupra lui Ioan celui nevinovat \u015fi curat cu inima, care erau alc\u0103tuite din minciuni; \u015fi pun\u00eend martori mincino\u015fi, l-au judecat.<\/span><\/p>\n

Sf\u00eentul Ioan, \u00een acea vreme, \u015fez\u00eend \u00een biseric\u0103 \u00eempreun\u0103 cu episcopii s\u0103i, zicea:<\/span><\/p>\n

\u201cMulte s\u00eent valurile \u015fi cumplit\u0103 este chinuirea. Dar nu ne temem de \u00eenecare pentru c\u0103 s\u00eentem pe piatr\u0103. S\u0103 spumeze marea \u015fi s\u0103 se tulbure, dar piatra nu se poate zdrobi. S\u0103 se ridice valurile, \u00eens\u0103 corabia lui Iisus nu pot s\u0103 o \u00eenece. Eu de ce s\u0103 m\u0103 tem? Nu cumva de moarte? De tr\u0103iesc, vie\u0163uiesc lui Hristos, iar de voi muri, am dob\u00eend\u0103. Sau de izgonire s\u0103 m\u0103 tem? Dar al Domnului este p\u0103m\u00eentul \u015fi plinirea lui. Pentru care avu\u0163ie s\u0103-mi par\u0103 r\u0103u? Dar nimic n-am adus \u00een lumea aceasta \u015fi este dovedit c\u0103 nici nu am putea lua ceva cu noi. Chiar de ceea ce este \u00een lumea aceasta mai \u00eenfrico\u015fat, eu nu m\u0103 tem \u015fi de ceea ce este fericire \u00een lume, nu bag seam\u0103. Nici de s\u0103r\u0103cie nu m\u0103 tem, nici bog\u0103\u0163ia nu o poftesc, nici nu m\u0103 cutremur de moarte, ci m\u0103 rog ca voi s\u0103 spori\u0163i spre cele bune\u201d.<\/span><\/p>\n

Acestea \u015fi mai multe alte cuvinte spun\u00eend Sf\u00eentul c\u0103tre ce-i ce-l ascultau, \u00een aceea\u015fi vreme Teofil cu episcopii s\u0103i a judecat pe Sf\u00eentul Ioan ca s\u0103 fie scos din scaun; \u015fi l-au judecat, nev\u0103z\u00eend fa\u0163a lui, nici auzind glasul lui. Astfel au s\u0103v\u00eer\u015fit \u00eentr-o zi r\u0103utatea pe care de demult o aveau \u00een inim\u0103.<\/span><\/p>\n

Dup\u0103 aceea a trimis la \u00eemp\u0103ratul scrisoarea aceasta: \u201cDe vreme ce Ioan se face vinovat de multe, \u015fi singur \u015ftiindu-se astfel, n-a voit a veni la judecat\u0103, de aceea acum este dep\u0103rtat de la noi, fiindc\u0103 \u015fi canoanele spun a\u015fa. Acum nimic nu trebuie mai mult dec\u00eet numai s\u0103 porunceasc\u0103 st\u0103p\u00eenirea ta, ca s\u0103-l izgoneasc\u0103 pe Ioan din scaun, chiar f\u0103r\u0103 voia lui\u201d.<\/span><\/p>\n

\u00cemp\u0103ratul Arcadie n-a ascultat nici \u00eenvinuirile aduse asupra lui Ioan, nici r\u0103spunsul lui; ci crez\u00eend numai cuvintele nedrepte ale acelui sobor, \u00eendat\u0103 a poruncit s\u0103 izgoneasc\u0103 pe Sf\u00eentul din scaun. Deci, a trimis la el un oarecare boier cu osta\u015fi, ca la r\u0103zboi. Iar poporul, auzind aceasta, s-a aprins de m\u00eenie \u015fi s-a str\u00eens mul\u0163ime f\u0103r\u0103 num\u0103r, nel\u0103s\u00eend s\u0103 izgoneasc\u0103 pe Sf\u00eentul Ioan. A\u015fa c\u0103 unii strigau \u00eempotriva \u00eemp\u0103ratului \u015fi a \u00eemp\u0103r\u0103tesei, iar al\u0163ii \u00eempotriva lui Teofil \u015fi a celor de un g\u00eend cu d\u00eensul, zic\u00eend c\u0103, cu nedreptate este os\u00eendit Sf\u00eentul Ioan; \u00eenc\u00eet poporul trei zile nu s-a dep\u0103rtat, str\u0103juind \u015fi nel\u0103s\u00eend ca s\u0103-l izgoneasc\u0103. Iar Sf\u00eentul, tem\u00eendu-se ca nu cumva s\u0103 n\u0103scoceasc\u0103 alt\u0103 vin\u0103 asupra lui, c\u0103 adic\u0103 nu se supune \u00eemp\u0103ratului, s-a t\u0103inuit de popor \u015fi fiind sear\u0103, a ie\u015fit pe ascuns \u015fi s-a dat \u00een m\u00eeinile osta\u015filor celor ce voiau s\u0103-l ia.<\/span><\/p>\n

Osta\u015fii, lu\u00eendu-l pe d\u00eensul, l-au dus la malul m\u0103rii \u015fi au plutit spre Prenet, care este \u00een dreptul Nicomidiei. Iar poporul ner\u0103bd\u00eend nelegiuirea, a f\u0103cut mare zgomot \u015fi mult\u0103 r\u0103scoal\u0103 prin cetate, \u00eenc\u00eet unii au fost r\u0103ni\u0163i, iar al\u0163ii au \u015fi murit. Pe Teofil poporul \u00eel c\u0103uta s\u0103-l ucid\u0103 cu pietre; dar el, \u00een\u0163eleg\u00eend aceasta, a fugit pe ascuns din cetate \u015fi a plecat cu corabia la Alexandria. Asemenea s-au \u00eempr\u0103\u015ftiat \u015fi cei ce fuseser\u0103 la un g\u00eend cu d\u00eensul. Iar tulburarea \u00een popor era pretutindeni, \u00eenc\u00eet \u015fi prin biserici \u015fi prin t\u00eerguri striga asupra celor ce f\u0103cuser\u0103 judecata cea nedreapt\u0103 \u015fi dep\u0103rtaser\u0103 pe lumin\u0103torul lumii.<\/span><\/p>\n

Ajung\u00eend poporul chiar la palatul \u00eemp\u0103r\u0103tesc, striga cu mare glas \u015fi t\u00eenguire, ca iar\u0103\u015fi s\u0103 aduc\u0103 pe Sf\u00eentul Ioan \u00een scaun. Atunci s-a f\u0103cut \u00eentr-o noapte un \u00eenfrico\u015fat cutremur de p\u0103m\u00eent, \u00eenc\u00eet to\u0163i au fost cuprin\u015fi de o mare fric\u0103, iar mai v\u00eertos pe \u00eemp\u0103r\u0103teasa o cuprinsese o mare groaz\u0103 \u015fi cutremur, pentru c\u0103 palatul ei se cl\u0103tina mai v\u00eertos dec\u00eet alte ziduri, din care a \u015fi c\u0103zut o parte oarecare. Iar poporul mereu striga cu glas mare: \u201cDe nu va fi \u00eentors Ioan, apoi toat\u0103 cetatea va c\u0103dea\u201d.<\/span><\/p>\n

\u015ei s-a sp\u0103im\u00eentat \u00eemp\u0103ratul de pedeapsa lui Dumnezeu \u015fi de tulburarea poporului \u015fi astfel a trimis de grab\u0103 pe un \u00eemputernicit al \u00eemp\u0103r\u0103tesei, anume Visarion, \u00een urma Sf\u00eentului Ioan, c\u0103ci \u00eemp\u0103r\u0103teasa a rugat pe \u00eemp\u0103ratul s\u0103 porunceasc\u0103 s\u0103-l aduc\u0103 \u00eenapoi, fiindc\u0103 o cuprinsese fric\u0103 \u015fi cutremur de strig\u0103tele poporului. Atunci alergau trimi\u015fii unul dup\u0103 altul, s\u00eerguindu-se a ruga pe Sf\u00eentul ca s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00een cetate, \u015fi s-a umplut marea Traciei de trimi\u015fi.<\/span><\/p>\n

\u00centorc\u00eendu-se fericitul \u015fi \u00een\u015ftiin\u0163\u00eendu-se cet\u0103\u0163enii de aceasta, au ie\u015fit to\u0163i \u00een \u00eent\u00eempinarea lui cu lum\u00een\u0103ri aprinse, \u00eenc\u00eet se acoperise marea de cor\u0103biile ce \u00eent\u00eempinau pe Sf\u00eentul. Sosind Sf\u00eentul Ioan \u00een cetate, n-a voit s\u0103 intre \u00een\u0103untru. Ci, petrec\u00eend, a\u015ftepta p\u00een\u0103 ce se va face cercetare \u00eentr-un sobor mai mare, ca s\u0103 vad\u0103 pentru ce a fost izgonit. Iar poporul nu voia aceasta, ca s\u0103 fie p\u0103storul lor afar\u0103 \u015fi striga tare asupra \u00eemp\u0103ratului.<\/span><\/p>\n

Deci, silit fiind de popor, a intrat \u00een cetate \u015fi a fost dus cu cinste \u00een biseric\u0103, cu psalmi \u015fi cu c\u00eent\u0103ri. \u015ei, f\u0103c\u00eend rug\u0103ciune, a \u015fezut pe scaunul s\u0103u. Apoi, d\u00eend pace poporului, a f\u0103cut \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 \u015fi to\u0163i s-au bucurat cu bucurie mare pentru \u00eentoarcerea lui. Atunci toat\u0103 ceata zavistnicilor s-a r\u0103sp\u00eendit p\u00een\u0103 \u00een sf\u00eer\u015fit \u015fi to\u0163i zavistnicii au fugit \u015fi au t\u0103cut.<\/span><\/p>\n

Oc\u00eermuind Sf\u00eentul Ioan Biserica lui Hristos cu bun\u0103 lini\u015fte \u015fi hr\u0103nind oile sale cele cuv\u00eent\u0103toare cu \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile cele izvor\u00eetoare de miere, toate bisericile s-au veselit de acest p\u0103stor \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor. Iar dup\u0103 c\u00eet\u0103va vreme iar\u0103\u015fi s-a ridicat furtuna cea dint\u00eei asupra fericitului, dintr-o pricin\u0103 ca aceasta. Un idol de argint \u00een chipul \u00eemp\u0103r\u0103tesei Evdochia era f\u0103cut \u015fi pus pe un st\u00eelp \u00eenalt, aproape de biserica Sfintei Sofia, \u00een mijlocul uli\u0163ei celei mari. Acolo se obi\u015fnuise a se face priveli\u015fte \u015fi mul\u0163i, adun\u00eendu-se la acel st\u00eelp, \u00ee\u015fi f\u0103ceau jocurile lor.<\/span><\/p>\n

Sf\u00eentul Ioan, v\u0103z\u00eend c\u0103 spre ocara Bisericii s-a f\u0103cut acolo aproape o priveli\u015fte ca aceea, a \u00eenceput cu \u00eendr\u0103zneal\u0103, dup\u0103 obiceiul s\u0103u, a vorbi contra acelora care au pus idolul acolo \u015fi care au poruncit a se face jocuri. Iar \u00eemp\u0103r\u0103teasa, av\u00eend \u00eenc\u0103 \u00een sine m\u00eenia cea mai dinainte pornit\u0103 asupra Sf\u00eentului, auzind cuvintele lui, iar\u0103\u015fi a priceput c\u0103 \u00eempotriva ei gr\u0103ie\u015fte Sf\u00eentul.<\/span><\/p>\n

Deci, s-a umplut de m\u00eenie \u015fi iar\u0103\u015fi a poruncit s\u0103 se adune sobor asupra Sf\u00eentului Ioan. Sf\u00eentul sim\u0163ind aceasta, a \u00eenceput mai pe fa\u0163\u0103 a gr\u0103i despre d\u00eensa, la toat\u0103 adunarea: \u201cIar\u0103\u015fi Irodiada se \u00eendr\u0103ce\u015fte, iar\u0103\u015fi joac\u0103 \u015fi salt\u0103, iar\u0103\u015fi caut\u0103 capul lui Ioan\u201d. Cu aceste cuvinte a pornit pe \u00eemp\u0103r\u0103teasa spre mai mare m\u00eenie \u015fi cu mare pl\u00eengere a rugat pe \u00eemp\u0103ratul ca s\u0103 porunceasc\u0103 iar\u0103\u015fi s\u0103 se fac\u0103 sinod asupra Sf\u00eentului Ioan. \u015ei \u00eendat\u0103 s-au trimis c\u0103r\u0163i \u00eemp\u0103r\u0103te\u015fti pe la to\u0163i episcopii, ca s\u0103 se adune la Constantinopol \u015fi s\u0103 judece pe Ioan.<\/span><\/p>\n

Astfel, s-au adunat to\u0163i ca \u015fi mai \u00eenainte, afar\u0103 de Teofil, c\u0103ci el \u015ftia cum c\u0103 \u00eent\u00eei abia a sc\u0103pat de popor \u015fi se temea acum a mai merge singur acolo; ci a trimis \u00een locul s\u0103u trei episcopi care aduceau canoanele ce le f\u0103cuser\u0103 arienii asupra Sf\u00eentului Atanasie cel Mare, ca astfel, cu acele canoane s\u0103 judece pe Sf\u00eentul Ioan, care, fiind izgonit, s-a suit singur iar\u0103\u015fi pe scaun, f\u0103r\u0103 sinod.<\/span><\/p>\n

Deci, fericitul Ioan a fost os\u00eendit dup\u0103 acele canoane nedrepte, pentru c\u0103 nu c\u0103utau alt\u0103 vin\u0103 \u015fi nu f\u0103ceau alt\u0103 cercetare, dec\u00eet numai s\u0103 r\u0103spund\u0103 la aceasta: cum fiind scos, a \u00eendr\u0103znit iar\u0103\u015fi a se sui pe scaun, f\u0103r\u0103 sinod? Iar Sf\u00eentul Ioan Gur\u0103 de Aur a r\u0103spuns, zic\u00eend: \u201cLa judecat\u0103 n-am stat, nici cu p\u00eer\u00ee\u015fii mei nu m-am \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat, nici am v\u0103zut pricinile cele scrise asupra mea, nici vreo os\u00eendire n-am avut. Ci, \u00eemp\u0103ra\u0163ii m-au izgonit \u015fi aceia m-au \u00eentors iar\u0103\u015fi; iar canonul acesta cu care m\u0103 judeca\u0163i pe mine, nu este de la cei dreptcredincio\u015fi, ci de la arieni, contra lui Atanasie cel Mare\u201d. Iar sinodul, neprimind acest r\u0103spuns, l-au scos afar\u0103 din scaun.<\/span><\/p>\n

Deci, sosind praznicul cel mare al Sfintelor Pa\u015fti, \u00eendemnat fiind \u00eemp\u0103ratul de episcopi, a trimis la Sf\u00eentul Ioan, zic\u00eend:<\/span><\/p>\n

\u201cIe\u015fi din biseric\u0103, pentru c\u0103 e\u015fti judecat de dou\u0103 soboare \u015fi nu-mi este cu putin\u0163\u0103 a intra \u00een biseric\u0103, p\u00een\u0103 c\u00eend e\u015fti tu \u00eentr-\u00eensa\u201d. Iar Sf\u00eentul Ioan a r\u0103spuns \u00eemp\u0103ratului prin trimi\u015fi, zic\u00eend a\u015fa: \u201cEu am primit Biserica de la Hristos, M\u00eentuitorul meu; deci nu pot s\u0103 ies dintr-\u00eensa singur, de nu voi fi cu sila izgonit. A ta este cetatea \u015fi pe tine to\u0163i te ascult\u0103. Dac\u0103 voie\u015fti a m\u0103 dep\u0103rta de Biserica lui Hristos, apoi trimite pe ai t\u0103i s\u0103 m\u0103 scoat\u0103 cu sila afar\u0103 dintr-\u00eensa, \u015fi voi avea r\u0103spuns \u00eenaintea lui Dumnezeu c\u0103 n-am ie\u015fit de voia mea din Biseric\u0103, ci cu for\u0163a \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103 am fost izgonit\u201d.<\/span><\/p>\n

Acestea auzindu-le \u00eemp\u0103ratul, se \u00eengrijora. \u00cens\u0103, fiind \u00eendemnat de cei potrivnici, a trimis pe Marin dreg\u0103torul, care p\u0103stra averea \u00eemp\u0103r\u0103tesei, de a scos cu sila din biseric\u0103 pe Sf\u00eentul Ioan, \u00eenv\u0103\u0163\u0103torul cel mare. Dar i s-a poruncit c\u0103 poate s\u0103 r\u0103m\u00een\u0103 \u00een casele patriarhiei p\u00een\u0103 la o vreme. Deci a petrecut Sf\u00eentul acolo dou\u0103 luni, neie\u015find din chilia sa, p\u00een\u0103 c\u00eend \u00eemp\u0103ratul a poruncit s\u0103 mearg\u0103 \u00een surghiun.<\/span><\/p>\n

\u00cen acea vreme vr\u0103jma\u015fii lui Ioan au \u00eendemnat pe un om s\u0103-l ucid\u0103 pe d\u00eensul. Deci, a \u00eenceput omul acela a se face \u00eendr\u0103cit, ca s\u0103 nu fie cunoscut acel lucru r\u0103u pe care cugetase s\u0103-l fac\u0103. \u015ei preg\u0103tind o sabie, c\u0103uta vreme cu prilej ca s\u0103 omoare pe Sf\u00eentul. Dar mai \u00eenainte, p\u00een\u0103 a nu se face acea f\u0103r\u0103delege, a cunoscut poporul acea tain\u0103 \u015fi, prinz\u00eend pe omul acela, l-a dus la eparhul cet\u0103\u0163ii spre cercetare. Iar Sf\u00eentul Ioan, auzind de aceasta, a trimis pe episcopii care se aflau l\u00eeng\u0103 d\u00eensul \u015fi a izb\u0103vit pe omul acela, mai \u00eenainte p\u00een\u0103 a nu fi \u00eencercat cu b\u0103t\u0103i.<\/span><\/p>\n

Dup\u0103 aceasta, un rob al unui preot, anume Elpidie, fiind \u00eens\u0103rcinat cu uciderea Sf\u00eentului, a primit cincizeci de galbeni \u015fi a alergat degrab\u0103 la curtea patriarhiei, voind a n\u0103v\u0103li \u00een\u0103untru. Iar un oarecare, ce se \u00eent\u00eemplase acolo, l-a oprit din alergarea lui, ca s\u0103 spun\u0103 pricina, pentru ce se s\u00eerguie\u015fte a\u015fa degrab. El, ner\u0103spunz\u00eend nimic, a lovit cu sabia pe omul acela. Altul, v\u0103z\u00eend ceea ce se petrece, a strigat c\u0103tre d\u00eensul, iar el \u015fi pe acela l-a omor\u00eet; la fel \u015fi pe al treilea. A\u015fa c\u0103 s-a f\u0103cut mare tulburare \u00een curtea patriarhiei. Iar robul a fugit \u00eenapoi \u015fi l-a \u00eent\u00eempinat un om care ie\u015fise din baie \u015fi care a vrut s\u0103-l prind\u0103, iar el \u015fi pe acesta l-a r\u0103nit cu sabia \u015fi a murit.<\/span><\/p>\n

Din acea vreme poporul str\u0103juia cu os\u00eerdie pe Sf\u00eentul Ioan, ziua \u015fi noaptea \u015fez\u00eend l\u00eeng\u0103 casa patriarhului, schimb\u00eendu-se unii dup\u0103 al\u0163ii, c\u0103ci vedeau c\u0103 vr\u0103jma\u015fii lui c\u0103utau s\u0103-l omoare. Apoi, trec\u00eend cele cincizeci de zile, a venit porunc\u0103 de la \u00eemp\u0103ratul ca Sf\u00eentul Ioan s\u0103 mearg\u0103 \u00een surghiun. Acolo era un b\u0103rbat cu boierie, care a sf\u0103tuit pe Sf\u00eentul s\u0103 ias\u0103 \u00een tain\u0103, ca s\u0103 nu se fac\u0103 r\u0103zboi \u00eentre popor \u015fi osta\u015fi, \u201cc\u0103ci atunci \u2013 zicea el \u2013 vei fi vinovat de mult\u0103 v\u0103rsare de s\u00eenge, pentru c\u0103 porunca este ca s\u0103 te ia cu sila \u015fi de se va \u00eempotrivi poporul, se va ridica r\u0103zboi\u201d.<\/span><\/p>\n

Sf\u00eentul Ioan, auzind aceasta, a chemat pe episcopii s\u0103i iubi\u0163i \u015fi pe clerici, precum \u015fi pe fericita Olimpiada diaconi\u0163a \u015fi, \u00eenv\u0103\u0163\u00eendu-i s\u0103 fie tari \u00een dreapta credin\u0163\u0103, le-a dat s\u0103rutarea cea mai de pe urm\u0103. Iar ei au pl\u00eens pentru d\u00eensul cu amar, apoi \u015fi el pl\u00eeng\u00eend, s-a desp\u0103r\u0163it de d\u00een\u015fii cu jale \u015fi a ie\u015fit pe por\u0163ile cele mici care erau spre mare, ca s\u0103 nu fie \u015ftiut de popor. Acolo osta\u015fii \u00eel a\u015fteptau \u015fi, lu\u00eendu-l, \u00eendat\u0103 l-au pus \u00eentr-o corabie mic\u0103 \u015fi l-au dus \u00een Bitinia, iar de acolo, l-au dus mai \u00eenainte pe cale.<\/span><\/p>\n

\u00cen acea\u015fi zi, dup\u0103 izgonirea Sf\u00eentului Ioan, s-a aprins prestolul bisericii, nu din oarecare pricin\u0103 omeneasc\u0103, ci din m\u00eenia lui Dumnezeu \u015fi, deodat\u0103, focul s-a ridicat la \u00een\u0103l\u0163ime \u015fi s-a r\u0103sp\u00eendit prin toat\u0103 biserica. Apoi, sufl\u00eend v\u00eent puternic, a ie\u015fit focul din biseric\u0103 \u015fi merg\u00eend prin v\u0103zduh, a trecut prin t\u00eerg, ajung\u00eend la palat, unde se f\u0103cea sfatul boierilor, \u015fi aprinz\u00eendu-se \u015fi acel palat, a ars p\u00een\u0103 la temelii.<\/span><\/p>\n

Atunci era o vedere \u00eenfrico\u015fat\u0103, c\u0103ci focul, ca \u00een chipul unul \u015farpe \u00eensufle\u0163it, umbla \u00eemprejur, arz\u00eend casele cele mai dep\u0103rtate, iar cele care erau mai aproape de biseric\u0103 au r\u0103mas \u00eentregi, ca prin aceasta s\u0103 fie cunoscut c\u0103 nu din \u00eent\u00eemplare, ci din m\u00eenia lui Dumnezeu s-a f\u0103cut arderea aceea, pentru izgonirea Sf\u00eentului Ioan Gur\u0103 de Aur.<\/span><\/p>\n

Astfel c\u0103 \u00een trei ceasuri, adic\u0103 de la ceasul al \u015faselea p\u00een\u0103 la ceasul al nou\u0103lea, mul\u0163ime de zidiri preafrumoase, cu podoabe nespuse \u015fi bog\u0103\u0163ii f\u0103r\u0103 num\u0103r, s-au pref\u0103cut \u00een cenu\u015f\u0103. Dar nici un suflet n-a pierit din tot poporul \u00een focul cel \u00eenfrico\u015fat, \u015fi to\u0163i ziceau c\u0103 pentru izgonirea Sf\u00eentului Ioan pedepse\u015fte Dumnezeu cetatea cu foc, c\u0103ci au izgonit f\u0103r\u0103 vin\u0103 pe pl\u0103cutul lui Dumnezeu. Iar vr\u0103jma\u015fii Sf\u00eentului Ioan, dimpotriv\u0103, r\u0103spundeau zic\u00eend c\u0103 \u201ccei de un g\u00eend cu Ioan au aprins biserica\u201d.<\/span><\/p>\n

Pentru aceea mul\u0163i au fost prin\u015fi \u015fi pedepsi\u0163i cu munci de c\u0103tre eparhul cet\u0103\u0163ii, care era elin cu credin\u0163a, dintre care unii au \u015fi murit. \u00cens\u0103 nu s-a aflat nici o pricin\u0103, cum c\u0103 oamenii au dat foc, ci aceasta era numai m\u00eenia lui Dumnezeu.<\/span><\/p>\n

Fericitul Ioan, fiind dus \u00een surghiunie, a r\u0103bdat multe necazuri de la osta\u015fi, pentru c\u0103 le poruncise \u00eemp\u0103r\u0103teasa s\u0103-l am\u0103rasc\u0103 \u00een tot timpul pe cale, c\u0103 doar va muri mai degrab\u0103. Deci, \u00eel puneau pe dobitoc f\u0103r\u0103 \u015fea \u015fi mergea repede, a\u015fa c\u0103 \u00eentr-o zi f\u0103cea cale c\u00eet s-ar fi cuvenit a merge dou\u0103 sau trei zile. Apoi nu-i d\u0103deau odihn\u0103 deloc \u015fi g\u0103zduia la case proaste \u015fi necurate, uneori \u015fi la case de jidovi, alteori \u015fi la case de desfr\u00eenare. Iar \u00een biseric\u0103 nu-l l\u0103sau nic\u0103ieri \u015fi cu cuvinte de hul\u0103 \u00eel dos\u0103deau, \u00eel oc\u0103rau \u015fi-l batjocoreau. Apoi i-au luat banii ce i se d\u0103duser\u0103 de cheltuial\u0103 pe cale. Cu astfel de necaz a fost dus \u00een surghiun Sf\u00eentul Ioan Gur\u0103 de Aur.<\/span><\/p>\n

C\u00eend li se \u00eent\u00eempla a trece pe l\u00eeng\u0103 vreo cetate \u00een care erau episcopi, prieteni de-ai lui Teofil, iar lui Ioan pizma\u015fi, aceia \u00eei f\u0103ceau negr\u0103it\u0103 batjocur\u0103, iar al\u0163ii nu-l l\u0103sau nici \u00een cetate s\u0103 intre. Apoi unii \u00eendemnau pe osta\u015fi, prin daruri, ca s\u0103-i fac\u0103 \u015fi mai mult necaz pe cale. Iar pe alocuri, auzind Sfin\u0163ii P\u0103rin\u0163i c\u0103 \u00eel duc \u00een surghiun, \u00eei ie\u015feau \u00een \u00eent\u00eempinare \u015fi pl\u00eengeau pentru d\u00eensul, pentru c\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103torul acesta r\u0103bda chinuri pe nedreptate.<\/span><\/p>\n

Despre acestea singur pomene\u015fte \u00een epistola sa trimis\u0103 din Cucuso, c\u0103tre Ciprian, zic\u00eend: \u201cMulte nevoi mi s-au \u00eent\u00eemplat pe cale, dar despre acelea n-am avut nici o grij\u0103. Iar c\u00eend am venit \u00een p\u0103r\u0163ile Capadochiei \u015fi Tavrociliciei, multe cete de sfin\u0163i p\u0103rin\u0163i ne \u00eent\u00eempinau pe noi \u015fi nu numai de p\u0103rin\u0163i, ci \u015fi mul\u0163ime de fecioare c\u0103lug\u0103ri\u0163e, v\u0103rsau izvoare de lacrimi \u015fi pl\u00eengeau cu amar, v\u0103z\u00eendu-ne pe noi c\u0103 ne duce \u00een surghiun, \u015fi ziceau \u00eentre ele: \u201cMai bine ar fi fost s\u0103 se fi stins soarele, dec\u00eet s\u0103 fi t\u0103cut gura lui Ioan\u201d. \u015ei aceste vorbe m-au tulburat mai mult \u015fi m-au m\u00eehnit, de vreme ce i-am v\u0103zut pe to\u0163i pl\u00eeng\u00eend pentru mine; iar despre altele c\u00eete mi s-au \u00eent\u00eemplat, nici o grij\u0103 n-am avut\u201d. Acestea singur le-a scris Sf\u00eentul Ioan despre sine.<\/span><\/p>\n

Fiind dus \u00een Armenia, \u00een cetatea Cucuso, l-a primit cu dragoste \u00een casa sa Adelfie, episcopul cet\u0103\u0163ii aceleia, c\u0103ci prin descoperirea lui Dumnezeu a fost sf\u0103tuit \u00een vedenie s\u0103-l primeasc\u0103. Acolo petrec\u00eend Sf\u00eentul Ioan, prin \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura sa, a adus la Hristos pe mul\u0163i necredincio\u015fi \u00eenchin\u0103tori la idoli.<\/span><\/p>\n

Dup\u0103 aceea a venit porunc\u0103 de la \u00eemp\u0103r\u0103teasa ca Sf\u00eentul Ioan s\u0103 fie izgonit mai departe, \u00eentr-un loc pustiu, ce se numea Pitiunt, care este la malul m\u0103rii Pontului (Marea Neagr\u0103), ce se \u00eenvecineaz\u0103 cu barbarii. Deci, lu\u00eendu-l osta\u015fii, l-au dus, f\u0103c\u00eendu-i multe feluri de neajunsuri, ca \u015fi \u00eent\u00eei, c\u0103 doar ar muri mai degrab\u0103, duc\u00eendu-l uneori prin ploaie \u015fi alteori prin ar\u015fi\u0163a soarelui, iar prin cet\u0103\u0163i \u015fi prin sate nu-l l\u0103sa s\u0103 intre. Astfel c\u0103l\u0103torea Sf\u00eentul Ioan spre surghiunul s\u0103u.<\/span><\/p>\n

Mai \u00eenainte cu pu\u0163ine zile de sf\u00eer\u015fitul s\u0103u, st\u00eend \u00eentr-o noapte la rug\u0103ciune, dup\u0103 obiceiul s\u0103u, au venit la d\u00eensul Sfin\u0163ii Apostoli Petru \u015fi Ioan, pe care \u015fi mai \u00eenainte \u00eei v\u0103zuse, c\u00eend vie\u0163uia \u00een m\u00een\u0103stirea Antiohiei, \u015fi au zis c\u0103tre d\u00eensul:<\/span><\/p>\n

\u201cBucur\u0103-te, p\u0103storul cel bun al oilor lui Hristos cele cuv\u00eent\u0103toare \u015fi r\u0103bd\u0103torule de chinuri! S\u00eentem trimi\u015fi la tine de St\u0103p\u00eenul nostru Cel de ob\u015fte, Iisus Hristos, ca s\u0103-\u0163i ajut\u0103m \u015fi s\u0103 te m\u00eeng\u00eeiem \u00een necazuri \u015fi \u00een ostenelile tale, pe care le-ai suferit pentru cur\u0103\u0163ia vie\u0163ii tale. C\u0103ci ai mustrat pe \u00eemp\u0103ra\u0163ii care f\u0103ceau f\u0103r\u0103delege, f\u0103c\u00eendu-te urm\u0103tor Sf\u00eentului Ioan Botez\u0103torul, mustr\u0103torul c\u0103lc\u0103rii de lege.<\/span><\/p>\n

Pentru aceea, \u00eemputernice\u015fte-te \u015fi te \u00eent\u0103re\u015fte, pentru c\u0103 \u0163ie \u0163i s-a preg\u0103tit mare r\u0103splat\u0103 \u00een \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia cerurilor \u015fi \u00ee\u0163i binevestim bucurie mare; c\u0103ci dup\u0103 pu\u0163ine zile te vei duce la Domnul Dumnezeul t\u0103u \u015fi te vei odihni \u00eempreun\u0103 cu noi \u00een \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia cerului, \u00een veacul cel f\u0103r\u0103 de sf\u00eer\u015fit. Deci n\u0103d\u0103jduie\u015fte, c\u0103 ai biruit pe vr\u0103jma\u015fi, \u015fi pe cei ce te ur\u0103sc pe tine i-ai ru\u015finat, iar pe potrivnicul diavol l-ai biruit. Dar pe Eudoxia o vor m\u00eenca viermii \u015fi te va c\u0103uta pe tine spre ajutor \u015fi nu te va afla; apoi va muri cu durere mare, c\u0103ci va fi f\u0103r\u0103 vindecare, fiindc\u0103 de la Dumnezeu este r\u00eenduit\u0103 a lua acea pedeaps\u0103\u201d.<\/span><\/p>\n

Dup\u0103 aceea i-au dat lui oarecare m\u00eencare, zic\u00eend: \u201cPrime\u015fte aceasta \u015fi o m\u0103n\u00eenc\u0103, pentru c\u0103 de acum nu-\u0163i mai trebuie alt\u0103 m\u00eencare \u00een via\u0163\u0103. Aceasta \u00ee\u0163i va fi \u0163ie destul p\u00een\u0103 c\u00eend \u00ee\u0163i vei da sufletul \u00een m\u00eeinile lui Dumnezeu\u201d. Iar el a m\u00eencat \u00eenaintea lor \u015fi s-a veselit. Apoi cei ce se ar\u0103taser\u0103, s-au dus de la d\u00eensul.<\/span><\/p>\n

Acolo, \u00eempreun\u0103 cu Sf\u00eentul Ioan, erau doi preo\u0163i \u015fi un diacon, care merseser\u0103 din Constantinopol \u00eempreun\u0103 cu d\u00eensul \u00een surghiun, \u015fi nu se desp\u0103r\u0163eau de d\u00eensul, ci \u00eempreun\u0103 p\u0103timeau, fiind lega\u0163i cu dragoste de d\u00eensul. Aceia au v\u0103zut c\u00eend au venit la Ioan Sfin\u0163ii Apostoli \u015fi au auzit toate cuvintele gr\u0103ite de d\u00een\u015fii, bucur\u00eendu-se foarte, c\u0103 au p\u0103timit \u00eempreun\u0103 cu un om ca acesta, care este foarte pl\u0103cut lui Dumnezeu \u015fi are parte \u00eempreun\u0103 cu Sfin\u0163ii Apostoli.<\/span><\/p>\n

Apoi, mai merg\u00eend pu\u0163ine zile, au ajuns la Comani, unde era o biseric\u0103 a Sf\u00eentului Sfin\u0163itului Mucenic Vasilisc, episcopul Comanilor, care a p\u0103timit pentru Hristos \u00een Nicomidia, \u00eempreun\u0103 cu Luchian, preotul Antiohiei, de la Maximian p\u0103g\u00eenul \u00eemp\u0103rat, \u015fi au stat acolo l\u00eeng\u0103 acea biseric\u0103.<\/span><\/p>\n

Fiind atunci praznicul \u00cen\u0103l\u0163\u0103rii Cinstitei Cruci, \u00een acea noapte s-a ar\u0103tat fericitului Ioan, Sf\u00eentul Mucenic Vasilisc, zic\u00eend: \u201cN\u0103d\u0103jduie\u015fte, frate Ioane, c\u0103 m\u00eeine vom fi am\u00eendoi \u00eempreun\u0103\u201d. Acela\u015fi sf\u00eent mucenic s-a ar\u0103tat \u015fi preotului bisericii sale, zic\u00eend: \u201cG\u0103te\u015fte loc fratelui Ioan, c\u0103ci vine la noi\u201d.<\/span><\/p>\n

F\u0103c\u00eendu-se ziu\u0103, Sf\u00eentul Ioan a rugat pe osta\u015fi ca s\u0103 r\u0103m\u00een\u0103 acolo p\u00een\u0103 la al cincilea ceas, iar ei nu l-au ascultat, ci voiau s\u0103 plece mai degrab\u0103. Deci, pornind corabia, fugea ca o pas\u0103re \u00eenaripat\u0103 \u015fi \u00een pu\u0163in\u0103 vreme a str\u0103b\u0103tut treizeci de stadii de la cetate. Iar cu purtarea de grij\u0103 a lui Dumnezeu, iar\u0103\u015fi s-au \u00eentors l\u00eeng\u0103 biserica Sf\u00eentului Vasilisc, \u015fi se mirau foarte. Iar Sf\u00eentul Ioan iar\u0103\u015fi i-a rugat s\u0103 a\u015ftepte pu\u0163in \u00een locul acela, p\u00een\u0103 c\u00eend se va ruga \u00een biseric\u0103. Osta\u015fii, v\u0103z\u00eend puterea lui Dumnezeu, Care \u00eendat\u0103 i-a \u00eentors din cale \u015fi i-a adus cu m\u00een\u0103 nev\u0103zut\u0103 iar\u0103\u015fi la locul cel dint\u00eei, au \u00eemplinit dorin\u0163a Sf\u00eentului.<\/span><\/p>\n

Intr\u00eend el \u00een biseric\u0103, a cerut ve\u015fminte biserice\u015fti \u015fi \u015fi-a schimbat toat\u0103 \u00eembr\u0103c\u0103minta sa, p\u00een\u0103 la \u00eenc\u0103l\u0163\u0103minte. Apoi hainele sale le-a dat celor ce erau cu d\u00eensul \u00een corabie, iar cu cele biserice\u015fti a s\u0103v\u00eer\u015fit Sf\u00eenta Liturghie \u015fi s-a \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit cu Preacuratele \u015fi de via\u0163\u0103 f\u0103c\u0103toarele Taine ale Trupului \u015fi S\u00eengelui lui Hristos.<\/span><\/p>\n

Dup\u0103 aceea, f\u0103c\u00eend rug\u0103ciune de mul\u0163umire, a dat s\u0103rutarea cea mai de pe urm\u0103 celor ce erau \u00eempreun\u0103 cu d\u00eensul. Apoi, culc\u00eendu-se, a gr\u0103it cuv\u00eentul cel obi\u015fnuit: Slav\u0103 lui Dumnezeu pentru toate! \u00censemn\u00eendu-se cu semnul Crucii, a zis cuv\u00eentul cel mai de pe urm\u0103: \u201cAmin!\u201d \u015ei \u00eendat\u0103 \u015fi-a dat sufletul \u00een m\u00eeinile lui Dumnezeu, \u00een ziua \u00cen\u0103l\u0163\u0103rii Cinstitei Cruci, pentru c\u0103 a purtat Crucea \u00een toat\u0103 via\u0163a sa, r\u0103stignindu-se lumii \u015fi \u00eempreun\u0103 r\u0103stignindu-se cu Hristos. Apoi a fost pus \u00een aceea\u015fi biseric\u0103 \u00eempreun\u0103 cu Sf\u00eentul Mucenic Vasilisc \u015fi s-a \u00eemplinit proorocia Sf\u00eentului Epifanie al Ciprului, care i-a zis c\u0103: \u201cNu vei ajunge la locul acela la care te vor izgoni\u201d. C\u0103ci merg\u00eend spre Pitiunt, a r\u0103posat la Comani, neajung\u00eend la locul hot\u0103r\u00eet.<\/span><\/p>\n

Astfel s-a stins lumina Bisericii, astfel a t\u0103cut gura cea de aur, astfel \u015fi-a s\u0103v\u00eer\u015fit nevoin\u0163a \u015fi alergarea bunul nevoitor \u015fi p\u0103timitor, care a fost pe scaunul patriarhiei \u015fase ani, iar \u00een surghiun a suferit trei ani, fiind dus din loc \u00een loc.<\/span><\/p>\n

Murind acest mare dasc\u0103l al lumii, cei doi preo\u0163i cu diaconul, care \u00eel urmaser\u0103 p\u00een\u0103 la r\u0103suflarea cea mai de pe urm\u0103, pl\u00eeng\u00eend mult dup\u0103 p\u0103rintele lor, s-au dus la Roma la Papa Inochentie \u015fi i-au spus toate cu de-am\u0103nuntul, cele ce a r\u0103bdat Sf\u00eentul Ioan \u015fi pentru care pricini. Apoi i-au spus \u015fi despre adormirea sfin\u0163iei sale \u015fi cum, mai \u00eenainte de r\u0103posarea lui, au venit la d\u00eensul Sfin\u0163ii Apostoli Petru \u015fi Ioan Cuv\u00eent\u0103torul de Dumnezeu \u015fi cele ce au gr\u0103it c\u0103tre d\u00eensul; \u015fi, dup\u0103 aceea, i-au spus cum i s-a ar\u0103tat Sf\u00eentul Mucenic Vasilisc.<\/span><\/p>\n

Papa Inochentie, auzind toate acestea, s-a minunat foarte \u015fi s-a m\u00eehnit de o nedreapt\u0103 izgonire ca aceea \u015fi de moartea unui dasc\u0103l ca acela \u015fi st\u00eelp al Bisericii. Papa a spus toate acelea \u00eemp\u0103ratului Onorie, fratele lui Arcadie, care \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ea \u00een Roma, \u015fi s-au m\u00eehnit am\u00eendoi, adic\u0103 \u015fi \u00eemp\u0103ratul Onorie \u015fi Papa Inochentie.<\/span><\/p>\n

Deci, \u00eendat\u0103 au scris c\u0103tre \u00eemp\u0103ratul Arcadie. Papa a scris din partea sa a\u015fa: \u201cS\u00eengele fratelui meu Ioan strig\u0103 c\u0103tre Dumnezeu asupra ta, \u00eemp\u0103rate, precum de demult s\u00eengele dreptului Abel striga asupra lui Cain, ucig\u0103torul de frate; \u015fi cu adev\u0103rat va fi pedepsit, pentru c\u0103 \u00een vreme de pace a ridicat prigoan\u0103 asupra Bisericii lui Dumnezeu. Tu ai izgonit pe p\u0103storul ei cel adev\u0103rat \u015fi \u00eempreun\u0103 cu d\u00eensul ai izgonit \u015fi pe Hristos Dumnezeu; iar turma ai \u00eencredin\u0163at-o n\u0103imi\u0163ilor \u015fi nu p\u0103storilor\u201d.<\/span><\/p>\n

Acestea \u015fi multe altele a scris Papa Inochentie c\u0103tre Arcadie, oprindu-l pe el \u015fi pe Eudoxia, so\u0163ia sa, de la Dumnezeie\u015ftile Taine \u015fi d\u00eend anatemii pe to\u0163i cei ce au izgonit pe Sf\u00eentul Ioan. Iar pe Teofil, nu numai din treapt\u0103, ci \u015fi de la cre\u015ftin\u0103tate \u00eenstr\u0103in\u00eendu-l, l-a chemat la judecat\u0103 soborniceasc\u0103, ca s\u0103 primeasc\u0103 pedeaps\u0103 pentru faptele sale. Apoi Onorie a scris c\u0103tre fratele s\u0103u Arcadie, astfel: \u201cNu \u015ftim, zice el, ce lucrare diavoleasc\u0103 te-a \u00een\u015felat pe tine frate, ca s\u0103 te \u00eencrezi \u00een femeie, s-o ascul\u0163i pe d\u00eensa \u015fi s\u0103 faci unele ca acestea, pe care nici un \u00eemp\u0103rat cre\u015ftin nu le-a f\u0103cut. C\u0103ci cuvio\u015fii episcopi care s\u00eent aici strig\u0103 \u00eempotriva \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei voastre, fiindc\u0103 pe Ioan marele arhiereu al lui Dumnezeu, f\u0103r\u0103 de judecat\u0103 \u015fi \u00eempotriva canoanelor l-a\u0163i dep\u0103rtat din scaun \u015fi, chinuindu-l cu amar surghiun, l-a\u0163i lipsit \u015fi de via\u0163\u0103\u201d. La sf\u00eer\u015fitul acestei scrisori, l-a mai sf\u0103tuit s\u0103 se poc\u0103iasc\u0103 \u015fi s\u0103 pedepseasc\u0103 pe aceia care au fost pricina tulbur\u0103rii Bisericii \u015fi a izgonirii lui Ioan.<\/span><\/p>\n

Primind Arcadie scrisoarea de la fratele s\u0103u \u015fi de la papa, a sim\u0163it o nespus\u0103 m\u00eehnire \u015fi temere. Deci, c\u0103ut\u00eend pe aceia care cu zavistie se sculaser\u0103 asupra Sf\u00eentului Ioan, i-a muncit \u00een multe feluri; pe unii i-a t\u0103iat cu sabia \u015fi pe al\u0163ii i-a scos din dreg\u0103toriile lor cu ocar\u0103. Apoi, pe unii din acei episcopi care au judecat pe Sf\u00eentul Ioan \u015fi care se aflau atunci \u00een Constantinopol, a poruncit s\u0103-i prind\u0103 \u015fi s\u0103-i \u00eenchid\u0103 \u00een temni\u0163a poporului, \u00eentre care era \u015fi Isihirion, feciorul fratelui lui Teofil. Iar c\u0103tre Teofil a scris foarte aspru, poruncindu-i s\u0103 fie gata de judecat\u0103 la Tesalonic, ca s\u0103 primeasc\u0103 ve\u015fnica pedeaps\u0103 pentru r\u0103utatea sa.<\/span><\/p>\n

Apoi, pe femeia sa Eudoxia a izgonit-o \u00een alte case \u015fi a \u00eenchis-o acolo, poruncind s\u0103 nu mearg\u0103 nimeni la d\u00eensa, ci numai o roab\u0103. Iar pe toate rudele ei care au fost ajut\u0103toare r\u0103ut\u0103\u0163ii, le-a izgonit \u015fi le-a luat averile. Pe unii \u00eens\u0103 cu r\u0103ni \u015fi cu temni\u0163e i-a muncit. Dup\u0103 aceea a scris Papei Inochentie, vestindu-l despre toate cele ce a f\u0103cut \u015fi cu smerenie \u015fi cu poc\u0103in\u0163\u0103 \u00ee\u015fi cerea iertare. Apoi a scris c\u0103tre fratele s\u0103u, Onorie, s\u0103 se roage de papa s\u0103-l dezlege de blestem, \u015fi astfel a dob\u00eendit cererea. Pentru c\u0103 papa citind rug\u0103ciunea lui cea cu smerenie, i-a primit poc\u0103in\u0163a \u015fi a scris c\u0103tre fericitul Proclu, care atunci era episcop al cet\u0103\u0163ii Cizicului, ca s\u0103 dezlege pe \u00eemp\u0103rat de anatema \u015fi s\u0103-l \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feasc\u0103 cu Sfintele Taine, iar pe fericitul Ioan s\u0103-l scrie \u00eentre sfin\u0163i.<\/span><\/p>\n

\"\"<\/a><\/p>\n

Acestea f\u0103c\u00eendu-se, Domnul Dumnezeul izb\u00eendirilor \u00censu\u015fi a \u00eenceput a face izb\u00eend\u0103 asupra vr\u0103jma\u015filor pl\u0103cutului S\u0103u Ioan, c\u0103ci a pornit cumplite pedepse \u015fi au murit to\u0163i cu moarte crud\u0103, dup\u0103 proorocia fericitului Amonie. Iar episcopii, clericii, st\u0103p\u00eenitorii mirene\u015fti, precum \u015fi poporul cel de ob\u015fte, care s-au ridicat asupra Sf\u00eentului Ioan Gur\u0103 de Aur \u015fi au gr\u0103it hule asupra lui ca s\u0103 fie dep\u0103rtat, s-au umplut de r\u0103ni cumplite \u015fi au murit. Iar altora li s-au uscat m\u00eeinile \u015fi picioarele \u015fi au murit \u00een chinuri.<\/span><\/p>\n

Unul dintre acei judec\u0103tori nedrep\u0163i, c\u0103z\u00eend de pe cal \u015fi fr\u00eeng\u00eendu-i-se m\u00eena cea dreapt\u0103 cu care scrisese pricini nedrepte asupra Sf\u00eentului Ioan cel drept, nevinovat \u015fi curat cu inima, a murit acolo \u00eendat\u0103. Altul, mu\u0163ind \u015fi usc\u00eendu-i-se m\u00eeinile, nu putea a le duce la gur\u0103, \u015fi a\u015fa s-a s\u0103v\u00eer\u015fit. Altuia, care gr\u0103ise hule asupra Sf\u00eentului Ioan, i s-a umflat limba \u015fi, neput\u00eend vorbi nimic, a scris pe h\u00eertie \u015fi a m\u0103rturisit p\u0103catul s\u0103u. Astfel, se vedea m\u00eenia lui Dumnezeu cea mare, cu multe feluri de chinuri pedepsind pe cei ce fuseser\u0103 pricinuitori surghiuniei Sf\u00eentului Ioan.<\/span><\/p>\n

R\u0103pos\u00eend degrab Inochentie Papa al Romei, Teofil patriarhul Alexandriei a sc\u0103pat de pedeapsa omeneasc\u0103, \u00eens\u0103 de pedeapsa lui Dumnezeu n-a sc\u0103pat. Ci, a c\u0103zut \u00een m\u00eeinile Judec\u0103torului Cel drept \u015fi izb\u00eenditor; c\u0103ci \u015fi-a pierdut mintea de sup\u0103rarea \u015fi de ru\u015finea ce-l cuprinsese pentru r\u0103utatea ce i-o f\u0103cuse Sf\u00eentului Ioan. Apoi, c\u0103z\u00eend \u00eentr-o boal\u0103 grea, a murit. Iar lui Chiril, episcopul de la Calcedon, i s-au umplut de r\u0103ni picioarele, pe care doctorii le-au t\u0103iat cu fer\u0103str\u0103ul ca s\u0103 nu putrezeasc\u0103. \u00cens\u0103 n-a \u00eencetat putrezirea, apoi a murit.<\/span><\/p>\n

Iar tic\u0103loasa \u00eemp\u0103r\u0103teas\u0103 Eudoxia, de mult\u0103 sup\u0103rare \u015fi de ru\u015fine, a c\u0103zut \u00eentr-o cumplit\u0103 boal\u0103 de s\u00eenge \u015fi s-a umplut trupul ei de r\u0103ni, precum mai \u00eenainte au spus apostolii c\u0103tre fericitul Ioan, \u00eenc\u00eet nu era cu putin\u0163\u0103 celor care treceau pe acolo s\u0103 rabde mirosul cel greu ce ie\u015fea din trupul ei. Mul\u0163i doctori iscusi\u0163i au c\u0103utat-o pe d\u00eensa \u015fi \u00eentrebuin\u0163au tot felul de doctorii, \u00eens\u0103 ea singur\u0103 a zis mai pe urm\u0103 c\u0103tre doctori: \u201cPentru ce nu pute\u0163i s\u0103 m\u0103 vindeca\u0163i de aceast\u0103 boal\u0103?\u201d Dar ei nu \u00eendr\u0103zneau s\u0103-i spun\u0103. Iar ea a zis c\u0103tre d\u00een\u015fii: \u201cDac\u0103 voi nu \u015fti\u0163i pricina pentru care nu pot s\u0103 m\u0103 vindec, apoi s\u0103 v\u0103 spun eu vou\u0103. Aceast\u0103 boal\u0103 am luat-o din m\u00eenia lui Dumnezeu, pentru patriarhul Ioan\u201d.<\/span><\/p>\n

Deci, a \u00eenapoiat \u015fi via lui Teognost \u015fi altora le-a dat \u00eenapoi toate cele ce le luase cu nedreptate; \u00eens\u0103 n-a dob\u00eendit t\u0103m\u0103duire, ci a murit \u00een acea boal\u0103 crud\u0103. Iar dup\u0103 moartea ei, morm\u00eentul \u00een care era pus\u0103 s-a cutremurat treizeci \u015fi trei de ani, spre mustrarea f\u0103r\u0103delegii ei, p\u00een\u0103 la aducerea cinstitelor moa\u015fte ale Sf\u00eentului Ioan Gur\u0103 de Aur la Constantinopol.<\/span><\/p>\n

Dup\u0103 toate acestea, Adelfie, episcopul Arabiei, care primise pe Sf\u00eentul Ioan cu dragoste la Cucuso, c\u00eend a auzit de r\u0103posarea lui, s-a \u00eentristat foarte, c\u0103 un lumin\u0103tor at\u00eet de mare \u015fi un \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor a toat\u0103 lumea a murit \u00een surghiun. Deci, cu s\u00eerguin\u0163\u0103 se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi, s\u0103-i arate \u00een care ceat\u0103 a sfin\u0163ilor se afl\u0103 Sf\u00eentul Ioan.<\/span><\/p>\n

Odat\u0103, rug\u00eendu-se astfel, a v\u0103zut \u00een vedenie un t\u00een\u0103r luminat \u015fi vesel, care, lu\u00eendu-l de m\u00een\u0103, l-a dus la un loc luminat \u015fi i-a ar\u0103tat ceata sfin\u0163ilor \u00eenv\u0103\u0163\u0103tori ai Bisericii. Apoi el uit\u00eendu-se \u00eemprejur, \u00eentr-o parte \u015fi \u00een alta, vr\u00eend s\u0103 vad\u0103 pe cel dorit, n-a putut s\u0103-l z\u0103reasc\u0103. Dar t\u00een\u0103rul acela, ar\u0103t\u00eend lui Adelfie pe fiecare dasc\u0103l \u015fi patriarh al Constantinopolului, iar\u0103\u015fi \u00eel scotea de acolo. \u00cens\u0103 el, merg\u00eend \u00een urma t\u00een\u0103rului, era m\u00eehnit c\u0103 nu v\u0103zuse pe Sf\u00eentul Ioan \u00eempreun\u0103 cu Sfin\u0163ii P\u0103rin\u0163i.<\/span><\/p>\n

Voind s\u0103 ias\u0103 afar\u0103, l-a \u0163inut pe d\u00eensul de m\u00een\u0103 cineva care st\u0103tea l\u00eeng\u0103 u\u015f\u0103 \u015fi a zis c\u0103tre d\u00eensul: \u201cPentru ce ie\u015fi de aici a\u015fa de m\u00eehnit? C\u0103ci aici chiar de ar intra cineva m\u00eehnit se \u00eentoarce vesel; iar tu faci dimpotriv\u0103, ai intrat vesel \u015fi ie\u015fi m\u00eehnit\u201d. R\u0103spuns-a Adelfie: \u201cM\u0103 m\u00eehnesc pentru aceasta, c\u0103 nu am v\u0103zut pe iubitul meu Ioan \u00eempreun\u0103 cu dasc\u0103lii Bisericii\u201d. Iar el a zis c\u0103tre d\u00eensul: \u201cPe Ioan zici, pe propov\u0103duitorul poc\u0103in\u0163ei? Pe acela nu poate s\u0103-l vad\u0103 cineva fiind \u00een trup pentru c\u0103 st\u0103 \u00eenaintea scaunului lui Dumnezeu, pe care-l \u00eenconjoar\u0103 Heruvimii \u015fi Serafimii\u201d. Atunci s-a bucurat Adelfie, primind vestea aceasta despre Ioan \u015fi a pream\u0103rit pe Dumnezeu Care i-a ar\u0103tat aceast\u0103 tain\u0103.<\/p>\n

\"\"<\/a><\/p>\n

Astfel, Sf\u00eentul Ioan Gur\u0103 de Aur, dup\u0103 multe vifore de nevoi \u015fi sup\u0103r\u0103ri pe care le-a r\u0103bdat pentru dreptate, a sosit la limanul ceresc cel ne\u00eenviforat, unde \u00eempreun\u0103 cu \u00eengerii bucur\u00eendu-se, sl\u0103ve\u015fte pe Tat\u0103l, pe Fiul \u015fi pe Sf\u00eentul Duh, un Dumnezeu \u00een Treime, C\u0103ruia \u015fi de la noi I se cuvine slav\u0103, cinste \u015fi \u00eenchin\u0103ciune, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor. Amin.<\/span><\/p>\n

\u00a0sursa:ioanguradeaur.ro<\/span><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Lumin\u0103torul \u015fi dasc\u0103lul lumii, st\u00eelpul \u015fi \u00eent\u0103rirea Bisericii, propov\u0103duitorul poc\u0103in\u0163ei, Sf\u00eentul Ioan Gur\u0103 de Aur, s-a n\u0103scut \u00een Antiohia Siriei, din p\u0103rin\u0163i necredincio\u015fi, care \u0163ineau de credin\u0163a cea elineasc\u0103, \u00eens\u0103 sl\u0103vi\u0163i \u015fi boga\u0163i. Tat\u0103l lui era voievod \u015fi se numea Secund, iar mama sa, Antuza. C\u00eend a venit \u00een v\u00eerst\u0103, a fost dat de p\u0103rin\u0163ii … <\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"image","meta":{"ngg_post_thumbnail":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[6],"tags":[],"class_list":{"0":"entry","1":"post","2":"publish","3":"author-antonel","4":"post-8353","6":"format-image","7":"category-minuni","8":"post_format-post-format-image","9":"has-format"},"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8353","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/en\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/en\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/en\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8353"}],"version-history":[{"count":1,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8353\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17103,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8353\/revisions\/17103"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8353"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/en\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8353"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/sfioanevanghelistul.ca\/wordpress\/en\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8353"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}